CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN OFICIAL POLONEZ cere un embargo total asupra comerțului cu Rusia în cazul în care Moldova este atacată

Piotr Wawrzyk (foto), viceministrul polonez de externe, a declarat că orice atac rusesc asupra Moldovei ar însemna un război regional care ar necesita ca răspuns, un embargo total asupra comerțului cu Rusia.


Polonia sare în sprijinul R. Moldova în contextul amenințării rusești și cere impunerea unor sancțiunilor care ar goli realmente visteria lui Putin.

Piotr Wawrzyk, viceministrul polonez de externe, a declarat că orice atac rusesc asupra Moldovei ar însemna un război regional, care ar necesita un embargo total asupra comerțului cu Rusia ca răspuns.

Unele agenții de informații au spus că armata Rusiei s-ar putea pune în mișcare împotriva republicii Moldova, care are o populație de 2,6 milioane de locuitori. 

Întrebat de postul polonez Radio Three despre rapoartele unui posibil atac asupra țării, Domnul Wawrzyk a spus că „predicțiile serviciilor de informații britanice și americane se împlinesc cel mai adesea”.

„Sper că nu vor fi atât de precisi în cele din urmă, deoarece acest potențial atac asupra Moldovei ar fi o uriașă escaladare din partea Rusiei care nu numai că ar atrage o altă țară în război, dar am putea vedea de facto războiul s-a extins în întreaga regiune ”, a adăugat el.

„Atunci cred că acțiunile pe care SUA, Polonia și țările UE le-au întreprins până acum s-ar dovedi insuficiente și ar trebui să facem un pas mai departe, care va fi, cred, inițierea de facto a unui embargo total asupra comerțului cu Rusia”, a apreciat oficialul.

Surse: PAP; https://tvpworld.com; https://podul.ro.

03/05/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Poate fi România atrasă în conflictul din TRANSNISTRIA? Care sînt riscurile unei intervenții ruse în Republica Moldova? VIDEO

 Foto: Militari ai statului nerecunoscut Transnistria la o paradă militară în timpul sărbătoririi Zilei Independenței în orașul Tiraspol, la 78 km est de Chișinău, R. Moldova.

Atacurile din Transnistria și riscul unei intervenții ruse în Republica Moldova. Poate fi România atrasă în conflict?

Războiul din Ucraina se apropie tot mai mult de România. Nu doar geografic. În ultimele zile situația s-a tensionat în regiunea separatistă de Est a Republicii Moldova, iar tot mai mulți oficiali ruși vorbesc despre necesitatea de a-și apăra cei aproximativ 200.000 de concetățeni de acolo, scrie https://www.veridica.ro.

Un general rus menționa recent Transnistria ca unul din obiectivele celei de-a doua faze a războiului din Ucraina.

Se va opri Rusia în Transnistria sau va vrea să ajungă și la Chișinău, aflat la o aruncătură de băț? Și ce ar trebui să facă România în acest caz? Anul 1940 este invocat tot mai des…

O republică separatistă susținută de 30 de ani de Moscova

Transnistria, sau, după cum se autoproclamă – Republica Moldovenească Nistreană – este o regiune separatistă, pe malul stâng al Nistrului, de ceva mai mult de 4.000 de km pătrați, cu o populație de sub jumătate de milion de locuitori, conform ultimului recensământ; numărul real este, probabil, cu cel puțin o treime mai mic.

Moscova susține că aproximativ 200.000 dintre locuitorii regiuni dețin și cetățenia rusă, Chișinăul susține că peste 260.000 (dintre cei care au împlinit vârsta de 18 ani) au și cetățenia Republicii Moldova, aproximativ 100.000 dețin și cetățenia Ucrainei (potrivit autorităților separatiste), iar unii dintre locuitorii regiunii, protejate de Moscova, mai dețin și cetățenia română. 

Presa a scris că printre aceștia ar fi și soția liderului separatist, Vadim Krasnoselski.

Regiunea a fost alipită Republicii Moldova în 1940, odată cu formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, s-a desprins în 1990, pe fondul destrămării URSS, iar în 1992 a fost implicată într-un conflict armat cu forțele Chișinăului.

Conflictul s-a finalizat, de facto, cu păstrarea status-quo-ului, în urma semnării unui acord de pace cu Rusia. Se declară independentă, nu este recunoscută în plan internațional, dar e susținută politic, economic (nu achită gazul) și militar (indirect) de Moscova.

Foto: Soldați din Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), staționat de 26 de ani în Transnistria în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova,fără acceptul Chişinăului.

Pe lângă un contingent de menținere a păcii, controlat de ruși și transnistreni, în Transnistria mai sunt și aproximativ 1500 de militari ruși care păzesc 20.000 de tone de muniție din perioada sovietică, depozitate la Cobasna.

Chişinăul cere constant retragerea trupelor și munițiilor ruse din regiunea transnistreană, însă Moscova și administrația de la Tiraspol spun că prezența acestui contingent este necesară pentru paza depozitelor de armament și muniții de la Cobasna și menținerea misiunii de pacificare de pe Nistru, condusă de Federaţia Rusă.

O explozie la depozitul de la Cobasna, ar fi similară cu cea a unei bombe atomice

Chiar dacă nu e vorba de o forță militară însemnată, orice atac asupra regiunii ar putea fi calificat de Moscova drept o amenințare la adresa cetățenilor săi (inclusiv militari) și „la adresa securității regionale”, din cauza depozitului de armament.

Depozitul a fost construit în anii 1940 și păstra peste 40.000 de tone de muniție, în mare parte adusă din Germania și Cehoslovacia după retragerea armatelor sovietice în anii 90. Cantitatea de armament și muniție s-a înjumătățit la începutul anilor 2000, după ce Rusia l-a evacuat parțial sau l-a distrus, în conformitate cu angajamentele asumate anterior.

Conform unui studiu realizat de Academia de Științe a Moldovei în anul 2005, citat zilele trecute de presa de la Chișinău (totuși nicio sursă mass-media nu publică studiul), o eventuală explozie a depozitului ar echivala cu detonarea unei bombe atomice similare celei aruncate peste Hiroshima în 1945 și ar afecta regiunea separatistă și teritorii din dreapta Nistrului și Ucraina.

Transnistria în contextul războiului din Ucraina

Autoritățile separatiste ale regiunii au abordat o poziție oficială neutră față de agresiunea militară rusă asupra Ucrainei încă de la început.

Pe 24 februarie, Krasnoselski declara că „situația este sub control”, nu considera necesară instituirea unui regim special și anunța acțiuni de facilitare a trecerii frontierei pentru refugiați.

Pe de altă parte, regiunea clientelară Moscovei a fost privită cu suspiciune de Kiev încă din 2014, când ucrainenii și-au întărit granița cu regiunea transnistreană și au săpat tranșee antitanc

Îngrijorările s-au accentuat în primele zile de război, în condițiile în care o lovitură din vest, chiar dacă slabă, ar fi obligat Ucraina, care lupta pe trei direcții deja, să-și disperseze și mai mult forțele.

Chiar din primele zile au tot apărut „știri” despre atacuri asupra Ucrainei de pe teritoriul Transnistriei, sau chiar bombardarea orașului Vinnița.

La 4 martie Ucraina a detonat un pod care o lega de Transnistria.

Într-o a doua fază a războiului, când rezistența armată a Ucrainei s-a dovedit peste așteptări, Kievul a început să nege eventuale pericole militare pe care le-ar prezenta Transnistria.

Generalul care a divulgat „secretul”

Atenția asupra Transnistriei a revenit odată cu planurile militare dezvăluite de general-maiorul rus, Rustam Minnekaev (foto).

Acesta susținea că în cadrul celei de-a doua etape a operațiunilor militare din Ucraina, armata rusă ar intenționa să preia controlul asupra Donbasului, dar și a sudului Ucrainei, inclusiv până la regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

El a făcut aceste declarații la o întâlnire cu reprezentanții industriei militare din regiunea Sverdlovsk (la peste 1700 de km la Est de Moscova), iar un corespondent TASS se afla la fața locului și l-a citat. O fi o simplă întâmplare?

Trei zile mai târziu, a avut loc atacul armat asupra sediului Ministerului Securității de Stat de la Tiraspol, urmat de distrugerea a două antene care transmiteau posturi rusești, un atac asupra aeroportului militar din Tiraspol și acuzații despre împușcături și explozii în preajma depozitului militar de la Cobasna.

Autoritățile separatiste au declarat cod roșu de alertă teroristă, au securizat intrările în oraș cu blocuri de beton și au anulat examenele de absolvire în școli.

Cine a organizat atacurile din Transnistria? Trei posibile răspunsuri

Tiraspolul susține că atacurile asupra regiunii separatiste au venit din Ucraina, poziție sprijinită și de Moscova.

Pe de altă parte, autoritățile de la Kiev afirmă că Moscova pregătește provocări și atacuri de pe teritoriul Transnsitriei asupra Ucrainei.

La rândul său, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat că atacurile din stânga Nistrului ar fi fost organziate de forțe din interiorul regiunii separatiste „care susțin războiul”.

Adevărul este că atât Kievului cât și Moscovei le-ar conveni destabilizarea Transnistriei, întrucât fiecare ar putea să o exploateze în favoarea sa.

Kievul ar fi interesat să ducă situația la un anumit punct care să-i ofere dreptul moral să intervină militar și să anihileze riscurile pe care le prezintă armata rusă și cea transnistreană, așa mici cum sunt. 

De altfel, consilierul lui Zelenski, Alexei Arestovici, a și declarat că Ucraina ar fi gata să „facă ordine” în Transnistria, dacă va solicita Chișinăul și că ar putea să ocupe Tiraspolul „în doi timpi și trei mișcări”.

Moscova, la rândul său, ar fi interesată să creeze motive pentru a justifica o eventuală intervenție militară în Transnistria (și în dreapta Nistrului). Iar insecuritatea propriilor cetățeni „supuși atacurilor teroriste din partea naționaliștilor naziști ucraineni”, ar fi un motiv mai mult decât suficient pentru o „operațiune specială”.

Pentru a ajunge în Transnistria/Republica Moldova, Rusia ar trebui să ocupe mai întâi partea de vest a regiunii Odessa, adică cele trei județe din sudul Basarabiei, care în 1940 au fost transmise RSS Ucrainene.

Rușii au distrus podul care leagă această regiune cu restul teritoriului Ucrainei, iar acum singura legătură terestră trece prin Republica Moldova.

Va interveni România în cazul în care Republica Moldova va fi atacată?

Cu o armată practic inexistentă, nefiind membră a vreunei structuri militare (pentru că este stat neutru), dar și cu un procent semnificativ de populație care ar întâmpina cu pâine și sare și canistre cu motorină tancurile rusești, Republica Moldova este de departe cea mai vulnerabilă țară din regiune.

Iar întrebarea care apare tot mai des este ce va face România în acest caz? Deseori este amintit anul 1940, când România a cedat fără lupte Basarabia. Situația este acum diferită. Pe de o parte, Republica Moldova nu este parte a României.

Pe de altă parte, până la un milion de moldoveni au și cetățenia română, iar relația dintre cele două maluri ale Prutului este una specială.

La fel ca în 1940, România este depășită net, ca forță militară, de Rusia, însă de data aceasta beneficiază și de protecția NATO care, atenție, se activează doar dacă un stat membru este atacat, nu dacă acesta intervine într-o altă țară.

În plus, modul în care s-a împotomolit armata rusă în Ucraina, arată că bravada generalului rus Lebed despre micul dejun la Tiraspol, prânzul la Chișinău și cina la București, nu mai este atât de înspăimântătoare.

01/05/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

REPUBLICA MOLDOVA între riscul de a deveni următoarea țintă a Rusiei imperialiste și șansa de a se orienta definitiv către Occidentul prosper și civilizat

Președintele Republicii Moldova Maia Sandu pozează cu documentul pentru mass-media în clădirea Reședinței de Stat din Chișinău, Moldova, 03 martie 2022. Președintele Sandu împreună cu Președintele Parlamentului și Prim-ministrul țării au semnat cu puțin timp înainte o cerere de aderare la Uniunea Europeană.
©EPA-EFE/STRINGER  |  Președintele Maia Sandu împreună cu Președintele Parlamentului și Prim-ministrul țării au semnat cu puțin timp înainte o cerere de aderare a R.Moldova la Uniunea Europeană. Președintele Maia Sandu pozează cu documentul pentru mass-media

Ce înseamnă războiul din Ucraina pentru Republica Moldova

Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat emoții și la Chișinău, unde s-a vorbit de riscul ca Republica Moldova să fie următoarea țintă a Moscovei, fapt sugerat și de propaganda rusă.

Pe de altă parte, momentul poate fi exploatat de Republica Moldova pentru a se desprinde definitiv de Rusia și a își accelera integrarea în lumea occidentală, comentează https://www.veridica.ro.

Războiul din Ucraina a scos la suprafață multitudinea de probleme pe care le are Republica Moldova

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, declara zilele trecute că, în cazul în care Rusia ar reuși să ocupe Ucraina, războiul nu ar înceta. „Polonia, Moldova, România și statele baltice vor deveni următoarele ținte, dacă Ucraina își va pierde libertatea”, avertiza liderul de la Kiev.

Este, totuși, greu de imaginat că Rusia ar putea ataca în condițiile de acum România, Polonia sau Lituania, Letonia și Estonia, toate fiind țări membre ale NATO. Acest lucru ar însemna intrarea în război a întregii Alianței Nord-Atlantice, iar Rusia și-a developat, încă de la începutul războiului în Ucraina, vulnerabilitățile serioase pe care le are armata sa.

Alta este, însă, situația Republicii Moldova. Un stat mic care, de la proclamarea independenței în 1991, a oscilat permanent între Est și Vest. Un stat care se declară neutru din punct de vedere militar, dar care are staționate trupe ruse pe teritoriul său, în regiunea separatistă tranistreană, pe care guvernul de la Chișinău nu o controlează.

Războiul din Ucraina a scos la suprafață multitudinea de probleme pe care le are Republica Moldova sau pe care le va avea de acum încolo din cauza invaziei Rusiei în țara vecină. În același timp, războiul a creat și o serie de oportunități pe care Chișinăul nu le-a avut până în prezent și pe care ar trebui să le valorifice pentru a-și consolida securitatea energetică, economică, informațională, cibernetică etc.

Riscuri generate în Moldova de războiul din Ucraina, de la o invazie rusească la criză economică.

Cel mai mare risc derivă din amenințarea militară rusă

În cazul în care ar reuși să spargă apărarea ucraineană în regiunile Mikolaev și Herson și să ajungă la Odessa, trupele ruse ar putea invada și întreaga Republică Moldova. În cazul unui scenariu mai fericit, s-ar putea limita doar la Transnistria.

Faptul că Republica Moldova a fost vizată în planurile inițiale ale Rusiei o demonstrează și acea hartă pe care președintele belarus, Aleksandr Lukașenko, le-a prezentat-o generalilor săi într-una din ședințele de la începutul războiului din Ucraina.

Imaginile au fost postate pe site-ul oficial al președinției din Belarus și au fost preluate de jurnaliștii străini.

Harta prezentată de Lukașenko arăta liniile de atac ale armatei ruse în Ucraina, dintre care unele, cum ar fi forțele care au asaltat spre Kiev din nord și spre Herson, s-au materializat în primele zile ale invaziei, scrie Business Insider.


Pe harta respectivă erau trasate direcțiile în care urmau să avanseze forțele ruse, iar una din aceste direcții viza Republica Moldova.

Mai exact, săgeata care arăta direcția de mișcare a unităților ruse (foto) era îndreptată spre estul Republicii Moldova, unde se află și regiunea transnistreană, nefiind însă foarte clar dacă Moscova viza să anexeze toată țara sau doar teritoriul ei separatist, Transnistria.

Republica Moldova a pierdut în 1990 controlul asupra teritoriului din stânga Nistrului în urma unui conflict sângeros în care separatiștii transnistreni au avut sprijinul masiv al armatei ruse.

Nefiind membră a NATO sau a vreunei alte alianțe militare și neavând o armată eficientă, Republica Moldova  nu ar putea face față unei invazii ruse și ar fi ocupată foarte repede. Aceasta este amenințarea cea mai mare la adresa Chișinăului.  

Alte riscuri țin de securitatea energetică. Singurul furnizor de gaze în Republica Moldova este compania rusă Gazprom. În cazul în care aceasta, sub un pretext sau altul, ar sista livrările, Chișinăul ar trebui să cumpere gaze de pe piața liberă, ceea ce ar însemna un preț considerabil mai mare.

Așa s-a întâmplat în octombrie anul trecut, când Gazprom a încetat să mai vândă gaze Republicii Moldova, iar aceasta a fost nevoită să-l achiziționeze de la diverși furnizori europeni la un preț căruia consumatorul de rând i-ar fi făcut cu greu față, dacă Guvernul nu l-ar fi compensat parțial.

Din aceeași gamă face parte și prețul mare al carburanților care, alături de prețul mare la gaze, a dus deja la o serie de scumpiri în lanț și care s-au suprapus peste altele, provocate de pandemia de covid. Aceste scumpiri au loc peste tot în lume, nu doar în Republica Moldova. Efectele lor ar putea fi, însă, dezastroase în unul din cele mai sărace state din Europa.

În plus, în urma războiului din Ucraina, Republica Moldova și-a pierdut accesul la piețele din Est. E vorba de Ucraina care, fiind acum în război cu Rusia, are alte priorități, dar și de Rusia și Belarus, unde, pe lângă diverse alte mărfuri, era în mod tradițional exportată cea mai mare parte a fructelor produse în Republica Moldova. Republica Moldova nu s-a alăturat sancțiunilor internaționale, dar din cauza războiului care a blocat rutele tradiționale, prețul transportului a devenit exagerat de mare, ceea ce nu mai face rentabil comerțul cu Rusia și Belarus.

În pofida acestei noi crize economice, autoritățile de la Chișinău au trebuit să facă față și unui val imens de refugiați care au venit în Republica Moldova, fugind de război. De la 24 februarie și până în prezent, în Republica Moldova au intrat peste 400 de mii de refugiați ucraineni, iar aproape 100 de mii se află încă în țară.

Această cifră reprezintă aproximativ 4% din populația permanentă a Republicii Moldova. Întreținerea lor a pus o presiune financiară imensă pe autoritățile de la Chișinău.

O altă vulnerabilitate rămâne securitatea informațională și impactul dezinformării și al propagandei ruse asupra societății din Republica Moldova. Există încă o bună parte din cetățenii moldoveni care susțin Rusia în războiul purtat  împotriva Ucrainei. Un sondaj realizat de compania Magenta Consulting la începutul lunii martie arăta că 20% din cei intervievați sunt „de partea Rusiei”. Este adevărat, numărul celor care susțin Ucraina era de 51%.

Chiar și așa, faptul că 1/5 din populație, judecând după rezultatele sondajului, susține un stat agresor care la un moment dat ar putea invada și Republica Moldova, reprezintă un risc major.

Așadar, securizarea spațiului informațional ar trebui să devină o prioritate a autorităților de la Chișinău. Unii pași au și fost întreprinși în acest sens. Imediat după începerea războiului în Ucraina, în Republica Moldova a fost interzisă, mai întâi temporar, iar apoi permanent, retrasmiterea programelor de știri sau analiză din statele care nu au ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră, fiind vizată în particular Rusia. De asemenea, au fost închise câteva site-uri care făceau propagandă în favoarea Rusiei.

Este însă prea puțin. Propaganda rusă a devenit cu adevărat o armă de război, fiind folosită de către Moscova întâi de toate împotriva propriilor cetățeni. Majoritatea covârșitoare a rușilor susțin invazia în Ucraina, iar popularitatea liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, a crescut din nou, după o cădere constantă în ultimii ani.

Această armă de război este folosită și împotriva Republicii Moldova.

Autoritățile de la Chișinău ar trebui să preia inițiativa pentru a o combate eficient și a marginaliza efectele ei. Un semnal încurajator în acest sens a devenit legea adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova care interzice simbolurile agresiunii ruse în Ucraina – literele latine Z și V, precum și așa-zisa panglică a Sfântului Gheorghe.   

Oportunități create de război: decuplarea de la Rusia și orientarea fermă spre Occident, accelerarea apropierii de UE

În pofida faptului că Republica Moldova a devenit al doilea cel mai afectat stat de acest război după Ucraina, invazia Rusiei îi oferă Chișinăului și o serie de oportunități pe termen lung.

Prima și cea mai importantă ar fi decuplarea totală a Republicii Moldova de la Rusia și orientarea ei spre alte state, întâi de toate spre cele occidentale, implicit România. Sub toate aspectele: economic, financiar, energetic, informațional și civilizațional.

Asta ar însemna o apropiere accelerată de Uniunea Europeană și se pare că și cei de la Bruxelles au înțeles, în sfârșit, că state din vecinătatea estică a UE ca Republica Moldova, Ucraina și Georgia nu au șanse să rămână în lumea liberă dacă nu vor fi înglobate în spațiul comunitar.

Un înalt oficial de la Bruxelles remarca recent că aceste state fie vor deveni parte a UE, fie vor fi înghițite de Rusia care în mod sigur nu se va limita doar la ele, ci va continua să avanseze mai departe spre Vest, dacă nu va fi oprită în Ucraina.

Schimbarea opticii la Bruxelles avantajează astfel Republica Moldova. Am văzut că autoritățile de la Chișinău au depus deja cererea de aderarea la UE și au și primit chestionarul care trebuie completat pentru a obține statutul de țară-candidat. Sigur, acest lucru nu înseamnă că Republica Moldova va deveni în scurt timp membră a UE, dar este pentru prima data când perspectiva  europeană a Republicii Moldova pare să înceapă să ia forme concrete și Chișinăul ar trebui să profite de această schimbare de optică a Bruxelles-ului și să accelereze pe toate căile procesul de apropiere de spațiul comunitar.  

La fel, ar trebui grăbit și procesul de integrare în piața energetică europeană. Primii pași au fost făcuți deja. A fost construit și dat în folosiță gazoductul Iași-Chișinău, care a asigurat conectarea Republicii Moldova la rețelele de gaze din UE și care ar putea asigurarea livrările necesare (nu și pentru Transnistria) în cazul în care Gazprom ar închide robinetul. De asemenea, Republica Moldova, alături de Ucraina, a reușit să se conecteze la rețelele electrice europene.

E adevărat, prin Ucraina, ceea ce ar face ca prețul curentului livrat în Republica Moldova din spațiul comunitar să fie destul de ridicat. Totuși, ar asigura cu curent electric Moldova în situația în care Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan, de unde Chișinăul procură în prezent curent, ar refuza să îl mai livreze. Centrala este situată în Transnistria și este controlată de o companie rusă. Pentru a avea însă o siguranță mai mare, ar trebui accelerată construcția liniei de înaltă tensiune Isaccea-Vulcănești-Chișinău care a început deja și care ar conecta Republica Moldova la rețelele din România.

La fel, exporturile care se îndreptau până acum spre piețele rusă și belarusă, ar trebui redirecționate spre alte piețe. Bunăoară, de la începutul războiului, importante cantități de mere moldovenești au fost cumpărate de rețele de magazine din România. Exportatorii moldoveni nu trebuie să se limiteze însă doar la țări europene, ci și la unele extra-comunitare, ca Egipt sau Iordania, care ar putea deveni interesate de fructele și strugurii moldovenești.  

Consecințele războiului fac Rusia tot mai puțin atractivă pe termen lung

Aceste oportunități ar trebui valorificate în ritm alert, iar procesul de integrare europeană grăbit cât se poate de mult. Cetățenii moldoveni, mai ales cei care privesc încă cu nostalgie spre Moscova, ar trebui să înțeleagă că zarurile au fost aruncate și că Rusia, pentru mult timp de acum încolo, nu va mai fi ce a fost altădată.

Moldovenii nu vor mai pleca acolo pentru a lucra și a câștiga un ban, deoarece Rusia, ca urmare a sancțiunilor, va fi prea săracă.

Produsele rusești nu vor mai fi competitive, în lipsa accesului la tehnologiile avansate. Cultura rusă nu va mai fi privită de comunitatea internațională cu aceiași ochi după atrocitățile comise de armata rusă în localitățile ucrainene ocupate.  

Așadar, Republica Moldova are o singură cale – integrarea europeană – și se pare că de data această nu doar Chișinăul, ci și Bruxelles ia în serios o asemenea perspectivă.

O perspectivă care depinde, până la urmă, de cât de departe va avansa Rusia în Ucraina.

28/04/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: