CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Amploarea fenomenului de maghiarizare forțată a populației nemaghiare pe teritoriul Transilvaniei ocupate de Ungaria în urma Dictatului de la Viena

În urma Dictatului de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena)  încheiat la 30 august 1940, România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste.Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.

 

 

 

 

La 17 septembrie 1941, cu ocazia recensământului organizat de Ungaria  în Transilvania ocupată, românii cu nume maghiarizate au fost trecuți toți ca având origine etnică maghiară.

Maghiarizarea forțată din Transilvania de Nord ocupată de către horthyști a îmbrăcat uneori forme dintre cele mai agresive cu putință, îndreptate împotriva populației românești.Măsurile de maghiarizare au urmat un tipar rapid specific unui regim dictatorial cotropitor, concentrat pe asimilarea populației autohtone prin orice mijloace posibile. 

De exemplu, în comuna Botiz din județul Satu Mare, din 3500 de locuitori doar 500 erau unguri, 300 evrei și 2700 români, dar autoritățile maghiare invadatoare au recunoscut ca români doar… 3 (trei)”. (sursa:  Țara Oașului în memoria documentelor, volumul I, de Emanuil Rus și Adrian Rezeanu.)

Amploarea fenomenului de maghiarizare forțată a populației nemaghiare pe teritoriul Transilvaniei și al Ungariei a fost una înfiorătoare , nefiind elucidată din păcate pe deplin de  istorici nici până azi, scrie https://glasul.info/

25/09/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Recomandările făcute autorităților române și sârbe de Congresul Românilor din Serbia, în legătură cu starea dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc

Imagini pentru harta timoc

Starea actuală dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc și ce recomandă Congresul Românilor din Serbia, autorităților române și sârbe?
  Congresul Românilor din Serbia, organizație a românilor/vlahilor din Timoc, care reunește cele mai importante și relevante organizații ale celor circa 300.000 de români/vlahi din Serbia, urma să înmâneze Premierului României, Sorin Grindeanu o scrisoare cu care descrie starea actuală dramatică a comunității, dar și relațiile cu autoritățile sârbe și române, precum și recomandările pe care Congresul le face.

Vizita în Serbia a lui Sorin Grindeanu fiind amânată sau anulată, Congresul Românilor din Serbia face publică scrisoarea pe care a și trimis-o principalelor instituții cu responsabilitate pe domeniu, din România.

Romanian Global News a publicat-o în exclusivitate:

Statutul și drepturile minorității naționale române/vlahe în Serbia de nord-est și recomandările

1. Din punct de vedere geografic, Serbia este o țară europeană, care se află de mult timp pe un drum european, o țară ai cărei cetățeni sunt „obosiți” de tranziție și sărăcie (Cancelaria rețelei europene împotriva sărăciei a avertizat că un sfert din populația Serbiei este expusă riscului de sărăcie, în timp ce o treime din populație consideră că trăiește greu).

Serbia se află pe locul 4 pe lista țărilor europene în care se trăiește mai greu decât în Africa, cu produsul intern brut (PIB de 11,553 de dolari). Mass-media, un sector civil puternic și instituțiile independente sunt o condiție pentru democrație.

Corupția și infrastructura deficitară sunt răni canceroase ale Serbiei.

Concluzie:Atitudinea cetățenilor sârbi fața de democrație este condiționată de statutul lor socio-economic.

Recomandări: Pentru dezvoltarea democrației în Serbia este necesară o țară puternică și stabilă din punct de vedere economic.

2. Serbia a ratificat cele mai importante acte internaționale din domeniul protecției drepturilor minorităților naționale printre care sunt Pactul privind drepturi civile și politice, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din cadrul Consiliului Europei și Convenția europeană cu privire la limbile minoritare și regionale.

Constituția Republicii Serbia în art.75, pe lângă drepturile de care beneficiază toți cetățenii, garantează și drepturi suplimentare individuale și colective pe care aceștia le realizează în mod individual sau în comunitate, împreuna cu alți membrii.

Constituția garantează că membrii minorităților naționale participă la procesul de luare a deciziilor sau decid singuri asupra unor probleme din domeniul culturii, educației, informării și utilizării oficiale a limbii, singuri sau prin reprezentanții lor.

În afară de Constituție, actele de bază prin care se stabilesc statutul și drepturile minorităților naționale sunt Legea despre drepturile și libertățile minorităților naționale, Legea despre consiliile minorităților naționale și Legea despre utilizarea oficială a limbii.

Dispozițiile care reglementează unele drepturi ale minorităților naționale se pot afla și în alte legi, printre care sunt Legea cu privire la cultură, Legea cu privire la bazele sistemului de învățământ etc.

Concluzie: Când este vorba de nivelul drepturilor garantate pentru minorități naționale, putem spune că în Republica Serbia este stabilit un cadru legal satisfăcător.

Recomandări: Este necesară aplicarea în practică a drepturilor garantate minorităților naționale prevăzute de cadrul legal al Republicii Serbia.

3. La sfârșitul lunii decembrie 2016 a fost prezentat Proiectul de lege pentru modificarea și completarea legii privind protejarea drepturilor și libertăților minorităților naționale.

Legea privind drepturile și libertățile minorităților naționale definește noțiunea minorităților naționale.

Această lege stabilește principiile de bază în domeniul drepturilor și obligațiilor minorităților naționale, și anume: interzicerea discriminării; aplicarea măsurilor afirmative în scopul asigurării egalității depline și efective a

minorităților naționale cu națiunea majoritar, libertatea de exprimare și de apartenență națională; dreptul de colaborare cu compatrioții din țară și de peste hotare; obligația de a respecta ordinea constituțională și protecția drepturilor dobândite. Organizațiile societății civile nu au fost implicate în lucrările asupra proiectului.

Proiectul a fost prezentat în data de 22 decembrie 2016, la întâlnirea organizată de câtre Ministerul administrației de stat și administrației locale, iar publicul interesat avea oportunitatea să depună comentariile ministerului până la data de 28 decembrie 2016.

Concluzie: Având în vedere că este vorba despre legea de bază care reglementează statutul și drepturile minorităților naționale, considerăm că era necesară implicarea tuturor actorilor care se ocupă de protejarea drepturilor minoritare. De asemenea, termenul prevăzut pentru depunerea comentariilor este inadecvat de scurt pentru a efectua o analiză serioasă a proiectului depus.

Recomandări: Având în vedere că Legea privind protejarea și libertatea minorităților naționale a fost adoptată în Adunarea națională a Republicii Federale Iugoslave în anul 2002, este evidentă necesitatea corelării ei cu modificările făcute în sistemul Serbiei de atunci până în prezent.

Să se ia în considerare posibilitatea modificării legislației naționale pentru a crea condiții pentru reprezentarea directă a membrilor minorității naționale române/vlahe în Adunarea Națională a Republicii Serbia.

4. În data de 3 martie 2016, Guvernul sârb a adoptat planul de acțiune pentru realizarea drepturilor minorităților naționale care prevede un număr mare de activității împărțite în 11 unității separate: statutul personal; interzicerea discriminării; domeniul culturii și mass-media; libertatea religioasă; utilizarea oficială a limbii; educație; participarea democratică; reprezentarea adecvată a minorităților naționale în sectorul public și companiile publice; consiliile naționale ale minorităților naționale; statutul economic al membrilor comunitățiilor naționale și colaborarea internațională. La sfârșitul anului 2015 a fost înființat grupul de lucru pentru dezvoltarea noi legii privind consiliile ale minorităților naționale. Dar, în anul 2016 nu a fost organizată nicio întâlnire a acestui grup.

Concluzie: Este sigur că în primul trimestru al anului 2017 nu se va adopta nicio lege nouă sau se va modifica cea prezentă, așa cum era prevăzut cu planul de acțiune.

Recomandări: Prin Decizia Curții constituționale din anul 2014, au fost casate în totalitate, sau parțial, 10 articole ale Legii despre consiliile naționale ale minorităților naționale care reglementau competențele consiliilor naționale.

Cu siguranță, este necesară luarea în considerare a punctelor de vedere ale Curții constituționale când se modifică legea, dar este necesar să se atragă atenția asupra faptului că Curtea constituțională nu a luat în considerare numeroase teme care au creat problemele în practică din cauza unor imprecizii ale normelor juridice sau din cauza lipsei de concordanța cu prevederile altor legii.

5. În luna martie, Guvernul sârb a adoptat Regulamentul privind procedura de alocare a fondurilor din Fondul bugetar pentru minorității naționale.

Resursele se dobândesc prin concursul public, iar dreptul să participe îl au instituțiile, asociațiile, fundațiile, companiile, și alte organizații ai căror fondatori sunt consiliile naționale ale minorităților naționale, și organizațiile societății civile înregistrate în registrul respective și ale căror obiective se realizează în domeniul protejării și promovării drepturilor și statutului membrilor minorităților naționale.

Resursele pentru Fondul bugetar pentru minorității naționale suntgarantate în sumă de 1.800.000,00 de dinari și se află în rubrica bugetară a Ministerului Administrației

de Stat și autonomiei locale. Distribuirea acestor fonduri nu a fost efectuată pentru că propunerea programelor pentru domeniile prioritare care se finanțează din acest fond nu era stabilită.

Concluzie: Fondul bugetar pentru minoritățile naționale al Ministerului Administrației de Stat și autonimiei locale în sumă de 1.800.000,00 de dinari este o sumă mică.

Recomandări: A stabili propunerile privind domeniile prioritare de finanțare pentru anul 2017 și, în bază de concurs public, a le da asociațiilor posibilitatea să obțină resursele financiare necesare din Fondul bugetar pentru minoritățile naționale, și să nu permită participarea celor care au resursele furnizate anticipat de către stat fără niciun concurs (Consiliile naționale ale minorităților naționale).

6. Drepturile minorităților naționale sunt conținute și în acordurile bilaterale încheiate între Republica Serbia și Macedonia, Croația, România și Ungaria.

În textul acestor acte se afirmă obligațiile constituționale și legale pe care le are Republica Serbia fața de minoritățile naționale. Acordurile bilaterale prevăd înființarea comisiilor interguvernamentale mixte care au mandatul să urmărească utilizarea acestor acorduri.

Concluzie:Pe baza acordului duntre guvernul sârb și guvernul român cu privire la colaborarea în domeniul protejării minorităților naționale, semnat în data de 4 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare în data de 12 iulie 2004, iar având în vedere prevederile regulamentului Comisiei interguvernamentale mixte ale Republicii Serbia și România pentru minorității naționale, adoptat în data de 23 noiembrie 2009, prima ședință a avut loc la București.

A două ședința a avut loc la Belgrad în data de 20 mai 2011, la propunerea Serbiei.

Recomandări: Deblocarea Comisiei interguvernamentale mixte a Republicii Serbia și României pentru minorități naționale prin numirea copreședintelui din partea Serbiei și considerarea aplicării Protocolului din anul 2012.

7. În Serbia de nord-est operează organizații și asociații care se ocupă de mai mulți ani de păstrarea identității culturale și etnice ale vlahilor (așa cum este, de la recensământul din anul 1948 până la anul 2011, numele oficial al comunității noastre în limba sârbă), respectiv românii (așa cum ne numim în limba noastră maternă și așa cum eram oficial înscriși până la sfârșitul celu de al Doilea Război Mondial, respectiv „primul recensământ de după război”, din anul 1948).

Concluzie: Recensământul,…reprezintă colectarea organizată a datelor despre populația unei țări și cea mai importantă sursă statistică a datelor statistice individuale. Pe lângă întrebarea de bază „Cât de mulți suntem”? recensământul răspunde și la întrebarea „Cine suntem”?,…

Recomandări: Comisei de recensământ în Serbia de Răsărit trebuie să se asigure instructori, recenzori și controlori care pot să comunice în limba română cu membrii populației române/vlahe. Atunci vorbitorii de limba română în aceasta zonă nu vor avea nevoie să folosească termenul străin vlah pentru ei.

8. Procesul de diviziune artificială a comunității în vlahi și români este activ și are ca scop crearea confuziei, a cărei rezultat final este finalizarea procesului de asimilare care a început de mult.

Este evident că cei responsabili pentru proiectul de diviziune artificială sunt anumite instituții ale statului, partide politice ale populației majoritare și Biserica Ortodoxă Sârbă.

Aceasta în timp ce organizații române/vlahe constituie (primul ansamblu), Consiliul national al minorității vlahe (anul 2006), fosta administrație de stat (Cancelaria pentru drepturile omului și minorităților naționale a guvernului sârb), condiționează înregistrarea Consiliului național, printre care, „utilizarea limbii sârbe până la standardizarea limbii vlahe”.

Concluzie:Administrația de stat a condiționat, împotriva voinței reprezentanților comunității, înregistrarea Consiliului național al minorității vlahe de „standardizarea limbii vlahe”.

Prin acest act, administrația de stat a încălcat în mod grosolan autonomia culturală a minorității vlahe, care esta garantată prin Constituția și legislația Republicii Serbia.

Recomandări:Trebuie să existe un Consiliu național al minorității naționale vlahe (adică române) eficient, cuorganisme auxiliare în rețea formate de experți în mai multe domenii, precum problema predării limbii materne cu elementele ale culturii naționale, problema utilizării oficiale ale limbii materne, problema mass-mediei, radioului și televiziunii în limba maternă pe întreg teritoriul unde trăiește comunitatea vlahă (adică română), dar fără implicarea persoanelor politice, fizice și juridice ale comunității sârbe care nu acceptă sinonimia endonimului (etnonimul intern, propriu) cu exominul (etnonimul extern, străin).

9. Anunțarea alegerilor pentru (al doilea ansamblu) Consiliul național al minorității naționale (anul 2010) a provocat creșterea interesului pentru așa-zisă „tema vlahă” la niște indivizi care nu s-au preocupat niciodată de aceasta temă.

Unii dintre ei și-au exprimat anterior opoziția deschisă față de orice formă de exercitare a drepturilor minoritare ale comunității noastre, subliniind în primul plan analogia cu aspirațiile separatiste care au condus la separarea RSFI-ului (Iugoslavia) în anii nouăzeci.

Este vorba de funcționari ai partidelor politice și organizărilor populației majore, care s-au declarat public ca etnici sârbi înainte de anunțarea alegerilor pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe.

Alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au marcat interferențele partidelor populației majore.

Liste propriii la alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au prezentat: Partidul socialist din Serbia, Partidul democrat, Partidul progresist sârb, G17+ și mulți alți.

Aceste partide își înscriu membrii, activiștii și potențialii alegători într-o listă specială a minorității naționale vlahe, indiferent de naționalitatea lor reală.

Concluzie:Membrii comunității sunt practic excluși din Consiliul național al minorității naționale vlahe, iar conducerea este lăsată sârbilor declarați.

Recomandări: Dezvoltarea noi Legi despre consiliile naționale ale minorităților naționale, eliminarea numeroaselor teme care au provocat probleme din cauza inexactități în aplicarea normelor legale și, prin urmare, eliminarea necesitatății pentru boicotarea alegerilor pentru consiliile naționale ale minorităților naționale de către cei mai puternici reprezentanți ai comunității române/vlahe (exemplu anul 2014).

10. Așa cum s-ar putea aștepta, una dintre primele decizii ale noii conduceri a Consiliului a fost îndeplinirea condițiilor impuse de câtre administrația de stat în perioada anterioară – până la „standardizarea limbii vlahe”, limba oficială a Consiliului national al minorității naționale este – limba sârbă! Fără consultarea publicului profesionist, lipsită de orice competență, noua conducere a Consiliului national al minorității naționale vlahe își arogă competențe neprevăzute în Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale. Se aduptă o decizie scandaloasă privind așa-zisa „standardizare a alfabetului vlah” prin care se banalizează și îndurerează sistemul științific în Serbia, iar minoritatea vlahă (adică română) este expusă la ridicol.

Concluzie:Caracterul scandalos al procesului de „standardizare limbii vlahe” este ilustrat cel mai bine prin faptul că au fost tipărite așa-zise manuale în „limba vlahă”.

Institutul pentru manuale și materiale didactice al Republicii Serbia permite educarea copiilor vlahi din aceste „manuale”, lucrate împotriva tururor normelelor aplicabile ale sistemului de învățământ, care ar reprezenta un ridicol pentru sistemul respectiv.

Recomandări:Republica Serbia trebuie să asigure în prealabil tipărirea manualelor și altor materiale didactice pentru predarea limbii române cu elementele ale culturii naționale, prețul lor fiind similar cu prețul manualelor de limba sârbă în Republica Serbia.

11. Începând cu anul 2013, Consiliul national al minorității naționale române arată interesul pentru introducerea orelor de limba română în Serbia de Răsărit.

Consiliul national al minorității naționale române nu s-a implicat începând cu anul 2004, atunci când a apărut interesul pentru orele de limba română, mai ales în perioada între anii 2009 și 2013, când s-a exprimat cel mai mare interes al părinților.

Consiliul national al minorității naționale române nu i-a sprijinit pe părinții care doreau ca copiii lor s urmeze orele de limba română cu elementele ale culturii naționale.

Concluzie:Consiliul national al minorității naționale române nu este locul potrivit în care oficialii sârbi trebuie să se adreseze pentru rezolvarea problemelor comunității române/vlahe.

Consiliul national al minorității naționale vlahe este format (în anul 2006) chiar din cauza specificității atitudinii față de comunitatea vlahă/română dela sud de Dunăre în comparație cu românii din Voievodina.

Recomandări: Educația membrilor minorității naționale vlahe/române, cu toate că numărul lor într-o singură clasă este mai mic decât cel prevăzut de lege pentru elevii membrii ai populației majore, dacă există cererea.

12. Administrația de stat evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor, respectiv, cu organizațiile care se luptă zeci de ani pentru păstrarea identității etnice și culturale a acestei comunității.

În calitate de reprezentanți legitimi, spunem în mod explicit că nu vom accepta să ni se interfereze funcționarii partidelor și oameni de afaceri de naționalitate sârbă care devin vlahi ca „să nu fie români mâine”, așa cum a declarat președintele Comisiei pentru informare a Consiliului national al minorității naționale vlahe.

După formarea noului guvern sârb în anii 2012, 2014 și 2016, în mai multe rânduri, în scris, s-a solicitat o audiență cu cei mai înalți oficiali de stat începând cu ministrul de resort și vicepreședintele și președintele guvernului și statului sârb. Acesta a fost urmat de două întâlniri fără concluzii concrete.

Ținând cont de atitudinea statului față de drepturile minorității române/vlahe, modul în care se aplică, respectiv, nu aplică Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale, organizații care reprezintă cu adevărat interesele și drepturile românilor/vlahilor din Serbia de nord-est boicotează în anul 2014 alegerile pentru Consiliile naționale ale minorităților naționale (al treilea ansamblu). Lucrează la cea mai bună organizare și în anul 2016 înființează organizarea principală – Congresul românilor din Serbia, care este într-o sesiune permanentă din cauza seriozității.

Concluzie: Comportamentul administrației de stat (evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor) este calificat de ctre reprezentanții comunității drept o mare umilire.

Recomandări: Administrația de stat a Republicii Serbia nu mai trebuie să favorizeze o parte (membrii Consiliului national al minorității naționale vlahe) și să nu ignore un mare grup de indivizii și organizații, precum și reprezentanții protopopiatului român adunați în Congresul românilor din Serbia. Trebuie să stea la masă cu reprezentanții Congresului românilor din Serbia și să înceapă cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă această comunitate.

13. Problema limbii materne este o chestiune prea serioasă ca să fie discutată pe „calea democratică” prin votarea „alfabetului vlah” din partea membri incompetenți ai Consiliului national al minorității naționale vlahe, luând ca factor relevant prejudecățile, samavolnicia și lipsa de informare a membrilor unei părții ale comunității.

Concluzie: Majoritatea membrilor Consiliului național al minorității naționale vlahe nu cunosc și nici nu vorbesc limba pe care încearcă să o „standardizeze”.

Recomandări:Problema limbii materne a comunității române/vlahe trebuie rezolvată într-un mod serios și competent, prin includerea instituțiilor relevante și a experților din domeniul filologiei romanice.

14. Informarea în limba maternă implică difuzarea emisiunilor în limba română preluate de la Radio televiziunea din Voievodina, precum și crearea în comun a emisiunilor (reprezentanții comunității și redacția română de la RTV Voievodina), prin intermediul posturilor de televiziune locale care acoperă prin semnal întreaga zonă pe care locuiește populația română/vlahă. Radioteleviziunea F, Radioteleviziunea Bor și Televiziunea Istok colaborează îndeaproape cu reprezentanții ai Consiliului național al minorității vlahe și ai instituțiilor de stat în ceea ce privește tema așa-zisei limbii vlahe și difuzează emisiuni în această limbă.

Întrucât așa-numită „standardizare a limbii vlahe” încă nu este completată, limba care se utilizează în aceste emisiunii este un amestec de cuvinte sârbe și române cu gramatica care se schimbă de la emisiune la emisiune în mod liber. Aceasta constituie un scandal și reprezintă o încălcare a normelor fundamentale de radiodifuziune fața de regulamentele ORMME-ului (Organismul de Reglementare pentru mass-media electronice) și Legii Republicii Serbia despre radiodifuziune. Insistența asupra cuvintelor împrumutate din limba populației majoritare, chiar și acolo unde încă există expresii vii în graiul rural român, și jucarea cu gramatica pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proiect.

Concluzie:Membrii comunității române/vlahe consideră emisiunile în așa-zisa limbă vlahă drept o insultă și o aruncare în ridicol a limbii materne române.

Recomandări: Transmiterea semnalului Radioteleviziunii din Voievodina (RTV) în Serbia de Răsărit și înființarea redacției în limba română la RTS (Radio televiziune Serbia). Sprijunul agenției de presă TimocPress pentru întărirea redacției în limba română în aceasta zonă a Serbiei din partea statului român și mediilor din țara mamă, trimiterea echipelor de jurnaliști din România în Valea Timocului pentru a face reportaje.

15. Legea despre partidele politice definește partidul minorității naționale drept un partid a cărui funcționare este orientată spre „prezentarea și reprezentarea intereselor unei minorități naționale și păstrarea și promovarea drepturilor membrilor minoriății respective în conformitate cu constituția, legile și standardele internaționale, reglementate prin programul și statutul partidului politic” (art.3).

Partidul minorității naționale poate fi constituit de 1.000 de adulți, cetățenii sârbi care posedă capacitate operațională (art.9), ceea ce este de zece ori mai puțin fața de numărul cetățenilor necesari pentru înființarea unui partidului care nu este partid al minorității naționale. Pentru partidele minorităților naționale nu se aplică pragul electoral, fiindcă acestea participă la distribuirea mandatelor și atunci când câștigă mai puțin de 5% de voturi de la numărul de alegători.

Concluzie: Partidul Neamului Românesc (înființat în anul 2004 la Bor sub numele „Partidul Democrat al Românilor din Serbia”) este una dintre organizații politice ale acestei comunității minoritare care participă la alegerile locale și parlamentare în ciuda situației financiare dificile. În anul 2014, la alegerile locale din municipiul Negotin, prin votarea membrilor Comisiei Electorale Municipale (membri ai organizațiilor politice sârbe) lista acestei organizații politice era „doborâtă”, adică respinsă,din cauza unorașa-numite, deficiențe tehnice (nu s-a primit încă nici-un răspuns la plângerea constituțională depusă), iar cu aceleași deficiențe tehnice „a trecut”, în comuna Bor. Lista electorală a Coaliției Toleranța, al cărei membru este și Partidul Neamului Românesc, tot nu trece din aceeași motiv la alegerile republicane în anul 2016.

Recomandări: Legea despre partidele politice și legile despre alegeri trebuie să se respecte în cadrul comisiei electorale. Nu face întotdeauna soluții în detrimentul comunității românești/vlahe.

16. Libertatea religioasă este una dintre libertățile fundamentale ale omului. Fără a pune în discuție dreptul oricărui membru al comunității de a accepta o credință religioasă sau alta, este inacceptabilă încălcarea libertăților religioase a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit. Este absolut inacceptabil faptul că funcționarea Bisericii Ortodoxe Române este limitată la spațiul Voievodinei. Aceast fapt constituie o favorizare Bisericii Ortodoxe Sârbe de către statul sârb și o discriminare a credincioșilor și clericilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Concluzie:Considerând că statul sârb este un stat secular și că Biserica este separată de stat, este fățarnică invocarea de cătreadministrația de stat a Republicii Serbia a pretextlui privind „canoane bisericești care sunt valabile între biserici ortodoxe și acordul între două bisericii”. Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Română pot sau nu să fie de acord cu ceva.

Recomandări: Două Biserici pot fi de acord cu faptul că în satele române/vlahe, în obiectele construite cu parcasele ale locuitorilor acestor sate, preoți ai Bisericilor Ortodoxe Sârbe și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române țin slujbele în funcție de interesul credincioșilor.

17. Comportamentul inacceptabil al administrațiilor locale și de stat, comanda pentru demolarea clădirilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Malainița, comuna Negotin. În același timp, prin posturi de televiziuni locale se anunță că primăria și ministerul de resort din Belgrad va ajuta Biserica Ortodoxă Română, cu scopul de a construi locașe de cult în satele românești/vlahe. În Golubaț, plasarea directă a poliției în slujba Bisericii Ortodoxe Sârbe, locuitorul satului Crivacia, care a insistat asupra faptului că la înmormântarea mamei lui servesc preoții Bisericii Ortodoxe Române, în aceeași zi a primit apel pentru interogatoriu de la secția de poliție din Golubaț.

Polițiști au preluat actele cerute, după ce s-au îndepărtat. Imediat după aceea, dintr-o mașină parcată, care aștepta în apropiere, a ieșit preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe cu încă doi însoțitori și au plecat spre mașina parcată. Evident, au intenționat să se confrunte fizic cu preoții Bisericii Ortodoxe Române, adresându-le insulte și amenințări care nu se potrivesc profesiei preoțești.

Precum preoții ai Bisericii Ortodoxe Române au rămas calmi și n-au răspuns la provocării, preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe a plecat împreună cu însoțitorii lor. După ce preoții sârbi s-au îndepărtat, polițiști s-au întors și le-au dat înapoi actele preoților Bisericii Ortodoxe Române, spunându-le că pot merge mai departe. Reținerea și legitimarea procesiunii funerare din partea poliției, citarea pentru interogatorii a membrilor familiei indoliate reprezintă o formă de tortură cu care se confruntau membrii acestei comunității de mai multe ori. Problema libertății religioase este una dintre drepturile fundamentale ale omului.

Concluzie:Serbia nu este nici Statul Vatican, nici Republica IslamicăIran, că liderii Bisericii s ia deciziile cu privire la eliberarea autorizațiilor de construire, sau dreptului unui individ de a asculta slujbele în limba lui maternă, nici pe ce teritoriu se va aplica Legea despre comunitățile religioase, respectiv Constituția Republicii Serbia. Serbia este integră și unitară, iar legile și Constituția trebuie să fie la fel de valabile pe întregul teritoriu țării.

Recomandări: Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este garantată prin articol 9 al Convenției Europene și articol 18 al Pactului cu privire la drepturile civile și politice. Constituția Republicii Serbia stabilește principiul statului secular și proclamă interdicția privind stabilirea religiei de stat (art.11), reglementează problema libertăților religioase individuale și libertății de gândire și garantează libertatea de schimbare a religiei și dreptul de a-și manifesta religia prin ritualuri, instruire religioasă și slujbă religioasă, iar garantează și dreptul de manifestare a religiei în public (art.43). Conform Constituției, nimeni nu este obligat să se declare cu privire la religie, iar părinții decid în mod liber asupra educației religioase a copiilor lor. Constituția reglementează libertatea de organizare religioasă (art.44) și dreptul la obiecție la conștiință (art.45).

18. Tabuizarea comunității naționale române/vlahe este evidentă. Crearea întunericului în medii și absența unei reacții adecvate din partea autorităților de stat, dar și din partea mediilor în țară ca urmare a unor evenimente care se pot numi încercări de intimidare directă. Arestări masive în miezul nopții împotriva tuturor regulamentelor ale persoanelor care s-au înscris în lista electorală a minorității naționale vlahe în comuna Petrovaț.

Cu aceeași ocazie, inițierea procedurilor penale împotriva funcționarii organizațiilor politice și neguvernamentale, care nu sunt finalizate până azi. Amenințări și intimidări ale reprezentanților comisiilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Șipicovo, comuna Zaiecear. Acest caz era acoperit. Niciuna dintre mass-media din Serbia nu a îndrăznit să relateze despre acest incident. Investigația nu a fost finalizată, și nu există niciun indiciu că acest incident va fi clarificat. În Serbia, la crearea căreia au participat activ și românii/vlahi, la a crei temelie și-au jertfit viețile, încă nu există un climat de toleranță. Schimbarea mai multor regimuri nu a adus o îmbunătățire substantială.

Concluzie:Declarațiile oficialilor sârbi despre progresul eventual și un nivel înalt de realizare a drepturilor vlahilor/românilor în Serbia sunt false. Este interesantă expunerea despre colaborarea dintre cele două Consilii naționale, cel vlah și cel român, știind că aceste două consilii sunt sub un control absolut al administrației de stat. Este similară și manipularea cu membrii minorității române din Voievodina.

Recomandări: O mai mare flexibilitate a oficialilor sârbi, luarea măsurilor pentru asigurarea educației, mass-mediei, și slujbei religioase în limba materna a persoanelor care aparțin minorității naționale române/vlahe din Serbia de nord-est.

19. Lipsa unei strategii a statului român sau inuficienta vizibilitate a unei asemenea strategii cu privire la românii peste hotare, fie că este vorba de educația lor în România, de sprijinul acordat organizațiilor românești din zonă sau înființarea instituțiilor românești în țările unde trăiesc românii.

Concluzie: Un număr mare de români de peste hotare studiază în România, cu toate că nu se știe care sunt criteriile sau condițiile conform cărora aceștia studiază sau care sunt cadrele necesare comunităților românești din zonă. Organizațiilor românești le lipsesc resursele financiare și au o colaborare insuficientă cu organizații simila Starea actuală dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc și ce recomandă Congresul Românilor din Serbia, autorităților române și sârbe?
Vineri, 24 Martie 2017 Negotin, Timoc, Serbia/Romanian Global News
 

14 Congresul Românilor din Serbia, organizație umbrelă a românilor/vlahilor din Timoc, care reunește cele mai importante și relevante organizații ale celor circa 300.000 de români/vlahi din Serbia urma să înmâneze Premierului României, Sorin Grindeanu o scrisoare cu care descrie starea actualâ dramatică a comunității, dar și relațiile cu autoritățile sârbe și române, precum și recomandările pe care Congresul le face. Vizita în Serbia a lui Sorin Grindeanu fiind amânată sau anulată, Congresul Românilor din Serbia face publică scrisoarea pe care a și trimis-o principalelor instituții cu responsabilitate pe domeniu, din România.

Romanian Global News o publică în exclusivitate:

Statutul și drepturile ale minorității naționale române/vlahe în Serbia de nord-est și recomandările

1. Din punct de vedere geografic, Serbia este o țară europeană, care se află de mult timp pe un drum european, o țară ai cărei cetățeni sunt „obosiți” de tranziție și sărăcie (Cancelaria rețelei europene împotriva sărăciei a avertizat că un sfert din populația Serbiei este expusă riscului de sărăcie, în timp ce o treime din populație consideră că trăiește greu). Serbia se află pe locul 4 pe lista țărilor europene în care se trăiește mai greu decât în Africa, cu produsul intern brut (PIB de 11,553 de dolari). Mass-media, un sector civil puternic și instituțiile independente sunt o condiție pentru democrație. Corupția și infrastructura deficitară sunt răni canceroase ale Serbiei.

Concluzie:Atitudinea cetățenilor sârbi fața de democrație este condiționată de statutul lor socio-economic.

Recomandări: Pentru dezvoltarea democrației în Serbia este necesară o țară puternică și stabilă din punct de vedere economic.

2. Serbia a ratificat cele mai importante acte internaționale din domeniul protecției drepturilor minorităților naționale printre care sunt Pactul privind drepturi civile și politice, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din cadrul Consiliului Europei și Convenția europeană cu privire la limbile minoritare și regionale. Constituția Republicii Serbia în art.75, pe lângă drepturile de care beneficiază toți cetățenii, garantează și drepturi suplimentare individuale și colective pe care aceștia le realizează în mod individual sau în comunitate, împreuna cu alți membrii. Constituția garantează că membrii minorităților naționale participă la procesul de luare a deciziilor sau decid singuri asupra unor probleme din domeniul culturii, educației, informării și utilizării oficiale a limbii, singuri sau prin reprezentanții lor.

În afară de Constituție, actele de bază prin care se stabilesc statutul și drepturile minorităților naționale sunt Legea despre drepturile și libertățile minorităților naționale, Legea despre consiliile minorităților naționale și Legea despre utilizarea oficială a limbii. Dispozițiile care reglementează unele drepturi ale minorităților naționale se pot afla și în alte legi, printre care sunt Legea cu privire la cultură, Legea cu privire la bazele sistemului de învățământ etc.

Concluzie:Când este vorba de nivelul drepturilor garantate pentru minorități naționale, putem spune că în Republica Serbia este stabilit un cadru legal satisfăcător.

Recomandări: Este necesară aplicarea în practică a drepturilor garantate minorităților naționale prevăzute de cadrul legal al Republicii Serbia.

3. La sfârșitul lunii decembrie 2016 a fost prezentat Proiectul de lege pentru modificarea și completarea legii privind protejarea drepturilor și libertăților minorităților naționale. Legea privind drepturile și libertățile minorităților naționale definește noțiunea minorităților naționale.

Această lege stabilește principiile de bază în domeniul drepturilor și obligațiilor minorităților naționale, și anume: interzicerea discriminării; aplicarea măsurilor afirmative în scopul asigurării egalității depline și efective a

minorităților naționale cu națiunea majoritar, libertatea de exprimare și de apartenență națională; dreptul de colaborare cu compatrioții din țară și de peste hotare; obligația de a respecta ordinea constituțională și protecția drepturilor dobândite. Organizațiile societății civile nu au fost implicate în lucrările asupra proiectului.

Proiectul a fost prezentat în data de 22 decembrie 2016, la întâlnirea organizată de câtre Ministerul administrației de stat și administrației locale, iar publicul interesat avea oportunitatea să depună comentariile ministerului până la data de 28 decembrie 2016.

Concluzie: Având în vedere că este vorba despre legea de bază care reglementează statutul și drepturile minorităților naționale, considerăm că era necesară implicarea tuturor actorilor care se ocupă de protejarea drepturilor minoritare. De asemenea, termenul prevăzut pentru depunerea comentariilor este inadecvat de scurt pentru a efectua o analiză serioasă a proiectului depus.

Recomandări: Având în vedere că Legea privind protejarea și libertatea minorităților naționale a fost adoptată în Adunarea națională a Republicii Federale Iugoslave în anul 2002, este evidentă necesitatea corelării ei cu modificările făcute în sistemul Serbiei de atunci până în prezent. Să se ia în considerare posibilitatea modificării legislației naționale pentru a crea condiții pentru reprezentarea directă a membrilor minorității naționale române/vlahe în Adunarea Națională a Republicii Serbia.

4. În data de 3 martie 2016, Guvernul sârb a adoptat planul de acțiune pentru realizarea drepturilor minorităților naționale care prevede un număr mare de activității împărțite în 11 unității separate: statutul personal; interzicerea discriminării; domeniul culturii și mass-media; libertatea religioasă; utilizarea oficială a limbii; educație; participarea democratică; reprezentarea adecvată a minorităților naționale în sectorul public și companiile publice; consiliile naționale ale minorităților naționale; statutul economic al membrilor comunitățiilor naționale și colaborarea internațională. La sfârșitul anului 2015 a fost înființat grupul de lucru pentru dezvoltarea noi legii privind consiliile ale minorităților naționale. Dar, în anul 2016 nu a fost organizată nicio întâlnire a acestui grup.

Concluzie: Este sigur că în primul trimestru al anului 2017 nu se va adopta nicio lege nouă sau se va modifica cea prezentă, așa cum era prevăzut cu planul de acțiune.

Recomandări: Prin Decizia Curții constituționale din anul 2014, au fost casate în totalitate, sau parțial, 10 articole ale Legii despre consiliile naționale ale minorităților naționale care reglementau competențele consiliilor naționale. Cu siguranță, este necesară luarea în considerare a punctelor de vedere ale Curții constituționale când se modifică legea, dar este necesar să se atragă atenția asupra faptului că Curtea constituțională nu a luat în considerare numeroase teme care au creat problemele în practică din cauza unor imprecizii ale normelor juridice sau din cauza lipsei de concordanța cu prevederile altor legii.

5. În luna martie, Guvernul sârb a adoptat Regulamentul privind procedura de alocare a fondurilor din Fondul bugetar pentru minorității naționale. Resursele se dobândesc prin concursul public, iar dreptul să participe îl au instituțiile, asociațiile, fundațiile, companiile, și alte organizații ai căror fondatori sunt consiliile naționale ale minorităților naționale, și organizațiile societății civile înregistrate în registrul respective și ale căror obiective se realizează în domeniul protejării și promovării drepturilor și statutului membrilor minorităților naționale. Resursele pentru Fondul bugetar pentru minorității naționale sunt

garantate în sumă de 1.800.000,00 de dinari și se află în rubrica bugetară a Ministerului Administrației

de Stat și autonomiei locale. Distribuirea acestor fonduri nu a fost efectuată pentru că propunerea programelor pentru domeniile prioritare care se finanțează din acest fond nu era stabilită.

Concluzie: Fondul bugetar pentru minoritățile naționale al Ministerului Administrației de Stat și autonimiei locale în sumă de 1.800.000,00 de dinari este o sumă mică.

Recomandări: A stabili propunerile privind domeniile prioritare de finanțare pentru anul 2017 și, în bază de concurs public, a le da asociațiilor posibilitatea să obțină resursele financiare necesare din Fondul bugetar pentru minoritățile naționale, și să nu permită participarea celor care au resursele furnizate anticipat de către stat fără niciun concurs (Consiliile naționale ale minorităților naționale).

6. Drepturile minorităților naționale sunt conținute și în acordurile bilaterale încheiate între Republica Serbia și Macedonia, Croația, România și Ungaria. În textul acestor acte se afirmă obligațiile constituționale și legale pe care le are Republica Serbia fața de minoritățile naționale. Acordurile bilaterale prevăd înființarea comisiilor interguvernamentale mixte care au mandatul să urmărească utilizarea acestor acorduri.

Concluzie:Pe baza acordului duntre guvernul sârb și guvernul român cu privire la colaborarea în domeniul protejării minorităților naționale, semnat în data de 4 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare în data de 12 iulie 2004, iar având în vedere prevederile regulamentului Comisiei interguvernamentale mixte ale Republicii Serbia și România pentru minorității naționale, adoptat în data de 23 noiembrie 2009, prima ședință a avut loc la București. A două ședința a avut loc la Belgrad în data de 20 mai 2011, la propunerea Serbiei.

Recomandări:Deblocarea Comisiei interguvernamentale mixte a Republicii Serbia și României pentru minorități naționale prin numirea copreședintelui din partea Serbiei și considerarea aplicării Protocolului din anul 2012.

7. În Serbia de nord-est operează organizații și asociații care se ocupă de mai mulți ani de păstrarea identității culturale și etnice ale vlahilor (așa cum este, de la recensământul din anul 1948 până la anul 2011, numele oficial al comunității noastre în limba sârbă), respectiv românii (așa cum ne numim în limba noastră maternă și așa cum eram oficial înscriși până la sfârșitul celu de al Doilea Război Mondial, respectiv „primul recensământ de după război”, din anul 1948).

Concluzie:Recensământul,…reprezintă colectarea organizată a datelor despre populația unei țări și cea mai importantă sursă statistică a datelor statistice individuale. Pe lângă întrebarea de bază „Cât de mulți suntem”? recensământul răspunde și la întrebarea „Cine suntem”?,…

Recomandări: Comisei de recensământ în Serbia de Răsărit trebuie să se asigure instructori, recenzori și controlori care pot să comunice în limba română cu membrii populației române/vlahe. Atunci vorbitorii de limba română în aceasta zonă nu vor avea nevoie să folosească termenul străin vlah pentru ei.

8. Procesul de diviziune artificială a comunității în vlahi și români este activ și are ca scop crearea confuziei, a cărei rezultat final este finalizarea procesului de asimilare care a început de mult. Este evident că cei responsabili pentru proiectul de diviziune artificială sunt anumite instituții ale statului, partide politice ale populației majore și Biserica Ortodoxă Sârbă.

Aceasta în timp ce organizații române/vlahe constituie (primul ansamblu), Consiliul national al minorității vlahe (anul 2006), fosta administrație de stat (Cancelaria pentru drepturile omului și minorităților naționale a guvernului sârb), condiționează înregistrarea Consiliului național, printre care, „utilizarea limbii sârbe până la standardizarea limbii vlahe”.

Concluzie:Administrația de stat a condiționat, împotriva voinței reprezentanților comunității, înregistrarea Consiliului național al minorității vlahe de „standardizarea limbii vlahe”. Prin acest act, administrația de stat a încălcat în mod grosolan autonomia culturală a minorității vlahe, care esta garantată prin Constituția și legislația Republicii Serbia.

Recomandări:Trebuie să existe un Consiliu național al minorității naționale vlahe (adică române) eficient, cuorganisme auxiliare în rețea formate de experți în mai multe domenii, precum problema predării limbii materne cu elementele ale culturii naționale, problema utilizării oficiale ale limbii materne, problema mass-mediei, radioului și televiziunii în limba maternă pe întreg teritoriul unde trăiește comunitatea vlahă (adică română), dar fără implicarea persoanelor politice, fizice și juridice ale comunității sârbe care nu acceptă sinonimia endonimului (etnonimul intern, propriu) cu exominul (etnonimul extern, străin).

9. Anunțarea alegerilor pentru (al doilea ansamblu) Consiliul național al minorității naționale (anul 2010) a provocat creșterea interesului pentru așa-zisă „tema vlahă” la niște indivizi care nu s-au preocupat niciodată de aceasta temă. Unii dintre ei și-au exprimat anterior opoziția deschisă față de orice formă de exercitare a drepturilor minoritare ale comunității noastre, subliniind în primul plan analogia cu aspirațiile separatiste care au condus la separarea RSFI-ului (Iugoslavia) în anii nouăzeci.

Este vorba de funcționari ai partidelor politice și organizărilor populației majore, care s-au declarat public ca etnici sârbi înainte de anunțarea alegerilor pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe. Alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au marcat interferențele partidelor populației majore. Liste propriii la alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au prezentat: Partidul socialist din Serbia, Partidul democrat, Partidul progresist sârb, G17+ și mulți alți. Aceste partide își înscriu membrii, activiștii și potențialii alegători într-o listă specială a minorității naționale vlahe, indiferent de naționalitatea lor reală.

Concluzie:Membrii comunității sunt practic excluși din Consiliul național al minorității naționale vlahe, iar conducerea este lăsată sârbilor declarați.

Recomandări: Dezvoltarea noi Legi despre consiliile naționale ale minorităților naționale, eliminarea numeroaselor teme care au provocat probleme din cauza inexactități în aplicarea normelor legale și, prin urmare, eliminarea necesitatății pentru boicotarea alegerilor pentru consiliile naționale ale minorităților naționale de către cei mai puternici reprezentanți ai comunității române/vlahe (exemplu anul 2014).

10. Așa cum s-ar putea aștepta, una dintre primele decizii ale noii conduceri a Consiliului a fost îndeplinirea condițiilor impuse de câtre administrația de stat în perioada anterioară – până la „standardizarea limbii vlahe”, limba oficială a Consiliului national al minorității naționale este – limba sârbă! Fără consultarea publicului profesionist, lipsită de orice competență, noua conducere a Consiliului national al minorității naționale vlahe își arogă competențe neprevăzute în Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale. Se aduptă o decizie scandaloasă privind așa-zisa „standardizare a alfabetului vlah” prin care se banalizează și îndurerează sistemul științific în Serbia, iar minoritatea vlahă (adică română) este expusă la ridicol.

Concluzie:Caracterul scandalos al procesului de „standardizare limbii vlahe” este ilustrat cel mai bine prin faptul că au fost tipărite așa-zise manuale în „limba vlahă”. Institutul pentru manuale și materiale didactice al Republicii Serbia permite educarea copiilor vlahi din aceste „manuale”, lucrate împotriva tururor normelelor aplicabile ale sistemului de învățământ, care ar reprezenta un ridicol pentru sistemul respectiv.

Recomandări:Republica Serbia trebuie să asigure în prealabil tipărirea manualelor și altor materiale didactice pentru predarea limbii române cu elementele ale culturii naționale, prețul lor fiind similar cu prețul manualelor de limba sârbă în Republica Serbia.

11. Începând cu anul 2013, Consiliul national al minorității naționale române arată interesul pentru introducerea orelor de limba română în Serbia de Răsărit. Consiliul national al minorității naționale române nu s-a implicat începând cu anul 2004, atunci când a apărut interesul pentru orele de limba română, mai ales în perioada între anii 2009 și 2013, când s-a exprimat cel mai mare interes al părinților. Consiliul national al minorității naționale române nu i-a sprijinit pe părinții care doreau ca copiii lor s urmeze orele de limba română cu elementele ale culturii naționale.

Concluzie:Consiliul national al minorității naționale române nu este locul potrivit în care oficialii sârbi trebuie să se adreseze pentru rezolvarea problemelor comunității române/vlahe. Consiliul national al minorității naționale vlahe este format (în anul 2006) chiar din cauza specificității atitudinii față de comunitatea vlahă/română dela sud de Dunăre în comparație cu românii din Voievodina.

Recomandări: Educația membrilor minorității naționale vlahe/române, cu toate că numărul lor într-o singură clasă este mai mic decât cel prevăzut de lege pentru elevii membrii ai populației majore, dacă există cererea.

12. Administrația de stat evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor, respectiv, cu organizațiile care se luptă zeci de ani pentru păstrarea identității etnice și culturale a acestei comunității. În calitate de reprezentanți legitimi, spunem în mod explicit că nu vom accepta să ni se interfereze funcționarii partidelor și oameni de afaceri de naționalitate sârbă care devin vlahi ca „să nu fie români mâine”, așa cum a declarat președintele Comisiei pentru informare a Consiliului national al minorității naționale vlahe.

După formarea noului guvern sârb în anii 2012, 2014 și 2016, în mai multe rânduri, în scris, s-a solicitat o audiență cu cei mai înalți oficiali de stat începând cu ministrul de resort și vicepreședintele și președintele guvernului și statului sârb. Acesta a fost urmat de două întâlniri fără concluzii concrete.

Ținând cont de atitudinea statului față de drepturile minorității române/vlahe, modul în care se aplică, respectiv, nu aplică Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale, organizații care reprezintă cu adevărat interesele și drepturile românilor/vlahilor din Serbia de nord-est boicotează în anul 2014 alegerile pentru Consiliile naționale ale minorităților naționale (al treilea ansamblu).

Lucrează la cea mai bună organizare și în anul 2016 înființează organizarea principală – Congresul românilor din Serbia, care este într-o sesiune permanentă din cauza seriozității.

Concluzie:Comportamentul administrației de stat (evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor) este calificat de ctre reprezentanții comunității drept o mare umilire.

Recomandări: Administrația de stat a Republicii Serbia nu mai trebuie să favorizeze o parte (membrii Consiliului national al minorității naționale vlahe) și să nu ignore un mare grup de indivizii și organizații, precum și reprezentanții protopopiatului român adunați în Congresul românilor din Serbia. Trebuie să stea la masă cu reprezentanții Congresului românilor din Serbia și să înceapă cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă această comunitate.

13. Problema limbii materne este o chestiune prea serioasă ca să fie discutată pe „calea democratică” prin votarea „alfabetului vlah” din partea membri incompetenți ai Consiliului national al minorității naționale vlahe, luând ca factor relevant prejudecățile, samavolnicia și lipsa de informare a membrilor unei părții ale comunității.

Concluzie:Majoritatea membrilor Consiliului național al minorității naționale vlahe nu cunosc și nici nu vorbesc limba pe care încearcă să o „standardizeze”.

Recomandări:Problema limbii materne a comunității române/vlahe trebuie rezolvată într-un mod serios și competent, prin includerea instituțiilor relevante și a experților din domeniul filologiei romanice.

14. Informarea în limba maternă implică difuzarea emisiunilor în limba română preluate de la Radio televiziunea din Voievodina, precum și crearea în comun a emisiunilor (reprezentanții comunității și redacția română de la RTV Voievodina), prin intermediul posturilor de televiziune locale care acoperă prin semnal întreaga zonă pe care locuiește populația română/vlahă. Radioteleviziunea F, Radioteleviziunea Bor și Televiziunea Istok colaborează îndeaproape cu reprezentanții ai Consiliului național al minorității vlahe și ai instituțiilor de stat în ceea ce privește tema așa-zisei limbii vlahe și difuzează emisiuni în această limbă.

Întrucât așa-numită „standardizare a limbii vlahe” încă nu este completată, limba care se utilizează în aceste emisiunii este un amestec de cuvinte sârbe și române cu gramatica care se schimbă de la emisiune la emisiune în mod liber.

Aceasta constituie un scandal și reprezintă o încălcare a normelor fundamentale de radiodifuziune fața de regulamentele ORMME-ului (Organismul de Reglementare pentru mass-media electronice) și Legii Republicii Serbia despre radiodifuziune. Insistența asupra cuvintelor împrumutate din limba populației majoritare, chiar și acolo unde încă există expresii vii în graiul rural român, și jucarea cu gramatica pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proiect.

Concluzie:Membrii comunității române/vlahe consideră emisiunile în așa-zisa limbă vlahă drept o insultă și o aruncare în ridicol a limbii materne române.

Recomandări: Transmiterea semnalului Radioteleviziunii din Voievodina (RTV) în Serbia de Răsărit și înființarea redacției în limba română la RTS (Radio televiziune Serbia). Sprijunul agenției de presă TimocPress pentru întărirea redacției în limba română în aceasta zonă a Serbiei din partea statului român și mediilor din țara mamă, trimiterea echipelor de jurnaliști din România în Valea Timocului pentru a face reportaje.

15. Legea despre partidele politice definește partidul minorității naționale drept un partid a cărui funcționare este orientată spre „prezentarea și reprezentarea intereselor unei minorități naționale și păstrarea și promovarea drepturilor membrilor minoriății respective în conformitate cu constituția, legile și standardele internaționale, reglementate prin programul și statutul partidului politic” (art.3).

Partidul minorității naționale poate fi constituit de 1.000 de adulți, cetățenii sârbi care posedă capacitate operațională (art.9), ceea ce este de zece ori mai puțin fața de numărul cetățenilor necesari pentru înființarea unui partidului care nu este partid al minorității naționale. Pentru partidele minorităților naționale nu se aplică pragul electoral, fiindcă acestea participă la distribuirea mandatelor și atunci când câștigă mai puțin de 5% de voturi de la numărul de alegători.

Concluzie: Partidul Neamului Românesc (înființat în anul 2004 la Bor sub numele „Partidul Democrat al Românilor din Serbia”) este una dintre organizații politice ale acestei comunității minoritare care participă la alegerile locale și parlamentare în ciuda situației financiare dificile. În anul 2014, la alegerile locale din municipiul Negotin, prin votarea membrilor Comisiei Electorale Municipale (membri ai organizațiilor politice sârbe) lista acestei organizații politice era „doborâtă”, adică respinsă,din cauza unorașa-numite, deficiențe tehnice (nu s-a primit încă nici-un răspuns la plângerea constituțională depusă), iar cu aceleași deficiențe tehnice „a trecut”, în comuna Bor.

Lista electorală a Coaliției Toleranța, al cărei membru este și Partidul Neamului Românesc, tot nu trece din aceeași motiv la alegerile republicane în anul 2016.

Recomandări: Legea despre partidele politice și legile despre alegeri trebuie să se respecte în cadrul comisiei electorale. Nu face întotdeauna soluții în detrimentul comunității românești/vlahe.

16. Libertatea religioasă este una dintre libertățile fundamentale ale omului. Fără a pune în discuție dreptul oricărui membru al comunității de a accepta o credință religioasă sau alta, este inacceptabilă încălcarea libertăților religioase a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Este absolut inacceptabil faptul că funcționarea Bisericii Ortodoxe Române este limitată la spațiul Voievodinei. Aceast fapt constituie o favorizare Bisericii Ortodoxe Sârbe de către statul sârb și o discriminare a credincioșilor și clericilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Concluzie:Considerând că statul sârb este un stat secular și că Biserica este separată de stat, este fățarnică invocarea de cătreadministrația de stat a Republicii Serbia a pretextlui privind „canoane bisericești care sunt valabile între biserici ortodoxe și acordul între două bisericii”. Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Română pot sau nu să fie de acord cu ceva.

Recomandări: Două Biserici pot fi de acord cu faptul că în satele române/vlahe, în obiectele construite cu parcasele ale locuitorilor acestor sate, preoți ai Bisericilor Ortodoxe Sârbe și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române țin slujbele în funcție de interesul credincioșilor.

17. Comportamentul inacceptabil al administrațiilor locale și de stat, comanda pentru demolarea clădirilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Malainița, comuna Negotin. În același timp, prin posturi de televiziuni locale se anunță că primăria și ministerul de resort din Belgrad va ajuta Biserica Ortodoxă Română, cu scopul de a construi locașe de cult în satele românești/vlahe.

În Golubaț, plasarea directă a poliției în slujba Bisericii Ortodoxe Sârbe, locuitorul satului Crivacia, care a insistat asupra faptului că la înmormântarea mamei lui servesc preoții Bisericii Ortodoxe Române, în aceeași zi a primit apel pentru interogatoriu de la secția de poliție din Golubaț.

Polițiști au preluat actele cerute, după ce s-au îndepărtat. Imediat după aceea, dintr-o mașină parcată, care aștepta în apropiere, a ieșit preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe cu încă doi însoțitori și au plecat spre mașina parcată. Evident, au intenționat să se confrunte fizic cu preoții Bisericii Ortodoxe Române, adresându-le insulte și amenințări care nu se potrivesc profesiei preoțești. Precum preoții ai Bisericii Ortodoxe Române au rămas calmi și n-au răspuns la provocării, preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe a plecat împreună cu însoțitorii lor.

După ce preoții sârbi s-au îndepărtat, polițiști s-au întors și le-au dat înapoi actele preoților Bisericii Ortodoxe Române, spunându-le că pot merge mai departe. Reținerea și legitimarea procesiunii funerare din partea poliției, citarea pentru interogatorii a membrilor familiei indoliate reprezintă o formă de tortură cu care se confruntau membrii acestei comunității de mai multe ori. Problema libertății religioase este una dintre drepturile fundamentale ale omului.

Concluzie:Serbia nu este nici Statul Vatican, nici Republica IslamicăIran, că liderii Bisericii s ia deciziile cu privire la eliberarea autorizațiilor de construire, sau dreptului unui individ de a asculta slujbele în limba lui maternă, nici pe ce teritoriu se va aplica Legea despre comunitățile religioase, respectiv Constituția Republicii Serbia. Serbia este integră și unitară, iar legile și Constituția trebuie să fie la fel de valabile pe întregul teritoriu țării.

Recomandări: Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este garantată prin articol 9 al Convenției Europene și articol 18 al Pactului cu privire la drepturile civile și politice. Constituția Republicii Serbia stabilește principiul statului secular și proclamă interdicția privind stabilirea religiei de stat (art.11), reglementează problema libertăților religioase individuale și libertății de gândire și garantează libertatea de schimbare a religiei și dreptul de a-și manifesta religia prin ritualuri, instruire religioasă și slujbă religioasă, iar garantează și dreptul de manifestare a religiei în public (art.43).

Conform Constituției, nimeni nu este obligat să se declare cu privire la religie, iar părinții decid în mod liber asupra educației religioase a copiilor lor. Constituția reglementează libertatea de organizare religioasă (art.44) și dreptul la obiecție la conștiință (art.45).

18. Tabuizarea comunității naționale române/vlahe este evidentă. Crearea întunericului în medii și absența unei reacții adecvate din partea autorităților de stat, dar și din partea mediilor în țară ca urmare a unor evenimente care se pot numi încercări de intimidare directă.

Arestări masive în miezul nopții împotriva tuturor regulamentelor ale persoanelor care s-au înscris în lista electorală a minorității naționale vlahe în comuna Petrovaț.

Cu aceeași ocazie, inițierea procedurilor penale împotriva funcționarii organizațiilor politice și neguvernamentale, care nu sunt finalizate până azi.

Amenințări și intimidări ale reprezentanților comisiilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Șipicovo, comuna Zaiecear. Acest caz era acoperit.

Niciuna dintre mass-media din Serbia nu a îndrăznit să relateze despre acest incident. Investigația nu a fost finalizată, și nu există niciun indiciu că acest incident va fi clarificat.

În Serbia, la crearea căreia au participat activ și românii/vlahi, la a crei temelie și-au jertfit viețile, încă nu există un climat de toleranță. Schimbarea mai multor regimuri nu a adus o îmbunătățire substantială.

Concluzie: Declarațiile oficialilor sârbi despre progresul eventual și un nivel înalt de realizare a drepturilor vlahilor/românilor în Serbia sunt false. Este interesantă expunerea despre colaborarea dintre cele două Consilii naționale, cel vlah și cel român, știind că aceste două consilii sunt sub un control absolut al administrației de stat. Este similară și manipularea cu membrii minorității române din Voievodina.

