LA UN AN DE LA INVADAREA CRIMEII, DESPRE OCCIDENTALII CARE AU ÎNCURAJAT AGRESIVITATEA RUSIEI ÎN ULTIMII TREIZECI DE ANI,PRIN COMPLICITATE SAU INDIFERENȚĂ

©EPA/ARTUR SHVARTS  |   Thierry Mariani, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe a Adunării Naționale Franceze și vicepreședinte al grupului de prietenie Franța-Rusia, însoțit de parlamentari francezi, gustă pâine și sare în timp ce președinte al Consiliului de Stat al Crimeei, Vladimir Konstantinov zâmbește în timpul unei ceremonii de bun venit la Ialta, Crimeea, 23 iulie 2015.

Presa independentă rusă, despre occidentalii care, prin indiferență sau complicitate, au încurajat agresivitatea Rusiei în ultimii treizeci de ani

Imperialismul rusesc de astăzi este rezultatul politicilor din „liberalii” ani 90, tolerate la vremea respectivă de Occident și de Ucraina, scrie presa independentă rusă.

Aceasta mai arată că, invadând Ucraina, Rusia i-a făcut pe europeni să își regăsească solidaritatea, dar și cum, anterior, Moscova a plătit parlamentari din UE pentru a susține anexarea Crimeii de către Rusia.

Jurnaliștii au analizat și atitudinea artiștilor ruși față de război și au constatat că aceia care sunt relevanți pentru tineri au evitat să îl susțină sau chiar l-au condamnat,scrie publicația online https://www.veridica.ro.

[…]

ISTORIES: Cum a încercat Kremlinul să-i corupă pe eurodeputați ca aceștia să susțină anexarea Crimeii.

La scurt timp după anexarea Crimeii, un grup de experți în tehnologii politice afiliat puterii a încercat să reabiliteze imaginea Rusiei în exterior. Se urmărea obținerea recunoașterii de către statele Uniunii Europene a „alipirii” peninsulei, sau cel puțin inițierea unei mișcări în acest sens, și anularea sancțiunilor legate de anexare.

Scurgerile de informații din corespondența angajatului în cadrul aparatului Dumei de Stat Sargis Mizarkhanyan, care coordona legăturile cu politicienii europeni, denotă că interacțiunile cu deputații din parlamentele câtorva țări din UE nu s-au limitat doar la plata pentru participarea acestora la forumurile patriotice de la Ialta și la alegerile din Rusia în calitate de observatori. Zeci de mii de euro au fost cheltuiți pentru promovarea unor rezoluții proruse în parlamente, iar în cazul votării „corecte” era prevăzută o plată suplimentară.

Informațiile puse pe internet de hackerii ucraineni conțin aproximativ 20 de mii de scrisori, din perioada 2007-2017, din poșta electronică a lui Sargis Mirzakhanyan, expert în PR, care la momentul anexării Crimeii deținea funcția de asistent al deputatului în Duma de stat Igor Zotov. De asemenea, el era membru al consiliului comitetului de experți al Dumei de Stat pentru afaceri CSI, integrare eurasiatică și legături cu diaspora. Mizarkhanyan avea legături cu administrația prezidențială și figura în această calitate în lista de telefoane a unor prieteni de-ai săi. Unul dintre cei mai importanți corespondenți i-a fost Inal Ardzinba, la acel moment angajat în administrația prezidențială, subalternul lui Vladislav Surkov.

Mizarkhanian discuta cu Ardzinba în primul rând tema Ucrainei. În competența sa erau articolele la comandă în media ucrainene și ruse, angajarea bloggerilor și provocatorilor pe internet, precum și organizarea mitingurilor prorusești.

Inițial, Mizarkhanyan și echipa sa acționau în cadrul unei organizații neînregistrate oficial „Agenția internațională de politică actuală”, iar la începutul anului 2017 a fost înființată SRL Hemingway Partners, înregistrată pe numele mamei sale. În prezentarea companiei erau descrise frumos proiectele realizate – în primul rând cele de media, dar și alte acțiuni, de la mitinguri până la alegeri, de la „nivelarea amenințărilor informaționale și organizarea anticampaniilor” până la „elaborarea strategiilor de acces direct la persoane decidente”. […]

Cea mai răsunătoare bombă mediatică

„Bombă! În rezoluție: 1) recunoașterea Crimeii; 2) anularea sancțiunilor; 3) atac împotriva lui Mogerini! Aceasta va fi cea mai puternică bombă mediatică!”, îi scria Mirzakhanyan unuia dintre colegii săi, în aprilie 2016.

Este vorba de proiectul de rezoluție a Consiliului regiunii italiene Veneto, propus de unul dintre deputați, Stefano Valdegamberi. Propunerea acestei rezoluții este indicată în prezentarea Hemingway Partners drept unul dintre proiectele internaționale ale grupului Mirzakhanyan, iar în mail-ul său sunt depistate, cu aproape o lună până la vot, nu doar textul rezoluției, dar și un document în care este descris un „plan de acțiuni” și este indicat că rezoluția va fi susținută de 29 de deputați.

Rezoluția într-adevăr a fost votată în mai 2016 (de 27 de persoane). În rezoluție este condamnată politica UE „discriminatorie și nedreaptă din punct de vedere al dreptului internațional” față de peninsula Crimeea. De asemenea, Consiliul regiunii Veneto a chemat la ridicarea sancțiunilor și a fost prima instituție europeană care a recunoscut Crimeea ca parte a Rusiei.

După Veneto au urmat rezoluții similare proruse adoptate de alte două regiuni italiene – Liguria și Lombardia. […]

La o altă scrisoare este anexat un „plan de acțiuni” întitulat „Rezoluții în Austria și Italia”. Din acesta reiese că rezoluția adoptată în Veneto urmează să fie prezentată mai sus, deja la nivel național, în Parlamentul italian. Este indicat că rezoluția va fi propusă în Senat de colegul lui Valdegamberi din partidul de dreapta „Liga Nordului”, senatorul Paolo Tosato. La finalul documentului, la capitolul „Buget” este indicat „20 000 EUR + 20 000 EUR (propunerea pe ordinea de zi), în caz de vot pozitiv + 15 000 EUR pentru fiecare caz”.

Peste câteva zile, Tosato a introdus în Parlament proiectul rezoluției – Senatul italian l-a respins pe 27 iunie. […]

În același document este indicat devizul de cheltuieli pentru introducerea unei rezoluții similare în Parlamentul austriac: „20 000 EUR, în caz de vot pozitiv + 15 000 EUR”. Executor – deputatul Johannes Hubner, dintr-un alt partid naționalist, Partidul Libertății din Austria. În iunie 2016, Hubner a propus o astfel de rezoluție, dar, la fel ca în cazul Italiei, aceasta nu a fost susținută de majoritatea deputaților.

Hubner, la fel ca și Tosato, neagă că a primit bani pentru introducerea și votarea rezoluției.

În mail-ul lui Mirzakhanyan sunt și alte „planuri de acțiuni” asemănătoare, în particular pentru Letonia, Grecia și chiar APCE, însă nu au ajuns până la etapa audierilor.

Echipa lui Mirzakhanyan a obținut cel mai mare succes în Cipru unde, în iulie 2016, Parlamentul  național a votat o asemenea rezoluție.

[…]

Promovarea rezoluțiilor cu narative pro Kremlin reprezintă doar o parte din intensa interacțiune a echipei lui Mirzakhanyan cu politicienii și presa europeană.

Eurodeputații de dreapta au vizitat de mai multe ori Crimeea ocupată. Delegațiile mai reprezentative erau desantate la Forumul internațional anual de la Ialta, înființat la un an după „alipirea” peninsulei.

RIDDLE: Războiul stelelor

Autoritățile ruse continuă să lupte cu artiștii și muzicienii de opoziție. Ei sunt declarați agenți străini și le sunt deschise dosare penale. Sunt anulate concertele interpreților și trupelor indezirabile. Actorii care critică războiul sunt dați afară din teatre. Deputații propun să fie tăiate din filme scenele cu artiștii respectivi sau să fie indicați ca „trădători”.

Kremlinul și-ar fi dorit o susținere totală a războiului din partea oamenilor de cultură, dar e sprijinit doar de artiștii superloiali și apropiați puterii, cu audiență doar în rândul generațiilor mai în vârstă. Artiștii populari în rândul tinerilor critică acțiunile autorităților și războiul. Kremlinul pierde pe acest câmp de luptă și acționează în stilul său obișnuit – interzice și persecută. Aceasta, însă, stârnește și mai mult interesul tinerilor pentru artiștii și muzicienii de opoziție.

De la începutul războiului, scena muzicală rusă, industria filmului și a teatrului s-au divizat în trei tabere. Într-una sunt vedetele care condamnă războiul, în alta cei care nu-l susțin public și în cea de-a treia sunt personajele care și-au exprimat loialitatea deplină față de autoritățile ruse și susținerea față de război. Din primele două categorii fac parte majoritatea interpreților și actorilor, sunt oameni care se bucură de popularitate (mai ales la tineri). Pentru război s-au pronunțat fie vedetele din eșaloanele doi și trei, fie favoriții generației în vârstă. Kremlinul, evident, nu este mulțumit de această situație. Potrivit sondajelor, tinerii au o atitudine mai sceptică față de război și față de autorități în general, iar „liderii de opinie”, rapperii și rockerii, sunt solidari cu publicul lor și nu încearcă să-l convingă de ceea ce-și dorește puterea.

Cine sunt vedetele care susțin războiul? De regulă, acestea sunt personaje ale căror cariere depind de promovarea la televiziune, sau care își câștigă existența din participarea la concerte corporative la mari companii de stat sau cu legături la stat. Ei sunt de mult timp loiali puterii, pentru că înțeleg că aceasta este sursa bunăstării lor. Publicul lor este în vârstă – oameni care se uită la televizor. Pentru vedetele din eșalonul doi și mai cu seamă pentru cele de mâna a treia, susținerea războiului a devenit o șansă de câștig la concertele organizate de Kremlin. Loialitatea acestora, însă, nu-i aduce rating puterii și nu mărește nivelul susținerii războiului în societate.

GRANI.RU: Rusia trebuie să plece

Președinta Georgiei Salome Zurabișvili a declarat că „Rusia practic a pierdut deja toate bătăliile, sau chiar războiul”. „Problema georgiană, de asemenea, trebuie să fie pe masa tratativelor. Rusia trebuie să învețe care-i sunt hotarele”, a adăugat Zurabișvili. Ea consideră că societatea occidentală este în drept să ceară de la Vladimir Putin „retragerea trupelor ruse de pe teritoriul recunoscut la nivel internațional al Georgiei ca  pe una din condițiile acordului de pace cu Ucraina”. Altfel, consideră ea, „Occidentul va comite o mare greșeală, ca în 2008 și 2014”.

[…]

Nu e vorba doar de cazul Georgiei. Este vorba de dreptul internațional ca atare. Dacă în urma războiului Ucraina își va restabili integritatea teritorială, iar Georgia și Moldova vor rămâne în continuare state-infirme, cu siguranță va avea loc un nou război, mai mare și mai sângeros. Aceasta se referă și la celelalte foste republici sovietice.

[…]

Eșecul proiectului revanșard trebuie să ducă la cel mai important lucru – la restabilirea dreptului internațional, la sfârșitul acestui coșmar, pe care Rusia l-a declanșat în spațiul post-sovietic încă de la începutul anilor 1990, cu ajutorul instrumentelor pe care le-a moștenit de la Uniunea Sovietică. Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud – toate au fost instrumente pe care administrația lui Mihail Gorbaciov le-a folosit în încercarea de a menține Moldova și Georgia în componența URSS, deoarece aceste republici, alături de cele baltice, militau pentru independența lor. (Mai erau Armenia și Azerbaidjan, însă acestea au fost prinse în capcana sângeroasă a Karabahului).

Administrația lui Boris Elțin a folosit aceste conflicte pentru a-și fortifica influența în spațiul post-sovietic, ca Moldova și Georgia „să nu plece nicăieri” (și într-adevăr, cu ajutorul acestui conflict, Georgia a fost, totuși, târâră în CSI, organizația la care a refuzat să adere în 1991, iar în Moldova au fost readuși la putere comuniștii).

Ucraina a urmărit cu indiferență aceste experimente ale Kremlinului – păreau războaie străine. Chiar și Transnistria aflată la frontiera ucraineană a fost percepută drept o sursă de îmbogățire pentru funcționarii ucraineni și contrabandiști și nu ca un semn al unui viitor război al Rusiei cu Ucraina. […]

Această miopie periculoasă a dus Ucraina și poporul ei către o adevărată catastrofă. Occidentul a ignorat cu încăpățânare comportamentul banditesc al Rusiei lui Elțin și al Rusiei putiniste în spațiul post-sovietic. Liberalii ruși vorbesc până în prezent cu respirația întretăiată despre minunații ani 90, de parcă nu ar înțelege că nazismul și imperialismul tocmai luau ființă. Atunci a mers la Tiraspol, la agenții KGB care cu câteva săptămâni mai devreme de vizita sa susținuseră GKCP-ul, vice-președintele rus Alexandr Ruțkoi, care acum condamnă războiul.

Poate că, dacă nu ar fi mers, astăzi nu ar fi avut ce să condamne? Dacă comunitatea internațională ar fi insistat din primele zile ale prăbușirii URSS pe reglementarea conflictelor de pe teritoriile fostelor republici sovietice și nu ar fi admis dezmembrarea lor; dacă ar fi avut aceeași atitudine față de tragedia poporului cecen pe care a avut-o față de tragedia din Kosovo; dacă ar fi reacționat adecvat la anexarea Crimeii și la izbucnirea războiului în Donbass, nu s-ar fi întâmplat nimic din ceea ce are loc astăzi și ceea ce încă urmează să se întâmple.

De aceea, Salome Zurabișvili are absolută dreptate. Dreptul internațional trebuie restabilit. Alternativa acestei restabiliri va fi al treilea război mondial și moartea a zeci, dacă nu a sute de milioane de oameni din Europa și America de Nord. Astfel, problema nu e deloc doar a Georgiei.

Publicitate

După pierderea navei amiral a flotei sale din Marea Neagră, RUSIA AMENINȚĂ CU ESCALADAREA RĂZBOIULUI

Potrivit relatărilor de la Kiev, reluate de Agerpres, crucişătorul Moskva , nava-amiral a flotei ruse din Marea Neagră a fost lovită miercuri seară de două rachete Neptun lansate de forţele armate ucrainene: a fost cea mai mare pierdere suferită de flota rusă de la cel de- Al Doilea Război Mondial, până în prezent.

Cu toate acestea, deşi Ministerul rus al Apărării a confirmat joi că nava a fost avariată şi că echipajul său a fost evacuat, oficialitățile ruse au spus că a fost vorba de un incendiu la bordul acelei nave, fără să menţioneze cauzele .

Comandantul crucișătorului, Anton Kuprin (foto), a murit la bordul navei.

Crucişătorul Moskva, care avea o lungime de peste 180 de metri, a fost lansat în 1979 şi şi-a început misiunile în 1983.

În timpul actualului război împotriva Ucrainei, această navă a fost utilizată pentru a lansa rachete asupra teritoriului ucrainean.

Potrivit relatărilor din presă, acesta a fost implicat și în cucerirea Insulei Şerpilor, în urmă cu câteva săptămâni.

Revista Forbes: Costul crucișătorului Moskva distrus de forțele armate ucrainene este de 750 de milioane de dolari.

Forbes a întocmit o evaluare a celor mai scumpe echipamente rusești distruse în război. Acesta este condus de crucișătorul Moskva, al cărui cost, potrivit experților Forbes, este de aproximativ 750 de milioane de dolari.

În total, de la începutul invaziei la scară largă, armata ucraineană a distrus 5260 de unități de echipamente inamice.

Potrivit Forbes, Rusia a pierdut în conflictul cu Ucraina, echipamente în valoare de peste 10,8 miliarde de dolari.

Asta este aritmetica războiului, comentează publicația http://www.Timpul md.de la Chișinău.

Această navă, mândria flotei de război ruse din Marea Neagră, avut un predecesor omonim, distrugătorul (Moscova) Moskva, supranumit „Titanicul Marii Negre”, care a fost scufundat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma unui atac asupra litoralului românesc, scrie https://www.historia.ro.

La data construirii sale, la sfârșitul anilor 1930, distrugătorul Moscova (foto) era o navă din clasa Leningrad cu care era înzestrată Marina militară sovietică. A fost finalizat în anul 1932, lansat la apă în 1934 și a devenit operativă în 1938.

Acesta avea o lungime de 127,5 m si o lățime de 11,7 m, armament performant si un echipaj de 344 de marinari. Era dotat cu 5 tunuri de 130 mm, 9 tuburi lans-torpile si avea o viteza de 35 nodur și era supranumit „Titanicul Marii Negre”.

La 25 iunie 1941, Comandamentul Flotei Sovietice din Marea Neagra a aprobat planul de actiune al atacului asupra Constantei.

Distrugatoarele mari de 3000 tone conducătoare de flotilă, Moscova și Harkov, urmau sa atace rezervoarele și trenurile de carburanți aflate la Palas și în port.

La ora 00:15, submarinul Delfinul, aflat în larg la 30 mile marine, a observat o racheta de semnalizare trasă de pe una din navele sovietice.

La ora 03:30 distrugătorul Mărăști observa o formațiune de nave apropiindu-se.

Acestea ajung la 20 mile marine de litoral la ora 03:42. La ora 03:50, cele doua nave sovietice si-au schimbat pozitia din linie in formatie de front, ca sa poată folosi armament dintr-o poziție cât mai favorabila.

Pe Mărăști, aflat in zona Eforie Sud, s-a dat alarma de luptă si se începea apropierea de inamic. La fel a procedat si distrugătorul Regina Maria, aflat în zona Agigea.

La ora 04:02, cele două nave sovietice deschideau foc de artilerie asupra portului și gării Palas. Au fost lovite si incendiate câteva cisterne petroliere de cale ferată si mai multe magazii. Imediat a ripostat cu foc bateria de artilerie de coastă românească de la Agigea.

In jurul orei 04:09 si ora 04:11, cele două distrugătoare românești deschid focul asupra navelor sovietice.

A deschis focul și bateria germană de mare calibru Tirpitz, care a tras 39 de lovituri. Cele două distrugătoare au tras în total 350 de runde de calibru mare de la o distanță de 20 de kilometri în direcția depozitelor de carburanți și a gării, aruncând în aer un tren încărcat cu muniție și provocând daune grave.

Distrugătorul Moscova, care pătrunsese în barajul de mine, întoarce, lansează o perdea de fum și încearca sa părasească lupta. După zece minute de bombardament, nava Harkov s-a retras din acțiune, din cauza unor daune cauzate de focul de artilerie de coastă și după ce cârma i-a fost avariată de explozia unei bombe aruncate de un avion german.

La ora 04:26, la babordul distrugătorului Moscova a avut loc o puternica explozie care a rupt nava în două. În trei-patru minute, acesta s-a scufundat.

Vedetele torpiloare românești Viscolul, Viforul si Vijelia au plecat spre zona care înca fumega, aducând in port numeroși marinari sovietici naufragiați: șapte ofițeri si 62 de mateloți, printre care și comandantul navei, aflat în stare de inconștiență.

Cauza scufundării navei Moscova nu a putut fi elucidata pe deplin. Se estimeaza ca, probabil, s-a lovit de o mina marina din baraj, dupa ce a fost silită din cauza focului continuu de pe cele doua distrugatoare romanesti sa intoarca in baraj.

O alta varianta ar fi ca a fost torpilata de submarinul sovietic ShCh-206 care se afla in zona si care a confundat nava sovietica cu un distrugator romanesc pentru ca siluetele semănau sau, mai puțin probabil, o lovitura de tun intr-o magazie de muniții a navei.

În ultimii ani s-au făcut câteva încercări de găsire a epavei cu echipe de scafandri, dar fără succes.

Abia în anul 2011, o echipa mixta de scafandri din Ucraina, Federatia Rusa si Romania utilizand sonare si aparatura de tip GPS, au reușit sa localizeze epava navei sovietice de război Moscova.

Epava distrugătorului sovietic se afla scufundată (foto) la adâncimea de 42 m în apele teritoriale ale României, la aproximativ 12 Mile marine de țărmul românesc.

Posibilele reacții ale Rusiei, după pierderea navei amiral a flotei sale de război de la Marea Neagră.

Șeful CIA, William Burns, a declarat joi că eşecurile militare din Ucraina l-ar putea determina pe preşedintele rus Vladimir Putin să folosească acolo o armă nucleară tactică sau de mică putere.

”Având în vedere că preşedintele Putin şi conducătorii ruşi s-ar putea scufunda în disperare, ţinând cont de eşecurile pe care le-au suferit până în prezent din punct de vedere militar, niciunul dintre noi nu poate trata cu uşurinţă aceasta ameninţare reprezentată de potenţiala folosire a armelor nucleare tactice sau armelor nucleare de mică putere”, a declarat William Burns într-un discurs la Atlanta.

Kremlinul a vorbit despre punerea în alertă a forţelor sale nucleare, ”dar nu am văzut cu adevărat niciun semn concret, cum ar fi desfășurări sau măsuri militare care ar putea agrava îngrijorările noastre”, a adăugat şeful principalei agenţii americane de informaţii, vorbind studenţilor de la Georgia Tech.

CITIȚI ȘI: VLADIMIR PUTIN, LA UN PAS DE A FI ÎNLOCUIT? RUŞII ŞTIU CINE AR TREBUI SĂ-L SCHIMBE

Joe Biden, îngrijorat de posibila izbucnire a celui de-al Treilea Război Mondial

William Burns a menționat că Statele Unite sunt foarte îngrijorate de un posibil atac nuclear venit din partea lui Vladimir Putin. De asemenea, șeful CIA a menționat că președintele american, Joe Biden, este îngrijorat să nu se iște cel de-al Treilea Război Mondial și face orice pentru a evita un conflict nuclear.

”Evident că suntem foarte îngrijoraţi. Ştiu că preşedintele (Joe) Biden este profund îngrijorat de riscul unui al Treilea Război Mondial şi face totul pentru a evita să ajungă la punctul în care un conflict nuclear devine posibil”, a continuat el.

Rusia are un număr mare de arme nucleare

Se pare că Rusia dispune de numeroase arme nucleare tactice, mai puţin puternice decât bomba de la Hiroshima, în conformitate cu doctrina sa „escaladare-dezescaladare” care ar consta în a folosi primii o armă nucleară de mică putere pentru a recâştiga avantajul în cazul unui conflict convenţional cu occidentalii.

Această ipoteză include ca „NATO să intervină militar pe teren în Ucraina în cursul acestui conflict, dar aşa ceva nu este planificat, după cum a spus clar preşedintele”, a subliniat şeful CIA.

Reamintind că a fost ambasador al Statelor Unite la Moscova, William Burns nu a avut cuvinte destul de dure pentru Vladimir Putin „revanşard”, „încăpăţânat”, care de-a lungul anilor s-a scufundat într-un „mix exploziv de nemulţumiri, ambiţie şi nesiguranţă”.

”În fiecare zi, Putin demonstrează că o putere în declin poate fi la fel de destabilizatoare ca o putere ascendentă”, a mai adăugat el.

Parlamentul European a criticat România pentru că a respectat voința cetățenilor săi permițând organizarea Referendumului pentru definirea familiei

 

 

Parlamentul European a votat recent cu 473 de voturi pentru, o rezoluție in care critică dur România in  privinta statului de drept. Textul este un rechizitoriu în 13 puncte, in care, printre altele, tara noastra a fost condamnată si pentru organizarea Referendumului pentru Căsătorie.

 Intr-adevar, se pare ca a trecut neobservat in opinia publica de la noi, faptul ca în Rezoluția PE, tara noastra a fost criticata printre altele și pentru simplul fapt ca a respectat vointa cetatenilor sai si a permis desfasurarea Referendumului pentru Căsătorie.

Problema, evident, este că am îndrăznit să organizăm așa ceva. Argumentul că am greșit? Un raport al ILGA, adică al lobby-ului internațional gay (care în anii 90 era aliată bine mersi cu organizații pedofile).Problema, evident, este că am îndrăznit să organizăm așa ceva. Argumentul că am greșit? Un raport al ILGA, adică al lobby-ului internațional gay (care în anii 90 era aliată bine mersi cu organizații pedofile).

Problema, evident, este aceea că am îndrăznit să organizăm așa ceva. Argumentul că am greșit? Un raport al

Asociației Internaționale a Lesbienelor și Homosexualilor (ILGA), adică al lobby-ului internațional gay (care în anii 90 era aliată bine mersi cu organizații pedofile).

 

In punctele L si M din Rezoluția parlamentului European se spune că:

”L. –  întrucât, în mai 2016, a fost lansată o petiție de revizuire a Constituției din România pentru a se limita definiția familiei la căsătoria dintre un bărbat și o femeie; întrucât numeroase grupuri de apărare a drepturilor omului și-au exprimat preocuparea cu privire la faptul că această propunere ar putea încălca standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și ar putea duce la creșterea discriminării homofobe în România; întrucât parlamentul a aprobat această revizuire cu o majoritate de două treimi; întrucât la referendumul organizat pe această temă nu s-a înregistrat pragul minim necesar de 30% din alegători;

M. întrucât a în ceea ce privește legislația, discursul de incitare la ură și discriminarea împotriva persoanelor LGBTI, potrivit Analizei anuale din 2018 a situației drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI în Europa, publicată de Asociația Internaționala a Lesbienelor și Homosexualilor (ILGA-Europa);”

Rezoluțiile PE nu sunt obligatorii pentru statele membre, însă ele arată ce fel de pericol ar constitui un Parlament European, în formula actuală, care să aibă astfel de atribuții…

Interesant că a fost invocat votul din parlamentul Romaniei pentru Referendum si nevalidarea acestuia dupa consultarea populara.

Sa fie acestea argumente serioase că se încalcă statul de drept in tara noastra?!

– Expresia„standardele internaționale” este  vagă si nu acoperă o realitate juridică. Nu există niciun Tratat care să oblige România să se rețină în materie de politici privind căsătoria și familia, sau să adopte o unică viziune asupra lor. Dimpotrivă, cum a arătat CJUE, România, ca oricare alt stat membru al UE, are dreptul de a defini căsătoria cum vrea, evident, în respectul drepturilor omului. Care drepturi ale omului nu includ, în tratatele din care face parte România, vreun drept al minoritatilor sexuale la căsătorie.

– „Creșterea discriminării homofobe” este o altă expresie de lemn care nu acoperă nimic. Este o simplă presupunere, în cel mai bun caz. Oricum, un fals argument. Persoanele LGBT nu aveau nici înainte dreptul de a se căsători. Nu avea cum sa crească vreo discriminare in aceasta privință, pentru ca nu există discriminare de la bun început.

– E inadmisibil sa invoci ca autoritate într-un raport privind statul de drept și drepturile omului dintr-un stat național viziunea unilaterală a unei grupări de lobby care militează strict pentru o agendă facțională societal. Mesajul dat este că ILGA decide care stat național respectă drepturile omului și care nu, ceea ce evident nu ar trebui să se întâmple.

–  Includerea acestor critici in Rezoluția PE constituie un alt act de sfidare la adresa suveranității noastre naționale, dar și a regulilor jocului european de până acum.

Este împotriva propriilor Tratate și decizii ale curților de justiție europene să critici o țară pentru că își folosește dreptul suveran de a decide în materie de căsătorie și familie.

În fine, o mare problemă de coerență cu propriul crez o au acei europarlamentari  români care au votat sau aprobat Rezoluția PE în această formă.

Sursa:  Un comentariu de Anghel Buturugă – ŞtiriPeSurse.ro –

 

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/11/19/ziua-de-19-noiembrie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/19/o-istorie-a-zilei-de-19-noiembrie-video/