CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DEZVĂLUIRI: Securitatea a fost marea autoare din umbră a Revoluţiei din Decembrie 1989

„Ceauşescu era doar un obstacol în calea operaţiunii de acaparare a României”

„Ceauşescu era doar un obstacol în calea operaţiunii de acaparare a României”

Prof.Corvin Lupu (foto) este absolvent al Facultății de Istorie-Limba și Literatură engleză a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în Istorie, în prezent profesor titular la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

El a încercat în cartea sa „Trădarea Securităţii în decembrie 1989”, să facă lumină asupra unor mistere ale revoluţiei anticomuniste din România, după ce a studiat peste 200 de titluri de cărţi, precum şi documente ale Justiției Militare, din Arhiva Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, declarațiile unor martori, memorialistica unor actori importanți din luna decembrie a anului 1989, scrie https://jurnalul.ro.

La vremea respectivă, marea majoritate a ofiţerilor de Securitate nu ştiau că undeva, deasupra, conducerea Departamentului Securității Statului era înţeleasă, de mulţi ani, pentru a trăda şi a face front comun cu serviciile secrete străine, care au conceput operaţiunile care s-au constituit într-un război asimetric împotriva României, nu numai împotriva lui Ceauşescu, care era doar un obstacol în calea operaţiunii de acaparare a României.

Aceasta a fost miza lui decembrie 1989, iar „România a reintrat în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice după aproape trei decenii în care reuşise să îşi promoveze o politică de independenţă”.

Cartea este o cercetare scrisă fără menajamente de un cunoscător al istoriei recente, care dă brutal la o parte voalul de minciună țesut cu migală, vreme îndelungată, de autorii loviturii de stat dată în timpul agresiunii împotriva României, desfășurată în decembrie 1989, având ca miză acapararea țării de către puteri străine, cu concursul agenturilor din România. Autorul cărții este de părere că instalarea dictaturii lui Ceauşescu nu ar fi fost opera voinţei sale, ci rezultatul unor influenţe exercitate de agenţi ai Moscovei, cu scopul de a-l face pe Ceauşescu nepopular.

Lupu susţine, de pildă, că faimoasele „Tezele din iulie” ar fi fost scrise de Ion Iliescu.

Plan de eliminare fizică a lui Nicolae Ceaușescu

Lucrarea face dezvăluiri despre geneza puțin cunoscutului conflict între Nicolae Ceaușescu și Securitate. Sunt explicate momente importante, cum ar fi aşa-numitul Plan „Niestr” (de înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu și de înlocuire a sa cu un lider devotat Uniunii Sovietice), precum şi încercări eșuate de răsturnare de la putere a dictatorului. Autorul consideră că Securitatea a cooperat cu CIA „pentru sprijinirea postului de radio „Europa Liberă” cu agenți ai Securității care să contribuie la distrugerea imaginii conducătorului, dezinformarea lui Ceaușescu, ocrotirea de către Securitate a agenților străini, ulterior deghizați în „disidenți”, complicitățile la nivel înalt pentru introducerea în România a unei armate de agenți acoperiți, deghizați în turiști şi contribuția decisivă a serviciilor secrete străine la derularea evenimentelor”.

De asemenea, Corvin Lupu susţine că Securitatea a avut „o contribuție decisivă la declanșarea revoltei populare de la Timișoara”, cu ajutorul „agentului Securității László Tökés.

Criza produselor alimentare și de larg consum din România din anii 80 a fost produsă în laboratoarele de la Moscova, cu sprijinul securității române, ca etapă în planul sovieticilor de a-l înlătura de la putere pe Nicolae Ceaușescu.

Ideea este prezentată și argumentată de prof. univ. dr. Corvin Lupu, în ultima sa carte, ”Trădarea securității în decembrie 1989”, în care se susține că planul sovieticilor a fost modificat la sfârșitul anilor 70 cînd s-a decis înfometarea românilor, pentru a-l înlătura pe Nicolae Ceaușescu.

”Punctul culminant a fost în 1989, când, constatăm noi astăzi că arhivele ministerului Comerțului Interior, care n-au fost nici distruse, nici furate, nici incendiate, se găsesc toate, atestă faptul că depozitele alimentare ale României erau arhipline și magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca.

Depozitele de carburanți erau arhipline dar românii primeau rație de 40 de litri de benzină vara și de 20 iarna.

Mai constatăm că rezervele de stat, altă instituție subordonată comerțului interior, erau arhipline.

Și încă ceva: în aprilie 2014, după Hotărârea CSAT când a fost desecretizată toată arhiva IC Dunărea, intreprinderea de comerț exterior ale securității, s-a constatatat că soldul zilei de 22 decembrie 1989 se cifra la patru miliarde de dolari.

Ceaușescu a murit și n-a aflat de acei bani pe care securitatea îi ținea, nu-i furase nimeni. Încă. Conducerea Securității nu i-a raportat lui Ceaușescu acești bani, pentru că îi era frică că le va da de mâncare la oameni și le strica lor proiectul de răsturnare”, susține prof. univ. dr. Corvin Lupu.

După eliminarea fizică a lui Ceauşescu, unele cadre ale Securităţii au recurs la dezinformarea opiniei publice, a Justiției Militare și a Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, pentru ascunderea implicării serviciilor străine în atacul împotriva României și manipularea colosală la care a fost supus și mai este încă poporul român.

Convingerea lui Corvin Lupu este că schimbarea de destin politic ce a avut loc atunci a fost făcută în prezenţa unei invazii străine (sovietice). În privinţa acestei invazii a fost „decretată”, apoi, o omerta generală care este respectată şi azi.

Generalul Iulian Vlad, conducătorul de atunci al Securității, recunoaşte în memoriile sale că l-a trădat pe Ceauşescu în noaptea dintre 21 şi 22 decembrie şi consideră că a fost necesar acest fapt de conştiinţă.

De asemenea, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului susţine că, după 1987, a sprijinit, în mod indirect, gesturile disidenţei anticeauşiste. De pildă, în 1988, Brucan a fost lăsat să plece în SUA şi nu a fost oprit să ajungă şi la Moscova.

Dar nici Lupu, nici altcineva nu explică cum s-a putut întâmpla, după ce România a scăpat de umbrela sovietică în toamna lui 1991, ca şansele interesului naţional să fie răsturnate constant în neşanse, până în prezent.

Într-o analiză publicată de https://gandeste.orgsub semnătura lui Ioan Buduca, adevărata neşansă a României a fost aceea că, atunci când încă mai aveam profesionişti ai planurilor sistemice de dezvoltare economică şi socială, nu s-au ridicat dintre ei suficient de multe voci care să semnaleze că strategia ceauşistă de dezvoltare nu avea o reală independenţă: gazul venea tot de la ruşi, iar preţul de bursă al petrolului ne putea arunca oricând în criză (cum s-a şi întâmplat după 1973).

Altfel spus: faraonismele ceauşiste se puteau întoarce prea uşor împotriva interesului economic naţional.

Soluţia raţională fusese propusă de Ion Gheorghe Maurer: nu 70 la sută pentru investiţii şi 30 la sută pentru consum, ci 50 la sută pentru investiţii şi 50 la sută pentru consum.Maurer a fost marginalizat pentru curajul de a i se opune lui Ceauşescu, după care nimeni nu a mai avut acest curaj. În ce mă priveşte, consider că procentele strategice indicate de Maurer nu ar fi putut crea condiţiile care au condus, în cele din urmă, la necesitatea trădărilor instituţionale din decembrie 1989, ci am fi putut avea, după 1989, o tranziţie mult mai bine planificată, cu valori patriotice de neînfrânt.

Publicitate

18/08/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

14 decembrie 1989: Mișcarea eșuată de la Iași, un preludiu al revoltei populare generalizate care a provocat înlăturarea regimului dictatorial comunist


Textul primului manifest al lui decembrie 1989

Un grup de ingineri ieșeni de la Centrul de cercetare știintifică și inginerie tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina si Metalurgica a pregătit în toamna anului 1989, o mișcare împotriva regimului Ceaușescu.

Evenimentele de la Iași din acele zile istorice au fost amplu evocate de publicațiile https://www.timpul.md și https://www.stireadeiasi.ro.

Totul a pornit de la un grup de opt oameni, conduși de economistul Ștefan Prutianu, care a organizat o schemă de cooptare a altor membri, considerați de încredere.

Astfel, fiecare membru al grupului lui Prutianu, urma să contectaze la randul sau, alti trei oameni, care la rândul lor sa contacteze alti trei.

Ca urmare, riscul de deconspirare era minim deoarece nici unul din cei ce formau baza acestei piramide nu cunoștea decât pe cel care l-a cooptat, alături de cei pe care-i cooptase la rândul său.

Nucleul de conducere era constituit din Ștefan Prutianu, Casian Spiridon – proiectant la acelasi Centru de cercetare si membru al Uniunii Scriitorilor, inginerul Georgel Moraru, muncitorul Titi Iacob și inginerii Petrică Dușa si Ionel Săcăleanu. La jumătatea lunii noiembrie 1989 mișcarea inițiată de de acest grup de ieșeni capătă un nume: Frontul Popular Român.

Se pare că numărul celor care ar fi aderat la această mișcare ar reunit între 500-3000 de membri.

S-a acționat organizat, cu planuri făcute cu câteva săptamâni inainte. Auzisem despre schimbările din URSS, de mișcările de la Berlin, simțeam, după Congresul al XIV-lea, c-a venit și vremea României. Nu am avut alți sfătuitori, doar că eram noi tineri și nebuni”, a spus Ștefan Prutianu, în prezent profesor la FEAA de la Universitatea „Al.I.Cuza”, citat de 7est.ro.

Grupul, care se organizase pe principiul – din om în om – a ajuns în atenția Securității, care a interceptat și manifestele prin care oamenii erau chemați în Piața Unirii din Iași pe 14 decembrie.

Iată textul manifestului:

Chemare cãtre toți românii de bunã-credințã

A sosit ceasul descãtușãrii noastre.Sã punem capãt foamei, frigului, fricii și întunericului care ne stãpînesc de 25 de ani. Sã punem capãt terorii dezlãnțuite de dictatura ceaușistã care a du un popor întreg în pragul deznãdejdii.

Am rãmas ultima țarã din Europa în care mai persistã coșmarul stalinist amplificat de cãtre oconducere incompetentã și rãuvoitoare.

Sã arãtãm cã noi cei din urmã vom fi cei dintîi.Stã în puterea noastrã și numai a noastrã sã ne eliberãm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodatã țara noastrã. Pentru aceasta chemãm toți cetãțenii de bunã-credințã sîmbata 16 decembrie ora 18.00, lademonstrația de protest care va avea Ioc în Piața Unirii.

Dorim ca demonstrația sã se desfãșoare într-o tãcere deplina,iar la ora 19.00 sã pornim cu toții cãtre Piața Palatului Culturii, unde se va sfîrși demonstrația, urmînd sã neîntîlnim sîmbãtã,23 decembrie, la aceeași orã, în același loc. Ultima demonstrație va avea Ioc Ia 30 decembrie, ora 18.00,cînd vom cere înlãturarea de la conducerea statului a lui Ceaușescu și a familiei sale.

Facem apel la Armatã, Miliție și Securitate sã dea dovadã de curaj, patriotism și clarviziune politicã și sã sprijine acțiunea noastrã de salvare a acestui neam, care este al nostru, al tuturor.

Prima acțiune a grupului are loc în noaptea de 13-14 decembrie, ora 3.00. La principalele puncte din oraș au fost împrăștiate manifeste prin care ieșenii erau chemați la miting.

Printre cei care le-au răspândit se aflau Emilian Stoica, inginer constructor, maistrul Fodor Petru, economistul Vasile Ilașcu, inginerul Mihai Sfidineac și Vasile Stoica, fratele lui Emilian Stoica.

Manifestele fuseseră tipărite cu ajutorul unor matrițe artizanale, confecționate din folie de plastic si din gume de șters.
Grupul plănuise organizarea a trei manifestații, în zilele de sâmbătă, 16, 23 si 30 decembrie 1989.

Planul s-a schimbat însă și la 2 decembrie oamenii de legătură au fost anunțati că mitingul va avea loc la 14 decembrie, într-o joi, când existau șanse să participe mai mulți oameni decât dacă acesta ar fi avut loc într-o zi de sâmbătă.

Pe lângă manifeste, ieșenii erau anunțați despre manifestația din Piața Unirii și prin intermediul unor telefoane anonime. Oamenii urmau să se adune în piață la ora 16 , cu textul cântecului “Desteaptă-te române” si o lumânare pe care urma să o aprindă, iar parola era “Primăvara cade joi”.

Cei pregătiți să ia cuvântul erau Ștefan Prutianu, Casian Spiridon și Titi Iacob, iar lozincile care urmau să fie strigate erau “Jos Ceaușescu”, “Jos comunismul” și “Fără violență”.

Participanții erau asigurați că Miliția si Securitatea nu vor interveni, întrucât și aceste structuri doresc căderea lui Ceaușescu, iar mișcarea are un puternic sprijin din exterior.

Numai că mitingul n-a mai avut loc tocmai pentru că Miliția și Securitatea au intervenit, desfășurând un dispozitiv impresionant.

Pentru a opri desfășurarea mitingului, Ministerul de Interne a mutat intempestiv concursul sportiv „Dinamoviada de judo”, de la Oradea la Iași, astfel că în oraș au apărut câteva sute de sportivi, angajați ai Ministerului de Interne.

Erau oamenii Securității, strânși din țară pentru a interveni aici, a declarat profesorul Ștefan Prutianu.

Șapte mașini de pompieri au înconjurat Piața Unirii, iar stația de tramvai din zonă a fost desființată.

Conspiratorii au dat ocol pieței de mai multe ori, dar nu au putut întreprinde nimic. Câteva ceasuri mai târziu, mitingul, care nici nu începuse, nu mai exista. 

Revolta din Iași s-a încheiat înainte de a începe. Avea să izbucnească a doua zi, pe 15 decembrie, la Timișoara, întinzându- se, în câteva zile, în toată țara. Ceea ce eșuase în Est, avea să reușeacă în Vest.

Liderii ieșeni au fost imediat arestați de către organele de represiune ale statului comunist.

„Primul arestat a fost pe 14 decembrie – Vasile Vicol, un inginer, coleg la ICPUMP, unde era nucleul de bazã al mișcãrii. Au urmat, în aceeași zi, în ordine:Valentin Odobescu, Ștefan Prutianu, Ionel Sãcãleanu, Cassian Maria Spiridon și Aurel Ștefanachi”, scrie istoricul Alex Mihai Stoenescu în volumul 4, partea 1, a Istoriei Loviturilor de Stat în România.

Tentativă de contactare a Ambasadei sovietice

Pe de altă parte, în 1994, Victor Neculicioiu, fost șef al contraspionajului, a depus mărturie în fața Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie.

Întrebat dacă în octombrie 1989 a facut la Iași o deplasare în interes de serviciu, securistul Victor Neculicioiu a răspuns:

“Nu în octombrie, în decembrie. În 14 decembrie am fost trimis la Iași cu o echipă, să văd implicarea rușilor. S-a semnalat că va fi o acțiune de anvergură. Aveau oameni care-i tineau la curent și cadre de informatii la ambasadă. Să scoata lumea în stradă. Pe 15, erau doi sau trei reținuți. (…) E drept, zona era bătută de ruși. Trebuia să se iasă în stradă pe 16, 19 și parcă 22. Nu au ieșit”.

Poetul Florin Iaru, a declarat într-un inteviu ce face parte dintr-un material mai amplu privind revoluția, că organizatorii mitingului de la Iași au vrut să caute sprijin la Ambasada sovietică.
“În decembrie 1989 au venit doi prieteni de la Iași, Casian Maria Spiridon și Nicolae Panaite, care mi-au spus, în jur de 1 decembrie sau 2 decembrie,, a trebuit să fac o explicație, să dau o explicație de ce au venit neapărat la mine, că sună ca o laudă, nu e o laudă, e o întâmplare. Lucram la ca gestionar, și acolo lucram sub pământ și eram singur, aveam 100 metri pătrați înțesați de cărți, iar oamenii veneau la mine în vizită, închideam ușa, și stăteam de vorbă.

Și atunci toată lumea știa că vine la Iaru, unde face rost de cărți, cărți bune, și mai stăm de vorbă și punem țara la cale, deci asta a fost. Și au venit la mine și au zis , lua-l-ar naiba să-l ia că am uitat cum îl cheamă pe ziarist, și să le spui că… să încerci să le plasezi un mesaj că se va întâmpla ceva la Iași în următoarea săptămână sau în următoarele săptămâni”, a afirmat poetul.

Florin Iaru a mărturisit că, în ciuda eforturilor, a fost imposibil să ajungă la Ambasada Sovietică.

“Vă rog să mă credeți că din 1 sau 2 decembrie m-am învârtit pe lângă Ambasada Rusiei. Am încercat să fac rost de un număr de telefon, de o adresă, de un nume. Nu, nu puteai să ajungi la o Ambasadă că te săltau imediat, așa că n-am știut ce să fac. Și nici n-am știut că pe 13 sau 14, 13 și 14 decembrie ei chiar au ieșit. A fost o tăcere generală, au venit niște zvonuri mult mai târziu, în jur de 19-20 decembrie”, a mai spus poetul.

Revoluționarii timișoreni resping afirmația că la Iași a început Revoluția.

„Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara a generat schimbarea unui sistem social. Toată cinstea pentru cei de la Iaşi, dar nu cred că-i normal să sărbătorim un eşec. Tot ce s-a întâmplat la Timişoara a generat urmări. Noi, cei din Timişoara, nici nu am auzit, nu au auzit nici ieşenii ce s-a întâmplat la Iaşi. Mi se pare fără logică să se spună că Revoluţia a început acolo. Revoluţia nu a început cu un eşec. Ar fi o ruşine”, a afirmat vicepreşedintele ALTAR Timişoara, Ioan Savu, în ianuarie 2015, conform tion.ro.

Cronologia Revoluției din 1989. Primele semne: 09-15 decembrie 1989

Istoricul Alex Mihai Stoenescu (foto) este una dintre cele mai autorizate voci în domeniul cercetării evenimentelor premergătoare declanșării Revoluției din decembrie ’89. Istoricul a petrecut mii de ore în arhive și a stat de vorbă cu sute de persoane implicate, din toate colțurile țării.

În cartea sa „Cronologia evenimentelor din decembrie 1989”, Stoenescu face o analiză detaliată a faptelor de atunci.

9 decembrie. Sunt semnalate intrarea în țară a unor coloane de mașini sovietice care se opresc la Arad, Timișoara, Brașov și Iași. Ceaușescu cere închiderea granițelor cu Ungaria, dar se răzgândește repede. Abia în octombrie 1990, acești „turiști” sunt expulzați din țară la ordinul lui Petre Roman, care a confirmat că erau luptători ai forțelor speciale sovietice.

10 decembrie. Liderii Frontului Popular Român de la Iași multiplică și împrăștie fluturași în care cheamă lumea, pe 14 decembrie, la un miting anticeaușist. În aceeaș zi, la Timișoara, pastorul reformat Laszlo Tokes își anunță enoriașii că, pe 15 decembrie, va fi evacuat de Miliție. Securitatea avea dovezi că anunțul său era legat de o acțiune organizată în Ungaria, menită să aducă în țară oameni care să-l susțină pe Tokes. Peste noapte, pe străzile Timișoarei au fost împrăștiate manifeste anticeaușiste.

14 decembrie. La Iași, în Piața Unirii, are loc o tentativă de revoltă populară înăbușită în fașă de Miliție și Securitate. Au particiopat câteva sute de persoane, Liderii FPR sunt arestați. Scriitorul Cassian Maria Spiridon este torturat de Procuratură până pe 18 decembrie, când este îmbrăcat în zeghe și încarcerat. Istoricul Alex Mihai Stoenescu susține răspicat că: „Data corectă când putem vorbi de revoluție în România este 14 decembrie 1989 și este localizată la Iași, nu la Timișoara!”.

15 decembrie. În apropierea casei lui Laszlo Tokes se adună mai mulți simpatizanți ai săi. Tot acolo este observat și filat de Securitate secretarul II al Ambasadei Marii Britanii, Denis Cury împreună cu o corespondentă de presă britanică. Milițienii pleacă din zonă. În acest timp, la București se ia decizia închiderii talciocurilor din Timișoara, lucru care îi indispune pe interlopii timișoreni și pe micii negustori. La ora 16.00, în fața locuinței lui Tokes se adunaseră circa 100 de persoane.

La ora 19.00, Petru Moț, primarul Timișoarei, la ordinul prim-secretarului PCR Radu Bălan, îl vizitează pe Tokes și îl asigură că nu va fi evacuat. La ora 23.00, Emil Bobu ordonă de la București, împrăștierea violentă a manifestanților, dar la acea oră nu mai era nimeni în zonă.

O săptămână mai târziu, pe 22 decembrie dictatorul Ceaușescu a fost silit să fugă din fața maselor populare dezlănțuite de pe acoperișul Comitetului Central al PCR cu un elicopter. A fost arestat puțin mai târziu și judecat împreună cu soția într-o cazarmă militară de la Târgoviște unde au fost executați sumar în ziua de 25 decembrie.

Se încheia epoca tragică în care intrase România după falsificarea alegerilor din 1946 de către Partidul Comunist.

14/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: