CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În urmă cu 153 de ani printr-un decret imperial, era dizolvată Dieta Transilvaniei de la Sibiu

 

Sibiu, Hotel "Împaratul Romanilor", Sala Redute (1863) - foto: patrimoniu.sibiu.ro

Sibiu(1863),Hotel „Împaratul Romanilor”, Sala Redute (foto preluat de pe patrimoniu.sibiu.ro)

 

 

În urmă cu 153 de ani, în data de 20 august 1865, printr-un Decret imperial, era dizolvată Dieta Transilvaniei de la Sibiu, care funcţionase începând cu 1863.

Au fost anulate totodată  legile votate de aceasta, legi prin care erau recunoscute naţiunea şi limba română.

 

La data de 15/17 iunie 1863 imparatul Francisc Iosif   semnase un “Autograf” imperial prin care era convocată la Sibiu, pentru ziua de 3/15 iulie 1863,  Dieta, în virtutea “Diplomei din octombrie” 1860 si a Constituţiunei din februarie 1861.

După Revoluţia din 1848 Dieta Transilvaniei nu se mai întrunise niciodată.

In motivaţia documentului s-a subliniat caracterul autonom (implicit romanesc) al Transilvaniei, precum şi lipsa de legitimitate şi valabilitate a “unirii Transilvaniei cu Ungaria din 1848, care “nu s-a infiintat niciodata cu deplina putere legală şi faptic îndată s-a dizolvat”.

Compoziţia Dietei de la 1863 nu s-a mai făcut după legile maghiare din 1791 şi 1848, ci după un regulament provizoriu, liberal, care prevedea alegerea a 125 de deputaţi şi numirea de către împărat a 40 de persoane („regalişti”).

Dreptul de vot era acordat tuturor cetăţenilor care plătiseră, la nivelul anului 1861, un impozit de minim 8 florini, inclusiv capitaţia.

Era practic o reducere la jumătate a censului de vot, ceea ce oferea posibilitatea ca numărul alegătorilor să crească substanţial.

Astfel, Dieta care a funcţionat în anii 1863-1864 la Sibiu, a fost prima adunare a organului conducător al Transilvaniei  în care românii au avut majoritatea reprezentanţilor, cu mult peste reprezentarea firavă de care avuseseră parte în 1848.

Dacă în 1848 existau 11.000 de reprezentanţi ai comunelor aleşi pe bază de cens şi 74.000 de nobili, acum existau 78.000 de alegători, toţi desemnaţi pe bază de cens.

Astfel, centrul de greutate al electoratului se muta dinspre nobilimea maghiară, ostilă politicii liberale vieneze, către marea masă a ţărănimii, unde românii erau majoritari, iar reprezentanţii acestora erau favorabili politicii vieneze.

La data prevazută, dupa 15 ani de întrerupere, Dieta si-a redeschis lucrarile, în prezenţa a 101 deputati şi regalişti intre care se aflau şi cunoscuti luptatori pentru drepturile natiunii romane precum Andrei Saguna, George Baritiu, Ioan Ratiu, Ilie Macelariu, Al. Sterca Sulutiu.

Initial deputatii maghiari au refuzat sa participe dar ulterior 11 dintre ei au asistat totuşi la lucrari.

Ei au declarat ca Dieta nu este constituită legal, întrucât nu recunoştea unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Deşi reprezentarea în Dietă nu era perfect proporţională cu numărul şi ponderea fiecărei naţiuni, exista totuşi o îmbunătăţire substanţială a reprezentării românilor. Astfel, au fost aleşi:

  • românii: 48 deputaţi pentru 1.300.913 locuitori (un deputat la 28.280 persoane)

  • maghiarii: 44 deputaţi pentru 568.172 locuitori (un deputat la 12.913 persoane)

  • saşii: 33 deputaţi pentru 204.031 locuitori (un deputat la 6.370 persoane).

La inceputul lucrarilor a fost prezentat mesajul Tronului, în care Curtea de la Viena recunoştea autonomia Transilvaniei, declara nulă legea maghiară din 1848 de unire cu Ungaria şi declara depaşita, inaplicabila, Diploma leopoldina din 1781.

In dezbateri a fost prezentat un proiect de lege care prevedea “inarticularea” (participarea românilor la viaţa de stat), prin acordarea autonomiei politice în sensul autonomiei avute de celelalte naţiuni după 1437.

La 7/19 octombrie 1863 a fost adoptată legea pentru “egala îndreptăţire a naţiunii române şi a confesiunilor sale”.

La 26 octombrie/7 noiembrie 1863 imparatul Francisc Iosif a sanctionat aceasta lege:

“Naţiunea română, religiunea greco-catolică ca atare şi religiunea greco-orientală se recunosc prin lege întru înţelesul Constituţiunei transilvane în tocmai ca si celelalte trei naţiuni si patru confesiuni recunoscute ale Transilvaniei”.

Dupa sute de ani de silnicie legiferată în baza Pactului celor trei naţiuni, incheiat la Căpâlna la 16 septembrie 1437, românii,  majoritari în această Dietă, au obţinut egala indreptăţire fără a manifesta veleităţi de dominaţie asupra celorlalte naţiuni conlocuitoare.

O a doua problemă care a facut obiectul unor dezbateri aprinse in Dieta de la Sibiu a fost cea privitoare la limba oficiala a Transilvaniei.

Se ştie ca in evul mediu, limba liturgică în Biserica Catolică şi limba de cancelarie a fost limba latină. Treptat, mai ales din sec. XVI după reforma religioasă, nobilimea maghiară a impus limba maghiară in mai multe domenii ale vietii publice, in vreme ce limba germană era folosita aproape exclusiv în scaunele săseşti.

Din secolul XVIII, odata cu afirmarea naţiunilor, problema limbii oficiale ca limbă de comunicare între români, maghiari şi saşi a devenit tot mai presantă.

Limba româna era recunoscuta nici de autoritatile austriece şi nici de nobilimea maghiara, fiind doar tolerata.

La inceputul sec. XIX, prin doua proiecte de lege avansate in anii 1837 si 1841, nobilii maghiari, având pozitii dominante in administratia Principatului au preconizat impunerea limbii maghiare ca limba oficiala exclusiva in administratie, justitie si scoala, în locul limbii latine.

In anul 1847, Dieta Transilvaniei, dominată de unguri, a adoptat o lege prin care limba maghiara era declarata oficială.

In adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, precum si in unele documente, romanii au cerut ca limba lor sa devina oficiala alaturi de germana (limba oficiala in imperiu) si maghiara, intrucat este vorbita de majoritatea locuitorilor.

Cu toate acestea, abia de la inceputul regimului neoliberal, în 1860, autoritatile de la Viena au luat unele masuri privind folosirea partiala a limbii romane in activitatea judecatoreasca.

Paralel, intr-o serie de localitati românesti s-a trecut la redactarea actelor in limba româna.

Odata cu deschiderea lucrarilor Dietei de la Sibiu, Curtea de la Viena a admis dreptul deputatilor majoritari romani de a folosi limba lor in dezbateri.

A fost redactat un proiect de lege amendat de autoritatile de la Viena, prin care s-a avansat recunoasterea prin lege a egalitatii limbii române alaturi de germana si maghiara.

Urma ca limba germana sa fie recunoscuta drept limba autoritatilor centrale si deci limba de corespondenta a autoritatilor locale cu cele centrale.

Acest proiect de lege a fost adoptat la 29 septembrie 1863, consacrandu-se pentru prima data caracterul oficial al limbii majoritatii populatiei, limba româna.

Prima sesiune a Dietei de la Sibiu (1863)

Ordinea de zi

În 1863, împăratul Franz Joseph a convocat forul legislativ pentru data de 1 iulie, la Sibiu. Pe ordinea de zi urmau să fie discutate 11 propuneri regal:

  1. recunoaşterea politică a naţiunii române şi confesiunile ei;

  2. recunoaşterea limbii române ca limbă oficială, alături de maghiara şi germana;

  3. adoptarea unei legi electorale;

  4. alegerea celor 26 de reprezentanţi ai Transilvaniei în Senatul imperial;

  5. reîmpărţirea administrativă a teritoriului statului;

  6. reglementarea administraţiei publice;

  7. reglementarea justiţiei;

  8. înfiinţarea unui tribunal suprem;

  9. modificarea patentei urbariale din 1854;

  10. introducerea cărţilor funciare;

  11. înfiinţarea unei bănci ipotecare.

Desfăşurarea lucrărilor

 

Deschiderea lucrărilor s-a făcut la data de 15 iulie 1863. Nemulţumiţi că pierduseră majoritatea, deputaţii maghiarii şi secuii, atât cei aleşi cât şi regaliştii, au boicotat lucrările, susţinând că forul se întruneşte ilegal.

Doar saşii au fost deschişi la colaborarea cu românii. Prin absenţa maghiarilor, românii aveau majoritatea absolută, iar deputaţii aleşi erau mai numeroşi decât cei numiţi.

În aceste condiţii, deputaţii români şi saşi au votat Legea egalei îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale, precum şi Legea pentru folosirea limbii române în administraţie şi justiţie, pe principiul egalităţii cu limbile germană şi maghiară. Legea a fost promulgată la 6 ianuarie 1865.

După lungi dezbateri, la 20 octombrie, deputaţii transilvăneni au intrat în Parlamentul vienez.

 

 

Imagine similară

 

 

A doua sesiune (1864)

 

A doua sesiune a Dietei s-a desfăşurat în perioada 23 mai – 29 octombrie 1864 şi avea pe ordinea de zi opt din cele 11 proiecte originale.

În lipsă de timp şi energie pentru discutarea acestor proiecte, sesiunea a fost dominată de discuţiile aprinse pe marginea proiectului de lege pentru înfiinţarea unui Tribunal suprem al Marelui Principat şi a celui pentru legea electorală.

Viena va decide ca sediul Tribunalului să fie în capitala imperiului şi nu în Transilvania, la Blaj, aşa cum propuseseră deputaţii români.

Noul for avea să-şi înceapă activitatea anul următor, la Viena, sub conducerea lui Vasile Ladislau Pop.

 

În afara proiectelor existente, în decursul lucrărilor sunt înaintate Dietei şi alte proiecte:

  • reglementarea împărţirii administrativ-teritoriale;

  • organizarea administraţiei publice, organizarea tribunalelor de primă instanţă;

  • bugetul provinciei pe 1865;

  • bugetul Fondului pentru despăgubirea urbarială.

În plus, Dieta însăşi vine cu o serie de iniţiative legislative, dintre care cele mai importante se refereau la:

  • construirea primei căi ferate a Transilvaniei

  • desfiinţarea vămilor interne

  • reducerea serviciului militar.

La 26 octombrie/7 noiembrie 1863, Imparatul a sanctionat legea votata de Dieta privind egala indreptatire a natiunii romane si a confesiunilor sale: “Natiunea romana, religiunea greco-catolica ca atare si religiunea greco-orientala se recunosc prin lege intru intelesul Constitutiunei transilvane in tocmai ca si celelalte trei natiuni si patru confesiuni recunoscute ale Transilvaniei”.

In atentia Dietei de la Sibiu s-a aflat si problema agrara, cu atat mai importanta pentru populatia romaneasca cu cat marea  majoritate a taranilor erau romani, in vreme ce mare majoritate a nobililor erau maghiari.

Guberniul Transilvaniei a propus adoptarea unui proiect de lege prin care Patenta privind raporturile urbariale din 1854 se modifica in favoarea taranilor mai ales a jelerilor.

Deputatul Ion Ratiu a propus in trei randuri proiecte de legi in sprijinul taranilor, inclusiv al celor secui, privind pasunile si padurile, dar regulamentul intern al Dietei a condus la amanarea adoptarii lor pana in momentul inchiderii lucrarilor, in septembrie 1865.

O alta problema intrata in dezbaterea Dietei de la Sibiu a fost aceea a reorganizarii sistemului judiciar care in 1863 era asezat in trei trepte:

Treapta I: judecatoriile colegiale din comitate si scaune;

Treapta II: institutia Tabla regeasca din Targu Mures si Tribunalul de Apel din Sibiu;

Treapta III: Guberniul Principatului sau Cancelaria Aulica .

Dieta de la Sibiu a abordat intr-o maniera responsabila si alte probleme importante ale Principatului, intre care organizarea sistemului financiar, constructia retelei de căi ferate, si asigurarea legaturilor cu Romania, organizarea administrativ-teritoriala.

Depasirea structurii mostenite din evul mediu ( 8 comitete, 9 scaune si doua districte romanesti) urma sa se faca prin constituirea a 12 unitati administrative noi, echilibrate economic, geografic si demografic. Nici aceasta problema si nici altele nu si-au aflat insa rezolvarea, in imprejurari determinate de finalizarea tratativelor dintre Curtea imperiala de la Viena si reprezentantii ungurilor, care au condus la prorogarea lucrarilor Dietei, apoi la desfiintarea sa, pentru a face loc anexarii Transilvaniei la Ungaria, noua structura statala admisa de Habsburgi.

Compromisul austro-ungar (ale carui elemente le prezentam in continuare ) isi are explicatii nu numai in nevoia de sprijin politic reclamat de Habsburgi, de austrieci in general, incapabili sa-si mai asigure dominatia asupra mai multor natiuni, cât si in teama nationalistilor maghiari de a vedea Transilvania, care de fapt era romaneasca, de a deveni si de drept romaneasca, pe baza principiului proportionalitatii.

Consolidarea statului modern Romania inimediata  vecinatate accentua, fara indoiala cursul societatii transilvanene spre eliminarea dominatiei nobilimii maghiare.

Aceasta perspectiva a determinat solutia compromisului, acceptarea reonstituirii Ungariei ca stat in cadrul Imperiului Habsburgic, cu condiţia desfiinţării autonomiei Transilvaniei şi anexarii sale la Ungaria, fără consultarea populaţiei, deci impotriva vointei majorităţii.

Astfel, la20 august/1 septembrie 1865 imparatul Francisc Iosif a semnat un rescript imperial prin care desfiinţa Dieta de la Sibiu si convoca o noua Dieta, conform art. XI din legea din 1791, avand drept obiect de dezbatere numai problema “uniunii Ungariei si Transilvaniei”.

El ignora faptul ca acea lege din 1791 era contrara nu numai Constitutiei in vigoare din 1861, ci si propriilor sale declaratii prin care constatase ca excludea “cea mai mare parte a poporului de la exercitarea drepturilor politice”.

O nouă Dietă urma sa fie convocată la Cluj pe baza unor norme nereprezentative, antidemocratice, care favorizau elementele reactionare si sovine maghiare şi care construiau artificial o majoritate maghiară inexistentă.

S-a ajuns astfel la o situaţie descrisă de mitropolitul Andrei Şaguna astfel:

“în compunerea ei (a Dietei, n.n.), românii, peste un milion, abia au 13 deputaţi, pe când ungurii şi secuii, 539 mii, numără faţă de ei 194 membrii dietali”.

La 5/17 februarie 1867 a fost semnat Pactul dualist austro-ungar, (Ausgleich), iar la 8 iunie 1867 împăratul Francisc Iosif al Austriei a fost încoronat şi ca rege al Ungariei. Expresia germană Ausgleich se referă la „compromisul” din februarie 1867, prin care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph şi o delegaţie maghiară condusă de Ferenc Deák.

Sub această nouă organizare, guvernul Ungariei, dominat de maghiarii minoritari în stat, a câştigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două entităţi separate, cu propriile constituţii, parlamente, administraţii şi miliţii. Aveau în comun suveranii în aceeaşi persoană, ministerele pentru politică externă, economică şi militară.

S-a amânat astfel cu o jumătate de secol emanciparea poporului român majoritar în Transilvania.

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/20/o-istorie-a-zilei-de-20-august-video/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/20/ziua-de-20-august-in-istoria-romanilor/

 

 

 

 

Surse:

 

 

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/STATUL-SI-DREPTUL-IN-TRANSILVA63921.php

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Dieta_de_la_Sibiu_din_1863

http://www.rador.ro/2018/08/20/calendarul-evenimentelor-20-august-selectiuni-2/

21/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: