De ce au încercat comuniștii să-l transforme pe Moş Crăciun în Moş Gerilă?

La începutul anilor 50, comuniştii au decis să-l distrugă pe Moş Crăciun şi să-l înlocuiască cu Moş Gerilă, o invenţie menită să şteargă din conştiinţa poporului român, pe care îl voiau ateu.

Bradul de Crăciun, Moş Crăciun şi sărbătoarea Creştină a Naşterii Domnului nu erau îngrădite și au fost ”libere”imediat după acapararea puterii de către comuniști, până spre sfârşitul anilor ’40. Imediat după 30 decembrie 1947 a fost întreruptă tradiţia sărbătoririi Bobotezei la Palat, unde patriarhul venea „cu botezul” la suveran.

La 6 ianuarie 1948 însă, regele Mihai I era deja plecat din ţară, iar reprezentanţii Prezidiului Republicii Populare Române nu erau foarte ataşaţi de sărbătorile creştine sau nu-şi mai puteau manifesta credinţa religioasă.

Dacă la această tradiţie în relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi Stat s-a putut renunţa foarte uşor, altfel au stat lucrurile cu cele două mari sărbători creştine: Învierea şi Naşterea Domnului.Prima măsură luată de comunişti de a şterge Crăciunul din calendarul românilor, a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.

În paralel, conducerea partidului comunist îşi propusese încă din 1948 să deplaseze atenţia publică dinspre sărbătorile pascale spre aniversarea de la 1 mai, ziua Muncii, şi dinspre Crăciun spre Anul Nou şi spre „aniversarea” proclamării Republicii, la 30 decembrie. Mai mulţi clerici sesizau şi o încercare a autorităţilor comuniste de a înlocui credinţa cu o nouă „religie” (seculară) care îşi avea proprii „sfinţi”, începând cu Marx şi terminând cu Stalin.

Începând cu 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă. 

Sărbătorile de Crăciun s-au transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. 

Startul sărbătorilor de iarnă se dădea după 27 decembrie, când trecea Sărbătoarea sfântă. Moş Gerilă venea în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.

Moşul comunist Gerilă nu numai că preluase atribuţiile lui Moş Crăciun, acelea de a aduce daruri copiilor, dar i s-au dat şi trăsături de activist de partid. Serbările Pomului de Iarnă erau organizate de comunişti în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu pungi cu dulciuri.

Versurile special create pentru noul moş Gerilă, aveau şi ele iz socialist: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine:

„Moş Gerilă toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun
Dar să stii mai din’ainte C-am fost băieţel cuminte,
Şi mai spun aşa să ştii
Ca eu nu-ţi cer jucării
Cum ţi-ar cere şi alţi copii.
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva”

Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid. Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti îndemnau în acest sens.

„Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al lui Moş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev.

Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4,2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd. Anul 1979, anul Congresului al XII-lea al partidului şi al celei de a 35-a aniversări a eliberării patriei, a fost un an în care şi munca părinţilor a fost mai bună”, scria revista ”Cutezătorii” din anii 80.

Pluguşorul comunist

Nu doar numele Moşului l-au schimbat comuniştii, ci şi cântecele şi colindele specifice Sărbătorilor de Iarnă. Pluguşorul în varianta clasică a dispărut vreme de câteva decenii, sub Ceauşescu, fiind înlocuit cu o variantă agreată de partid, în care copiii şi tinerii care mergeau la uratul nu uitau să amintească recunoştinţa faţă de partid şi, mai ales, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

”Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (…)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru … Pentru zile minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am’nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ….” suna Pluguşorul din 1980.

Crăciun pe furiş

Copiii intrau în vacanţa de iarnă după 22 decembrie. Cum zilele de Crăciun erau lucrătoare şi startul Sărbătorilor de Iarnă se dădea după 27 decembrie, abia după această dată era indicată amenajarea pomului de iarnă în casele românilor. Cei care amenajau bradul mai devreme îl ţineau departe de ferestre şi evitau instalaţiile de iluminat pentru a nu atrage atenţia. Cum beteala nu se găsea în magazine, brazii erau împodobiţi cu globuleţe şi aranjamente din hârtie creponată.

Revelionul era ziua principală a Sărbătorilor de Iarnă. Românii făceau trecerea dintre ani, odată cu mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, transmis la televizor.

”Dragi tovarăşi şi preteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, intrăm în noul an cu încrederea deplină în forţele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare. Pe baza realizărilor de până acum, privim cu încredere deplină în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră”, spunea Nicolae Ceauşescu, la Revelionul din 1988, ultimul său mesaj transmis în noaptea dintre ani.

Moş Gerilă a murit odată cu Ceauşescu, în decembrie 1989.

Publicitate