UN NOD GEOPOLITIC REDUTABIL NUMIT UCRAINA

Foto: Volodimir Zelenski,președintele Ucrainei și țarul de la Kremlin, Vladimir Putin

În nord-estul României (şi al Basarabiei româneşti), în Ucraina se întâmplă lucruri din ce în ce mai grave, care merită să fie urmărite îndeaproape.

Volodimir Zelenski, actorul de stand-up comedy care joacă în prezent rolul real de preşedinte al Ucrainei, a anunţat cu toată seriozitatea că a dejucat o lovitură de stat care era pregătita pentru 1-2 decembrie, lovitură de stat în care ar fi fost implicaţi miliardarul Rinat Ahmetov, fostul patron al antrenorului Mircea Lucescu şi al clubului Şahtior Doneţk, Rusia şi, bineînţeles, Vladimir Putin.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a negat orice amestec al Rusiei într-o asemenea aventură, scrie Petru Romoșan într-un articol apărut în https://ioncoja.ro/ucraina-un-nod-geopolitic-redutabil.

„Serviciile secrete ucrainene dispun de informaţii şi chiar de înregistrări audio în care reprezentanţi ai Ucrainei discută cu reprezentanţi ai Rusiei despre participarea lui Rinat Ahmetov la o lovitură de stat în Ucraina şi că va fi nevoie de un miliard de dolari pentru aceasta”, a declarat Zelenski, citat de EFE şi de agenţiile de presă ucrainene LB.ua şi Ukrainska Pravda.

În convorbirile interceptate de către serviciile speciale se afirmă că societatea ucraineană ar fi pregătită pentru o nouă „revoluţie”, iar „Rinat Ahmetov ar fi dispus să se implice în problema schimbării preşedintelui în exerciţiu”, a declarat Zelenski, adăugând că el consideră că miliardarul ar fi fost „atras” în această „aventură” de către persoane din anturajul său.

„Cred că este o operaţiune în care el (Ahmetov) este atras. Este de fapt atras într-un război împotriva statului ucrainean. Din păcate, aceasta ar putea fi marea lui greşeală. Pentru că nu poţi lupta împotriva poporului tău şi a preşedintelui ales de poporul Ucrainei”, a afirmat Volodimir Zelenski, fără să excludă o diversiune în atragerea lui Ahmetov, (15 miliarde de dolari, după Forbes – cărbune, siderurgie, fotbal etc.) în presupusa lovitură de stat.

Ucraina e azi un stat eşuat (un stat care produce instabilitate în regiune), în dezarticulare accelerată. Criza de autoritate, războiul civil din estul Ucrainei, criza economică, trupele „nazi”, multiplele interese externe, americane şi europene, creează un cocteil exploziv. Ucraina se apropie de implozie chiar în lipsa unui război fatal cu Rusia.

De altfel, Rusia are tot interesul să nu se implice direct în butoiul cu pulbere ucrainean.

Ucraina este un stat confecţionat artificial, succesor al unei părţi din Uniunea Sovietică, născut în 1991 prin semnăturile preşedinţilor „revoluţionari” de atunci ai Rusiei (Boris Elţin), Ucrainei şi Belarusului.

Probabil că mai mult de jumătate din teritoriu nu-i aparţinea Ucrainei în 1922, ci a fost luat prin rapt de fosta Uniune Sovietică după război de la Polonia, România, Cehoslovacia şi Ungaria.

În plus, după 1991, mari regiuni rusofone sau rusofile au rămas în componenţa Ucrainei, creată politico-administrativ de Stalin şi apoi de Hruşciov.

Ucraina a devenit treptat, mai ales după 2014, un teren de joc războinic între SUA, NATO şi Rusia la frontierele Rusiei, la câteva sute de kilometri de Moscova. Situaţie intolerabilă pentru Rusia şi doar aparent avantajoasă pentru SUA şi NATO.

SUA şi aliaţii săi occidentali nu pot digera faptul că Rusia înseamnă un teritoriu atât de vast, cu cele mai mari resurse naturale de pe glob. Deşi Uniunea Sovietică a dispărut în 1991, Rusia continuă să fie cel mai întins imperiu între graniţele sale. Un imperiu care, inevitabil, se loveşte de interesele SUA, hegemon în declin.

SUA e apărată natural de două oceane şi e foarte departe, dar Europa Occidentală e mult mai expusă colosalei armate ruseşti. Lucru pe care se şi bazează hegemonul american în încercarea de a-şi păstra Europa aproape, în ograda sa, sub protectorat militar şi economic.

Istoria Ucrainei e una cu adevărat tragică. Statul ucrainean „independent” nu a existat, fantomatic, decât din 1917 până în 1922, când a fost integrat Uniunii Sovietice.

În 1932-1933, Stalin a provocat o mare foamete (Holodomor) în Ucraina. Au fost 5 milioane de morţi. A venit apoi războiul, în care o parte dintre ucraineni au luptat alături de Hitler, iar o altă parte alături de Stalin. Pierderile de populaţie ale Ucrainei din timpul celui de-al doilea război mondial au fost estimate între 5 şi 8 milioane, dintre care o jumătate de milion de evrei ucişi de germani cu ajutorul unor colaboratori locali.

După război, la fel ca în România (rezistenţa din munţi împotriva comunismului), ucrainenii foşti aliaţi ai nemţilor au dus un război de gherilă până în 1950.

De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi de-a lungul întregului secol XX s-au constituit în Canada şi în SUA două mari comunităţi ucrainene care intervin inevitabil în politica Washingtonului şi a NATO.

În 2016 trăiau în Canada 1 359 655 de ucraineni, cei mai mulţi născuţi în Canada. E al treilea cel mai mare grup etnic ucrainean după cele din Ucraina şi Rusia. Există şi un dialect canadian-ucrainean. Primul val de imigraţie a fost cel din 1891-1914. Al doilea val datează din 1923-1931. Al treilea, cel de după război, a venit între 1945 şi 1952. Există şi un al patrulea val, după căderea comunismului (începând cu 1991).

Ucrainenii americani au fost recenzaţi în 2019 : erau 1 009 874. Principalele valuri de imigraţie sunt cam aceleaşi cu cele canadiene. Ivan Bohdan este primul ucrainean ajuns în America în 1607. Cel mai mare val de ucraineni instalaţi în SUA a fost cel de la începutul anilor ’90, evrei şi protestanţi mai ales.

Nu e nevoie neapărat de un mare război în Ucraina şi la Marea Neagră pentru ca Ucraina să se destrame. Până la urmă, într-un fel sau altul, regiunile estice rusofone, Donbasul şi litoralul sudic, cu Mariupolul şi, probabil, Odesa, se vor întoarce la Rusia (Malorossiya, „Mica Rusie” din timpul imperiului).

De-a lungul ultimilor 300 de ani, Imperiul Rus, Uniunea Sovietică nu au pierdut teritorii.

Dimpotrivă, şi-au tot adăugat. Aşa a fost transformată şi Basarabia în gubernie la 1812. Numai în regiunea Odesa trăiesc şi astăzi peste 120 000 de români. Rusia va fi foarte interesată să le facă părtaşe la reîmpărţirea Ucrainei pe Polonia (partea vestică a Ucrainei), România (cu regiunile româneşti încă locuite de români) şi, probabil, pe Ungaria şi Slovacia. Atunci se va putea întoarce la România şi Basarabia, vechi pământ românesc. Ucraina s-a opus chiar mai vehement decât Rusia la reunificarea Basarabiei cu România.

Ofensiva SUA şi NATO din Ucraina şi din Marea Neagră s-ar putea, în final, să folosească României şi Poloniei, cei mai importanţi aliaţi din estul Europei.

După datele oficiale, în Ucraina ar trăi 409 608 români (declaraţi moldoveni şi români). După alte statistici, neoficiale, în Ucraina s-ar afla peste 600 000 de români care încă vorbesc limba noastră. Ucraina deţine arbitrar : nordul Bucovinei istorice, patru cincimi din Maramureşul istoric (ţinuturile Apsei de Sus şi de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), Bugeacul (Ismail, Cetatea Albă), Insula Şerpilor.

