CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

POATE NOUL PREŞEDINTE AMERICAN DONALD TRUMP SA INŢELEAGĂ RUSIA ?

Imagini pentru trump/putin photos

Renumitul poet şi diplomat rus Fiodor Ivanovici Tiutcev a avut dreptate când a spus că nu poţi înțelege Rusia cu mintea.

Nu pot înţelege nici eu de ce în Rusia se bucură că Trump a devenit presedinte? Rusia seamănă cu o domnişoară prostuţă. A trebuit ca Trump să-i spună câteva complimente lui Putin, că Rusia s-a topit.

Se pare că nu numai deputații Dumei de Stat au întâmpinat cu aplauze vestea victoriei lui Trump, dar şi cazacii l-au primit pe Trump în rîndurile lor. Mai mult decât atât, în Riazan a fost chiar și o încercare de a denumi cu numele Trump o stradă. Dar principalul lucru este că chiar în vîrful puterii în Rusia îşi fac, de asemenea, iluzii.

Iată de exemplu ce a declarat Lavrov într-un interviu. Citez:

„Sperăm că noua administrație nu vrea să repete greșelile administraţiei care pleacă și care a distrus în mod deliberat relațiile ruso-americane. Desigur, am salutat disponibilitatea de cooperare între cele două țări, pe care a manifestat-o Trump în timpul campaniei electorale.

La rândul nostru, am fost întotdeauna disponibili pentru construirea unui dialog pragmatic onest cu Washingtonul cu privire la toate aspectele globale și bilaterale pe ordinea de zi, bazată pe respect, egalitate, interese reciproce și neamestecului în treburile interne”.

Nu este clar de ce Lavrov a decis că Trump va construi relații cu Rusia pe baza egalității? Oare Trump a vorbit vreodată despre asta? Dimpotrivă, el a afirmat complet altceva.

Mai jos prezentăm ceea ce a spus Dumnealui textual într-un discurs din 27 aprilie:

„Cred că o relaxare a tensiunilor și îmbunătățirea relațiilor cu Rusia de pe poziţia forţei este posibilă, absolut posibilă. Unii spun că rușii nu vor fi rezonabili. Anume asta intenționez să aflu.”

Și nu este vorba doar de nişte cuvinte simple . Uitaţi-vă doar la candidatii, pe care Trump intenționează să-i numească în posturi-cheie responsabili de politica externă și de securitatea națională, și totul devine clar. Dar despre asta voi vorbi mai târziu, acum însă vreau să spun că nu pot să înțeleg ce lucru teribil i-a făcut Obama Rusiei că nu poate avea alt calificativ decât idiot.

Un alt fapt este că, așa cum am scris în repetate rânduri, SUA nu este Rusia, şi președintele în SUA nu este un autocrat. Prin urmare, nu poate face ce vrea. El trebuie să ţină cont de Congres și de opinia publică, așa că el încearcă întro formă foarte discretă în a se opune agresiunii Rusiei, deși pentru Rusia mai bun președinte ca Obama, nu se va găsi, probabil.

Mai mult decât atât, Rusia va regreta în curând că președinte nu este idiotul Obama, ci este bunul bunic Trump.

Pentru a demonstra acest fapt, voi începe cu ideea lui Trump, care la prima vedere nu are nimic de a face cu Rusia, dar poate provoca pagube importante economiei ruse.

Am scris deja că în programul său Trump a promis să elimine toate restricțiile privind producția de petrol și gaze naturale în SUA, ceea ce va duce inevitabil la o scădere a prețurilor la petrol.

În Rusia, acest lucru nu este tratat în mod serios, se pare că au sperat că vor fi vorbe electorale goale, dar după alegeri Trump a publicat un plan pentru primele 100 de zile ale președinției sale.

Iar acolo există, de asemenea, acest punct. Citez:

„Eu voi anula restricțiile privind costul extracţiilor în valoare de 50 bilioane $, ce vor crea locuri de muncă, rezerve energetice americane de șist, petrol, gaze naturale și cărbunele curat.”

Cu toate acestea, în Rusia există experți care au tratat acest lucru ca în cazul gazelor de șist și a petrolului, afirmînd că totul este o cacealma, un mit etc. De exemplu, pe site-ul web al Moscovei a fost publicat un articol intitulat „Trump și petrolul:Cum noul președinte al SUA va influenţa costul barilului de petrol”. Acolo se vorbeşte, în special, despre următoarele.

Citez: „Vorbele lui Trump, potrivit experților, este curat populism și au drept scop să susţină reprezentanții industriei miniere ai SUA la nivel mondial, piața internă a muncii.”

Ei bine, despre care populism poate fi vorba după alegeri? Promisiuni populiste și sloganuri populiste se pot utiliza în campania electorală, când este nevoie de asta pentru a atrage alegători, iar după alegeri, ce rost are?

Dar asta nu e tot. Iată un alt citat:

„Experții sunt de părere că vorbele lui Trump nu au avut nici o influență specială asupra politicii prețurilor de piață. Creșterea prețurilor într-o măsură mai mare a fost determinată de speranța unei decizii pozitive cu privire la înghețarea producției, care poate fi luată la sfârșitul lunii noiembrie, la reuniunea OPEC.”

Și de ce ar trebui să aibă? Se conoştea demult ce avea de gînd el să facă, deoarece a fost înscris acest lucru în programul său electoral, aşa că nu a fost nici o surpriză pentru comercianți , cu atît mai mult că în afară de ideea de apropiere de Rusia, despre care am scris în prima parte, la care se opun toți, şi democrații, şi republicanii, în schimb ideea de a elimina restricțiile privind producția și exportul de petrol este sprijinită de republicani, și așa cum ei în noua componență a Congresului vor fi majoritari, mai degrabă ideea aceasta va fi susţinută de Congres.

Pentru a nu vorbi lucruri neîntemeiate, voi cita pagina 20 din programul Partidului Republican:

„Producătorii de energie din SUA ar trebui să poată să exporte în mod liber produsele lor pe piețele externe. Acest lucru este important mai ales din cauza cererii internaționale de gaze naturale lichefiate, și trebuie să accelereze crearea de terminale de export, care sunt în prezent blocate de către Administrație. Exportul de energie va crea locuri de muncă bine plătite în Statele Unite, va reduce deficitul balanței comerciale a țării va crește economia noastră și va îmbunătăți securitatea energetică a aliaților și partenerilor noștri comerciali.

Ne menținem angajamentul de a extinde în mod activ oportunități comerciale și a deschide noi piețe pentru energetica americană, pe baza unor acorduri multilaterale și bilaterale, fie existente, care așteaptă, sau să fie negociate în viitor.”

Problema energetică este o problemă atât pentru securitatea economică cît și cea națională. Noi sprijinim o politică care vizează creșterea producției de energie în producția internă, inclusiv pe terenuri publice pentru a combate manipularea pieței și a altor companii petroliere naționale OPEC. Acest lucru va reduce vulnerabilitatea Americii la volatilitatea prețurilor la energie.

Cu toate că, ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, administrația Obama a fost forțată să simplifice eliberarea licențelor pentru terminalele de export pentru a crește exportul de gaze naturale către Europa, în scopul de a reduce dependența de aprovizionarea cu gaze rusești, însă acest lucru nu este suficient.

Cu alte cuvinte,Trump, vorbind despre ridicarea restricțiilor privind producția petrolului de fapt, a aruncat vorbe în vânt.

Interdicții principiale privind producția „aurului negru” în Statele Unite nu există.

Această concluzie a fost făcută pe baza estimărilor directorului Institutului de Strategie Energetică Vitaly Bushuyev, pe care ei îl citează în calitate de expert.Iată un citat din materialul lui Bushuev :

„Companiile americane, în funcție de prețurile mondiale pentru materiile prime sunt libere să decidă când să mărească producția, și când să reducă. Departamentul de Energie al SUA nu poate avea nici o presiune asupra lor.”

În timpul alegerilor democratii au spus de multe ori că Trump este agentul Kremlinului, dar un agent mai eficient ca Obama, nu se poate găsi. Fiţi de acord că sufocînd industria energetică din SUA, împiedicând exportul de petrol și gaze naturale, Obama a eliminat de pe piață concurenţii Rusiei, uneltind la mărirea prețurilor.

Chiar și atunci când prețurile la petrol erau exorbitante și Obama a fost presat să ridice interdicția de foraj, Obama a declarat că forajul nu este cel mai bun mod de luptă cu prețurile ridicate.

Președintele Obama a susținut că „numai forajul nu poate satisface nevoilor noastre de energie pe termen lung.” Serios? Conform unui alt studiu publicat în comisia din februarie al Asociației Naționale pentru Managementul Resurselor, elaborat de către cercetătorii de apărare SAIC și organizațiile de cercetare non-profit, GTI, în Statele Unite există mai mult de 200 de miliarde de barili de petrol si 2.000 de trilioane cubi de gaze naturale, care pot fi produse cu ajutorul tehnologiilor moderne.

Este un volum mai mare decât cel din majoritatea țărilor OPEC. În cazul în care este pe deplin dezvoltat, va fi suficient pentru a înlocui necesitatea de petrol străin pe zi până la 10 milioane de barili pentru o jumătate de secol.

Cea mai mare parte a petrolului este situat în apele federale, la cel puțin 50 de mile de coastă, de-a lungul platoului continental exterior (OCS). Pe teren, cel mai mare volum se află în Alaska, aproximativ 15 miliarde de barili, cea mai mare parte fiind în Arctic National Wildlife Refuge.

Sînt accesibile pentru extragerea petrolului doar 17% din acrii federali disponibili astăzi, care va aduce un supra-profit în SUA sub formă de bonusuri, chirii și drepturi de autor.

Fishkind & Associates, de asemenea, a estimat că dezvoltarea coastei de vest a Floridei, va duce la crearea a 50.000 de noi locuri de muncă. Sau vom continua pur și simplu să importăm petrol din Venezuela.

Nu este surprinzător faptul că, în noiembrie 2015 Trump, în cartea sa „Crippled America” (Crippled Americii) a adus date cu totul altele.

Citez:

Cercetatorii de la Universitatea Rice din Houston, Texas, a estimat, că noi avem două trilioane de barili de petrol recuperabile, care ne vor ajunge pentru următorii 285 de ani. Tehnologia s-a schimbat atât de mult de-a lungul ultimilor ani, potrivit unui studiu realizat de Goldman Sachs în 2017 sau 2019, putem depăşi Arabia Saudita şi Rusia, pentru a deveni cel mai mare producător de petrol din lume.

Avem petrol chiar lângă noi. Trebuie doar să-l luăm..

N-am înțeles niciodată de ce, cu toate rezervele noastre interne, am permis ca țara noastre să devină ostaticul OPEC, acestui cartel al țărilor producătoare de petrol, unele dintre care sunt dușmanii Americii.”

În ultima întrebare a lui Trump, pe care am evidenţiat-o cu caractere aldine, în afară de OPEC aş numi şi Rusia, iar răspunsul la această întrebare este foarte simplu – pentru că idiotul Obama cu succes a apărat interesele Rusiei. Este puțin probabil ca Rusia se fi ridicat din genunchi, în cazul în care Obama n-ar fi înfăptuit o asemenea politică, şi administrația Bush ,la fel, a lucrat, în această direcție.

În concluzie, aş vrea să spun că nu este unicul serviciu pe care l-a făcut Obama Rusiei, au mai fost şi altele, ceea ce nu se va întîmpla în mandatul Preşedintelui Trump.

http://rusjev.net/2016/12/05/pochemu-tramp-pribet-rossiyu/

Publicitate

11/12/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

RELATIILE DINTRE TARILE ROMANE SI RUSIA PANA LA 1812

Harta principatelor româneşti, 1793-1812

MOTTO:

Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.

 Mihai Eminescu, România în luptă cu panslavismul, Timpul, iunie 1878

RELATIILE ROMANILOR CU RUSIA

1656: Tratat diplomatic oficial între voievodul Gheorghe Ştefan şi Marele Ţar al Moscovei

Din secolul al XVI-lea, când Bugeacul sau Basarabia a fost smuls din trupul Moldovei de către Baiazid al II-lea şi Soliman I, boierii moldoveni protestaseră şi respinseseră numirea în scaunul de domnie a lui Ştefan Lăcustă, care le fusese impus de sultan, datorită faptului că voia să-i cedeze acestuia şi zona Nistrului şi zona de pe malul Dunării până la marginea munţilor. Neputându-se bizui pe ajutorul Germaniei sau al Poloniei, ea însăşi poftind aceste teritorii, boierii moldoveni vor căuta alianţe cu statul rus, întărit prin moştenirea puterii cazacilor şi prin cucerirea Kievului.

Tratatul stabilea următorul acord :” toate locurile, teritoriile şi cetăţile fortificate pe care Imperiul Turcesc le-a desprins de Moldova, cuprinzând Cetatea Albă, Chilia, Tighina şi provincia Bugeacului, vor fi recucerite de Marele Ţar şi vor fi restituite pe urmă Principatului Moldovei iure hereditari (cu drept de moştenire) (N. Iorga, “Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe”, p. 240)

13 aprilie 1711: Tratat de alianţă ruso-moldovean între Petru cel Mare şi Dimitrie Cantemir

“Hotarele Moldovei, respectându-se toate drepturile ei străvechi, sunt acelea constituite de Nistru (Cameniţa, Bender cu teritoriul Bugeacului), Dunărea, Ţara Românească, Transilvania şi Polonia, după împărţirea care a fost făcută”.

Tratatul recunoaşte că Basarabia, cunoscută sub numele tătar de Bugeac, este provincie moldovenească ocupată nelegitim de turci.

“Ţara Moldovei îşi va redobândi frontiera de pe Nistru, ca şi Bugeacul cu toate cetăţile lui care va fi de asemnea al Moldovei pentru totdeauna”

Prost-inspiratul Dimitrie Cantemir îl primeşte cu onoruri, la Iaşi, pe Petru cel Mare, ajutându-l cu o armată de 10.000 de ostaşi.

“Seculara prietenie” dintre ruşi şi moldoveni e întreţinută asiduu de insuşi Petre cel Mare, care dă, la Iaşi, banchete peste banchete, stropite din belşug cu şampanie şi vinuri dulci franţuzeşti, aşezîndu-l totdeauna, în semn de prietenie, pe Cantemir în fruntea mesei! Treziţi din aburii beţiei, boierii moldoveni descopereau cu uimire ca “prietenii” ruşi îşi însuşiseră, între timp, hainele, podoabele, obiectele din casă şi altele din averea lor. Neobişnuiţi cu aşa ceva, boierii noştri îşi imaginau că ruşii le luaseră doar ca “amintire nepieritoare” a frăţiei ruso-moldovene, ca suvenir turistic !

28 iunie 1711: Tratatul de la Luţk

– încheiat în urma înfrângerii suferite de Rusia din partea Turciei în Bătălia de la Stănileşti, pe Prut – prefigureaza politica expansionistă rusească asupra Ţărilor Române şi a Balcanilor. Dimitrie Cantemir se refugiază în Rusia, fiul său Antioh devenind primul poet rus.

1739: Ocupaţia rusă a Moldovei

în urma războiul ruso-austro-turc de la 1735-1739, la care participaseră şi trupe din cele două Ţări Româneşti aflate sub tutelă otomană.

Comandantului armatei ruse, feldmareşalul Münnich ajunge cu trupele ruseşti în Moldova, obligându-i pe boierii moldoveni să semneze, sub ameninţarea incendierii Iaşului, o înţelegere înrobitoare: impune credinţă absolută faţă de ţarul rus, întreţinerea trupelor constând în cazare şi hrană pentru 20.000 de soldaţi, asigurarea a 3.000 de muncitori la fortificaţii, un “cadou” de 30 de bani pentru el-insuşi si 100 de bani contribuţie anuală pentru întreţinere.

“Astfel, vinul dulce unguresc ajunge o băutură amară, râsul se transformă în lacrimi, bucuria în teroare, şi mai mult decât atât, Doamne! Bogaţia devine sărăcie, blestem, nenorocire şi suferinţă, fără iertare şi fără uitare” – notează cu amar Ion Neculce.

1766: “Ce perspectivă pentru dânsa [ Rusia] să facă din Dunăre fruntaria ei! Ar avea, astfel, pe Nistru cetăţile Bender şi Akerman sau Belgrad, port pe Marea Neagră şi ar pune stăpânire pe Moldova care de mult aţâţă pofta ei” (Hurmuzachi, Supl. I,III, piesa IX,p.16 sq, memoriu din arhivele ministerului afacerilor străine din Paris #)

…”dacă Poarta asupreşte, Rusia nimiceşte; dacă turcii sunt ignoranţi şi aspri, ruşii sunt ignoranţi şi barbari”.

septembrie 1769 – iulie 1774: Ocupaţie şi administratie militara rusă în Moldova şi Ţara Românească

în numele împărătesei Ecaterina Alexeievna, în timpul razboiul ruso-turc din 1768-1774

10 iulie 1774: Pacea de la Kuciuc-Kainargi

prin care se defineşte politica rusească faţă de Ţările Române. Un punct secret al tratatului stipula necesitatea acordului expres al Rusiei la numirea domnitorilor Ţărilor Române. Ca preţ pentru medierea păcii, Austria va primi Bucovina. Visând la tronul Constantinopolului, Rusia avea nevoie să anexeze Ţările Române, să devină stăpână absolută a Mării Negre şi a Gurilor Dunării.

Conform raporatelor agenţilor francezi, solii ruşi schimbau după voia lor domnii Ţărilor Române, fiecare schimbare aducîndu-le sume fabuloase in jur de 50.000 lei.

“În cursul negocierilor pentru încetarea războiului început la 1787, ruşii începură prin a cere Moldova şi numai la urmă se mulţumiră cu fruntaria Nistrului”

1788: Războiul ruso-austriac împotriva turcilor

1792: Tratatul de la Iaşi

Graniţa imperiului ţarist ajunge la cursul inferior al Nistrului. Acţiunea rusească în Moldova este caractetizată de Parant, viceconsul francez la Iaşi, 11 iunie 1798:

“Ruşii au pus stăpânire în această ţară pe toate spiritele şi nu-i de mirare; religiunea, acest mijloc totdeauna victorios faţă de ignoranţă, le-a deschis toate inimile..”

“.. Popii greco-răsăriteni [Les Papas Grecs] au fost totdeauna şi sunt încă cu bunăseamă şi astăzi atâţia agenţi secreţi pentru Rusia în împărăţia otomană. Ei predică, sunt datori să predice necontenit popoarelor lor spre a-şi face meseria, iubirea cătră muscali şi ura pentru musulmani, aceşti necredincioşi care i-au robit. Şi este firesc după asta ca fiecare ortodox, fiecare moldovean de credinţă greco-răsăriteană să vadă în fiecare rus un prieten firesc, un frate, astfel simte cel puţin ţăranul. “

23 aprilie 1802: ” Rusia cu orice preţ vrea să-şi asigure încorporarea acestor două provincii la împărăţia sa, spre a împinge, conform dorinţei Caterinei a II-a, limitele sale până la Dunăre se opinteşte să facă pe Ipsilanti domn al Ţării Româneşti”

…” Ce au făcut ruşii de 50 de ani încoace? Au luat Crimeea, Mica Tartarie, teritoriul Oczacovului, Cubanul, o parte a Georgiei, toată ţara până la gurile Fasului. Ei, când n-au armele în mână, caută să cotropească pe tăcute şi pe calea tratatelor. Dovadă tratatele lor relative la Moldova şi Ţara Românească.” (1806, Ruffin, însărcinatul cu afaceri al Franţei la Constantinopol)

1806 – 1812: Ocupaţia rusă a Principatelor Române

25 iunie/7 iulie 1807: Tratatul de la Tilsit

… dintre Rusia si Franţa; ruşii ridică pretenţii de a păstra Bugeacul (Basarabia)

1809: Rusia proclamă anexarea Principatelor Române

“Acei care cunosc istoria Ţării Româneşti în epoca de la 1792 la 1806, ştiu pustiirile, jafurile, omorurile şi batjocurile de tot felul de care a avut parte acea nenorocită ţară din cauza mişcării astfel încurajate de Rusia, spre folosul scopurilor ascunse ale acestei puteri. În curs de trei ani numai ea plătise, peste birul obişnuit, 90 mii de pungi de bani, adică enorma sumă de 45 milioane, sub cuvânt de ridicare de trupe şi de alte măsuri de apărare împotriva lui Pasvant-oglu” (Hurmuzachi, ibid, piesa CCCCZZIII, p.228)

..”Generalii ruşi urmează să ridice din aceste nefericite provincii [Moldova şi Ţara Românească] contribuţii enorme: ei vor lăsa ţăranilor munteni şi moldoveni numai ochii ca să plângă.”

” De când ruşii sunt aici, generalii en chef, Michelson şi Prozorovski, au avut întotdeauna cîte 300 lei (450 franci) pentru masa lor; Meyendor, Ţiţerov, Miloradovici şi chiar Lascarov cîte 200 lei; Bahmetievm, Ulanbius şi mai mulţi alţii câte 100 lei, toţi ceilalţi ofiţeri, gheliruri” (5 februarie 1808, raport al agentul francez Lamare)

“S-a pus în această provincie o dare de 30 lei de fiecare casă. Această dare dă loc la murmurele românilor de vreme ce este de cinci ori mai mare decât aceea ce o plătesc de obicei” (adjutantul Meriage, 18 februarie 1808)

“Această ţară este cu desăvârşire distrusă, ruinată şi depopulată dacă pacea şi o grabnică mântuire nu vin în ajutorul ei. Nu este pildă de vezaţiuni asămănătoare celor ce exercită la ţară ispravnicii îndemnaţi de divanul lui Ipsilanti şi de ordinile suverane ale ruşilor….Oameni foarte demni de credinţă mă încredinţează că sunt puşi la tortură în acelaşi teasc, piciorul bărbatului lăngă piciorul femeii, până când mărturisesc şi predau tot ce au. Nu mai este în ţară nici grâu, nici orz. De opt zile nu mai este pe piaţa Bucureştilor nici carne, nici pâine, nici lemne, nici verdeţuri. Ţăranii români vor pleca cu toţii, fie în Turcia, fie în Transilvania şi nu se vor mai întoarce niciodată.” (27 martie 1808, raport al agentul francez Lamare)

“Ţara Românească este într-o stare de mizerie ce greu s-ar putea descrie. Şăderea într-însa a armatei ruseşti, care apasă întregă pe ea, precum şi lăcomia lui Ipsilanti au redus-o la cea de pe urmă mizerie.” (8 iulie 1808, raport al agentul francez Sebastiani la Constantinopol)

“… Amicul şi aliatul meu, împăratul Rusiei, a alipit către împărăţia sa Finlanda, Moldova, Ţara Românească şi un ţinut din Galiţia. Nu sunt gelos de nimic ce s-ar ăntâmpla în bine acestei împărăţii” (Napoleon, 3 decembrie 1809)

” Ţara Românească este în starea cea mai deplorabilă, dările ce divanul este silit să le perceapă pentru trebuinţele armatei sunt de patru ori mai mari de ceea ce erau sub domni. Un nenorocit de ţăran care drept toată avere posedă o păreche de boi şi un car, plăteşte nişte biruri ridicîndu-se până la 40 lei pe lună. Totalul general, stabilit la sfârşitul anului 1809, reprezintă o sumă de 30 milioane pe care Ţara Românească a fost silită să le furnizeze ruşilor, de la intrarea lor în ţară, atât în bani cît şi în provizii deosebite. Trebuie să se adauge la aceasta tot ce bioerii, în mâinile cărora ruşii au vândut autoritatea adminsitrativă, au putut să mai stoarcă pentru propria lor socoteală, care se poate ridica la alt total de aproape zece milioane şi atunci işi va face cineva face o idee de nevoia în care se găseşte această nenorocită ţară.

Fapt este că, dacă această stare de lucruri mai ţine un an, Ţara Românească va fi o tară dărăpănată fără sorţi de mântuire şi care va trebui repopulată, căci o mare mulţime de săteni din satele care se află în apropiere de Dunăre, împinşi de desnădejde, au fugit şi mai fug încă în Bulgaria, spre părţile Şiştovului şi Nicopolei unde sunt foarte bine primiţi” (raport al agentului Ledoulx catre Champagny, 1810)

“Ţara Românească si Moldova. Aceste provincii sunt de o fertilitate admirabilă. Erau acoperite de turme de vite; dar oştirea rusească a mâncat astfel această ţară încât, la începutul anului 1809, ea nu mai oferea decăt icoana unui pustiu” (14 iulie 1810, raport al agentul francez Meriage către Relaţiunile Externe Franceze)

“Principatele române erau obligate să furnizeze armatei ruseşti toate proviziile şi să le şi transporte la locurile hotărîte; In anul 1808, cînd lipsa de nutreţ era cumplită, Prozorovski a cerut 70.000.000 puduri ( 1.146.000 tone) fân.

In septembrie 1808, se cer Moldovei, ca supliment, 80.000 cetverturi (aprox. 50.000 kile) grâu, 40.000 cetverturi (aprox. 25.000 kile) ovăz, 30.000 cetverturi (aprox. 19.000 kile) hrişcă, calculate a 10 lei, jumătate în bani, jumătate în natură.

Tot atunci se impune Ţarii Româneşti, suplimentar, o furnitură de 50.000 kile de grâu de Brăila, 80.000 kile de ovăz şi 120.000 care mari de fân.

În februarie 1809, se cer Moldovei 11.000 de care cu 44.000 boi, spre a aduce din Rusia 54.000 cetverturi grîu.

În 1810, Moldova era silită să cheltuiască 5.890.300 lei pentru armată si spitalele rusesti, afară de transporturile ce trebuia să le facă ţaranii şi de alte cheltuieli de tot felul- ca de ex, cele pentru porţia de carne ce ţările noastre fură îndatorite s-o procure zilnic , atât pentru fiecare soldat din oştire cât şi pentru fiecare bolnav aflat în spitalele ruseşti”

(Radu Rosetti – Acţiunea politicii ruseşti în ţările române povestită de organele oficiale franceze, Ed. Cartea Românească, 2000).

Sursa: romania-rusia.info

16/04/2012 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , | Lasă un comentariu

WIKILEAKS DESPRE AGENTURA RUSEASCĂ DIN ROMÂNIA.

basescu

Romania/Romanian Global News

 RUSIA RĂMÂNE INAMICUL NUMĂRUL UNU AL ROMÂNIEI.

După apariţia în “Gândul” a traducerii unei telegrame WikiLeaks în care fostul ambasador american Nicholas Taubman face o notă cu convorbirile pe care Preşedintele României le-a avut cu senatorul american Richard Lugar în 2008, o bună parte a agenturii ruse din România a fost trimisă de urgenţă pe sticlă pentru a jeli biata Rusie şi pentru a condamna declaraţiile lui Băsescu legate de faptul că România ar fi fost nevoită să intervină să-i apere pe românii basarabeni, în cazul în care Rusia ar fi procedat în Basarabia cum a procedat în Georgia.
“Băsescu a fost în mod deschis temător faţă de implicaţiile conflictului din Georgia pentru Moldova/Transnistria. El a afirmat că, în timp ce România respectă independenţa Moldovei, cetăţenii acestei ţări sunt ‘4,5 milioane de români’ care sunt ‘parte a naţiunii noastre’.

 Băsescu a reamintit că, în timpul conflictului din 1991-1992 din Moldova, România a trimis multe provizii şi muniţie părţii moldovene, dar s-a întrebat cu glas tare care ar trebui să fie răspunsul adecvat al României de acum, când este membră NATO, ca reacţie la orice provocare a Rusiei acolo”, scria ambasadorul SUA.


Evident ca Preşedintele României este chiar într-o mica eroare. Pe lângă faptul că “4,5 milioane de români sunt parte a naţiunii noastre”, o bună parte dintre ei erau la acel moment, şi sunt acum, şi cetăţeni români pe care România are obligaţia constituţională să-i apere.


Cele două cutii de rezonanţă majore, ale intereselor ruseşti în România, (citiţi cele două televiziuni), au adus repede pe sticlă pe cei mai versaţi agenţi de influenţă din politică şi din mass-media, pentru a condamna “inconştienţa” unui Preşedinte care îşi punea problema să-şi apere conaţionalii de dincolo de Prut.
Cel mai penibil dintre toţi a fost, de departe, fostul prim ministru Adrian Năstase care, orbit de ura sa împotriva lui Traian Băsescu, şi cu sabia lui Damocles, reprezentată de dosarele penale pe care le tot amână, este gata să se alieze şi cu Al Qaeda dacă cumva Băsescu vorbeşte de rău organizaţia teroristă…


Penibilul intervenţiei sale pr –ruseşti a fost cu atât mai mare cu cât se cunoaşte că, în timpul mandatului său de prim ministru, s-a stopat redobândirea cetăţeniei române de către românii basarabeni şi în mandatul său de ministru de externe, România a renunţat să mai facă parte din formatul 5+2 care negociază conflictul de pe Nistru.
Stranii coincidenţe…nu?!


Celelalte goarne pro-ruseşti pe care le ştim deja şi care au fost şi ele pe sticla celor două cutii de rezonanţă, au invocate, iaraşi, pentru a câta oară, faptul că Bucureştiul trebuie să pună înainte de orice relaţiile economice cu Moscova.

Adică, în timp ce Imperiul Rus îţi gâtuie 4 milioane de conaţionali, după ce i-a minţit 50 de ani, România ar trebui să facă ceva afaceri cu Rusia, peste cadavrele lor.

La aşa comentatori, aşa morală!

“Băsescu este îngrijorat în mod clar că ruşii pot declanşa o provocare în Moldova, care ar necesita practic un răspuns militar al României cu implicaţii extinse pentru UE şi NATO”, scria ambasadorul Nicholas Taubman, în concluzia relatării despre întâlnirea preşedintelui Romaniei cu senatorul Richard Lugar.
Traian Băsescu greşeşte şi se îmbată cu apă rece pentru că nici NATO şi nici UE, având cai troieni de felul Franţei şi Germaniei în componenţa lor, nu vor face nimic. România se poate baza doar pe sine şi pe SUA şi Marea Britanie, singurii actori gopolitici majori care se pot opune cu adevărat Rusiei şi de care Rusiei îi este frică.
Iar Rusia rămâne inamicul numărul unu al României. Acest lucru până ce milioanele de români de dincolo de Prut nu vor reveni la adăpost, în frontierele României şi sub umbrela de securitate a NATO. Abia atunci putem vorbi de o relaţie normală cu Rusia.


Politicieni gen Năstase, care au tocit scaunele televiziunilor, ar trebui să ia o lecţie de ce înseamnă politica naţională de la Grecia.

 Acea Grecie aflată în pragul falimentului, dar care chiar şi în asemenea situaţie nu îşi uită fraţii din Cipru şi ameninţă că va intra în război cu Turcia, în cazul în care interesele ciprioţilor greci vor fi atacate.
“Grecia va susţine Cipru în eventualitatea unui atac din partea Turciei, după ce Nicosia a decis să înceapă lucrări de prospectare pentru găsirea de resurse de petrol şi gaze naturale în zona economică exclusivă a Ciprului”, a asigurat duminică ministrul grec al afacerilor externe, Stavros Lambrinides,.

Într-un interviu acordat unui ziar grecesc, Lambrinides a precizat că solidaritatea între partneri, în cazul unui atac împotriva unuia dintre ei, provine şi din prevederile tratatului de la Lisabona, transmite Agerpres.
În ceea ce priveşte activităţile de explorare ale Turciei în zonele din apropierea Greciei, Lambrinides a declarat: “vom face tot ceea ce este necesar pentru a ne apăra”.

22/09/2011 Posted by | DIVERSE | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: