La 14 decembrie 1939, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor

Războiul de Iarnă (cunoscut și ca Războiul Ruso-Finlandez) a izbucnit în momentul în care Uniunea Sovietică a atacat la 30 noiembrie 1939 cu 500000 de soldați Finlanda, după ce la 1 septembrie 1939 Germania nazistă invadase, fără nicio declarație oficială de război, Polonia.

URSS s-a alăturat agresorilor germani la 17 septembrie 1939, și a ocupat vaste teritorii în răsăritul și sudul Poloniei, după care acest stat și-a încetat existența pe toată durata războiului mondial.

Una din consecințe a fost aceea că, la 14 decembrie, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor.

Strategii armatei sovietice plănuiau să-i ofere dictatorului Iosif Stalin o victorie rapidă până la aniversarea zilei sale de naștere, pe 21 decembrie, dar rezistența finlandeză organizată de marele strateg si comandant Carl Gustaf Emil Mannerheim, a zădărnicit planurile sovieticilor, deşi aceştia din urmă îi depăşeau numeric în proporţie de 3 la 1.

După reacția vehementă a comunității internaționale, care a condamnat atacul asupra Finlandei, ministrul sovietic de externe, Viaceslav Molotov, a pretins la radio că avioanele URSS parașutau pentru finlandezii flămânzi ajutoare alimentare – nu bombe !

Ianuarie 1940: soldați sovietici morți în urma unui atac al armatei finlandeze asupra unei coloane blindate

Foto: Mareșalul Mannerheim.

Pregătirea superioară a soldaţilor finlandezi şi buna strategie a lui Mannerheim, au făcut ca armata finlandeză să reziste superiorității materiale şi numerice a invadatorilor sovietici, care nu au reușit să ocupe această țară cu o populație de doar 3,7 milioane de locuitori.

Totuși, având mult mai mulți soldați și tehnică de luptă, sovieticii au reușit să copleșească forțele finlandeze.

În martie 1940, finlandezii nu au avut de ales decât să accepte termenii armistițiului impus de sovietici.

Se estimează pierderile acestui război la 48.000 de morţi şi 158.000 de răniţi pentru URSS şi 25.000 de morţi şi 44000 răniţi de partea finlandeză.

De asemenea, finlandezii au pierdut 61 de avioane, iar ruşii 872.

Granițele Europei „revizuite”, in 1940

In 1941 finlandezii au reintrat în razboi alaturi de Germania împotriva URSS, dar după eliberarea teritoriilor pierdute în războiul din 1939 s-au oprit pe vechea graniță, fără să urmeze înaintarea germană.

La sfarsitul războiului,  condiţiile de pace impuse Finlandei au fost dure, dar totuşi nu la fel de distrugatoare ca acelea la care au fost supuse statele europene, între care s-a numarat si România, care au rămas după Cortina de Fier, sub cizma rusească.

 Finlanda a fost nevoită să lupte în războiul din Laponia împotriva fostilor aliați germani, in nordul ţării, dar, cu toate cedările teritoriale, statul finlandez si-a pastrat independenţa şi democraţia,  dezvoltând o  economie de piaţă prosperă.

Mannerheim a demisionat din funcţia de preşedinte pe 4 martie 1946 , ca urmare a  deteriorarii sănătăţii sale și a fost urmat în funcţie de primul său ministru , Juho Kusti Paasikivi.

Viata mareșalului Mannereim a fost un exemplu de patriotism, maiestrie militara si devotament  in slujba tarii si poporului sau.

Sub conducerea sa, finlandezii au demonstrat intregii lumi că un popor mic, dar bine condus, poate rezista și supraviețui intr-un razboi nimicitor împotriva  unui colos militar precum a fost cel sovietic.

Nikita Hurșciov, liderul sovietic, își amintea mai târziu că „noi toți – și mai ales Stalin – am simțit victoria ca pe o înfrângere în fața finlandezilor. A fost o înfrângere periculoasă pentru că arăta inamicilor noștri că URSS este un colos cu picioare de lut”.

Publicitate

UN EROU AL FINLANDEI: Maresalul Mannerheim

 

La 30 noiembrie 1939, a început  Războiul sovieto-finlandez (cunoscut şi ca Războiul de iarnă sau Războiul ruso-finlandez).

Acest razboi sangeros  a izbucnit în momentul în care Uniunea Sovietică a atacat Finlanda, trei luni după izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Drept consecinţă, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Naţiunilor pe 14 decembrie.

Iosif Vissarionovici Stalin, dictatorul statului sovietic, se aşteptase să cucerească întreaga ţară până la sfârşitul anului, dar rezistenţa finlandeză organizata de marele strateg si comandant  Carl Gustaf Emil Mannerheim ,  a zădărnicit toate planurile sovieticilor, deşi aceştia din urmă îi depăşeau  în proporţie de 3 la 1.

Finlanda a rezistat până în martie 1940, când ţara a fost obligată să semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10% din teritoriul naţional şi cam 20% din capacităţile sale industriale.

Cititi mai mult aici…

 

In aceasta zi de 30 noiembrie finlandezii si nu numai ei comemoreaza jertfele eroice facute in acest razboi de inaintasii lor si totodata il omagiaza pe marele lor comandant, generalul Mannerheim.

 

Mannerheim împreună cu preşedintele Ryti la o paradă militară

 

 

Baronul Carl Gustaf Emil Mannerheim (n. 4 iunie 1867- d. 28 ianuarie 1951 la Lausanne in  Elveţia),militar şi  om politic  finlandez, a fost cel de al şaselea preşedinte al Finlandei (1944–1946) si si-a început cariera militară în Armata Imperială Rusă.

A condus armata nationala în timpul războiului civil finlandez din 1918 şi apoi in timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Este primul şi singurul finlandez care a primit titlul de Mareşal al Finlandei.

A vazut lumina zilei  in conacul de la Villnas Louhisaari,   comuna Askainen , intr-o familie fino-suedeza, de ascendenta olandeza innobilata in 1768, fiind al treilea copil al unei familii aristocratice traditionale,in care fiul mai mare mostenea titlul de conte si fiul cel mai tanar titlul de baron (vapaaherra in finlandeza si friherre in suedeza).

Pe tot parcursul vietii sale, Mannerheim si-a folosit cel de-al doilea prenume, Gustav (Kustaa in finlandeza), semnandu-si scrisorile particulare Gustav sau G.

Dincolo de limba sa materna, suedeza, el vorbea rusa, germana, engleza si poloneza si conversa  frecvent in franceza cu sotia si copiii sai. Paradoxal, Mannerheim nu a vorbit niciodata curent filandeza !!

Originile.

Familia finlandeza Mannerheim a fost intemeiata de un om de afaceri olandez, proprietarul de mori Henrik Marhein, care a emigrat la Gavle in Suedia, atunci cand Suedia si Finlanda  formau  un singur  stat.

În ianuarie 1918, Senatul noii Finlande independente, avându-l preşedinte pe Pehr Evind Svinhufvud, îl însărcinează pe Mannerheim cu comanda aproape inexistentei armate a țării, formată la acea vreme din  câţiva soldaţi ai Gărzii Albe.

Misiunea lui era să apere guvernul în timpul războiului civil. A  început acţiunea de dezarmare a garnizoanelor ruseşti rămase,care numarau  42.500 soldati si ofiteri si  a fost promovat la gradul de general de cavalerie (Ratsuväenkenraali),în martie 1918.

În octombrie 1918, a fost trimis în Marea Britanie şi Franţa din partea guvernului finlandez, pentru a încerca să obţină recunoaştera independenţei Finlandei de către Marea Britanie şi Statele Unite

În decembrie se intoarce  în Finlanda de la Paris, după ce a fost ales “Proctector al Statului” (sau Regent), deţinând această funcţie din 12 decembrie, 1918 până în 27 iulie 1919.

Au existat chiar monarhişti care doreau să-l facă Rege al Finlandei.

A participat la primele alegeri prezidenţiale, dar a pierdut în fata lui Kaarlo Juho Ståhlberg şi ca urmare s-a retras din viaţa publică.

Dupa esuarea negocierilor cu Uniunea Sovietică în 1939, Mannerheim acceptă din nou poziţia de conducător al armatei Finlandei în caz de război. În mod oficial, el devine conducător al armatei după atacul sovieticilor din  30 noiembrie.

În acest război care a durat 105 zile, finlandezii aveau la dispoziţie 9 divizii a cate 15.000 soldaţi fiecare, iar sovieticii 45 a câte 18.000 de soldaţi.

De asemenea, din punctul de vedere al armamentului  aflat in dotarea trupelor, finlandezii  erau total în inferioritate: 324 de tunuri vechi, 112 tunuri antitanc şi 96 de avioane. Armata roşie a angajat în luptă 3.000 de tancuri şi 2.500 avioane.

 Pregătirea superioară a soldaţilor finlandezi şi buna strategie a lui Mannerheim, au învins superioritatea materială şi umană a inamicului. Pierderile acestui război se estimează la 48.000 de morţi şi 158.000 de răniţi pentru URSS şi 25.000 de morţi şi 44000 răniţi de partea finlandeză. Finlandezii au pierdut 61 de avioane iar ruşii 872.

Granitele Europei „revizuite”, in 1940

 Cu toate acestea Războiul de iarnă s-a încheiat cu tratatul de pace de la Moscova, în 12 martie 1940, Finlanda fiind silita sa piarda Karelia si alte cateva tinuturi care au fost ocupate de URSS.

In 1941 finlandezii intra in razboi alaturi de Germania impotriva URSS, dar dupa eliberarea teritoriilor pierdute in razboiul din 1939 se opresc pe vechea granița ,refuzand sa urmeze inaintarea germana.

La sfarsitul razboiului  condiţiile de pace impuse Finlandei au fost dure.,dar totuşi nu la fel de distrugatoare  ca acelea impuse statelor care au sfarsit  după Cortina de Fier, între care s-a numarat si Romania.

Cu toate cedarile  teritoriale masive, Finlanda si-a pastrat independenţa şi democraţia,  dezvoltând o  economie de piaţă libera prospera.

 Finlanda a fost nevoită să achite reparaţii de război impovaratoare şi să lupte în războiul din Laponia împotriva fostilor aliati germani,in nordul ţării.

Mannerheim a demisionat din funcţia de preşedinte pe 4 martie 1946 , ca urmare a  deteriorarii sănătăţii sale. A fost urmat în funcţie de primul său ministru  rusofil , Juho Kusti Paasikivi.

Viata mareșalului Mannereim a fost un exemplu de patriotism,maiestrie militara si devotament  in slujba tarii si poporului sau.Sub conducerea sa, finlandezii au demonstrat intregii lumi ca un popor mic dar bine condus, poate rezista și supraviețui intr-un razboi nimicitor,împotriva  unui colos militar precum a fost cel sovietic

Mannerheim a  fost pe rand:

• Locotenent colonel-1904

• Colonel-1905

• General maior-1911

• General locotenent-1917

• General al cavaleriei-1918

• Feldmareşal (distincţie între generali, a nu se confunda cu mareşal)-1933

•  Mareşal al Finlandei (la aniversarea de 75 ani)-1942

CITITI SI : https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/03/12/razboiul-de-iarna-sovieto-finlandez-1939-1940/