Prima campanie post-decembristă fără dezbateri electorale, fără măcar un interviu din partea președintelui în exercițiu – o etapă de tranziție spre sfârșitul progresismului liberal și a pseudo-democrației reprezentative

 

 

 

 

Rezultatele Alegerilor Prezidențiale 2019 (Primul tur)
Autoritatea Electorală Permanentă a reuşit numărarea a 99% din voturi.

 

Acestea sunt rezultatele:

Klaus Iohannis – 36,65% 
Viorica Dăncilă – 23,80% , 
Dan Barna – 13,99%, 
Mircea Diaconu – 9,25%, 
Theodor Paleologu – 5,6%,

Rezultatele erau previzibile.

Cine controlează percepția, controlează realitatea. Mass media îl supraevaluează pe Iohannis de 5 ani încoace, RISE Project a distrus șansele lui Barna să intre în turul 2 și Dăncilă are noroc că beneficiază de uriașul aparat PSDist, cu oameni în teritoriu și o infrastructură de partid bine pusă la punct.

Discursurile Candidaților

Pe lângă clișeele vagi (calea europeană, România normală), Iohannis a ieșit cu un discurs violent, anti-PSDist, de război total și permanent. Chiar dacă repetă aceeași placă cu Pesedeul, retorica agresivă îi angajează emoțional pe susținătorii lui, le menține interesul și implicarea.

Dăncilă a ieșit cu un discurs de mamă, pentru pacifiști, vrând a fi un “președinte al tuturor românilor” și repetând cuvintele echilibru și consens.

Acest tip de discurs pozitiv e slab și nu prinde. Românii vor sânge, confruntare, duel! Vor să privească doi gladiatori care se bat pe viață și pe moarte.

Nu poți câștiga doar cu bun simț și speranță, trebuie să te bați și să-ți dobori adversarul.

 

 

 

 

 

 

 

Totuși. Atâta agitație pentru ce?

Am avut prima campanie post-decembristă fără dezbateri electorale,  fără măcar un interviu din partea președintelui în exercițiu, fără minima posibilitatea de a-i adresa vreo întrebare…

La butoanele electorale continuă să se afle un serviciu secret militarizat, caz unic în Europa, dacă nu în lume…

Pe lista alegătorilor continuă să figureze numărul sfidător de 19 milioane de persoane, ceea ce corespunde întregii populații a României, cu diaspora și copii cu tot. Numărul real al alegătorilor se plasează pe la 14-15 milioane, dintre care doar vreo 10 în interiorul granițelor.

Ceea ce înseamnă din capul locul vreo 5-7 procente fictive de alegători, adică suficient cît să încline balanța după placul unora.

În vara lui 2009, Adrian Năstase declara public că

“În România, serviciile sunt cele care decid câștigătorii campaniilor electorale (în special cele prezidențiale). Sunt teorii solide, destul de credibile și foarte greu de combătut de cei care au acces la informații despre cum se implică oamenii puternici din servicii în campaniile electorale.”

 

 

 

Suntem singura țară zis democratică în care un serviciu militarizat controlează procesul de votare.

Mulți autori au scris de-a lungul anilor despre alterările electorale săvârșite de serviciile speciale, acțiuni coordonate ale acoperiților din diverse domenii (presă, administrație, justiție), sau manipularea softurilor electorale (furnizate de Serviciul de Telecomunicații Speciale).

Având în vedere toate aceste fapte, discuțiile în contradictoriu cu privire la ce candidat ar trebui să susținem nu își au rostul. Eforturile făcute pentru a convinge oamenii să voteze un anumit oportunist, care se prezintă tradiționalist, sunt irosite. Ar trebui dirijate în altă parte.

Când vine vorba de alegeri și de etapa istorică în care ne aflăm ca popor, lucrurile se vor înrăutăți înainte să se îmbunătățească, așa că înarmează-te cu voință, răbdare și ia pastila stoicismului.

Alegerile Prezidențiale și Pastila Stoicismului

 

 

 

 

 

 

 

Am văzut mult interes și tot felul de luări de poziții prin presa independentă, în special de la naționaliștii vârstnici.

Firește, cred că înțeleg de ce sunt unii atât de atenți la alegeri. În cazul prietenilor mei boomeri, s-ar putea să nu trăiască până apare schimbarea de direcție a României, pe care o așteptăm și care va veni negreșit, ca un pendul.

Pe termen scurt situația e sumbră. Dar așa cum cel mai întunecat este înainte de răsărit, privind din perspectivă, viitorul este luminos la orizont.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcția progresistă în care merge țara românească (“calea europeană”, “modernizare”,) este aceeași pe care a mers Occidentul în urmă cu câteva decenii.

Însă atăzi, în Occident, balanța forțelor este pe cale să se încline.

Țările apusene, îmbolnăvite de virusul unui progres suicidal de tolerant, intră într-o nouă etapă. Regimurile liberale se află în plin proces de disoluție, iar apariția unor forțe conservatoare tinere va fi o punte pentru ascensiunea naționalismului suveranist.

Acesta este mersul firesc al lucrurilor, istoria se repetă.

Noi mintenaș intrăm în Republica Weimar, apusul iese și se îndreaptă spre anii ’30.

 

 

 

 

 

 

 

Având în vedere că suntem “în urmă” față de Occident, la noi vor trece încă 5 ani cu Iohannis, probabil urmând alți zece cu următorul politruc globalist până vom vedea o schimbare de direcție.  Ceea ce nu-i un lucru rău.

Înseamnă că avem destul timp să ne mărim rețelele, să clădim organizații pentru activism militant și să creștem vizibilitatea presei alternative (independente).

În acest timp, situația din România se va înrăutăți, deci vom avea la dispoziție suficientă muniție pentru a asedia panteonul de zei falși ai idolatriei iudeo-democratice, de a desacraliza conceptele de “toleranță”, “egalitate” și  “diversitate”, pavând calea pentru o cultură suveranistă și național-autoritară.

Acest proces nu poate fi oprit, așa cum un râu nu poate fi oprit din cursul său.

Dacă se ivește un obstacol, râul îsi va găsi drum și va curge în continuare.

La fel stă situația cu etapa de tranziție spre sfârșitul progresismului liberal, pseudo-democrației reprezentative și a lor „opium pentru popor”, drepturile omului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citiți articolul integral accesând:

https://www.incorectpolitic.com/alegeri-prezidentiale-pastila-stoicismului/

Sterie Ciumetti

O țară tristă, plină de… Hunor

 

 

 

 

Jurnal de campanie într-o țară tristă, plină de… Hunor

 

La început m-am temut să nu fi căzut naibii vreun meteorit buclucaș în „județul Deva”, taman în cursul exercitării responsabile a președinției Consiliului Uniunii Europene de către Franța… sau Finlanda… mă rog, tot pe-acolo…

Apoi m-am gândit că ne-au ocupat rușii, așa că am intrat, cu sufletul la gură, pe blogul lui Radu Tudor, deoarece dacă nici Radu Tudor nu știe când ne atacă rușii, atunci nimeni nu știe… dar cum nu scria nimic despre vreun atac, am tras concluzia că e ceva și mai grav… că altminteri este inexplicabil cum de a renunțat Klaus la weekendul lui tradițional, de patru zile.

Așa-i că nu mă credeți că la el weekendul durează patru zile? Atunci ia uitați-vă puțin în „agenda președintelui”, de pe site-ul Administrației prezidențiale, dacă președintele a avut vreo activitate între 11 octombrie (vineri) ora 14:30 și 15 octombrie (marți) ora 17:00… apoi uitați-vă cum s-a ostenit bravul nostru președinte de pe data de 4 octombrie (vineri) ora 10:30, până pe 8 octombrie (marți) ora 10:00… sau de pe 26 septembrie ( joi) ora 18:00 până pe 30 septembrie (luni) ora 10:10.

E drept că nu știm cu ce se ocupă timp de patru zile pe săptămână președintele nostru în schimb, dragi compatrioți, știm exact cine plătește muzica, masa și dansul: NOI!

Ei bine, cetățeni, în ciuda indolenței ancestrale care-l caracterizează, astăzi Klaus a muncit întrebuințându-și zilișoara liberă pentru a merge la PENELEUL LUI care trebuie să-i livreze GUVERNUL LUI în câteva zile. Lucrurile stau foarte bine: niște iresponsabili au pus mână de la mână pentru a răsturna guvernul luʹ Veorica. După părerea mea, ei nici nu voiau și nici nu credeau că e posibil.

Ci mai curând doreau să se lamenteze după aceea, răsuflând ușurați: „șefu, noi am încercat dar vezi că iar nu s-a putut”… și gata! Intrau din nou în acel „dolce far niente” unde nu este nici program de guvernare, nici buget care nu se-nchide, deci nici întristare și nici suspin!

În loc de-așa ceva, partidul lui Petrov s-a mobilizat exemplar aducând cu ambulanța votanți pe care PENELEUL nu se baza, partidul lui Ponta a votat și el de-al dracu’, într-o veselie, niște neghiobi de la PESEDEU au crezut și dânșii că e pe bune și-au schimbat rapid barca, în timp ce USEREUL și-a șoptit în barbă:

„Lui Friederich Nietzsche/ poate sa-i strice/ o pereche de brice?” ( Mihai Ursachi) gândindu-se că face o șmecherie cât să-i pună în dificultate pe liberali iar UDMR-ul și-a imaginat „dăcât” că-i dă o lecție și-i face „bau!” Veoricăi, ca să mai poată cere una-alta.

Dar gluma s-a-ngroșat. Și uite cu ce ne-am ales… Ludovic, cu ochii lui inocenți și cu un zâmbet micuț în colțul gurii, negociază cu colegii de moțiune de cenzură și apoi îi zice poporului că negocierile merg brici… Ăia cu care negociază însă, ies cu părul vâlvoi de la întrevederi.

Bine, cei care au păr… Kelemen Hunor, de exemplu, scotea doar un fum subțire pe nări când a aflat că NEM program și NEM buget. Lista miniștrilor e așa de secretă încât cred că nici Ludovic nu bănuiește cine s-ar putea afla pe ea.

Iar program de guvernare nu-i trebuie, că-i bun tot ăla vechi, al lui Dragnea. Eu așa văd, că-l laudă peste tot și că promite că se va ține cu sfințenie de el. Era și păcat… doar au muncit niște oameni la programul PESEDEULUI… cum să vii tu acum, cu sufletul tău bun de liberal, bașca urmaș al Brătienilor, să strici munca atâtor oameni?

Din fericire, în timp ce țara n-are guvern, n-are program, n-are cvorum, n-are buget și n-are rezidențiat, campania pentru prezidențiale se desfășoară din ce în ce mai sprințar. Iată:

Klaus anunță că nu-i mai lasă pe prostovanii ăia ai lui să facă lucrurile după mintea lor:

„Am spus-o de la început și am spus-o liberalilor: de data aceasta, nu vă mai las de capul vostru!” (declarație la întâlnirea cu diaspora, pe 18 octombrie 2019). Și are și-un program prezidențial, prin care va face din România trilu-lilu-crocodilu’ o Românie normală.

Nu vă povestesc tot programul pentru că nu intenționez să vă adorm, dar măcar una bună, de final, tot vă zic:

„România normală este statul care funcţionează pentru cetăţean, în care Guvernul lucrează cu responsabilitate pentru dezvoltarea ţării, Parlamentul legiferează bine și eficient, iar Președintele își îndeplinește atribuţiile constituţionale.” (traducere:

„GUVERNUL MEU ORBAN lucrează cu responsabilitate, PARLAMENTUL MEU TURCAN-GORGHIU legiferează bine și eficient, iar EU, KLAUS îmi îndeplinesc atribuţiile constituţionale.”… Ați citit? Ei, atunci puteți râde în voie!)

Simultan cu cele de mai sus, în curtea unui țăran care are bune relații cu RISE PROJECT au crescut „nește valize” cu afacerile lui Dan Barna, în detaliu.

Afaceri care au intrat , mai demult în atenția DLAF… doar că domnul Barna nu vrea să-l ancheteze DLAF-ul.

El vrea la DNA, unde sunt procurori mai de omenie: „… eu am multă încredere în DNA, o instituție care, fără a fi perfectă, și-a demonstrat de multe ori profesionalismul și independența. De aceea solicit DLAF să trimită de urgență documentele la DNA pentru că știm că asta e comanda politică pe care au primit-o.”( declarație, pe 18 octombrie 2019).

Mâine va dori să-și aleagă și completul de judecată, mă gândesc…

Veorica a acordat primul ajutor unui om aflat în dificultate și a jucat tenis de masă cu Ionuț Cristache în platoul TVR. Pe Ionuț nu l-a îngenuncheat dar a avut o explicație pentru eșec: „Nu puteam să vă bat la dumneavoastră acasă.”, a zis dânsa, lăsând să se înțeleagă c-o să-l bată ea altă dată, în altă parte. N-a sărit deocamdată cu parașuta.

Deoarece cu parașuta, în buna tradiție a PEMEPEULUI, ar trebui să sară Paleologu Theodor. Deocamdată, până să sară, dânsul e doar dezamăgit:

„Din păcate campania pentru prezidențiale este cu totul bruiată de criza politică, de criza guvernamentală. Lucrul acesta este complet anormal.”
(declarație la Bistrița, 18 octombrie 2019) Păi, nu puteai dragă, să-i spui lui Petrov să nu participe la dărâmarea guvernului, că te încurcă în campanie?

Ramona Ioana Umanista abia acum a aflat în ce s-a băgat, după ce a fost înregistrată pe-ndelete, în propriul său birou, în timp ce dădea de pământ cu Voiculescu, din pricină că banii ei s-au cheltuit de-a surda și plângea de se zguduia costumul de blue geans de pe dânsa, dorind să se retragă din competiție.

Tot pe 18 octombrie 2019 a publicat NEWSWEEK.ro, cu multă amabilitate, înregistrările…

Mircea Diaconu a declarat:

„Ţinta mea este nu să ajung preşedinte. Ţinta mea e să mă fac înţeles, să mă exprim cât pot de bine şi de clar pe temele astea care poate intră în mintea oamenilor şi altădată o să aleagă altfel, o să gândească altceva, să aştepte altceva de la oamenii politici.”

Numai că votanții din 2019 sunt alții decât cei din 1932 pe care nenea Spirache i-a rugat, în TITANIC VALS-ul lui Tudor Mușatescu, să nu-l aleagă dar ei au procedat taman invers. Pentru alegerile din 2019 e nevoie de alt tip de emoție, una îndelung probată.

De exemplu faptul că biată diaspora este împiedicată să voteze merge ceas către sensibilitatea maselor de oricâte ori se dorește și indiferent ce GUVERNUL MEU am avea la Palatul Victoria și ar organiza alegerile, tot CIUMA ROȘIE va fi vinovată!

Cam aceasta este intriga. Cam acesta este romanul. Cam ăștia sunt protagoniștii. Nu e nevoie să citim tot ca să aflăm cine e „ucigașul”.

Pe acest fond nervos, televiziunile ne anunță, ca de obicei, că vom avea cea mai grea iarnă din ultimii nu-știu-câți-ani.

Dar nu cred că la temperaturile de-afară se referă acel „Winter is coming” care planează, în cercuri din ce în ce mai mai strânse, deasupra capetelor noastre.

Cel mai simpatic, pe departe, a fost Kelemen Hunor care a declarat: „Eu cred că aţi încercat mult-mult cu preşedinţi români, aţi încercat şi cu un preşedinte de etnie germană, acum e rândul să încercaţi şi cu un maghiar. Şi va fi mai bine, sunt convins de acest lucru, fiindcă, dacă până acum nu v-a fost şi nu ne-a fost bine cu foştii preşedinţi sau nu a fost aşa bine cum am fi vrut, haideţi să încercăm cu mine.

În primul tur alegerea bună este să fiu votat eu, să fiu ales eu. În turul doi, dacă nu intru eu, mai avem timp să alegem răul mai mic.” ( AGERPRES.ro, 7 septembrie 2019)

Ziceți voi că nu-i simpatic!

Posted by justitiarul

Luminița ARHIRE

  

AUTONOMIE SI PETARDE. Cum finanţează Moscova organizaţia revizionistă maghiară „64 de Comitate”

 

Harta asa numitei „țări a secuilor” (inchipuita pe teritoriul judetelor Mures, Harghita si Covasna din Transilvania).

 

O organizație fantomă a coalizat în jurul ei sute de tineri secui din Transilvania. În ultimii ani, liderii ei au deturnat mitinguri, s-au încăierat cu jandarmii, au vrut să detoneze o bombă artizanală în mijlocul unei parade militare și să arunce în aer o conductă de gaze care leagă Ardealul de restul țării.

Sunt cunoscuți ca HVIM, adică Mișcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate.

Doi dintre liderii locali sunt judecați acum pentru presupuse acte de terorism, iar liderii din Ungaria sunt declarați indezirabili pe teritoriul României. RISE Project i-a documentat și a aflat că în spatele lor stă un lanț de interese care trece prin Budapesta și se oprește la Moscova.

Înființată în 2001, la Budapesta, HVIM contestă granițele trasate după Primul Război Mondial și militează pentru refacerea Ungariei Mari, ce includea teritorii din statele vecine Slovacia, Serbia, Ucraina și România.

Foto: În mijloc: Beke Istvan Attila, judecat pentru terorism, și Szocs Csongor, noul președintele al HVIM Transilvania

Organizația nu a fost înființată oficial în România, dar fondatorii săi, Zagyva Gyorgy Gyula și Toroczkai Laszlo, o dirijează din exterior. Ambii sunt declarați indezirabili în România, Serbia și Slovacia, iar doi dintre oamenii lor sunt judecați pentru terorism după ce au plănuit niște atentate cu bombă în Transilvania.

SRI a susținut constant că HVIM funcționează după principii paramilitare și că membrii organziației se antrenează în tabere clandestine. Reporterii RISE au mers anul trecut într-o astfel de tabără și au stat de vorbă cu liderii grupării, apoi au studiat sursele de finanțare ale organizației și implicarea lor în alte mișcări separatiste din regiune.

Poza de ansamblu include niște tipi călare care se distrează trăgând cu arcul prin munți, dar și legături cu scandaluri de spionaj în care este implicată Federația Rusă.

DE UNDE VIN BANII

Cel mai activ nucleu HVIM din România se află în Tg. Secuiesc. De-acolo, Beke Istvan Attila și frații Szocs Zoltan și Szocs Csongor, toți trei cetățeni români de etnie maghiară, coordonează activitatea organizației fantomă. Activiștii și simpatizanții HVIM sunt fie mici afaceriști, fie politicieni mărunți la nivel local.

Al doilea om din ierarhie, Lokodi Ferenc Attila, a fost mulți ani consilier local în Oradea și a deținut, în paralel, o platformă naționalistă online, înregistrată oficial în Canada.

Liderul din Odorheiu Secuiesc este și el funcționar public la o agenție a Ministerului Agriculturii. Alți membri ai organizației au încercat la alegerile din ultimii ani să obțină diferite poziții în administrația locală din Tg. Mureș, Miercurea Ciuc și în alte orașe.

Unii lideri locali ai organizației sunt mici afaceriști, au magazine, crescătorii de ciuperci, firme de reparații sau de transport.

Foto: Sediul BIA Electronic, firma lui Beke Istvan Attila, din centrul orașului Tg. Secuiesc

Trei dintre cei mai activi membri ai organizației au fost asociați, împreună cu naționalistul maghiar Csibi Barna, într-o afacere cu materiale de propagandă. Toți patru conduceau o firmă care făcea comerț cu steaguri, hărți ale Ungariei Mari și ale Ținutului Secuiesc, cărți ale unor autori ultranaționaliști maghiari și haine inscripționate cu harta Ungariei Mari. (Detalii, AICI)

DOCUMENT

PAGES

Zoom

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

«

Page 1 of  2

»

Csibi Barna, fost angajat al Fiscului român, s-a retras în 2013 în Ucraina, militând pentru autonomia maghiarilor din această țară. În septembrie 2014, Csibi ne-a spus că Moscova caută aliați în Ținutul Secuiesc: “Rusia susține independența Ținutului Secuiesc. Din interes strategic. Poporul secuiesc dorește autodeterminare exact ca și poporul din Donețk. (..)

Pentru moment, Rusia n-are ce să facă, ea deocamdată se uită și caută alianțe. Caută aliați în Ținutul Secuiesc. (Detalii, AICI)

Organizația fantomă se finanțează, în principal, din contribuțiile membrilor, dar o sursă externă constantă de fonduri este, indirect, chiar statul maghiar.

În Ungaria, partidele parlamentare au câte o fundație proprie care primește anual bani publici în funcție de numărul de aleși. Aceste fundații finanțează, la rândul lor, diferite proiecte.

DOCUMENT

PAGES

Zoom

 

«

Page 1 of  10

»

Printre beneficiarii fondurilor fundației Jobbik, partid ultanaționalist maghiar, s-a numărat și HVIM România, care a primit bani ca să organizeze tabere tematice în Ardeal, adică reuniunile clandestine despre care SRI susține că sunt de fapt baze de antrenament paramilitare.

HVIM funcționează și ca o rampă de lansare în politică. Zagyva Gyorgy Gyula, președintele actual al HVIM, a primit un loc eligibil pe listele parlamentare ale Jobbik în mandatul 2010-2014, iar apoi s-a întors din nou la conducerea organizației.

Toroczkai Laszlo, fondatorul HVIM, este astăzi vicepreședinte Jobbik și primar într-un oraș de provincie din Ungaria. Membrii din România nu fac excepție. Kisgyorgy Levente, membru HVIM în Tg Mureș, a candidat pentru un fotoliu de parlamentar din partea Jobbik la alegerile din 2014.

Mikola Bela, declarat indezirabil pe teritoriul României și simpatizant HVIM, a ajuns consilier județean în Ungaria, susținut tot de Jobbik.

FILIERA RUSEASCĂ

Zagyva Gyorgy Gyula, liderul suprem al organizației, locuiește în Eger, un oraș de provincie din Ungaria, cunoscut pentru vinurile sale. Zagyva ne-a acordat un interviu în parcul central din Eger, în 2014, la câteva luni după ce a fost declarat indezirabil în România. Tocmai îi expirase mandatul de parlamentar.

Zagyva Gyorgy Gyula, președintele HVIM, fost parlamentar Jobbik (Ungaria)

Ne-a spus atunci că nu l-a afectat acțiunea statului român pentru era deja interzis și în alte țări, dar și că Jobbik și HVIM susțin mișcările de autonomie din întreaga lume pentru că acestea pot deveni, la rândul lor, modele pentru un Ținut Secuiesc autonom.

„[Susținem] chiar și autonomia Tibetului”, ne-a asigurat fondatorul HVIM. (Detalii, AICI)

Zagyva a fost observator de vot la alegerile prezidențiale din Abkhazia din 2011.

Ne-a spus că a fost trimis pe postul de observator de vot de un ONG internațional specializat în monitorizarea alegerilor: European Center for Geopolitical Analysis.

L-a angajat atunci Mateusz Piskorski, un politician polonez apropiat de cercurile de putere din Moscova. Polonezul a fost acuzat în acest an la Varșovia de spionaj în favoarea Rusiei. Contactat din nou, după arestarea lui Piskorski, Zagyva și-a schimbat declarația anterioară, susținând că a fost observator în Abkhazia din partea Parlamentului de la Budapesta și că nu a primit bani pentru asta.

SRI l-a interceptat anul trecut pe Szocs Zoltan, șeful local al HVIM, arestat oficial pentru activități de teorism, discutând despre surse externe de finanțare.

Szocs Zoltan: Dar cât e de sigur că ne-ar susţine?

Sebestyen Teleki Istvan: Rușii? Foarte sigur. Doar că aşteptă să existe o organizaţie puternică care să şi arate ceva.

Interlocutorul lui Szocs era Sebestyen Teleki Istvan, un maghiar discret stabilit la Zurich, în Elveția.

El este cel care a scris Manualul Luptătorului pentru Libertate, un document care-i învață pe membrii HVIM ce strategii trebuie să aplice, inclusiv tactici de sabotaj.

DOCUMENT

PAGES

Zoom

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

«

Page 1 of  192

»

PRIETENII LUI ALEXEY

În 2005, într-un apartament din Moscova, un cuplu de ruși a înființat CIS-EMO, o abreviere a Commonwealth of the Independent States – Election Monitoring Organization (în traducere Comunitatea Statelor Independente – Organizație de Monitorizare a Alegerilor). Era încă de atunci un ONG transfrontalier care-și propunea să fie o alternativă a OSCE pentru monitorizarea alegerilor.

Cei doi fondatori ruși erau Alexey Kocetkov și Marina Kocetkova. Absolvent al Institutului de Energie de la Moscova, Alexey a lucrat între 1994 și 2005 ca responsabil cu imaginea și relațiile publice pentru mai multe primării și instituții din Rusia. Kochetkov a fost și jurnalist în republicile separatiste Abkhazia și Osethia, unde a pus bazele unor agenții de presă. Marina Kochetkova, soția lui Alexey, s-a transformat din femeie de afaceri în analist politic.

Cei doi Kochetkov au cooptat și o instituție de cultură la înființarea CIS-EMO, respectiv Centrul Lingvistic NEO, redenumit ulterior European Center for Geopolitical Analysis (Centrul European de Analiză Geopolitică).

Asociații instituției erau aceiași Alexey Kochetkov și Mateusz Piskorski, fostul paralamentar polonez acuzat de spionaj în favoarea Rusiei. Piskorski a confirmat un interviu cu reporterii RISE Project, dar ulterior a fost închis, iar Kochetkov, după ce a fost de acord telefonic să dea un interviu, nu a mai răspuns apelurilor.

DOCUMENT

PAGES

Zoom

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

«

Page 1 of  4

»

Piskorski și soții Kochetkov fac parte dintr-un grup de analiști politici citați frecvent de către instituțiile media apropiate de Kremlin. EI sunt citați ca experți politici în materiale de presă despre regiunile separatiste autoproclamate, precum Abkhazia, Ossethia de Sud, Transnistria, Donetsk și altele. În 2005, după alegerile din Republica Moldova, Kochetkov a fost arestat de Serviciul de Informații și Securitate pentru presupuse implicații în procesul de votare.

Din grupul lor face parte și fostul parlamentar belgian Luc Michel, politician anti-UE, susținător al mișcărilor politice extremiste din Franța și din fostele colonii franceze din nordul Africii.

Acesta deține un lanț de edituri și instituții media care declară deschis că își propun să promoveze politicile expansioniste rusești. Un astfel de exemplu este asociația Centre Multimedia l’ASBL, înregistrată în Bruxelles. În acte, asociația are ca scop promovarea „dezvoltării europene pe o bază eurasiatică.”

DOCUMENT

PAGES

Zoom

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

«

Page 1 of  4

»

Cei patru analiști politici au fost acuzați de mai multe ori în presa occidentală că susțin regimul lui Vladimir Putin și politica sa externă.

Belgianul, polonezul și cei doi ruși coordonează misiuni de observatori de vot cu zeci de membri pentru fiecare scrutin electoral din regiunile separatiste pro-rusești la care participă. Toți patru declară că organismele pe care le controlează sînt alternative legitime la forurile internaționale OSCE și ONU.

Oleg Vernik, avocat stabilit în Kiev, fost șef al reprezentanței CIS-EMO în Ucraina, declară că organizațiile care angajează observatori de vot nu sunt implicate în manipularea rezultatelor: “Dacă rezultatele sunt satisfăcătoare pentru clienții ruși ai lui Kochetkov, atunci acesta spune în presă că alegerile au fost democratice.”

Anton Shekhovtsov, expert ucrainean în științe politice, care studiază mișcările extremiste din Europa și rețelele de observatori de vot, susține că organizații precum cea a lui Kochetkov sunt utile politicienilor de la Moscova:

„Organizațiile internaționale de observatori de vot au rolul de a valida în fața rușilor de rând acțiunile Rusiei din republicile separatiste, prin renumele unor democrații europene istorice ca Franța sau Anglia, de unde provin partidele de extremă dreapta care trimit observatorii de vot. Adică presa rusă îl prezintă pe politicianul observator de vot ca europarlamentar al unui stat democratic din vest și nu ca membru al Frontului Național, partid pro-rusesc, finanțat cu bani rusești, posibil părtinitor”.

De exemplu, alegerile prezidențiale din Transnistria din 2011 au fost monitorizate de observatorii de vot aduși de organizațiile celor patru analiști politici. EODE, condusă de Luc Michel, ECGA, controlată de Mateusz Piskorski, și CIS-EMO a celor doi Kochetkov au adus observatori de vot pentru alegerile locale. Sursa observatorilor angajați: partidele extremiste din toată Europa.

Cu un an mai devreme, în 2010, EODE publica un raport de țară despre Transnistria cu titlul: Republica Transnistreană Moldovenească: „Construcția unui stat european nou și experimentul unei democrații directe.” Autorii raportului de țară susțin, printre altele, că Transnistria seamănă din multe puncte de vedere cu Statele Unite ale Americii.

Surse: 

http://www.riseproject.ro/documentar-autonomie-si-petarde/

VIZIONAȚI AICI DOCUMENTARUL RISE PROJECT

RISE Project și jurnaliștii maghiari de la Atlatszo.hu investighează organizațiile extremiste din regiune. Proiectul este finanțat de Open Society Foundations.

Victor ILIE, Ștefan MAKO

grafică, montaj: Sergiu BREGA

Vedeți și [FILM DOCUMENTAR] OAMENII NOII DREPTE

http://adevarul.ro/news/eveniment