Cele mai mari comunităţi de români sunt în regiunile Cernăuţi (în oraşul Cernăuţi şi-a făcut studiile Mihai Eminescu cu Aron Pumnul), Odesa şi Transcarpatia (Maramureşul istoric).

Românii nu au de ce să iubească Rusia. Teritoriile pierdute după cel de-al doilea război mondial şi care azi se află în componenţa Ucrainei, la fel ca Basarabia, ne-au fost răpite de Stalin, de sovietici. La fel ca tezaurul, pe care, dacă ar fi avut onoare, l-ar fi restituit deja integral.

Aceste obstacole – tezaurul, Basarabia, teritoriile româneşti integrate în Ucraina postsovietică – le pun azi mari probleme eventualilor simpatizanţi români ai Rusiei, creştini ortodocşi sau nu.

Până azi, la capitolul România, marea diplomaţie rusă nu şi-a dat măsura. În ceea ce priveşte Basarabia, Vladimir Putin, Serghei Lavrov şi diplomaţia rusă ar avea de câştigat dacă l-ar reciti pe Aleksandr Soljeniţin, altfel maestrul lor pe drept multstimat.

Iată publicată de adev.ro/r2ypux, o hartă cu principalele poziţii deţinute de trupele ruse şi cu concentrările de echipamente, aşa cum a fost ea trimisă recent la OSCE de către serviciile de informaţii ucrainiene:

Iar generalul ucrainean Leonid Kolopatiuk, şeful departamentului de cooperare internă şi verificare din cadrul armatei ucrainiene spunea că armata „gri” existentă în zona Donbas este mai mare decât unele armate europene şi că, la nevoie, „pot executa operaţiuni ofensive limitate pe teritoriul Ucrainei, fără mobilizare prealabilă sau minimă pregătire anterioară”.

Pe fond, întrebarea esenţială priveşte formele pe care le pot lua un eventual viitor conflict în şi pentru Ucraina:

1. O serie de experţi mizează că ceea ce am putea vedea pe viitor, în cazul în care conflictul s-ar intensifica peste nivelul actual, ar fi o folosire extensivă a forţelor existente în cele două republici independentiste, un război civil de mare intensitate şi care să vizeze controlul diverselor regiuni de importanţă strategică.

Caz în care, la nivel formal, Rusia va declara că este în afara conflictului şi aşa doreşte să rămână, cu excepţia situaţiei în care, de partea forţelor guvernamentale, răspunzând unei chemări urgente de ajutor, nu vor începe să sosească elemente ale unor forţe militare străine susţinute de acţiuni ale forţelor aviaţiei militare străine pentru susţinerea trupelor de la Kiev. Raiduri aviatice care să plece de pe baze din Ucraina sau de pe aeroporturi din ţări învecinate, atât pentru bombardiere, cât şi avioane de vânătoare sau atac la sol.

A doua variantă ar fi o mobilizare oficială a trupelor ruseşti care să declanşeze ofensiva împotriva trupelor ucrainiene, fie la cererea aliaţilor din provinciile separatiste, fie ca răspuns la eventuale acţiuni considerate ca punând în primejdie trupele şi securitatea la graniţa de sud-vest a Rusiei. (Citiți mai mult accesând: adev.ro/r2ypux).

Publicitate

Reuters: Locuitorii din Deveselu și-au reales primarul decedat în urmă cu două săptămâni

 

 

 

 

Sătenii din Deveselu au ales primarul decedat în urmă cu două săptămâni.

 

 

Ion Aliman, primarul decedat al comunei Deveselu din jud.Olt, a câștigat detașat cu 64% din voturi, al treilea mandat de primar al acestei localități cu aproximativ 3.000 de locuitori, situată lângă Caracal, au arătat luni datele biroului electoral.

Oamenii  și-au reales primarul, chiar dacă acesta murise în urmă cu două săptămâni, spunând că a făcut o treabă bună și merită această victorie postumă, scrie https://www.reuters.com/ article/idUKKBN26J29G.

Un videoclip difuzat pe rețelele de socializare arată zeci de săteni din Deveselu  care vizitează mormântul primarului  social-democrat decedat Ion Aliman , să aprindă lumânări după ce votul se încheiase la alegerile locale de duminică.

„Este victoria ta”, putea fi auzit spunând un bărbat . „ Odihnească-se în pace !”

„El a fost un adevărat primar pentru noi”, a declarat o femeie la postul de televiziune privat ProTV din Deveselu.  „A luat partea satului, a respectat toate legile. Nu cred că vom mai vedea un primar ca el. ”

Aliman, un  fost ofițer de marină care ar fi împlinit luni 57 de ani, a murit pe 17 septembrie într-un spital din București în urma unei îmbolnăviri cu Covid 19.

Numele său era deja pe buletinele de vot tipărite și nu putea fi înlăturat, au spus oficialii, adăugând că se vor organiza noi alegeri.

 

 

 

Minciuni ruseşti

 

 

 

 

 

Grigorii Rodcenkov, fostul sef al laboratorului antidoping de la Moscova si care locuieste acum in Statele Unite, a dat un interviu amplu unui ziar din New York.

El a recunoscut ca in timpul Olimpiadei de la Soci a amestecat substante interzise cu alcool, iar sportivii rusi au consumat cocktailurile respective.  La Jocurile Olimpice de iarna din 2014, Rusia a cucerit cel mai mare numar de medalii si a depasit Statele Unite, in clasament.

Ministrul Sportului Federatiei Ruse, Vitalii Mutko a afirmat ca declaratiile lui Rodcenkov sunt nefondate. 

Agenţia Mondială Antidoping (WADA) a anunţat, luni, că un laborator antidoping din Moscova a protejat sportivi ruşi dopaţi pe durata Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci din 2014, potrivit Agentiei de stiri Reuters.

Dopajul la scară largă şi manipularea testelor sunt confirmate astfel în Rusia.

Potrivit raportului Agenţiei Mondiale Antidoping, oficiali din comitetul de organizare a Jocurile Olimpice de la Soci şi ministrul Sportului din Rusia aveau cunoştinţă de aceste ilegalităţi.

Ministrul Sportului, Vitaly Mutko, a „condus, controlat şi supravegheat” manipularea probelor de urină ale sportivilor ruşi.

 În urma acelei anchete, atleţii ruşi au primit o interdicţie de participare la Jocurile Olimpice de vară de la Rio de Janeiro, Brazilia.

 

 

Minciunile Rusiei

Olimpiada de la Soci va fi probabil cea mai ruşinoasă competiţie în istoria recentă a sportului.

Agenţia Mondială Antidoping (WADA) a explicat cum laboratoarele din Moscova şi Soci falsificau probele de sânge şi urină a sportivilor ruşi dopaţi. 

Schemele erau organizate şi protejate la nivel înalt cu participarea Serviciului Federal de Securitate.

Dezvăluirile WADA desigur şochează şi lasă un gust amar, mai ales sportivilor oneşti, dar pentru o ţară unde corupţia şi minciuna sunt la ordinea zilei, e ceva normal.

Însăşi organizarea olimpiadei şi construcţia stadioanelor a fost însoţită de scandaluri, delapidări de fonduri sau, mai popular, „otkaturi”, de milioane de dolari, deposidarea forţată de proprietate şi lista poate continua.

Putin a dorit să organizeze un mega-eveniment care va lustrui imaginea Rusiei, dar nu a făcut decât să reducă şansele conaţionalilor săi să participe la Olimpiada de la Rio.

De imagine şi reputaţie impecabilă nici nu poate fi vorba.

Îmi imaginez că acum în vestiarele arenelor se nasc bancuri despre un sportiv american, un african şi un atlet rus dopat.

Moscova nu admite eşecul, trebuie să fie victorioasă pe toate fronturile. Victorie permanentă.

Nu vrea să înveţe nicio lecţie, ci să să dea lecţii altora.

Iată de ce lumea îi va aplauda pe islandezi, dar nu pe ruşi, pentru stoicismul şi spiritul lor sportiv.

Şi să nu uităm că minciuna de la Soci se ia de mână cu altă minciună gogonată din anul 2014: neimplicarea Rusie în anexarea Crimeei şi declanşarea conflictului în estul Ucrainei.

Din păcate, încă multă lume mai crede aşa ceva.(Ion Macovei,Timpul md.)