O operațiune comună a CIA, KGB, GRU și a serviciilor secrete maghiare, pentru răsturnarea regimului Ceaușescu

Foto: Nicolae Ceaușescu

Ofiter rus de informații : ”Rezidentul Direcţiei Principale a KGB a lucrat cu viitorul preşedinte al României şi prieten al lui Gorbaciov, Ion Iliescu”.

---

Pentru prima dată, o operațiune comună a CIA, KGB, GRU și a serviciilor de informatii maghiare au lucrat impreuna pentru răsturnarea dictatorului român, Nicolae Ceausescu, ne spune un participant direct la conspirație din serviciile speciale ruse.– Alexandr Kondrashov-„Argumentele saptamanii”- https://argumenti.ru/espionage/ № 6 (247) DIN 17 februarie 2011.

---

Presa rusă a publicat în urmă cu ceva timp mărturiile unui ofiţer al serviciilor de spionaj ruse care a participat la operaţiunea comună a CIA, KGB, GRU şi serviciile maghiare de înlăturare a dictatorului român.
În Budapesta, la direcţia de informaţii a trupelor sudice ale armatei ruse, Roman era cel mai tânăr ofiţer. Un locotenent major care ocupa funcția de maior !

„Ce carierist”, cârteau căpitanii bătrâni. Cu toate astea, nici ei nu puteau nega faptul că nimeni nu cunoştea atât de bine limbile străine precum acest tânăr.
Roman vorbea foarte bine germana şi franceza, iar maghiara şi româna, ca şi rusa, de altfel, îi erau limbi materne.
S-a născut şi a crescut în Transcarpatia, în oraşul Muncaci (Muncacevo), iată de ce nici nu ştia cât sânge maghiar sau românesc îi curge prin vine.
La petreceri, prietenii îl întrebau: ce naţionalitate are? Citându-l cu ironie pe Bismarck, locotenentul major le răspundea ironic că: „A fi roman nu-i o nationalitate, ci o profesie”.
(n.red. Aluzie la vorbele atribuite lui Bismarck, care referindu-se la politicienii romani de pe vremea sa pe care nu-i agrea, ar fi spus: „A fi român nu e o nationalitate, ci o profesie”).

În acea perioadă, în România, spre deosebire de Ungaria, nu existau trupe sovietice.
Din această cauză un ofiţer al spionajului militar cu greu îşi putea exercita sarcina de monitorizare a programului nuclear românesc.
Cele mai utile rămân vizitele în Transilvania şi întrevederile cu maghiarii din Transilvania.
La Timişoara, serviciile secrete sovietice dispuneau de o reţea largă de agenţi secreţi sovietici.

Fariseii politici

Ca un profesionist adevărat, Roman timp de 20 de ani nu a deconspirat niciun nume, locurile conspirative şi parolele colaboratorilor săi români. Cu toate acestea, el a dezvăluit unele detalii ale operaţiunii de înlăturare a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. Şi acest lucru a fost determinat de…însuşi Gorbaciov.

Acum, cu ocazia aniversării a 80 de ani, în presa occidentală a pornit o întreagă campanie în favoarea lui Mihail Sergheevici.Toţi îl slăvesc pe „Gorbi”… Şi chiar însuşi Gorbaciov este interesat de menţinerea unei imagini de bunic blând.

Roman recunoaşte că i-a fost silă să asculte cum, primul şi ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice a condamnat la Bucureşti execuţia soţilor Ceauşescu în decembrie 1989.

La întrevederea cu jurnaliştii, fostul lider sovietic a declarat că ei au fost împuşcaţi „asemenea unor animale”, iar acest lucru nu trebuie făcut, „oricât de complicată ar fi fost situaţia în ţară”.

În cadrul unei vizite private, fostul preşedinte sovietic s-a întâlnit cu fostul preşedinte al României, Ion Iliescu. Cei doi aveau multe lucruri de care să-şi aducă aminte.

Execuţia soţilor Ceauşescu la peretele unui veceu rămâne pe conştiinţa lor, afirmă Roman.

---

În noiembrie şi decembrie 1989, tânărul spion rus a exercitat funcţia de traducător al unor şefi superiori, sosiţi cu o misiune secretă de la Moscova.

Ore întregi, generalii GRU au purtat discuţii cu şefii serviciilor secrete maghiare.Roman îşi aminteşte bine că oaspeţii din capitală au subliniat în mai multe rânduri că acţionau în conformitate cu ordinele ministrului apărării al URSS şi la ordinele preşedintelui sovietic Mihai Gorbaciov.

În acea perioadă, înlăturarea unui şef de stat putea fi autorizată doar de Secretarul General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.

Cu toate acestea, ofiţerii GRU erau circumspecţi şi au decis să acţioneze doar prin intermediul serviciilor maghiare.

---

Abia acum, prim-ministrul de atunci al Ungariei, Miklos Nemet, recunoaşte într-un interviu publicat în ziarul „Magyar Hirlap” că serviciile maghiare au livrat armament opoziţiei române în ajunul evenimentelor tragice, fiind antrenaţi în tabere militare din Ungaria.Timp de două decenii acest lucru era menţinut în taină.

Pe lângă aceasta, în rând cu maghiarii, viitorii „revoluţionari” erau instruiţi şi de specialiştii sovietici din trupele speciale.

Lucrurile nu s-au limitat doar la acestea. Serviciile sovietice şi maghiare au reuşit să recruteze mulţi funcţionari români de partid şi din aparatul de stat.

Cu viitorul preşedinte al României şi prieten al lui Gorbaciov, Ion Iliescu, a lucrat rezidentul Direcţiei Principale a KGB.

GRU avea în vizor armata română.Printre agenţii recrutaţi se afla şi viitorul ministru al apărării în primul guvern al lui Iliescu – generalul Victor Stănculescu.Pe atunci el era printre favoriţii Elenei Ceauşescu.Deplină încredere în „favoritul” soţiei avea şi Nicolae Ceauşescu.

Prima etapă a dezinformarii

Cu toate acestea, rolul principal în organizarea acţiunilor diversioniste în România l-au jucat nu KGB, GRU sau serviciile secrete maghiare. O bună parte a operaţiunilor au aparţinut CIA.
Astăzi, conducătorul secţiei CIA pentru Europa de Est, Milton Bearden, recunoaşte că toate acţiunile subversive au fost dirijate din Washington. Care a fost totuşi tehnologia schimbării regimului din România? În prima etapă – discreditarea lui Ceauşescu.

În acest scop, zeci de agenţi ai serviciilor secrete lucrau pentru ca în presa internaţională să ajungă cât mai multe „materiale compromiţătoare” despre dictator şi anturajul său. Spre exemplu, ziarele scriau că Comandatul Suprem al Armatei a conferit gradul de locotenent căţeluşului său de pluş.

Etapa a doua a dezinformarii

În etapa a doua a operaţiunii s-a recurs la promovarea unor posibili succesori ai dictatorului.

Astfel, în presă a apărut informaţia că posibilul succesor al lui Ceauşescu ar putea deveni Ion Iliescu.

Etapa a treia a dezinformarii

În a treia etapă a războiului informaţional s-a pus accentul pe manipularea informaţiilor cu privire la evenimentele din Timişoara, unde în timpul ciocnirilor cu agenţii Securităţii române „ar fi decedat cetăţeni paşnici”.

Roman îşi aminteşte cum cadavrele celor „asasinaţi” au fost prezentate la toate posturile de televiziune din lume, fiind aduşi, în realitate, de la morgile din regiune.

De fapt, aceste cadavre aparţineau unor persoane care au murit de moarte bună.

Americanii plăteau sanitarilor câte o sută de dolari pentru „o bucată”.

Pentru România din acea perioadă această sumă era una enormă.

---

Antihristul ucis de Crăciun

În timpul Crăciunului catolic, viaţa din Ungaria se opreşte.Iar în Transilvania, unde se afla Roman, situaţia era tensionată.

În noaptea de 26 spre 27 decembrie, postul român de televiziune a prezentat procesul asupra soţilor Ceauşescu.

Audierile au fost scurte. Lui Ceauşescu i-a fost încriminată asasinarea a peste 60 de mii de persoane.

Astăzi, potrivit datelor de care dispunem, pe străzile din Bucureşti şi Timişoara au decedat în jur de o mie de persoane.

Dar există şi un alt detaliu, pe care nu-l putem ignora, pierderile din rândurile militarilor şi organelor de forţă.

Printre ei, peste 325 de persoane au fost omorâte şi 618 rănite.

Acest lucru demonstrează că pe teritoriul României au acţionat grupuri înarmate pregătite în bazele militare secrete din Ungaria.

Tot atunci în România au ieşit la iveală şi ţintaşii sportivi.

(Amintiţi-vă cum în octombrie 1993 nişte ţintaşi trăgeau în Moscova asupra Clădirii Parlamentului şi asupra trupelor de destinaţie specială „Vâmpel”).

Este de evidenţiat că în acea perioadă nu au existat nici un fel de competiţii sportive.

După 25 decembrie, 257 de bărbaţi au zburat din Bucureşti în unul din statele din Orientul Apropiat.…

După pronunţarea sentinţei, condamnaţii au fost scoşi în curte şi puşi la zidul unui veceu soldăţesc.

Când Nicolae Ceauşescu a înţeles că i-a venit sfârşitul, a început să cânte „Internaţionala”, apoi a strigat „Jos trădătorii!”.

Au răsunat rafale de arme.Soldaţii au descărcat în Ceauşescu şi soţia sa peste 90 de gloanţe.

Acest lucru a avut loc la ora 14.50, la 25 decembrie. Când cadrele filmate erau prezentate la postul de televiziune, o voce de după cadru a spus: „Antihristul a fost ucis de Crăciun!”.

Organizatorul procesului împotriva lui Ceauşescu a fost fidelul său general Victor Atanase Stanculescu.

La scurt timp după ce a obţinut comanda asupra forţelor militare ale României, acest agent al câtorva servicii secrete a trecut deschis de partea complotiştilor. Şi nu doar el. Ceauşescu a fost trădat şi de conducerea Securităţii.

Altfel, cum poate fi explicat faptul că împotriva atotputernicului şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, niciun martor nu a acceptat să dea mărturii.

Iar „dulăii de pază”care l-au executat pe Ceauşescu, generalii Virgil Măgureanu şi Victor Stănculescu au ocupat posturile de şef al Serviciilor Secrete şi respectiv de ministru al apărării.

---

Frica de bomba atomică românească

La sfârşitul anului 1988, „problema românească” a devenit una centrală în negocierile lui Gorbaciov, Şevarnadze şi Iakovlev cu Occidentul. Problema nu consta în faptul că în presa sovietică Ceauşescu era prezentat drept un „stalinist” şi duşman al perestroicii, chiar dacă acesta într-adevăr a declarat în cadrul congresului PCR că „mai curând Dunărea îşi va schimba cursul decât va fi realizată perestroika în România”.

Problema nu a constat nici în antipatia personală a lui Gorbaciv faţă de Ceauşescu. În marea politică nu există loc pentru sentimente.Există doar interese. Acestea coincideau la Bush-tatăl şi Goraciov într-un singur subiect comun: să nu permită României să devină o puterea nucleară.

Mai ales că exista deja problema ambiţiilor nucleare ale Chinei.Potrivit lui Roman, Bucureştiul inițiase proiectului realizării armei nucleare în anul 1976. Pentru fabricarea acesteia a fost format un grup de fizicieni, care lucrau într-un centru secret din oraşul Măgurele.Aşa cum este astăzi în cazul Iranului, oficial, lucrările erau realizate în domeniul energeticii nucleare.

Rezultatele pozitive i-au permis lui Ceauşescu să declare oficial în mai 1989 despre faptul că, din punct de vedere tehnic, România este capabilă să producă arme nucleare.În decembrie 1989, Ceauşescu a fost înlăturat şi executat.În zadar s-a lăudat.

Pentru crearea bombei nucleare românii mai aveau de lucrat încă zece ani.Roman povesteşte că cei doi generali GRU nu au plecat la Moscova după asasinarea lui Ceauşescu.

Împreună cu grupul spionilor militari din Grupul de Sud al forţelor militare sovietice, au trecut din Budapesta la Bucureşti. Au început căutările contactelor printre fizicienii români.Desigur, sovieticii nu aveau nevoie de secretele legate de producerea armei nucleare.Nu era nevoie decât înlăturarea oricărui pericol de scurgere a informaţiei legate de tehnologiile nucleare din România.Cu ajutorul CIA, această problemă a fost rezolvată.

Peste doi ani, în 1991, noua guvernare a României a acceptat să supună sub controlul absolut al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Nucleară obiectele şi centrele de cercetare nucleară.Pentru o perioadă îndelungată, în România s-au aflat 13,5 kg de uraniu îmbogăţit (80 la sută).

Iată de ce în 2003, în colaborare cu CIA şi Serviciul de Informaţii Externe a Federaţiei Ruse, au organizat o operaţiune secretă de transportare şi neutralizare în Rusia a materialului nuclear.

Acesta a fost adus la Bucureşti cu un transport militar, încărcat în Il-76 şi transportat la uzina de concentrate chimice din Novosibirsk.Transportarea a avut loc la comanda Agenţiei Internaţionale pentru Energie Nucleară şi finanţată de Ministerul Energeticii al SUA. Operaţiunea a fost executată de Comisia Naţională pentru control asupra activităţii nucleare a României. Ministerul industriei nucleare a Federaţiei Ruse a executat funcţia de coordonator al operaţiunii.Totuşi, aceasta a fost monitorizată şi de experţii americani.

Inspecţiile obiectelor nucleare efectuate de Agenţia Internaţională pentru Energia Nucleară au scos la iveală faptul că începând cu anul 1985 România a efectuat experimente chimice secrete în scopul obţinerii materialelor necesare creării unei bombe nucleare. Potrivit estimărilor experţilor, Ceauşescu ar fi reuşit să obţină bomba nucleară către anul 2000.

Aceste planuri au fost zădărnicite de conspiraţia serviciilor secrete [sovietice].

Surse: argumenti.ru prin FLUIERUL și http://jurnalul-manipularii.blogspot.com/

Publicitate

Primul imn al R. Moldova independente

 

 

 

 

 

 

Ziua imnului naţional al României – Deşteaptă-te române!, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848, este sărbătorită an de an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, acesta  a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998. La originea imnului naţional al României se află poemul patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann.

Conţinutul profund patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti, pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania.

A fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în cel de-al Doilea Război Mondial.

„Deşteaptă-te române!” a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la iniţiativa domnitorului Ştirbei Vodă.

  La data de 11 martie 1907, ziarul ”Basarabia” din Chișinău, editată de patriotul Alexis Nour cu litere românești,  a îndrăznit să publice cântecului ”Deșteaptă-te, române!”. Drept  urmare, la nici un an de la fondare, ziarul a fost interzis, tipografia şi redacţia arse, iar redactorii săi au fost arestaţi şi deportaţi de autoritățile rusești.

Desteapta-te, române!”, imnul national de astăzi al României, a fost pentru o vreme primul imn al  Republicii Democratice Moldovenesti (1917 – 1918) şi al Republicii Moldova (1991 – 1994), odată cu adoptarea tricolorului albastru, galben, roșu, ca drapel de stat.

Cu melodia „Deșteaptă-te, române” s-au deschis, în 21 noiembrie 1917, lucrările Sfatului Țării, iar când, în decembrie același an, s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească, „Deșteaptă- te, române”, a devenit imn de stat.

 

 

 

 

 

Și la Odesa, încă la 1 mai 1917, la marea manifestaţie a moldovenilor veniţi de pe toate fronturile s-a cântat imnul bardului ardelean Andrei Mureşanu, „Deşteaptă‑te, române!”, pe piepturi  cu tricolorul românesc.

 La ”Primul Congres al Moldovenilor din Stânga Nistrului” (Tiraspol, 17-18 decembrie 1917) prezidat de Ștefan Bulat (tânăr învățător transnistrean, absolvent al Seminarului Pedagogic de la Bairamcea), Tricolorul a fost arborat de profesorul Georghe Mare pe clădirea unde se desfășura . 

Această situație a durat până în 27 martie 1918, când s-a realizat unirea cu România și, desigur, s-a adoptat Imnul regal.

Mai târziu, după cum se știe, moldovenii transnistrieni au rămas în 1918 între frontierele URSS-ului. 

„Deşteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist în România, timp de aproape o jumătate de secol.

A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, „Deşteaptă-te române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.

În același an, în 1991, la 27 august, „Deşteaptă-te române!” devenea  primul imn al Republicii Moldova independente, fiind aprobat cu entuziasm, odată cu votarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, la cererea participanţilor la cea de-a III-a Mari Adunări  Naţionale, din aceeaşi zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La mai puţin de trei ani de la acel eveniment, lucrurile au încept să o ia razna odată cu constituirea în Parlamentul de la Chişinău a grupării majoritare agrariano-socialiste, în urma alegerilor din februarie 1994. Odată ajunşi la putere, aceştia au început revizuirea a tot ce s-a obţinut în anii de renaştere naţională şi consfinţit pe 27 august 1991.

Liderul lor, Petru Lucinschi, imediat după alegeri a declarat că intenţionează să anunţe un concurs pentru un nou imn de stat, își amintește jurnalistul basarabean Valeriu Saharneanu. 

Inițial, la 7 iunie, Parlamentul a înlocuit „Deşteaptă-te, române!” cu câteva strofe din poezia „Limba noastră”, iar la 16 iunie a fost constituită o comisie pentru scrierea noului imn de stat.

Societatea civilă a protestat chiar de la primele aluzii privind  schimbarea imnului. Încă la 10 martie 1994, poetul patriot basarbean Grigore Vieru avea să remarce:

„Dreptatea istorică va blestema poetul şi compozitorul care vor îndrăzni să ridice mâna asupra imnului «Deşteaptă-te, române!», cocoţându-se ei în locul strălucirii şi dureroasei lui necesităţi“.

Protestele societăţii civile însă nu au fost luate în seama. Burduhoşii şi şaşlâcarii – cum îi numea regretata poetă Lidia Istrati pe agronomii şi preşedinţii de colhoz ajunşi peste noapte reprezentanţii nostrii în Parlament – erau dispuşi să accepte orice imn, numai nu o piesă în care să apară cuvântul ROMÂN , scrie  Deschide.MD.

Concursul a fost sabotat de intelectualitatea de creaţie şi a eşuat. Mai bine de un an s-au chinuit parlamentarii să găsească ceva potrivit, ca la 22 iulie 1995 să aprobe strofele 1, 2, 5, 8 şi 12 ale poeziei „Limba noastră” drept imn de stat şi oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

Un VERDICT al Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității confirmă că fostul președinte Traian BĂSESCU a colaborat cu Securitatea și avea numele conspirativ “Petrov”

  Traian BĂSESCU, alias “Petrov,” a colaborat cu Securitatea

  

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a verificat toți candidații la alegerile europarlamentare dacă au colaborat cu Securitatea. Unul singur a fost respins: Traian Băsescu.

Dosarul ar fi fost identificat de un fost angajat al SRI, în prezent la CNSAS.Conform Antena 3, numele de cod al lui Traian Băsescu la Securitate era ”Petrov”.

Dosarul de la Securitate pe care apare numele lui Traian Băsescu este gol, dar există două note informative care au fost utilizate în alte dosare. Pe copertă apare numărul dosarului, numele lui Traian Băsescu și numele conspirativ.

 

Înainte de Revoluţie, în seiful fiecărui prim-secretar PCR din fiecare judeţ, se afla un astfel de registru.După ce toate condiţiile racolării unui membru de partid erau îndeplinite, numele noului informator al Securităţii era trecut în Registrul cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate.

Registrul era păstrat în original de prim-secretarul PCR din judeţul respectiv, şi în fotocopie de şeful Securităţii.

Este posibil ca dosarul informatorului Traian Băsescu să fi fost distrus.

Documentul de sus (prezentat pe situl http://www.grupul.ro/traian-basescu-si-securitatea), conţine lista colaboratorilor Securităţii membri de partid din judeţul Constanţa.

Pe această listă, la poziţia 19 de la litera B, îl găsim pe Băsescu Traian, născut la 4.11.1951, în comuna Basarabi, judeţul Constanţa, care lucra ca ofiţer II la întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Constanţa. Celelalte rubrici ale tabelului ne arată în ce calitate era folosit Traian Băsescu de Securitate, cînd a fost racolat şi cine era securistul căruia îi raporta.

Actualul lider al PD a fost racolat de locotenentul major de Securitate Avramidis, la data de 9.09.1978, şi era folosit ca sursă în Portul Constanţa.

Traian Băsescu, liderul Alianţei politice  numite Dreptate şi Adevăr, a trăit, timp de 14 ani, din decembrie 1989 pînă acum, într-o continuă minciună.

El s-a bazat pe faptul că documentele referitoare la colaborarea sa cu Securitatea au fost distruse. Aşa cum se ştie, din dorinţa de a subordona Securitatea Partidului Comunist, Nicolae Ceauşescu a decis ca dosarele de informatori ale membrilor PCR să fie distruse.

Traian Băsescu a trăit cu convingerea că nimeni şi nimic nu ar putea demonstra faptul că Revoluţia din 1989 l-a prins ca informator cu o vechime de 11 ani al Securităţii.

În 9 iunie 2001, liderul PD declara că “nu am fost niciodată informator al Securităţii”.

Potrivit G4Media.ro, cercetătorii CNSAS ar fi identificat noi documente livrate Consiliului încă din 2006, dar neinventariate până acum.

Pe de altă parte, potrivit informațiilor Europa Liberă, dosarul de rețea ar fi gol, așadar nu ar conține un angajament cu Securitatea. Însă, arată sursa citată, pe coperta acestuia apare numărul dosarului, dar și numele real și numele conspirativ.

Acum, fostul șef al statului a fost reverificat în contextul candidaturii la alegerile pentru Parlamentul European.

Iată însă că, după 14 ani trăiţi în minciună, colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea este dovedită de acest Registru, în care numele său a fost trecut alături de ceilalţi membri de partid din Constanţa racolaţi de Securitate, scrie http://www.grupul.ro/traian-basescu-si-securitatea/.

Și fostul șef al Serviciului din Direcția întîi din CIE, care se ocupa cu partea vestică a Europei, Silvian Ionescu, a declarat public că Traian Băsescu a fost informator al fostei Securități.

Și încă unul care primea bani pentru asta. O calitate pe care fostul președinte a dezmințit-o vehement întotdeauna afirmând  că nu a fost turnător.

Traian Băsescu a pozat tot timpul în adversar al securiştilor. La lansarea candidaturii lui Theodor Stolojan la preşedinţie, de pe poziția de  lider al PD afirma cu nonşalanţă că “exact structurile din linia a doua a PCR, din structurile Securităţii, cei care dirijau afacerile din comerţul exterior, au realizat deja o reclădire a vechiului sistem.”

Colegiul CNSAS nu poate da direct o decizie de poliție politică, fiind obligat să apeleze la instanța de contencios administrativ, singura în măsură să stabilească dacă e vorba de o colaborare cu Securitatea ca poliție politică.

CNSAS a anunțat pe site trimiterea în judecată  joi seară, printr-un comunicat de presă:

„Colegiul a aprobat Nota de Constatare şi a dispus introducerea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a acţiunii în constatare pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, pentru următoarea categorie de persoane:
– art. 3 lit. b, art. 5 alin.1 (deputat sau senator în Parlamentul României, membru în Parlamentul European) – 1 persoană;

”Interesant este că nu apare direct numele fostului preşedinte, care este în prezent deputat și candidează pentru un loc de eurodeputat în Parlamentul României.

 CNSAS arată că au fost eliberate adeverințe pentru 19 persoane, candidați la europarlamentare, din care să rezulte că nu au fost colaboratori ai Securității. Băsescu nu este pe listă.
CNSAS l-a mai verificat pe Băsescu în 2002, 2004, 2006, 2009 și 2013, concluziile fiind atunci că lui nu i se poate atribui calitatea de colaborator al Securității.

Faptul că de abia după aproape 30 de ani se află ceea ce se bănuia, e un semn că SRI l-a dat în gât.Traian Băsescu riscă să fie scos din cursa electorală. Ceea ce reprezintă un semn că “băieţii l-au lăsat din braţe.”

 Nu este o surpriză faptul că  Elena Udrea a reacționat imediat după decizia luată de CNSAS de a verifica dacă Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii. Ea spune că fostul președinte este „lucrat” pentru nu a candida pentru europarlamentare. 

„Cu experiența sa de fost Președinte și membru în instituțiile europene timp de 10 ani, cu ascendentul sau asupra liderilor europeni actuali și cu relațiile personale pe care le are, jocurile pe care Securitatea vrea să le facă în afară țării ar fi serios afectate.

Concluzionând, eu sunt de aceeași părere cu Maestrul Ion Cristoiu, că mai nou CNSAS a luat locul DNA ca instrument de scoatere din scenă politică a nedoritilor și că, mai important decât dacă e adevărat sau nu, este să aflăm cine face jocul acesta față de Traian Băsescu?

Voi cine credeți că este artizanul “descoperirii” calității de colaborator a fostului Președinte?”, a  spus Udrea, citată de https://www.cotidianul.ro.