CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Muzeul secret al omenirii – The Secret Museum of Mankind. Video

Secret Muzeul Omenirii, Vol..  1

Planeta necunoscuta – Tezaurul secret al omenirii

In 1935, Editura Manhattan House publica o carte uriasa, misterioasa, in care era depozitat aleatoriu un intreg tezaur de documente inedite despre ritualuri si obiceiuri necunoscute ale omenirii.

Desigur, unele traditii s-au topit in malaxorul timpului, iar volumul a devenit cu atat mai pretios datorita surselor istorice stocate.

Credem ca, in prezent, doar filmele-reconstituiri ale cercetatorilor de la National Geographic pot concura cu respectivele documente. Aceasta enciclopedie, intitulata “Muzeul Secret al Omenirii”, face referire bineinteles si la stravechile popoare roman si albanez, informatiile fiind sustinute de imagini unice.

Sub denumirea “Five Volumes in One” (cate un volum pentru America, Africa, Asia, Europa si Oceania), cartea “Muzeul Secret al Omenirii” se intinde pe mai bine de 1.000 de pagini. Ea a fost supusa multor critici, deoarece nu are autori si nici credite pentru imaginile publicate.

De asemenea, nu contine nicio data inscriptionata si nici macar un index. Insa, dincolo de acuzatiile legitime, volumul este foarte valoros prin faptul ca ofera o multitudine de imagini uimitoare adunate de pe glob de fotografi si antropologi ale caror nume nu sunt citate, informeaza site-ul Enviromental Grafitti.

Astfel, enciclopedia se dovedeste a fi pastratoarea celor mai ascunse secrete ale umanitatii, pentru ca, prin intermediul camerei video sau aparatului foto, suntem martori ai obiceiurilor exotice de pe fiecare continent si ale celor mai ciudate stiluri de viata si iubire din America, Europa etc.

Vom vedea aici canibali, fachiri, echilibristi, ritualuri extrem de crude, sclavi, luptatori, arme, muzicieni, vraci, dansuri, rochii, tatuaje s.a.                                        

Fiecare pagina devine astfel o sala de expozitie din imensul Muzeu al Intregii Omeniri.

                                                                                                                                                                                              

Femei din Bucovina

Belles of Bukovina in Their Brightest and BestWedding Bells in Peasant Land

Tarani Romani

Pagini importante din Muzeul Secret al Omenirii sunt dedicate albanezilor si romanilor. Cu aceasta ocazie, am putut descoperi imagini-document foarte vechi si valoroase care prezinta grupuri de oameni imbracati in costume nationale. Unele texte fac referire la ritualuri specifice din Albania, cum ar fi cele care relateaza despre extazul religios din postul Ramadanului sau cele despre femeile cu fetele acoperite cu voal. “Nu doar femeile arabe isi ascund corpul sub val”, se spune aici.

Three Trousered Beauties of Scutari

In orasul Scutari, acolo unde musulmanii si crestinii albanezi se amesteca, toate femeile de la oras poarta salvari, pantaloni mari si largi, turcesti, de matase sau de panza, continua autorul anonim. De asemenea, tot de matase sunt si camasile lor cu maneca lunga, peste care sunt purtate bolerouri brodate si foarte multe esarfe colorate infasurate, pentru ca silueta lor sa nu fie nici macar intrezarita.

Cand ies afara din casa, femeile sunt nevoite sa-si acopere si fetele cu niste robe lungi care pornesc de la cap pana peste genunchi si au acelasi rol pe care il are si valul musulmancelor. Desigur, acest obicei s-a diluat de-a lungul timpului, iar femeile albaneze nu mai recurg la astfel de vestimentatii decat in cazuri izolate.

Interesante sunt si costumele populare ale romanilor prezentate in aceasta carte, in care recunoastem rafinamentul si atentia deosebita care se acorda vesmintelor in unele localitati din tara noastra.


Se vorbeste in carte fanatismul in randul mahomedanilor, in Postul Ramadanului. Ritualurile lor ajungeau uneori la paroxism cu ocazia unor ceremonii specifice, se spune in volum. Ultimele zece zile de post din intreaga luna a Ramadanului erau sacre, culminand cu ultima zi, cand cei mai fanatici credinciosi se strangeau inarmati cu cutite si lame intr-un cerc si incepeau sa se tortureze si automutileze in numele credintei, autoflagelandu-se pentru dobandirea mantuirii.

Ritualul de prajire, o initiere a tinerilor aborigeni

Cartea surprinde un obicei straniu intalnit la vremea aceea (inceput de secol XX) la triburile de aborigeni. Cand sunt baieti, sunt torturati si mutilati de catre batranii lor, se spune in text, acestea fiind doar inceputurile ritualurilor de initiere. Cand devin deja barbati, sunt supusi la un chin de paisprezece saptamani de anduranta (capacitatea de a rezista la eforturi fizice; rabdare) care se incheie cu o dubla prajire.

Sunt nevoiti sa stea cinci minute intinsi pe un pat de foc.

Focul este atatat de cei varstnici si, daca vor sa castige pe deplin recunostinta lor, mai rezista inca cinci minute jos, intre flacari, rotindu-se foarte rapid, astfel incat flacarile sa nu-i cuprinda de tot. Si la varsta de mijloc exista un alt test, se subliniaza, la fel de sever.

Contactul cu civilizatia, o moarte sigura

Pentru andamanezi, un trib din India, contactul cu civilizatia le-a adus moartea in masa. Aflam din volum, ca odata, in vremuri indepartate,  andamanezii erau o rasa independenta, insa la inceput de secol XX,  sunt un popor pe moarte, dependent de Guvernul din India.

Legatura cu civilizatia s-a dovedit dezastruoasa pentru aborigeni, strainii introducand in interiorul triburilor numeroase boli care le-au decimat. Efortul principal al guvernului, in momentul de-atunci, era de a-i tine in viata macar pe cei care au ramas neatinsi de progresul societatii, masura care prevenea extinctia intregii rase.

Micuta cu nicotina

Birmanezii fumeaza imediat ce invata sa mearga singuri. Din imaginile prezentate, descoperim cum o micuta printesa birmaneza a primit cadou de la parintii sai o casa tapetata in intregime cu tigari de foi pentru ca aceasta sa poata fuma linistita din orice punct al palatului.
De asemenea, aflam cum femeile din Kayan (indigene din Borneo) dansau cu capul inamicilor pe care sotii lor ii ucideau in lupte. Parul li se inlatura pentru a-si decora scutul, iar manerul sabiei razboinicului, care i-a ucis pe dusmani, sedea mandru si-si astepta noua victima.


In paginile referitoare la Congo, ni se vorbeste despre un ritual de ucidere a criminalilor.

Un vrajitor mascat sta alaturi de un criminal, incercand sa-i distruga sufletul printr-un simulacru de executie umilitor, prevenind ca raufacatorul sa bantuie satul. Dupa ce vrajitorul ii spune cateva vorbe criminalului, ceilalti participanti incep sa bata dintr-un fel de bastoane de lemn, crescand tensiunea momentului, si sa cante o serie de blesteme, in timp ce calaul se apropie si ii taie gatul cu un cutit special, punand deoparte, cu grija, capul „spurcat”.

Sinuosul si ciudatul Dans-Sarpe al fetelor din Amazon

Este vorba despre un sarpe uman, alcatuit din chipurile si membrele unor femei, are caror trupuri flexibile, aparent fara oase si pictate in culori crude, se indoaie, se contorsioneaza, se rasucesc intr-o multitudine de forme si atitudini. Fetele sunt antrenate si hranite corespunzator pentru acest exercitiu solicitant, recunoasterea si recompensa lor fiind in concordanta cu puterea fiecareia de rezistenta. Iar cu cat sunt mai hidoase rasucirile si miscarile executate, cu atat sunt mai euforice aplauzele spectatorilor.

Cartea nu este tradusa in romaneste. Poate cineva curios si bine intentionat o va face candva. Enciclopedia detine dovezi extraordinare ale existentei unor populatii fascinante care au trait pe meridianele pamantului din care au mai ramas cateva ramasite, rase, specii sau ADN-uri pe cale de disparitie. Importante raman, desigur, si micile biografii ale neamurilor din Balcani.

Maria Oprea-http://www.alar.ro/

 Citeste mai mult pe: http://www.descopera.ro/cultura/4857351-muzeul-secret-al-omenirii

 

 

 

Publicitate

31/05/2013 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , | 18 comentarii

RELICVE RELIGIOASE CELEBRE

10   RELICVE RELIGIOASE CELEBRE

 

RelicveRelicve 2

 

Milioane de oameni din toată lumea călătoresc pentru a vedea celebrul giulgiu din Torino, materialul care se crede că a fost folosit la învelirea trupului lui Hristos, după răstignirea Sa.

Revista americana  Time ne vorbeste   şi  despre alte relicve religioase, mai puţin cunoscute, dar la fel de interesante şi controversate.

 

Sângele lui San Gennaro

În fiecare an, locuitorii din Napoli, Italia, se adună la aniversarea martiriul patronului lor, San Gennaro, pentru a fi martorii unui miracol: lichefierea sângelui uscat al sfântului. Miracolul are loc pe 19 septembrie, dar şi de încă 18 ori pe an. Faptul că această minune a fost pusă la îndoială de oamenii de ştiinţă nu a oprit sărbătoarea.
Mulţi oameni cred că aşa-zisul miracol al sângelui protejează oraşul de necazuri, cum ar fi pericolul de erupţie al Muntelui Vezuviu, aflat în apropiere. Această superstiţie a fost parţial verificată, în anii în care sângele nu s-a lichefiat şi oraşul s-a confruntat cu tot felul de întâmplări nefericite: ciuma din 1527, un cutremur în 1980 şi chiar înfrângeri repetate ale clubului napolitan de fotbal.

 

Barba lui Mohamed

Se spune că părul a fost bărbierit de pe faţa lui Mohamed chiar de bărbierul favorit al profetului, după moartea sa. Barba sa poate fi văzută astăzi în Palatul Topkapi din Istanbul, Turcia. Deşi relicvele nu au nici un fel de semnificaţie în Islam, şi chiar profetul a fost împotriva venerării oricui altcuiva în afară de Dumnezeu, mulţi turişti vizitează vasta colecţie de obiecte ciudate ale muzeului, printre care se numără şi mulajul tălpii profetului, dar şi alte obiecte asociate cu Mohamed.

 

Cureaua sfântă a Fecioarei Maria

Se spune că Maria i-a dat cureaua ei ţesută de mână, din păr de cămilă, apostolului Toma, chiar înainte să se ridice la ceruri. Când cureaua a ajuns în Prato, Italia, o capelă specială a fost ridicată pentru a găzdui relicva. Astăzi, Sacra Cintola, cum mai este numită cureaua, este venerată ca relicvă a Fecioarei Maria şi este arătată publicului de cinci ori pe an: de Crăciun, de Paşte, de 1 mai, 15 august şi 8 septembrie.

 

Giulgiul din Torino

Veritabil sau fals, Giulgiul din Torino, o bucată de material lungă de 4,3 metri, gălbuie, despre care unii cred că a fost ţesătura în care a fost îngropat Hristos, a atras milioane de turişti în oraşul italian.

Deşi giulgiul are urme ale unui bărbat crucificat cu răni smiliare celor îndurate de Isus, testele cu carbon făcute în 1988 au arătat că materialul a fost realizat între 1260 şi 1390, prin urmare nu putea fi folosit pentru a înveli trupul Mântuitorului. Totuşi, rezultatele testelor nu au oprit pelerinii să vină şi să arunce o privire la această presupusă relicvă religioasă. Unii credincioşi susţin chiar că testele au fost falsificate şi ar trebui refăcute.

 

Capul lui Ioan Botezătorul

Locul final unde se odihneşte capul lui Ioan Botezătorul variază destul de mult, în funcţie de religia în care crezi. Musulmanii cred că se află în Moscheea Umyyad din Damasc, Siria, în timp ce creştinii cred că este în Biserica San Silvestro in Capite din Roma. Alţii cred că este îngropat în Turcia sau undeva în sudul Franţei.

 

Dintele lui Buddha

Potrivit unei legende din Sri Lanka, un singur dinte a mai rămas după incinerarea lui Buddha. Caninul sau stâng a devenit o proprietate importantă şi se credea că oricine deţine dintele are dreptul divin de a guverna. Cum era de aşteptat, dintele a fost motiv de dispută de nenumărate ori, dar astăzi se bucură de o amplasare paşnică în Tempul Dintelui din Kandy, Sri Lanka.

 

Tunica Maicii Domnului

Catedrala Chartres din Franţa este unul dintre cele mai bune exemple naţionale ale arhitecturii gotice, dar acesta nu este singurul motiv pentru care turiştii o vizitează, în fiecare an. Catedrala găzduieşte o tunică despre care se spune că a fost purtată de Fecioara Maria în timpul naşterii lui Hristos. Sancta Camisia, cum mai este numită, a fost dată bisericii în anul 876 şi s-a crezut că a fost distrusă de un incendiu, în 1194. Trei zile mai târziu a fost descoperită neatinsă, într-un mod miraculous, lucru care l-a făcut pe episop sa creadă că această întâmplare a fost chiar un semn divin de la Maica Domnului.

 

Crucea georgiană

Legendă spune că Sfânta Nino, o femeie care a propovăduit creştinismul în Georgia în secolul IV, a primit o cruce chiar de la Fecioara Maria. Ca şi posesoarei ei iniţială, crucea, acum un simbol major al Bisericii Ortodoxe Georgiene, a călătorit prin numeroase ţări, până să îşi găsească locul în Catedrala Sioni din Tbilisi, Georgia, unde se află acum.

 

Urma tălpii lui Mohamed

Unii musulmani cred că pe oriunde a colindat profetul Mohamed, piciorul său stâng lăsa o urmă care dura foarte mult. Asemenea amprente au fost recuperate din locuri de pelerinaj din Orientul Mijlociu şi sunt acum expuse în moschei, muzee sau alte locuri istorice din regiune. O astfel de urmă este astăzi la Palatul Topkapi din Istanbul.

 

Lanţurile lui Sfântul Petru

Apostolul Petru a fost întemniţat in Ierusalim şi legat cu lanţuri de fier pentru că a predicat învăţăturile lui Isus. Se spune că în noaptea dinaintea procesului său, Sfântul Petru a fost eliberat de un înger. Astăzi, lanţurile sunt păstrate sub altarul principal din basilica San Pietro în Vincoli (Sfântul Petru în lanţuri) din Roma. Legenda spune că atunci când împărăteasa Eudoxia i-a dat lanţurile Papei Leo I, acesta le-a pus lângă cele cu care Petru fusese legat în închisoarea Mamertime din Roma, iar cele două s-au lipit, în mod miraculos.

Autor: ELENA DAVID

Sursa: Basarabia Literara  md.

 

20/06/2011 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: