CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Există dovezi în sprijinul existenţei lui Dumnezeu? VIDEO

 

 

 

 

Imagini pentru capela sixtina michelangelo

 

Foto: Michelangelo Buonarroti (1475-1564) – Creaţia lui Adam – Capela Sixtină, Vatican       

 

 

 

Există Dumnezeu? Există dovezi în sprijinul existenţei lui Dumnezeu?

Ultimele statistici spun că peste 90% din populaţia lumii de astăzi crede în existenţa lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuşi, discuţia este cumva generată de cei care cred că Dumnezeu există în dorinţa de a demonstra că El există cu adevărat.

În orice caz, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi trebuie să acceptăm prin credinţă că Dumnezeu există:

“Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există.

Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credinţă. ” ‘Tomo’ i-a zis Iisus, ‘pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29).

Aceasta nu înseamnă, totuşi, că nu sunt dovezi cu privire la existenţa lui Dumnezeu. Biblia spune: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge pană la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui” (Psalmul 19:1-4).

Privind la stele, înţelegând mărimea universului, văzând minunăţiile naturii, şi frumuseţea unui asfinţit de soare – toate acestea arată către un Dumnezeu Creator. Şi dacă aceste motive nu sunt de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu în propriile noastre inimi. Eclesiastul 3:11 ne spune: “…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…”.

Există ceva în adâncul fiinţei noastre care recunoaşte că viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ şi că nu aparţinem acestei lumi pentru totdeauna. La nivelul intelectului, putem respinge aceasta cunoaştere, însă prezenţa lui Dumnezeu în noi şi prin noi îşi face încă simţită influenţa în interiorul nostru. Biblia ne avertizează că, în ciuda acestui lucru, unii oameni vor nega totuşi existenţa lui Dumnezeu: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.” (Psalmul 14:1).

Întrucât peste 98% din oamenii care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ, din toate culturile, toate popoarele şi de pe toate continentele, au crezut în existenţa lui Dumnezeu sub diferite forme, trebuie să existe ceva (sau cineva) care să fi generat această credinţă.

În plus faţă de argumentele Bibliei cu privire la existenţa lui Dumnezeu, există şi argumente logice. În primul rând, există argumentul ontologic. Cea mai cunoscută formă a argumentului ontologic utilizează conceptul de Dumnezeu pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Se începe prin definirea lui Dumnezeu drept “cineva sau ceva mai presus de care nimic nu poate fi conceput”.

Apoi este clar că a exista înseamnă mai mult decât a nu exista, şi astfel cel mai mare lucru care se poate concepe trebuie să existe.

Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci El nu ar fi cea mai mare fiinţă care ar putea exista – însă asta ar intra în contradicţie chiar cu definiţia lui Dumnezeu. Cel de-al doilea argument este cel teleologic. Argumentul teleologic constă în aceea că întrucât universul ne arată o concepţie atât de uimitoare, încât trebuie să existe o Persoană Divină care să îl fi conceput.

De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viaţă pe el aşa cum se întâmplă acum. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri. Probabilitatea de apariţie a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243 (adică 10 urmat de 243 zerouri). Pe de altă parte, o singură celula este formată din milioane de molecule de proteine.

Al treilea argument logic cu privire la existenţa lui Dumnezeu este denumit argumentul cosmologic. Fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Universul şi orice există în el reprezintă un efect. Trebuie, deci, să existe ceva care să fi cauzat apariţia şi existenţa acestuia.

În sfârşit în acest şir, trebuie să existe ceva “ne-cauzat” care să fi fost sursa a tot ceea ce a apărut şi există.

Acest ceva “ne-cauzat” nu poate fi decât Dumnezeu. Al patrulea argument este cunoscut şi sub numele de argumentul moral. Fiecare popor din istorie a avut o formă sau alta de norme sau legi. Toţi au avut o percepţie asupra binelui sau răului.

Crimele, minciuna, hoţia şi imoralitatea sunt pretutindeni asociate cu răul. De unde am putea să avem acest simţ al binelui şi răului dacă nu de la un Dumnezeu Sfânt?

În ciuda a tot ce am prezentat mai sus, Biblia ne spune că există şi vor exista oameni care vor refuza aceste argumente clare şi de netăgăduit cu privire la Dumnezeu şi vor crede minciuni în locul lor.

În Romani 1:25 se spune: “căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”

Biblia arată de asemenea că oamenii nu au nici o scuză pentru necredinţa în Dumnezeu: “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).

Oamenii îşi justifică lipsa credinţei în Dumnezeu pentru că nu ar fi “ştiinţific” sau pentru că “nu ar exista dovezi”. Adevăratul motiv este că odată ce oamenii ar recunoaşte că Dumnezeu există, ei ar trebui să recunoască şi că există şi o relaţie de responsabilitate faţă de Dumnezeu, şi în felul acesta că au nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu nu există, atunci noi am putea să facem orice dorim fără să fie cazul să ne îngrijorăm în privinţa judecăţii lui Dumnezeu. Eu cred că acesta este motivul pentru care evoluţionismul este atât de puternic promovat de către atât de multe persoane din vremurile noastre – pentru a le da oamenilor o alternativă la credinţa într-un Dumnezeu Creator.

Dumnezeu există şi toţi ştim că El există. Simplul fapt că unele persoane promovează atât de agresiv necredinţa în existenţa lui Dumnezeu este de fapt un argument al existenţei Sale.

Dă-mi voie să îţi ofer un ultim argument pentru a arăta că Dumnezeu există. Cum ştiu eu că Dumnezeu există? Ştiu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi.

Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezenţa, Îi simt călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine, Îi doresc harul. Au existat lucruri care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au altă explicaţie posibilă decât că sunt de la Dumnezeu.

Dumnezeu m-a mântuit şi mi-a schimbat viaţa într-un mod atât de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc şi să laud existenţa Lui. Totuşi, nici unul dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este atât de clar.

În final, existenţa lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credinţă (Evrei 11:6).

Credinţa în Dumnezeu nu reprezintă un salt în întuneric, ci este un pas sigur într-un loc bine luminat unde 90% din oameni deja locuiesc.

Sursa: https://www.gotquestions.org/Romana/Exista-Dumnezeu.html

 

 

 

 

 

17/03/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

„Religia este umbra universului ce se sprijină pe inteligența umană.”

 

 

 

 

 

Victor Hugo

 

 

 

 

 

 

 

Victor Hugo

 

 

 

 

 

Victor Marie Hugo  (n. 26 februarie 1802- d.22 mai 1885), a fost  un mare romancier, dramaturg, poet si activist politic francez, care a jucat un rol important în dezvoltarea curentului literar romantic.

  In  Franta si peste hotarele ei, romanele sale “Mizerabilii” și “Notre-Dame de Paris” (Cososatul de la Notre Dame), sunt printre cele mai faimoase opere ale sale .

Când Louis Napoleon (Napoleon III) a preluat puterea completă in tara, în 1851, Hugo animat de convingeri republicane s-a autoexilat in Belgia si apoi in Anglia unde a trait  până în 1870.

În timp ce se afla  în exil, Hugo a publicat pamflete politice celebre împotriva lui Napoleon al  III- lea , care, desi au fost interzise în Franța, au avut  totuși un impact puternic in randurile publicului de acolo.

  In timpul exilului   a devenit adeptul unui deism rationalist similar cu cel îmbrățișat de Voltaire.

Intrebat in  1872 daca este  catolic,  el a răspuns, “Nu, un liber-cugetator”. 

Hugo a murit in urma unei infectii  la  varsta de 83 de ani. Moartea sa a produs o adanca emotie printre conationalii sai.

  El nu a fost venerat doar ca o figura proeminenta a culturii nationale,dar si ca  om politic, a carui gandire  a modelat democratia franceza in timpul celei de-A Treia Republici .

Mai mult de doua milioane de persoane au participat la procesiunea sa funerară în Paris,urmandu-i catafalcul de la Arcul de Triumf  la Pantheon, unde a fost îngropat alaturi de Alexandre Dumas si Emile Zola, alti doi titani ai culturii franceze.

Cele mai multe dintre marile orase ale Frantei  au acum o strada care ii poarta numele, iar bulevardul parizian unde se afla casa in care a murit marele scriitor francez, se numeste de atunci, bulevardul Victor Hugo.

29/06/2015 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

FOTOGALERIE: IRANUL,O LUME APROAPE NECUNOSCUTA NOUA

CIFRE SI FAPTE

Teritoriul

 

 

Iranul (numit oficial Republica Islamica Iran) este o tara mare, situata in sud-vestul Asiei. Are o suprafata de 1 648 195 km si se invecineaza cu Iraqul (cu care are o frontiera de 1 609 Km lungime) in vest, cu Turcia (486 Km) in nord-vest, cu republicile Armenia, Azerbaidjan, Turkmenistan si cu Marea Caspica (2 670 km in total) in nord, cu Afghanistanul (945 km) in est, Pakistanul (978 km) in sud-est, Golful Persic (1 259 km) si Marea Oman (746 km) in sud.
Golful Persic, o arie marginala, cu adincimi mici, a Oceanului Indian, este cuprins intre Peninsula Arabia si partea de sud-vest a Iranului. Are o suprafata de 240 000 km, o lungime (in linie dreapta) de 900 km, iar latimea sa variza intre valoarea maxima de 338 km si cea minima de 55 km, in strimtoarea Hormoz (Ormuz). Este marginit in nord, nord-est si est de Iran, in nord-vest de Iraq si Kuwait, in vest si sud-vest de Arabia Saudita, Bahrain si Qatar, iar in sud si sud-est de Emiratele Arabe Unite si partial de Oman. Marea Oman comunica cu Marea Arabiei.

Insulele

O serie de insule din Golful Persic apartin Iranului. Dintre acestea, mai importante sint urmatoarele : Minoo, Kharg, Sheikh Saad, Sheikh Sho’ayb, Hendurabi, Kish, Farur, Siri, Abu Mussa, Marele si Micul Tumb, Qeshm, Hengam, Larak, farsi, Hormoz si Lavan. Cele mai importante porturi ale Iranului la Golful Persic sunt Abadan, Khorramshahr, Bandar Imam Khomeini (fostul Shahpur), Mahshahr, Deilam, Genaveh, Rig, Bushehr, Bandar Lengeh si Bandar Abbas.

Reteaua hidrografica

Singurul curs de apa navigabil este Karun (890 km lungime).
Alte ape importante sunt Sefid Rud (795 km), Karkheh (755 km), Mand (685 km), Qara Chai (540 km), Atrak (535 km), Dez (515 km), Hendijan (488 km), Jovein (440 km), Jarahi (430 km) si Zayandeh Rud (405 km). Vara debitul riurilor este foarte scazut, dar scurgerea subterana se mentine ; apa respectiva este utilizata de aductiunile subterane (numite local qanat), alimenteaza izvoarele sau fintinile.

Muntii

Relieful muntos este bine reprezentat in Iran, prin lantul muntos Alborz (Elburz) in nord, Muntii Zagros in vest si sud-vest si o serie de munti din estul Iranului, care inconjoara Podisul Iranului .

 

 Populatia

Are un numar de 58 110 227 locuitori ; densitatea este de 35,26 loc/km. Cuprinde si urmatoarele grupuri nationale si etnice : turci, kurzi, baluchi, luri, turkmeni, arabi, armeni, asirieni si diferite populatii nomade (bakhtiari, qashqai si multe alte triburi mici).
Dupa datele recensamintului din 1992, in orase se afla 33 137 567 locuitori (57,3% din intreaga populatie) iar 24 972 660 (42,97%) traiesc in localitati rurale sau nu au domicilu stabil.

 Capitala tarii este orasul Teheran. Populatia ariei metropolitane interne a Teheranului era in 1992 de 6 620 461 loc.

Principalele orase

Denumirea

Numarul de locuitori

1. Ahwaz

725.639

2. Ardabil

332 497

3. Bandar Abbas

201 600

4. Esfahan

1 159 102

5. Hamadan

958 802

6. Kerman

332 644

7. Kermanshah

631 199

8. Mashhad

1 820 631

9. Orumiyeh(Urmia)

375 431

10. Qazvin

363 268

11. Rasht

619 076

12. Shiraz

973 161

13. Sanandaj

244 237

14. Tabriz

1 102 882

15. Yazd

282 751

16. Zahedan

282 000

17. Zanjan

511 294

Religiile

Religia de stat a Iranului este Cultul Jafari al celor doisprezece Imami. Conform datelor statistice din anul 1986, circa 98,5% din locuitori sunt musulmani, majoritatea lor apartinind sectei siite. Alte secte islamice sunt Hanafi, Shafe’i, Maleki, Hanbali si Zeidi ; toate sunt respectate si beneficiaza de o totala libertate. Minoritatile religioase zoroastriana, armeana, iudaica, asiriana si chaldeana isi au prpriile lor organizatii religioase.

 

Denumirea

Numarul de locuitori

1. Ahwaz

725.639

2. Ardabil

332 497

3. Bandar Abbas

201 600

4. Esfahan

1 159 102

5. Hamadan

958 802

6. Kerman

332 644

7. Kermanshah

631 199

8. Mashhad

1 820 631

9. Orumiyeh(Urmia)

375 431

10. Qazvin

363 268

11. Rasht

619 076

12. Shiraz

973 161

13. Sanandaj

244 237

14. Tabriz

1 102 882

15. Yazd

282 751

16. Zahedan

282 000

17. Zanjan

511 294

Religiile

Religia de stat a Iranului este Cultul Jafari al celor doisprezece Imami. Conform datelor statistice din anul 1986, circa 98,5% din locuitori sunt musulmani, majoritatea lor apartinind sectei siite. Alte secte islamice sunt Hanafi, Shafe’i, Maleki, Hanbali si Zeidi ; toate sunt respectate si beneficiaza de o totala libertate. Minoritatile religioase zoroastriana, armeana, iudaica, asiriana si chaldeana isi au prpriile lor organizatii religioase.

Islamul

Cuvintul arab ” islam ” inseamna ” supunere ” in fata vointei lui Dumnezeu (Allah); este numele religiei care a luat nastere in Arabia in secolul al VII-lea d.Hr. datorita Profetului Mohammad (Mahomed).

Adeptii Islamului sunt numiti musulmani, iar religia lor este implicata in intregul lor mod de viata. Ei cred ca individul, societatea si guvernele trebuie sa asculte de vointa lui Dumnezeu asa cum este ea exprimata in Coran, pe care il considera Cuvantul lui Dumnezeu revelat mesagerului sau, Mahomed. Coranul spune ca exista un singur Dumnezeu si ca nimeni nu este asemeni lui. El este Creatorul tuturor lucrurilor si are putere absoluta asupra lor.

Toti oamenii ar trebui sa-si dedice viata lui Dumnezeu, plini de recunostinta fata de binefacerile lui, si sa se pregateasca pentru ziua Invierii din morti si a Judecatii. Cei care au ascultat de poruncile lui Dumnezeu vor salasui pentru totdeauna in Paradis, dar cei care au pacatuit inaintea lui Dumnezeu si nu s-au pocait vor fi osinditi sa arda vesnic in flacarile iadului.
De la inceputul lumii, Dumnezeu a trimis oamenilor profeti, printre care s-au numarat Moise si Iisus, pentru a le arata calea cea dreapta. Sirul lor a culminat cu Mahomed, caruia i-a fost revelat in mod desavirsit cuvintul lui Dumnezeu.
Exista cinci indatoriri religioase principale, cunoscute sub numele de „stilpi ai Islamului”:
1) Shahada (profesiunea de credinta), care consta in recitarea, din toata inima, a crezului dublu : „nu exista alt Dumnezeu in afara de Dumnezeu ” si ” Mahomed este trimisul lui Dumnezeu ” ;
2) Salat (rugaciunea rituala), care trebuie facuta la ore fixe, de cinci ori pe zi, cu fata catre orasul sfint Mecca ;
3) Dania, prin plata unui zakat (” purificare „), care este considerat in primul rand un act de adoratie si care reprezinta indatorirea de a da si altora din avutul tau, in semn de recunostinta pentru pentru ajutorul primit de la Dumnezeu, conform obligatiilor prescrise de Coran ;
4) Datoria de a tine post (Saum) in timpul Ramadamului ;
5) Hagialicul, pelerinajul la Mecca, care ar trebui intreprins, in masura posibilitatilor, de fiecare credincios, macar o data in viata.

Shri’a este legea sacra a Islamului si se aplica in toate situatiile, nu numai in viata religioasa. Ea indica regulile vietii islamice si descrie felul in care credinciosul musulman trebuie sa aduca la indeplinire poruncile lui Dumnezeu, pentru a putea sa ajunga in rai.

Pe parcursul anului sunt celebrate diverse sarbatori, printre care Hijra, inceputul anului Islamic, si Ramadamul, luna in timpul careia musulmanii nu maninca nimic pina la caderea noptii.
Islamul are doua ramuri principale. Majoritari sint musulmanii sunniti ; ei ii recunosc pe primii patru califi ca succesori legitimi ai lui Mahomed. Siitii reprezinta cel mai important grup minoritar ; ei considera ca imamul este principala autoritate religioasa.

Exista si diverse subsecte, printre care ismaelitii (unii dintre acestia, nizaritii, il considera pe Agha Khan imamul lor) si wahhabitii, o miscare declarata reformista, aparuta in secolul al XVIII-lea. Exista astazi in lume peste un miliard de musulmani.

Minoritatile

In timp ce musulmanii constituie peste 98,5% din populatia tarii, crestinii reprezinta doar 0,7%, evreii 0,3%, zoroastrienii 0,1% si adeptii altor religii 0,1%.

 Constitutia Republicii Islamice Iran are in vedere protectia drepturilor culturale, sociale si politice ale tuturor minoritatilor religioase.
Evreii iraninei au dreptul de a fi reprezentati in Parlament, dispun de 30 de sinagogi raspindite pe tot cuprinsul tarii, au o asociatie proprie, un ziar numit Tamous si scoli particulare.
Armenii si asirienii, care au trait netulburati in Iran inca din vechi timpuri, alcatuiesc comunitatea crestina din Iran. Armenii au si ei, ca si alte minoritati, propriile scoli particulare, un ziar in limba armeana numit Alik si sunt reprezentati in Parlament.

 Exista aproximativ douazeci de biserici gregoriene in care se tin slujbe religioase, o biserica catolica si citeva lacasuri ale armenilor protestanti.
Asirienii au o asociatie proprie, care are grija de comunitatea lor, biserici in care au loc slujbe religioase si cateva centre de presa. Si ei sunt reprezentati in Parlament.

 Exista si alte culte crestine: protestanti , romano-catolici, adventisti, toti acestia beneficiind de propriile lor lacase de cult.
Zoroastrismul era raspindit in Iran cu mult timp inainte de aparitia Islamului. Este o straveche religie iraniana dualista ; se spune ca ar fi fost intemeiata de profetul mitic Zarathushtra (pe care grecii l-au numit Zoroastru). Aceasta religie era deja pe deplin conturata in secolul al VII-lea i.Hr.

Ideea centrala a ei este ca in lume se da o lupta neincetata intre doua elemente contrarii : binele, personificat de zeul luminii Ahura Mazda (Ormazd) si raul, personoficat de zeul intunericului, Angro Mainyush (Ahriman). Doctrina  eschatologica  a zoroastrismului cu privire la sfarsitul lumii, invierea mortilor si venirea unui Mantuitor nascut de o fecioara a exercitat o mare influenta asupra iudaismului si crestinismului.

 Se mai intalneste in prezent, in afara Iranului, si in India, sub forma parsismului, care a pastrat vechile idei dualiste, dar a adoptat conceptia existentei unui singur Dumnezeu Atotputernic.

 

Sursa:Situl Ambasadei Iranului la Bucuresti

22/04/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: