CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda care a decis ca Ortodoxia și odată cu ea întregul popor român din Transilvania, să aibă doar statutul de tolerați

 

 

 Teologul Francisc David, artizanul Edictului la Dieta de la Turda din 1568, portretizat în tabloul lui Aladár Körösföi-Kriesch din 1898

 

 

Președintele României, dl. Klaus Iohannis, a transmis vineri, 12 ianuarie a.c., un mesaj cu prilejul împlinirii a 450 de ani de la recunoașterea libertății religioase în Transilvania prin Edictul de la Turda din ianuarie 1568.

„Se împlinesc 450 de ani de la postularea la Turda, pentru prima dată în lume, a principiului libertății religioase. Tuturor celor care văd în credință întregirea noastră spirituală, această aniversare transmite un mesaj deosebit de important: libertatea și toleranța religioasă sunt piloni fundamentali ai umanității.

Libertatea de conștiință și toleranța religioasă sunt împliniri istorice ale societății noastre, obținute, dezvoltate și apărate cu sacrificii. Viitorul nostru ca națiune presupune fructificarea tolerantă a diversității și se sprijină pe aceste valori ale umanismului european, pe care, cu toții, le împărtășim.” ( http://www.presidency.ro/) 

 

Tot preşedintele Iohannis spunea în urmă cu un an:

 „La Muzeul Brukenthal din Sibiu se găsește originalul Edictului de la Turda. Într-o Europă a sângelui vărsat în numele credinței, chiar dacă ignora ortodoxia românilor din Transilvania, Edictul consacra pentru prima dată principiul toleranței religioase, lansând o nouă perspectivă, umanistă, asupra rolului religiei în societate.” (Klaus Werner Iohannis, preșdintele României. Mesaj transmis participanţilor la masa rotundă pe tema „Reforma astăzi – reforme astăzi”, organizată la Sibiu de Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, cu prilejul aniversării a 500 de ani de la reforma iniţiată de Martin Luther – 28.01.2017)

A fost Edictul de la Turda primul din Europa care să garanteze libertatea religioasă?

450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda: neadevăruri, batjocură și cinism

 

Edictul de la Turda a fost un decret important emis în anul 1568 la 13 ianuarie, de către Dieta Transilvaniei, prin care se proclama libertatea conştiinţei şi a toleranţei religioase faţă de unele confesiuni religioase existente în Transilvania şi declararea a patru culte  (romano-catolicismul, calvinismul, lutheranismul şi unitarianismul) drept religii oficiale.

Edictul a fost iniţiat şi susţinut de către regele maghiar Ioan al II-lea Sigismund Zápolya (1540-1571), principe al Transilvaniei intre anii 1570-1571,pentru a nu se ajunge la lupte intre aceste 4 confesiuni.

Observăm că acest edict nu pomenea nimic despre religia ortodoxă, care era totuşi religia românilor băştinaşi în Transilvania.

Exercitarea altor culte religioase, precum cel ortodox (practicat de români) sau mozaic, era doar tolerată.

Este un neadevăr că în baza acelui Edict au fost recunoscute ulterior și drepturile religioase ale românilor (la acel moment, prin Edict, nu erau recunoscute, ci doar tolerate!).  

În data de  13 ianuarie 2018, cu ocazia a 450 de ani de la proclamarea așa-numitului Edict de la Turda, episcopii bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania au elaborat un document prin care cer parlamentelor României şi Ungariei, precum şi Parlamentului European ca data de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertăţii Religioase”.

Noi, conducătorii cultelor evanghelice-luterane săseşti şi maghiare, reformate şi unitariene din Transilvania, propunem ca Parlamentul României să adopte o Rezoluţie Solemnă privind însemnătatea istorică a Edictului de la Turda emis de către Dieta Transilvaniei în anul 1568. Întrucât Edictul de acum 450 de ani exprimă năzuinţa spre pacea interconfesionalăiar convieţuirea naţiunilor coexistente din Transilvania (?! s.n.) este o realitate istorică importantăsolicităm Parlamentului României să declare Edictul de la Turda ca fiind o valoare socială şi spirituală de importanţă fundamentală, şi să statueze data de 13 ianuarie ca Zi a Libertăţii Religioase. Solicitarea este adresată şi Parlamentului Ungariei şi Parlamentului European”.

În 13 ianuarie 1568, la Turda, Dieta Transilvaniei a proclamat prin lege toleranţa religioasă şi libertatea conştiinţei, se arată în document. „Edictul izvorât din ideile Reformei a garantat consolidarea protestantismului, dar a recunoscut tacit şi existenţa altor confesiuni. Astfel, pe lângă religia romano-catolică, şi-au câştigat existenţa instituţională alte trei religii recepte, cea luterană, reformată şi unitarianăUlterior, în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfinţit şi existenţa credinţei ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (s.n.).”

Această ultimă aserțiune este un neadevăr flagrant, ca să folosesc o formulare eufemistică, și voi demonstra acest fapt mai jos.

Deocamdată, trebuie a arătat că, în fapt, adunarea Dietei întrunită la Turda în 1568 pecetluia definitiv statutul de naţiune tolerată a românilor ortodocşi din Transilvania. Astfel, ea stabilea că, alături de cele trei religii de stat «recepte» – catolicismul, luteranismul şi calvinismul – mai este recunoscută a patra, unitarianismul, considerat în Europa acelui timp o erezie pentru că nega Sfânta Treime şi originea divină a lui Iisus Cristos.

În ceea ce privește religia ortodoxă, cu toată proclamarea formală a libertăţii de credinţă, ea rămânea pe mai departe doar o religie tolerată, în acest fel menţinându-se pentru populaţia majoritară românească o condiţie cetăţenească inferioară!

Marele istoric care a fost David Prodan pune degetul pe rană în cartea sa „Supplex libellus valachorum”. „Recunoscând religiile recepte, Dieta de la Turda interzicea orice altă inovaţie religioasă (…) cu aceasta se stabileau cele patru religii legale: catolică, calvină, luterană şi unitariană. (…) ele erau religiile celor trei naţiuni etnice, ale ungurilor, secuilor şi saşilor. Rămânea pe dinafară, acum, religia ortodoxă. Sistemul politic se completează, se definitivează, se aşează pe trei naţiuni şi patru religii recepte. (…) Naţiunile şi religiile constituţionale lăsau acum pe dinafară întreg poporul român, şi mai precis, ortodox”.

Hotărârea Dietei de la Turda se datorează în mare parte principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, care, după ce a fost pe rând catolic, luteran şi calvin, s-a convertit la unitarianism sub influenţa lui Giorgio Blandrata, medicul său personal şi promotor al acestui curent radical al reformaţiei.

Departe de a fi fost un semn de toleranţă religioasă, recunoaşterea unitarianismului era înlesnită de motive politice, pentru că el se opunea cu tărie habsburgilor catolici care încercau să-şi extindă dominaţia în Transilvania pe când, nobilii unguri, secui şi saşi preferau să-şi păstreze privilegiile chiar rămânând sub suzeranitate turcească!

 Este un neadevăr că în baza acelui Edict au fost recunoscute ulterior și drepturile religioase ale românilor (la acel moment, prin Edict, nu erau recunoscute, ci doar tolerate!). 

”Revenind la aserțiunea din documentul semnat de episcopii bisericilor tradiționale maghiare din Transilvania cu privire la faptul că „ (..) în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfințit și existența credinței ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (?!)” este suficient să citez din câteva documente ale vremii.

Primul, votat cu un secol mai târziu, în 1669, tot de Dieta Transilvaniei, cuprindea legile „Aprobatae et compilatae”. Acestea prevedeau în continuare că „Românii sunt tolerați numai, și aceasta numai provizoriu (pro tempore), în această țară, atâta timp cât va place principelui domnitor și nobililor” (Usque bene placitum principum et regnicolarum).

În ceea ce privește faptul că, în urma Edictului Dietei de la Turda, Transilvania ar fi devenit tărâmul libertății religioase și al toleranței interconfesionale există un al doilea document: un decret privind orașul Târgu-Mureș, emisă cu două secole (!) mai târziu – „Leges sen decreta opidi Szekely Vásárhely”.

El arată că „În anul 1759, ziua 15 a lunii decembrie, fiind adunare festivă, atât a marelui consiliu cât și a comunității celor o sută de bărbați, s-a hotărât că (…) orice om de neam valah (deci nu numai de religie ortodoxă! s.n.) nu poate, cu nici un preț, cumpăra proprietate în oraș, ba nu poate căpăta nici pământ din hotarul orașului, fie acesta de fânaț sau arător; nimeni din cetățenii orașului să nu-i ajute să prospere, ori să-i primească la lucru și cu atât mai vârtos să nu le dea loc să se așeze în oraș (…) ci să-i denunțe primarului. Cei care vor contraveni acestui ordin, vor fi aspru pedepsiți.”

Peste încă aproape un secol, la 29 mai 1848 o altă Dietă, cea de la Cluj, va declara că în Transilvania există o singură naţiune, cea maghiară, şi proclama unirea acesteia cu Ungaria. 

Anexarea la Ungaria, fără să ţină cont de dorinţele şi protestele celorlalte două naţiuni, românii şi saşii, a unui teritoriu care nu-i aparținuse niciodată, a constituit germenele unui război civil nimicitor.

În cursul său, conform istoricului Gelu Neamţu, „ca expresie a intoleranţei religioase au fost arse complet 41 de biserici ortodoxe şi 30 de biserici greco-catolice, iar 12 biserici greco-catolice arse parţial, numai pentru că erau românești.”

319 biserici ortodoxe și 396 biserici greco-catolice au fost jefuite în întregime.  (“Religia română” în Transilvania 1848-1849, Ed. Argonaut, 2010, p. 27.)

Nu va trebui să se împlinească veacul, când în anul 1940, în partea de Transilvanie „retrocedată” Ungariei prin Dictatul de la Viena, în județele Covasna, Harghita, Mureș și Bihor vor fi distruse prin dărâmare, dinamitare și incendiere bisericile ortodoxe din Vârghiș, Biborțeni, Racoșul de Sus, Herculian, Doboșeni, Comolău, Căpeni, Ocland, Crăciunel, Merești, Borsec, Sălard și bisericile greco-catolice din Boroșneul Mare, Filia, Ilieni, Aldea, Mărtiniș, Pănet și Ditrău.

Alte 32 de biserici ortodoxe și greco-catolice din județele Covasna, Harghita, Mureș, Sălaj, Cluj, Bihor și Satu Mare au fost devastate și jefuite.

Cam atât deocamdată despre viziunea episcopilor bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania, acea Transilvanie care ar fi devenit prin Edictul din 1568 al Dietei de la Turda „tărâmul libertăţii religioase şi al păcii interconfesionale” și despre „convieţuirea naţiunilor coexistente din Transilvania (care) este o realitate istorică importantă.”

Nu încape îndoială că dacă ziua de 13 ianuarie – data în care Dieta de la Turda a decis ca ortodoxia și cu ea întregul poporul român din Transilvania să aibă statut de tolerați -, va deveni prin votul Parlamentului României „Ziua Libertăţii Religioase”, faptul va reprezenta un nou pas spre Europa. Spre Europa Evului mediu…

Iar dacă Parlamentul nu va aproba propunerea episcopilor bisericilor istorice maghiare din Transilvania, va fi foarte clar că România nu respectă drepturile religioase, îndeosebi pe cele ale minorităților și, în general, valorile europene….

 

 

 

Dorin Suciu

http://mesageruldecovasna.ro/450-de-ani-de-la-edictul-dietei-de-la-turda-neadevaruri-batjocura-si-cinism/

 

 

Reclame

23/01/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: