Gândul zilei
„Istoria e o listă de surprize. Ne poate doar pregăti să fim surprinși din nou.”
– Kurt Vonnegut –
Kurt Vonnegut, Jr. (n.11 noiembrie 1922 – d. 11 aprilie 2007), a fost un romancier american, nascut in a patra generație a unei familii de origine germano-americană, cunoscut pentru romanele sale în care combină armonios și unic satira, umorul negru și științifico-fantasticul (Abatorul cinci (Slaughterhouse-Five), Leaganul pisicii (Cat’s Cradle ), sau Mic dejunul campionilor (Breakfast of Champions ).
A fost prizonier de război in Germania nazista si aceasta experienta i-a influențat profund opera. A fost incarcerat în Dresda si a fost martorul bombardării și distrugerii a unei mari părți a orașului, pe 13 -14 februarie 1945.
Vonnegut a fost unul din cei șapte prizonieri de război americani din Dresda care au supraviețuit într-un depozit de carne cunoscut ca Schlachthof Fünf (în limba germana), adică „Abatorul cinci”.
Germanii i-au ordonat să adune cadavre pentru o groapă comună, insa ar fi trebuit îngropate prea multe cadavre, asa ca nazistii au trimis trupe cu aruncătoare de flăcări si toate resturile umane au ajuns cenușă .
Această experiență a stat la baza uneia din operele sale cele mai cunoscute, romanul „Abatorul cinci”, astăzi considerat unul din cele mai bune carti americane ale secolului al XX-lea, apărând pe lista celor mai bune 100 de romane ale revistei Time și Modern Library.
Vonnegut a fost eliberat de trupele sovietice in 1945 si când s-a întors în Statele Unite, a fost decorat cu distinctia americana Purple Heart, pentru ceea ce el a numit o „rană complet neglijabilă”.
Vonnegut s-a declarat adept al umanismului și a abordat in scrierile sale nedreptățile sociale, problema războaielor, a manipulării, sau cea a armelor nucleare si chimice.
Este celebru pentru imaginarea Planetei Tralfamadore, sediul unei civilizații ce percepe existența ca pe un punct relativ insignifiant și ne-negociabil în continuumul spatiu-timp.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 