CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O COMPARAȚIE RĂUVOITOARE ÎNTRE CEDAREA DIN 1940 A BASARABIEI ÎN FAȚA RUSIEI ȘI EROICA REZISTENȚĂ A UCRAINEI DE AZI

Circulă foarte mult în mediul online și presa fără jurnaliști cu elemente de cultură, comparația defetistă despre eroicul popor ucrainean, care se bate cu colosul rus în urma invaziei din 24 februarie 2022 și cedarea fără luptă a Basarabiei, după ultimatumurile sovietice din 26 și 28 iunie 1940.

Scriitorul și istoricul clujean Ionuț Țene scrie pe blogul http://www.napocanews.ro.că tot felul de internauți, fără cunoștințe de istorie, laudă eroismul ucrainenilor față de ruși și critică lașitatea românească față de sovietici din 1940.

Trebuie să aduc neapărat o lămurire necesară pentru a clarifica lucrurile.

Din punct de vedere istoric nu există absolut nicio asemănare a contextului general și diplomatic.

Ucraina își permite să reziste pentru că din 2014, de când a fost anexată Crimeea la Rusia, Kievul se înarmează și este sprijinită logistic de SUA și UE.

La momentul atacului rusesc din 24 februarie 2022, Ucraina a avut absolut tot sprijinul Occidentului și lumii libere, atât financiar, economic și mai ales militar. SUA, Marea Britanie și UE înarmează masiv Ucraina, iar Kievul are spatele asigurat.

Ucraina finanțată și înarmată se bate pe un singur front: de est cu Rusia și în spate are imensa lume liberă cu un potențial economic și militar uriaș.

Să compari situația Ucrainei de azi cu cea a României din 1940 dovedește că nu se știe istorie, geopolitică și contextul militaro-diplomatic de atunci.

România în 1940 era prinsă în clește și înconjurată de inamici: mai mici ca Ungaria și Bulgaria și mai puternici ca URSS și Germania nazistă.

În 23 august 1939 s-a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care Germania și URSS și-au împărțit Europa centrală și de est.

Eroica Polonie care a fost atacată de Germania pe 1 septembrie 1939 a aflat abia în 17 septembrie 1939 ce înseamnă să lupți pe două fronturi când a fost atacată dinspre Belarus de URSS.

Dincolo de mitul infailibilității germane, armata poloneză s-a opus eroic față de Wehrmachtul german, dar a cedat atunci când URSS i-a înfipt cuțitul pe la spate dinspre Belarus. Varșovia a aflat abia atunci ce înseamnă să fi atacată pe două fronturi de două puteri mari.

Polonezii nu știau de Pactul Ribbentrop-Molotov și au aflat pe 17 septembrie când au fost atacați de sovietici pe la spate. Doar atunci au cedat polonezii și statul polonez a fost desființat.

În general, datorită frăției de mai târziu dintre Aliați și URSS, istoricii și presa au ignorat frăția criminală dintre Hitler și Stalin din august 1939.

În 1940 când URSS și-a pus ochii pe Basarabia românească, România era înconjurată de două mari puteri în ascensiune care erau aliate Germania nazistă și URSS, care au dovedit când vor să desființeze un stat după modelul polonez din septembrie 1939.

Stalin, metodic, nu voia însă să rişte nimic, aşa încât a aşteptat cu răbdare până când principalul nostru aliat, Franţa, a sucombat sub năprasnicele lovituri ale blindatelor şi Stukas-urilor germane.

Pe 22 iunie 1940, Franţa semnează armistiţiul cu Germania, ieşind din calculele politico-militare ale momentului. Deloc întâmplător, a doua zi, pe 23 iunie, Molotov îl convoacă pe ambasadorul Germaniei la Moscova, von Schulenburg, pentru a-i comunica: „Rezolvarea problemei basarabene nu mai suferă amânare”.

Neașteptată însă pentru ambasadorul Reichului a fost cererea guvernului sovietic ca, pe lângă Basarabia, România să cedeze şi Bucovina, ca „preţ al ocupării şi exploatării Basarabiei” timp de 22 de ani de către România.

Molotov îl convoacă pe Gh. Davidescu, ministrul României la Moscova, şi-i înmânează, la ora 22:00, nota ultimativă a guvernului sovietic către România.

La nota sovietică Molotov anexase şi o hartă minusculă, pe care trasase cu un creion roşu neascuțit traseul viitoarelor graniţe româno-sovietice. În realitatea de pe teren, lăţimea liniei trasate de Molotov reprezenta o fâşie de 10 kilometri.

Pentru a pune presiune pe factorii de decizie de la Bucureşti, dincolo de termenul extrem de scurt (24 de ore) în care partea română trebuia să dea un răspuns ultimatumului sovietic, ruşii au întrerupt în repetate rânduri comunicarea lui Davidescu cu Ministerul de Externe român, astfel încât textul complet al ultimatumului a sosit abia la 6 dimineaţa la Bucureşti.

Pe 27 iunie 1940 au avut două consilii de coroană, Iorga și Maniu au cerut rezistență să nu ”fim blestemați”, dar față de precedentul polonez, adică un război pe două fronturi atacați de URSS și Germania nazistă, plus Ungaria, pentru România însemna desființarea ca stat și pierderea după sfârșitul războiului mondial a întregii Transilvanii.Carol al II-lea a acceptat o decizie lașă dar care ne-a păstrat statul.

E o utopie să crezi că România, să fi rezistat în fața armatelor germano-ruse pe două fronturi după ce Franța principalul său aliat a fost ocupat de către nemți.

De aceea comparația de azi dintre rezistența ucraineană față de ruși și cedarea Basarabiei din 1940 este perfidă, mincinoasă și nu respectă adevărul istoric.

Azi, Ucraina poate rezista pentru că luptă pe un singur front având în spate uriașul complex militar și economic al Occidentului, condus de cea mai mare putere a lumii SUA și cu toate astea un sfert din țară a fost distrusă.

România în 1940 era absolut singură și înconjurată din toate părțile doar de inamici, fără prieteni.

09/07/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ISTORIA UCRAINEI DESPRE CARE NU SE PREA VORBEȘTE

Din istoria Ucrainei, că nu prea se vorbește despre ea

Citim în blogul https://bogdanstoica.substack.com, un articol preluat de https://www.art-emis.ro, în care se scrie despre faptul că atunci când la noi erau daci, Ucraina de azi era parte a Sciției care lterior a devenit parte a Imperiului Bulgar, iar bulgarii au plecat când au venit khazarii. După khzari au venit slavii, cei care au vorbit prima oară despre Ucraina.

În slava veche, „okraina” înseamnă „margine” sau „graniță”. Cam asta a fost Ucraina, la origini: marginea Rusiei Kievene, care includea Rusia, Belarusul și o bucată zdravănă din Polonia de azi.

Rusia Kieveană era populată de slavi care vorbeau mai multe dialecte, cam ca moldovenii, ardelenii și muntenii noștri, iar Kievul era cel mai important oraș. Țara era condusă de varegi, un popor înrudit cu suedezii de azi, care livra lideri Rusiei Kienvene așa cum făceau fanarioții în Țările Române.

Pe la anul 1100, Rusia Kieveană s-a spart în niște regate care se certau între ele. Noroc cu invazia mongolilor, care le-au împăcat supunându-le pe toate. O sută de ani mai târziu, Ucraina nu mai era marginea Rusiei Kievene, fiind ruptă complet de țara-mamă de tătari, ocazie cu care cronicarii i-au zis Rusia Mică.

Două sute de ani mai târziu, teritoriul a fost cucerit de polonezi, ulterior cedat Ducatului Lituaniei și, după altă sută de ani, considerat teritoriu comun al Uniunii Polono-Lituanene. Noi stăpâni, toți catolici cât cuprinde. Localnicii: numa’ ortodoși. Cum regulile le făceau catolicii, iar la nativi jucau mulți cazaci, deloc fani ai supunerii, s-au născut tensiuni. „Cazacii aveau tendința de a recurge la violență”, scrie, adorabil, cronicarul.

Două sute de ani și-au tot băgat bățul prin gard stăpânii polonezi și lituanieni cu nativii ruși și cazaci. În cele din urmă, nativii s-au aliat cu Imperiul Rus și cu tătarii și i-au paradit pe polonezi prin una bucată război, ocazie cu care au ras și catolicismul din Ucraina. Când au terminat, Ucraina de Est a devenit proprietatea Rusiei ca Hatmanat Cazac, iar Ucraina de Vest a fost preluată de Imperiul Austro-Ungar, care tocmai trecea pe acolo. Prin Polonia, adică.

Primul lider al Hatmanatului nu era așa deștept. Când a izbucnit războiul dintre Rusia și Suedia el a jucat cu Suedia, care a pierdut războiul. Rușilor nu le-a mai plăcut ideea de hatmanat, „ocraina” a redevenit „marginea” Rusiei, iar folosirea limbilor locale a fost suprimată. Firesc, populația s-a rusificat.

Pe urmă a venit Primul Război Mondial, iar localnicii au intrat în război după cum locuiau: cei care aparțineau Imperiului Austro-Ungar de partea Puterilor Centrale iar ceilalți de partea Antantei. Atunci apare prima oară noțiunea de ucrainean, când austriecii formează  Legiunea Ucraineană Galițiană și Legiunile Poloneze

. Puterile Centrale pierd războiul, începe Revoluția Rusă și pe fondul ăsta apar mișcări ucrainene pentru independență care generează câteva state: Republica Populară Ucraineană, Hatmanatul Ucrainean, Directoratul Ucrainean, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Populară Vest-Ucraineană. Nici unul nu era destul de puternic, nu aveau lideri cunoscuți așa că statele ucraineene au fost făcute zob de cei care reîmpărțeau lumea după război. Vestul Ucrainei de azi a fost încorporat în Polonia, iar restul a format Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, ulterior republică fondatoare a U.R.S.S., în 1922.

Sătul de conflictele anterioare cu localnicii din „margine”, în anii ’30 Stalin toacă mărunt toată elita localnicilor. Practic, dacă erai deștept sau aveai școală sfârșeai într-un șant cu un glonț în cap. Peste 700.000 de oameni au fost asasinați așa, pentru că Stalin își propusese ca Ucraina să fie un mare teren agricol lucrat cu țărani proști, presărat cu multe uzine pline de muncitori proști, nu vreun hub regional de idei progresiste, „Silicon Valley end șit”. Avea Moscova, Kievul nu mai trebuia să fie vreo problemă.

Pe urmă a venit Al Doilea Război Mondial, Hitler a intrat în Polonia, a făcut-o bucăți și a împărțit-o cu U.R.S.S., ocazie cu care Ucraina sovietică a primit Galiția. Pe urmă a picat Franța, iar România a fost forțată de ruși să cedeze către R.S.S. Ucraineană Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Apoi nemții au invadat U.R.S.S., inclusiv Ucraina, ocazie perfectă ca naționaliștii ucraineeni din Primul Război Mondial să se activeze din nou și să lupte împotriva Rusiei, de partea Germaniei naziste.

Armata Insurecțională Ucraineană pro-Germania a avut vreo sută de mii de oameni, inclusiv „Einsatzgruppen”, adică soldați naziști specializați în uciderea evreilor (cam 500.000 de victime au făcut, de-asta tot vorbește Putin de naziștii ucraineeni, pentru că nu multe țări aliate ale Garmaniei au avut  așa ceva).

Armata Ucraineană Insurgentă a continuat să lupte împotriva rușilor până în anii 1950, când rușii au decimat-o complet. În 1954, exact ca Stalin care a mituit Ucraina cu teritorii românești și poloneze, Hrușciov  transferă Crimeea de la R.S.F.S. Rusă la R.S.S. Ucraineană. „Харашо cado’!?”, a zis el, convins că gata, acum i-a potolit.

I-a potolit un timp. A urmat perioada comunistă, doar că de la „țării cât mai mulți tărani proști” s-a trecut la „țării cât mai multe fabrici și cât mai mulți studenți”. Ucrainenii sunt un popor deștept, le priesc științele exacte, așa că Ucraina sovietică a devenit rapid un hub de academii civile și militare, fabrici de armament și tehnologii avansate, inclusiv nucleare.

Al treilea arsenal militar al Europei. A treia armată a Europei. Cel mai mare grânar al Europei. Cel mai mare producător de cărbune după Germania. Era o plăcere să te uiți, ca rus, la Ucraina sovietică. „Fata mea este model, se ia lumea după el”.

Pe urmă a căzut comunismul. În 1990, Ucraina a zis că pleacă de-acasă. Gata, iese din U.R.S.S.

Pe urmă, Ucraina a intrat în criză economică, că nu mai avea o piață garantată, ca înainte. Tot ca noi, și-a revenit un pic în 1996, când a bătut o monedă nouă și a scris o constituție nouă. Din păcate, tot ca noi, s-a scufundat în corupție generalizată. Privatizări greșite, oligarhi bogați, manageri proști la stat, alegeri trucate, politicieni proști cu gura mare care ar fi zis orice ca să fie aleși sau realeși.

Exact ca noi, cu diferența că noi nu avem niște părinți ruși care se uită insistent să nu cumva să ne mărităm cu cine știe ce străin.

În 2013, Ucraina anunță că ar vrea în U.E.

– Ниет! (Niet!), zic rușii, și invadează Crimeea.

Vă vine să credeți sau nu, dar leadership-ul Ucrainei încă nu s-a prins că Ucraina este considerată aceeași margine a Marii Rusii. Că pentru ruși subiectul rușilor care nu se consideră ruși este iritant. Că există oameni care practică doctrina „eu te-am făcut eu te omor”.

Așa că atunci când Ucraina a reînceput cu intențiile de aderare la N.A.T.O. și la U.E., ghici ce? Rușii au zis: Ниет! (Niet!).


09/05/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | 2 comentarii

Fostul comandant al Forțelor Terestre ale SUA  în Europa, este de părere că  Rusia se va sufoca în scurt timp în Ucraina, dacă Vestul se va implica puternic în susținerea țării invadate la ordinul lui Putin

FOTO: Generalul în retragere Ben Hodges

Ipoteza generalului american care a condus forțele SUA în Europa: Rusia se va sufoca în Ucraina „în aproximativ 10 zile”

Generalul american Ben Hodges, fost comandant al Forțelor Terestre ale SUA  în Europa, este de părere că  Rusia se va sufoca în Ucraina  în scurt timp, dacă Vestul se implică puternic în susținerea țării invadate la ordinul lui Putin, relatează https://ziare.com.ro.

Ben Hodges a servit într-o varietate de posturi de stat major, inclusiv instructor de tactică. Ultima sa misiune militară a fost ca general comandant al Armatei SUA în Europa (Wiesbaden, Germania) din 2014 până în 2017,arată cepa.org.

Fostul comandant al Forțelor Terestre ale SUA în Europa, a publicat o teorie potrivit căreia Rusia va pierde războiul automat, dacă nu obține avantaje strategice substanțiale până la un anumit punct.

El a declarat într-o intervenție recentă pentru postul TV MSNBC că Rusiei îi lipsesc trei lucruri pentru a continua războiul de uzură în Ucraina:

“Le lipsesc cele trei lucruri: nu au timp, nu au trupe și cred că nu au nici suficientă muniție. În aproximativ 10 zile, după calculele mele, Rusia se va sufoca, ceea ce înseamnă că nu vor putea să continue atacurile”

Hodges atrage atenția că, pentru un asemenea deznodământ, forțele vestice trebuie nu doar să continue, ci să accelereze livrarea către Ucraina de echipament militar de care are nevoie pentru a se apăra împotriva bombardamentelor lansate de Rusia.

Aceasta este o cursă. Ucraina poate supravieţui ruşilor dacă putem accelera şi extinde furnizarea de arme necesare. Ruşii rămân fără putere, muniţie şi timp. Acum este momentul să ţii piciorul pe accelaraţie”

Potrivit generalului american, acest lucru va fi posibil și în condițiile în care „noi, Occidentul, nu numai că vom continua, dar vom accelera livrarea de tot ceea ce au nevoie ucrainenii pentru a distruge artileria rusă, lansatoarele de rachete şi lansatoarele de rachete de croazieră”.

El a mai precizat, în urmă cu câteva zile, că armata Ucrainei luptă folosind un sistem de comandă descentralizat și e mult mai adaptată războiului modern, față de forțele armate ruse invadatoare, remarcând ironic că și un începător ar fi luptat mai bine decât rușii în primele zile ale conflictului.

„Ucrainenii au dezvoltat în ultimii opt ani (n.r. – după anexarea ilegală a Crimeei în martie 2014) un sistem descentralizat de comandă și control pe care majoritatea armatelor occidentale, precum cea britanică și cea americană l-ar recunoaște imediat”, a spus Ben Hodges în cadrul unui eveniment online, citat Antena 3 News Hour With CNN și https://www.libertatea.ro.

16/03/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: