Rădăcinile bolșevice ale unor politici publice contemporane. Educația sexuală, de la Rusia Sovietică la Organizația Mondială a Sănătății. VIDEO

 

 

 

 

 

 
 
 Educația sexuală, de la Rusia Sovietică la Organizația Mondială a Sănătății. Rădăcinile bolșevice ale unor politici publice contemporane

Acest articol își propune să explice că:

• educația sexuală este la origine un concept educațional sovietic preluat în politicile publice occidentale sub influența neomarxismului

• educația sexuală este o necesitate artificial creată de revoluționarii bolșevici (mai vechi), respectiv neomarxiști (mai noi), care, sub pretextul „eliberării omului”, au promovat o cultură a iresponsabilității sexuale și a comportamentului sexual de risc, apoi au pretins că trebuie să ajute oamenii să se ferească de bolile sexuale și sarcinile „neplanificate”

• viziunea europeană despre educația sexuală nu doar că urmează fidel, ci duce la extrem preceptele sovietice: bolșevicii promovau educarea copiilor cu privire la riscurile de boli cu transmitere sexuală și de sarcini nedorite, în timp ce biroul european OMS cere azi predarea principiilor plăcerii sexuale la copiii de creșă

• în continuare, nu se adresează cauza problemei, respectiv disoluția familiei, iar politicile publice nu promovează educația pentru viața de familie, nu sprijină maternitatea și familiile numeroase și nu recunosc contribuția femeilor casnice la creșterea și educarea noilor generații

• neomarxismul este urmașul ideologic al comunismului, care a mutat „lupta de clasă” de la nivel macrosocial la nivel microsocial, respectiv în interiorul familiei, astfel încât răsturnarea ierarhiilor firești se face pornind de la baza piramidei sociale în sus, nu de sus în jos, cum a făcut Lenin, care a impus un regim dictatorial cu forța, de la vârful societății înspre bază

Pe vremuri, chestiunile intime se discutau în privat între mamă și fiică, respectiv între tată și fiu. Sexualitatea era explicată în familie ca acțiune care duce în mod natural și nedezmințit la conceperea unui copil. De aceea, erau în mod firesc încurajate relațiile sexuale în cadrul stabil și asumat al instituției căsătoriei.

Dar astăzi tot mai multe voci susțin că părinții nu sunt specialiști și că e nevoie de experți în educație care să facă acest lucru. Se cere instituționalizarea educației sexuale și realizarea ei pe baze „științifice”, în clasele mixte (fete alături de băieți) din școlile publice.Se spune că societatea informațională le aduce copiilor informații despre sexualitate care oricum nu sunt bine ierarhizate și conduc la o practică deficitară a sexualității.

Se spune că adolescenții vor să pună în practică ceea ce oricum văd pe la televizor și pe internet, dar nu se informează suficient pentru a se feri de bolile cu transmitere sexuală și de „sarcinile nedorite”.

Însăși această sintagmă de „sarcină nedorită” arată că la ora actuală sexualitatea este văzută ca un act în sine, un exercițiu „sportiv” care nu trebuie să meargă până la scopul și consecința sa firească, de împlinire a iubirii prin nașterea de copii.Dar sunt aceste principii noi? Și cât de științifice sunt? 
Revoluția și educația sexuală în Rusia Bolșevică

Ideea educației sexuale a copiilor nu este nouă. Prima promotoare a educației sexuale a fost comisarul sovietic Alexandra Kollontai, care propovăduia, în primii ani ai Revoluției Bolșevice din Rusia, iubirea liberă ca mijloc de eliberare. Aceasta vedea familia naturală ca pe o structură opresivă, viziune preluată de teoreticienii neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt (construcția creată de sovietici în Germania anilor 1920 și exportată în SUA după venirea naziștilor la putere în Germania).

În Rusia anilor 1920, Kollontai îndemna oamenii să se dezbare de viziunea tradițională asupra familiei. Dezideratul preconizat era iubirea liberă și tratarea copiilor rezultați drept bunuri ale întregii societăți, ceea ce presupunea instituționalizarea obligatorie a tuturor copiilor din societate. Pentru a gestiona noile principii ale iubirii libere, și atunci, ca și acum, se promova introducerea educației sexuale în școli.Kollontai spunea:

„Educația sexuală în școli trebuie să înceapă de la 12-13 ani. În caz contrar, ne vom confrunta tot mai mult cu astfel de excese, cum ar fi începutul sarcinii la o vârstă mică. Nu este o raritate faptul că astăzi se dă naștere la această vârstă de 14 de ani.”

În acest scop, guvernul bolșevic a importat aproximativ 300 de psihologi și sexologi din străinătate, în principal din Germania.Ca prima țară care a recunoscut oficial teoria lui Sigmund Freud, Uniunea Sovietică s-a situat în ceea ce oficialii internaționali de azi, ca și cei sovietici de atunci, ar numi drept „avanpostul progresului științific”.

Tot guvernul bolșevic a fost și primul din lume care, în numele eliberării de „moravurile burgheze”, a eliminat din codul penal articolul care penaliza relațiile sexuale între persoane de același sex.

Alexandra Kollontai

 

Dar vederile radicale ale Alexandrei Kollontai au fost temperate de Lenin, care s-a opus continuării revoluţiei în Rusia pe această linie. Iar sub conducerea lui Stalin codul penal sovietic incrimina din nou relațiile homosexuale.

Revoluția sexuală și educația sexuală în Ungaria Sovietică

A existat și un emul al Alexandrei Kollontai în Europa de Est. Puțină lume își amintește de regimul de 133 de zile al lui Bela Kuhn în Ungaria. La 21 martie 1919, Partidul Comunist Maghiar (fabricat la Moscova în anul anterior) a luat puterea și a proclamat Republica Sovietică Ungaria, care a supraviețuit doar până la intrarea armatei romane în Budapesta.

 

 

 

 

Georg  Lukacs

Dar, până atunci, în cele câteva luni, comunistul maghiar Georg Lukacs, membru al guvernului, cu funcția de Comisar pentru Educație și Cultură, a introdus educația sexuală obligatorie în școlile publice, accesul liber la contracepție și înlesnirea legii divorțului.

El era promotorul conceptului de „terorism cultural”, prin care copiii erau instruiți despre „iubirea liberă” și raporturile sexuale în afara căsătoriei, despre natura învechită a familiei „burgheze” și a monogamiei, despre irelevanța religiei, care privează omul de plăceri.

Revoluția sexuală din Occident (anii 1960) are rădăcini marxisteAceste concepte promovate de Lukacs s-au regăsit întru totul în programul promovat de Școala de la Frankfurt, brațul ideologic al bolșevicilor în Occident, înființată în anii 1920 pe lângă universitatea din orașul cu același nume, cu scopul secret de a cuceri ideologic Vestul.

În 1933, când naziștii au venit la putere în Germania, Școala de la Frankfurt a trecut oceanul și s-a instalat temeinic în zona universitară americană, punând umărul la ceea ce în anii 1960 a fost îndeobște cunoscut sub numele de „revoluția sexuală”.

Teoria suna cam așa: familia tradițională oprimă instinctele creatoare și libere ale omului; omul este prin definiție ființă sexuală; manifestarea sexualității echivalează cu manifestarea deplină a umanității și trebuie să depășească barierele și limitele arbitrar impuse de familie; aceasta se face în principal contestând figura autorității paterne.

Treptat, s-a făcut joncțiunea cu feminismul neomarxist, care prezenta femeia ca fiind oprimată de statutul ei de născătoare de viață și cerea eliberarea ei din acest șablon social prin care se spunea că bărbatul și-o supunea.

În paralel s-a promovat teoria minorităților reprimate de autoritate: minoritățile rasiale, sexuale, femeile (văzute ca „minoritate” oprimată de bărbații care dominau pozițiile-cheie din familie și societate).

 

 

 

Alfred Kinsey

Între timp a apărut și studiul lui Alfred Kinsey, un zoolog american în haină de sexolog, care pretindea că a studiat populația generală din SUA, când în realitate făcuse studii pe un eșantion de delincvenți sexuali (inclusiv pedofili), publicând concluzia că bărbatul american este incapabil de monogamie și că până la o treime din bărbații americani ar fi non-heterosexuali.

Toate acestea, coroborate cu inventarea pilulei anticoncepționale (1960, SUA) și cu legalizarea avortului (1973, SUA), care îi promiteau femeii eliberarea din constrângerile ciclului ei biologic firesc (sexualitate-concepție-naștere), a condus la mutarea „luptei de clasă” marxiste de la nivel macrosocial la nivel microsocial, respectiv în interiorul familiei și al relației bărbat-femeie.

Ca orice comuniști care se respectă, și teoreticienii marxismului numit „cultural” au promis libertate și egalitate. Desigur, pentru aceste deziderate trebuia să te lupți.Așa a început în familii lupta: dintre bărbat și femeie, dintre tată și fiu.

Treptat, lupta aceasta avea să propage unde și la nivelul societății. O răsturnare a valorilor, ierarhiilor și priorităților în familii nu putea conduce decât la aceeași mișcare revoluționară în întreaga societate. Era doar o chestiune de timp.

Revoluția sexuală a învins

Această revoluție culturală a trecut oceanul în Europa de Vest și a cuprins întreaga lume. Rezultatul este că, în prezent, femeia a devenit (cu voia ei) obiect sexual, bărbații nu își mai asumă copiii concepuți în urma relațiilor sexuale, ceea ce conduce la multe avorturi și la realitatea că până la o treime din copiii americani cresc azi în familii monoparentale.

Divorțurile sunt la ordinea zilei, iar femeile se căsătoresc tot mai târziu sau deloc, fiind ocupate să profite de „egalitatea de șanse” pentru a-și urma visul de emancipare socială printr-o carieră cot la cot cu bărbații.

 

Educația sexuală tratează doar simptomele

Pe vremea bolșevicilor, oamenii nu erau pe deplin pregătiți să internalizeze aceste principii „revoluționare”. Dar acum, după zeci de ani de reeducare subtilă prin formatori de opinie formați în universitățile dominate de ideologia neomarxistă, a venit momentul potrivit pentru reintroducerea principiilor călăuzitoare ale sovieticilor în politicile publice din întreaga lume.

Astăzi aproape că nu există reclamă, program de televiziune sau conținut online care să nu bombardeze utilizatorii cu imagini în care mesajul este unul explicit sexual. Pornografia online face ravagii și circulă viral pe telefoanele inteligente ale copiilor, inclusiv printre școlarii de 6-7 ani.

Dar, în loc să se ceară curățarea mediilor de comunicare în masă de astfel de conținuturi sau împiedicarea ori îngreunarea accesului la acestea, se încearcă doar stăvilirea efectelor vizibile.Adică se urmează fidel preceptele comisarului Kollontai, care prescria educarea copiilor cu privire la riscurile de boli cu transmitere sexuală și de sarcini nedorite.

Dar rădăcina răului nu este atinsă: promovarea iubirii „libere” care duce la disoluția familiei continuă, iar politicile publice nu promovează educația pentru viața de familie, nu sprijină maternitatea și familiile numeroase și nu recunosc contribuția femeilor casnice la creșterea și educarea noilor generații.Educația sexuală în epoca revoluției sexuale victorioase: știință sau ideologie?

Principiile „știintifice” după care se dorește educarea sexuală a copiilor astăzi sunt menționate într-un document oficial emis în 2010 de Organizația Mondială a Sănătății – Biroul European. Acesta spune că un copil este ființă sexuală de la 0 ani și trebuie educat ca atare.

O organizație pro-familie din Italia care a evaluat și a împins până la ultimele consecințe logice cele scrise în documentul OMS citat, a constatat ca aplicarea acestuia ar echivala cu abuzarea sexuală a copiilor de grădiniță:

„Cum poate fi, de fapt, informat în mod eficient un copil de 2 sau 3 ani despre plăcerea masturbării infantile precoce fără a deschide posibilitatea de a efectua cu copilul sau a reprezenta acte sexuale în prezența lui? Mai ales atunci când se recunoaște că educația la vârsta respectivă trece prin stadii incipiente, ale mesajelor non-verbale, care constau din gesturi și imagini?” (Sursa: Petiție italiană împotriva standardelor OMS de educație sexuală).

Incidență sporită a comportamentului sexual de risc la tinerii din țările cu îndelungată tradiție în educația sexualăÎn țările care s-au grăbit să introducă educația sexuală în programa școlară încă din anii 1970-1980, după revoluția de eliberare sexuală, rezultatele au fost exact pe dos decât cele scontate.

Marea Britanie este un exemplu bun. Au introdus materia în anii 1970, iar peste decenii au constatat o creștere îngrijorătoare a bolilor cu transmitere sexuala la tineri (la fel și în SUA) și a sarcinilor la adolescență.Opinia unui educator britanic este că

„toate celelalte aspecte ale educației pentru societate și sănătate îi avertizează pe copii cu privire la comportamentul de risc, dar numai în privința educației sexuale școlile ajung să le spună:

«Știm că o să o faceți oricum, așa că vă oferim posibilitatea să o faceți mai bine». Această abordare subminează celelalte obiective [educaționale] … și …a condus la o confuzie.”

 

 

 
 
Dar să vedem și opinia tinerilor britanici de astăzi în această privință. Unul din răspunsurile libere primite de la adolescenți în cadrul unui sondaj realizat de o companie din Marea Britanie cu privire la educația sexuală este următorul:

„Întotdeauna m-am simțit presată de profesori atunci când, de exemplu, îmi spuneau că «sexul e normal, doar să vă protejați cum trebuie», când de fapt eu nu eram interesată să fac sex la momentul respectiv și eram fericită să aștept persoana potrivită.”

În același sondaj tinerii au spus că se simt presați către promiscuitate prin abordarea pedagogică a acestei materii și că pornografia este „omniprezentă” în viețile lor.De altfel, un caz care a făcut vâlvă tot în Marea Britanie a fost al băiatului care a violat o fată la școală imediat după ora de educație sexuală.

Sursa:  Ștefania Armanca –  Știri pentru viață

 

 

Documentar despre abordarea educației sexuale în școlile publice din lume la ora actuală: Războiul împotriva copiilor. Scopul educației sexuale comprehensive

 

Apăsaţi  butonul CC pentru subtitrarea românească .

 

 

 

Publicitate

UN AVERTISMENT. ”REVOLUȚIA” SATANISTĂ ȘI Aleister Crowley – video

Aleister Crowley și REVOLUȚIA SATANISTĂ LUCIFER,NEW AGE,(rock, sexualitate, droguri) – video

 Foto: http://www.xprojectmagazine.com/archives/books/images/aleistercrowley.jpg

   „Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; 

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, 

Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, 

Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu”

   Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 3

   Acestea le observam in zilele noastre intr-o proportie din ce in ce mai mare si la varste din ce in ce mai mici. Iar principala modalitate de promovare a acestor „valori” este … revolutia satanica inceputa in anii 60.

„1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,  

2. Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.  

3. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.  

4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur.  

5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.  

6. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji.  

7. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată.  

8. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire;  

9. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,  

10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.  

11. De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum şi faceţi.”  

   1 Tesaloniceni, 5, 1-11

   Edward Alexander Crowley (1875–1947) a fost maestru mason si bisexual. In 1947, inainte de a muri, a lasat o schita a infatisarii unui  “sef secret “, creaturi non umane din zona Tibetului ce au influentat si au dictat lucrari theosofice precum cele ale lui Madame Blavatsky, Alice Bailey (toti trei considerati a fi stalpi ai new age) sau Benjamin Creme (cel ce spunea in 1959 ca acestia i-au transmis ca dupa aproximativ 20 de ani va apare pe pamant “maestrul maestrilor“, iar in 1982 declara: “Cristul este printre noi“ … In acea schita, bipedul arata aidoma extraterestrilor din “cultura UFO “.

Cititi va rog si articolul:

Extraterestrii, Guvernul Mondial si NOUA ORDINE MONDIALA  

   Ca si ceilalti, Crowley si-a numit clar stapanul: lucifer. A influentat organizatiile oculte Golden Dawn si Ordo Templi Orientis. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este The Book of the Law, al carei text central este noua filosofie a vietii denumita Thelema, a carei lozinca “Do what thou wilt” a influentat decisiv mentalul colectiv al generatiei tinere incepand cu anii 60. Aceasta filosofie a primit-o in Egipt in timpul unei experiente mistice din 1904, ocazie cu care zeul (dracul) horus l-a informat ca a inceput o noua epoca magica, al carei profet va fi Crowley.

 Tot atunci horus (autonumit zeul vazduhului, stapanul noii ere si bestia printul-preot) i-a dictat si textul cartii

   A practicat ritualuri magice sexuale cu femei si barbati.

   Stranse legaturi cu iluminatii.

   Pentru foarte mult timp a mai fost si agent al serviciilor secrete britanice, avand la un moment dat misiunea de a compromite idealurile germane sau irlandeze, prin propaganda aberanta. A fost unul din cei ce s-a ocupat cu intoxicarea serviciilor secrete germane cu “informatia” ca luxosul si gigantul transoceanic RMS Lusitania ar transporta cantitati urisase de materiale de razboi si ca incearca sa pacaleasca blocada submarinelor nemtesti.

 Acest fapt a dus la dramatica scufundare a vasului civil (al doilea dezastru ca marime dupa Titanic) si a reprezentat motivul intrarii SUA in razboi. In acelasi timp, isi promova articole in ziarele nemtesti The Fatherland si The International.

   A folosit un spectru larg de stupefiante in cadrul experientelor sale magice.

   Dupa cum bine se observa in documentar, lucrarile malficei unelte a satanei au o influenta determinanta incepand cu anii 60 asupra muzicienilor de succes, Ozzy Osbourne, solistul formatiei Black Sabbath (sabatul negru) numindu-l “un fenomen al timpului sau” si dedicandu-i melodia “Mr. Crowley”. Iata cateva versuri din lirica celebrei formatii:

   “Urmeza-ma si nu vei regreta

   Paraseste viata pe care o aveai inainte de a ma intalni

   Tu esti primul care primesti aceasta iubire a mea

   Impreuna cu mine pana la sfarsitul vremurilor

   Acum te am sub puterea mea

   Iubirea noastra devine din ce in ce mai puternica, cu fiecare ora

   Uita-te in ochii mei si vei vedea cine sunt

   Numele meu este lucifer, te rog da-mi mana”

   Crowley este considerat de majoritatea “legendelor rock” ca fiind patronul acestui tip de muzica, iar in epoca de glorie a lor, acestia umpleau stadioane cu tineri. Acum acei spectatori indobitociti sunt maturii care isi educa propriile odrasle … In ce spirit si ce valori le prezinta?

   Crowley spunea:

   “Mi-am dorit sa fiu chief of staff al diavolului”

   “Lucifer este ingerul meu pazitor. Satana nu este inamicul omului, el a facut bine rasei noastre, el cunoaste binele si raul si initeaza”

   Iata si versuri ale formatiei Mercyful Fate:

   „Ma dezic de Iisus Hristos

   Amagitorul

   Si ma lepad de credinta crestina

   Dispretuind-o

   Jur acum

   Sa-mi dau   

   Mintea mea

   Trupul

   Si sufletul meu

   Ajutor

   Stapanului nostru satan”

   Iar ca refren repeta:

   “Do what thou wilt

   Trebuie sa fie o singura lege”

   Alti propovaduitori ai filosofiei lui Crowley au fost de asemenea si Led Zeppelin, Jim Morrison, Clash, Marilyn Manson (adept infocat al satanismului lui Anton Szandor LaVey), Beatles, Red Hot Chili Papers (care la decernarea premiilor MTV multumea lui satan), Ministry (albumul “Psalmul 69” fiind una din culmile mizeriei umane), Rolling Stones, Sting, David Bowie

   Rock-ul a reprezentat o revolutie muzicala care a promovat insa alte doua rele dupa el: drogurile si desfraul. Daca germenii revolutiei sexuale aparusera cu 50 de ani inainte, explozia consumului de stupefiante este insa strans legata de aceasta revolutie satanica si a lovit in plin tocmai acolo unde plamada era mai frageda: la tineri. Crowley spunea:

   “Lasati-ma sa-i ademenesc pe baieti … Apoi acesti baieti devenind barbati vor edifica noua lume”

   Tot el considera ca ideile sale prind foarte bine promovandu-se intens homosexualitatea si ca atare declara in lucrarile sale familia traditionala ca fiind inamicul public numarul 1. De aceea revolutia satanica are o tinta clara: tinerii rebeli, ce lupta pentru evadarea din normele familiei. In anii 60 sodomia era interzisa in toate statele americane, azi …

   Ce-l mai mare impact l-a avut in anii 60 formatia Beatles, creand in mintile tinerilor iluzia ca de atunci incolo ei vor decide ce vor face, cum sa se imbrace, cand si cu cine sa faca sex, etc. Totul era insa controlat, nu li se oferea decat o „alternativa” spre iad. Aceasta formatie a fost folosita si in alt scop: „evadarea” din traditie a reprezentat si o intoarcere a spatelui de la valorile crestine si o indreptare a tinerilor spre cultura indo-tibetana. Tinerii hippie nu mai cautau adevarul in Biblie, ci pe la tot felul de guru. Evident tot de atunci s-a raspandit masiv yoga si ratacirea reincarnarii. Formatia ajunsese atat de cunoscuta incat mass-media i-a declarat “mai faimosi ca Iisus Hristos”. Dar nimeni nu ajunge faimos in epoca moderna daca nu este promovat iar interesul celor din spatele intregii actiuni era clar: odata cu muzica lor se promovau si “invataturile.

Foto: http://www.jesus-is-savior.com/Evils%20in%20America/Rock-n-Roll/sgt_peppers_large.jpg

 In documentar este prezentat si unul din produsele extreme pe care le-a creat revolutia satanica: criminalul Charles Manson

   Vedeta Marilyn Manson, pe numele sau real Brian Hugh Warner (1969-), si-a pus acest pseudonim dupa Marilyn Monroe si Charles Manson. Acesta spunea:

   “este timpul ca lumea lor sa fie distrusa (a crestinilor). Este timpul pentru new age, epoca lui horus.”

   Nici Iron Maiden (fecioara de fier, dupa numele vestitei unelte de tortura) nu se lasa mai prejos:

   „Adu-ti fiica

   Adu-ti fiica

   La sacrificare”

   Firesc, caci tot ei „explica”:

   „Ne referim la chestii precum tarot si la idei precum cele ale lui Aleister Crowley”

   Dupa cum observati, revolutia satanica are diferite segmente si nu tuturor li se ofera varianta dura. Multi adepti a avut „flower power” o „alternativa” ingaduita de SISTEM si spre care au bulucit cei ce doreau pace pe pamant si care erau in opozitie cu politica oficiala a statelor vestice.

   E limpede ca muzica lor nu putea avea un asemenea succes daca nu era promovata. Iata mai jos detalii ale catorva personaje ce s-au ocupat de aceasta, toti evrei:

 

   Don Arden (1926 – 2007), nascut Harry Levy, Anglia, manager in muzica, afacerist, promotor al grupurilor rock Small Faces, Electric Light Orchestra si Black Sabbath

   Este socrul lui Ozzy Osbourne (Black Sabbath)

   Gerry Bron, record producer britanic. Promotor Motörhead si Uriah Heep

   Edgar Miles Bronfman, Jr. (1955 -) , fost vice-chairman al Vivendi Universal, CEO al Warner Music Group, face parte din una dintre cele mai influente familii evreiesti din Canada.  

   Membru COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR )

   Bradford Phillip Delson (1977 -), SUA, muzician, chitarist, fondator grup Linkin Park. De asemenea A&R Representative al Machine Shop Recordings.

   Bob Dylan (1941 -) , nascut Robert Allen Zimmerman, cantaret, poet si pictor american

   Brian Samuel Epstein (1934 – 1967), managerul formatiei The Beatles. Homosexual, a murit din cauza unei supradoze de drog.

   Bob Ezrin (1949 -), muzician si record producer: Alice Cooper, Lou Reed, Pink Floyd, Peter Gabriel si Kiss. A produs The Wall.

   David Geffen (1943-), record executive, producator de film si teatru american, homosexual.

   Vechi coleg cu Barry Diller, fondeaza in 1970 Asylum Records unde au inregistrat Jackson Browne, The Eagles, Joni Mitchell, Bob Dylan, Tom Waits, Linda Ronstadt si J.D. Souther. Compania se uneste in 1972 cu Elektra Records si devine Elektra/Asylum Records in care ramane pana in 1975 cand pleaca la studiourile de film Warner Brothers ca Vice Chairman.

   In 1980 fondeaza Geffen Records si il recruteaza ca presedinte pe Ed Rosenblatt de la Warner Brothers Records. Inregistreaza Donna Summer, Asia cu Steve Howe si John Wetton, Elton John The Fox album, Cher, Sonic Youth, Aerosmith, XTC, Peter Gabriel, Lone Justice, Blink-182, Guns N’ Roses, Pat Metheny, Sloan, Nirvana, The Stone Roses, Neil Young, Weezer si Rufus Wainwright. Marca este vanduta in 1990 catre MCA, azi fiind parte a Interscope-Geffen-A&M divizie a succesorului MCA, Universal Music Group.

   In 1994 cofondeaza studiourile DreamWorks SKG impreuna cu Steven Spielberg si Jeffrey Katzenberg. Cititi va rog si articolul:

   L-a sprijinit pe Barack Obama in campania prezidentiala. Despre sotii Clinton spunea : “Toti in politica mint , dar ei o fac atat de usor, incat devine suparator “.

   Albert Bernard Grossman (1926 – 1986) , antreprenor si manager in muzica folk . Managerul lui Bob Dylan.

   Allen Klein (1931 -), afacerist american. I-a promovat pe The Beatles si The Rolling Stones.

   David Knopfler (1952 -), chitarist, pianist, cantaret si compozitior englez. Fondatorul trupei Dire Straits.

   Artie Kornfeld (1942 -), nascut Arthur Lawrence Kornfeld, musician , record producer american. Impreuna cu John Roberts, Joel Rosenman si Michael Lang, planuiesc si produc Woodstock Rock Festival in 1969.

   Andrew Loog Oldham (1944 -), producator englez, impresar : The Rolling Stones.

   Georgios Kyriacos Panayiotou (1963 -), cantaret englez, fost la trupa Wham!, homosexual.

   Sumner Murray Rothstein (1923 -), actionar principal si Chairman of the Board al National Amusements. Impreuna cu familia sa actionari principali CBS Corporation, Viacom, Midway Games, MTV Networks, BET, Paramount Pictures DreamWorks si  MovieTickets.com.

   A cumparat Blockbuster Entertainment (inclusiv compania de productie Aaron Spelling), cea mai mare retea de inchiriei DVD si jocuri video din lume.

   Bernard Rhodes a fost managerul legendarei trupe punk rock engleze The Clash.

   Sir Howard Stringer ( 1942 – ), Chairman si CEO al Sony Corporation, corporatie membra COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ), responsabil cu intreaga activitate Sony, inclusiv subsidiarele media si electronica precum: Sony Computer Entertainment, Sony Music Entertainment, Sony Electronics, Sony Pictures Entertainment si Sony Financial Holdings.

   Membru COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR )

 by saccsiv weblog