Recomandări: O mai mare flexibilitate a oficialilor sârbi, luarea măsurilor pentru asigurarea educației, mass-mediei, și slujbei religioase în limba materna a persoanelor care aparțin minorității naționale române/vlahe din Serbia de nord-est.

19. Lipsa unei strategii a statului român sau inuficienta vizibilitate a unei asemenea strategii cu privire la românii peste hotare, fie că este vorba de educația lor în România, de sprijinul acordat organizațiilor românești din zonă sau înființarea instituțiilor românești în țările unde trăiesc românii.

Concluzie: Un număr mare de români de peste hotare studiază în România, cu toate că nu se știe care sunt criteriile sau condițiile conform cărora aceștia studiază sau care sunt cadrele necesare comunităților românești din zonă.

Organizațiilor românești le lipsesc resursele financiare și au o colaborare insuficientă cu organizații similare din România.

Recomandări: Bursele pentru elevii și studenții din Serbia care vor să se întoarcă și să ajute comunităților lor așa cum procedeaz și cu părinții lor, să se întoarcă din România ca profesori educați, sociologi, jurnaliști, istorici, teologi etc.

Deschiderea Institutelor Române de Cultură în locuri unde trăiesc români/vlahi și selecție pentru viitori studenți, organizații sau persoane care ar sprijini statul român.

 

Recomandări: Bursele pentru elevii și studenții din Serbia care vor să se întoarcă și să ajute comunităților lor așa cum procedeaz și cu părinții lor, să se întoarcă din România ca profesori educați, sociologi, jurnaliști, istorici, teologi etc.

Deschiderea Institutelor Române de Cultură în locuri unde trăiesc români/vlahi și selecție pentru viitori studenți, organizații sau persoane care ar sprijini statul român.

 

Valea Timocului, 14 Martie 2017; http://www.rgnpress.ro/rgn_17/

25/03/2017 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Evoluția problemei identitare privită prin prisma recensămintelor care s-au organizat de-a lungul timpului in Basarabia

Istoria este întotdeauna ajutătoare atunci când gândim evoluția problemei identitare prin prisma recensămintelor care s-au organizat de-a lungul timpului pe acest teritoriu, iar pentru relevanță voi face referință la trei dintre ele, care marchează trei perioade distincte din istoria Basarabiei – țaristă, românească și sovietică.

Recensământul din 1897: moldoveni, dar români

Începând cu anul 1812 bătălia pentru Basarabia a fost o confruntare specifică între naţionalismul românesc (de orice nuanţă, inclusiv ceauşistă în contextul Războiului Rece), care dorea reîntoarcerea în sânul neamului românesc a provinciei sale istorice şi imperialismul rus/sovietic, care a fost determinat de strategii geopolitice în vederea controlului şi expansiunii asupra regiunii.

Ambele curente au creat discursuri istorice diferite, care au modelat proiecte politice distincte asupra statalităţii moldoveneşti actuale, iar confruntarea dintre aceste două mişcări concurente a determinat evident și percepția asupra problemei identitare.

 

 

 

Harta Basarabiei țariste

 

 

 

Rezultatele ultimului recensământ imperial rus din 1897 sunt deosebit de sugestive pentru înțelegerea practicilor şi politicilor ţariste operate în Basarabia timp de un secol.

Etichetați moldoveni, dar recunoscuți ca atare de autoritățile țariste drept români, populația locală reprezenta 47% din totalul populației Basarabiei, fiind cea mai numeroasă, dar şi cea mai rurală şi mai puţin educată naţionalitate, o chestiune care s-a menținut cam până către zilele noastre.

În același timp, românii erau flancați de prezenţa unei varietăţi largi de grupuri etnice (ucraineni – 20%, evrei – 12%, bulgari – 5%, germani – 3%), și prin existenţa unei populaţii ruse (8%) ce domina în viaţa urbană, administraţie şi cultură.

Asta după ce, potrivit estimărilor lui Ion Nistor, structura etnică a populaţiei Basarabiei la 1817 arăta astfel: români – 86,8%, ruteni – 6,5%, evrei – 4,2%, lipoveni – 1,5%, dar și greci, armeni, bulgari, găgăuzi, fiecare sub un procent din populaţie.

Comentând datele recensământului imperial din 1897, istoricul rus D. Anucin, consemna că :

„…grupa romanică este reprezentată de români – 900 mii (asta deşi în recensământ erau numiţi moldoveni), care locuiesc în gubernia Basarabia şi în judeţele de lângă Nistru din gubernia Herson.

Acest popor îşi apără cu putere limba şi chiar a românizat o parte din populaţia ucraineană locală” (Rossia. Naselenie, în „Entziklopediceskii slovari”, Sankt-Petersburg, 1899, vol. 54, p. 143).

Faptul că populația majoritară a Basarabiei era de origine română, era acceptat și recunoscut nu numai de mediul academic, ci și de oficialitățile țariste, care în diferite circumstanțe menționau acest lucru.

Într-un act din 1862, provenit din Cancelaria guvernatorului Basarabiei, sunt enumerate naţionalităţile din provincie, inclusiv etnia română, care îi cuprindea pe volohi şi moldoveni (Arhiva Naţională a R. Moldova, F. 2, inv. 1, d. 7507, f. 7).

Recensământul din 1930: români și punctum

 

Realizarea unității naționale românești în anul 1918 a condus la transformări politice, sociale, economice și culturale profunde în Basarabia, cel mai important fiind faptul că românii alcătuiau deja 55.8%, urmați de ruși – 13%, ucraineni – 12%, evrei – 7%, bulgari – 6% și găgăuzi – 3.5%.

Această creștere spectaculoasă a populației românești s-a datorat unor politici clare de românizare și culturalizare operate de administrația românească în provincie.

Până în 1930 nivelul de alfabetizare a crescut cu 30%, iar practica lingvistică autohtonă asociată cu intensa propagandă culturală a guvernului român (ofensiva culturală) au dus la cimentarea poziției Basarabiei în cadrul României Mari, la contracararea influenței sovietice de peste Nistru și întărirea simțului identitar românesc pentru populația locală.

Bunica mea, Maria Grosu, născută în anul 1926 în satul Costuleni, județul Iași și acum se consideră româncă, pentru că „…atunci toți eram români”.

 

Harta  României Mari

 

Mai mult decât atât, statul român a adus populația locală în actul de guvernare și a încercat urbanizarea românilor, ceea ce a făcut ca deja în anul 1930 aceștia să reprezinte deja 31.5% din populația urbană a provinciei, în comparație cu absența lor în mediul urban din perioada țaristă.

Toate acestea au făcut ca în ciuda scurtei perioade de administrație românească, atașamentul față de identitatea românească să devină profundă și vivace, chiar dacă perioada sovietică a încercat anihilarea ei completă, acest atașament devenind piatra de căpătâi a rezistenței antisovietice și argumentul principal în lupta pentru independență.

 

Recensământul din 1989: moldoveni… și punctum?

 

Anexarea Basarabiei la URSS în 1940 a generat o altă stratificare identitară și etnică, lucru interesant de observat prin prisma mai multor recensăminte sovietice realizate până în 1989.

Astfel, în primul recensământ sovietic din 1941 observăm că sintagma „român” dispare, lucru explicabil prin prisma „moldovenismului” sovietic, o politică de stat în RASSM, RSSM şi URSS, care a avut ca idee fixă cultivarea unei distinctivităţi politice, etnice, istorice, culturale şi lingvistice între populaţia românească a RSS Moldovenească şi cea din restul României.

 

 

 Harta  RSS Moldovenesti, dupa ciuntirea Basarbiei prin  transferul unor teritorii stravechi moldovenesti catre RSS.Ucraineana de catre ocupantul moscovit.

 

Potrivit acestei politici „moldovenii” şi românii erau două popoare diferite, care vorbeau două limbi diferite, iar istoriile lor, chiar dacă s-au intersectat în timp, au trasee diferite, pornind de la etnogeneză.

Fenomenul „moldovenismului” a constituit esenţa, elementul central al politicilor totalitare sovietice în RSSM, dar acesta a fost mai mult decât o politică de deznaţionalizare a populaţiei majoritare.

Prin felul în care a fost promovat de la Moscova, iar ulterior de către organele de partid de la Chişinău, „moldovenismul” trece ca un „fir roşu” prin toate aspectele vieţii social-politice şi economice a RSS Moldoveneşti, ceea ce explică vivacitatea sa în perioada postcomunistă.

Recensământul din 1941 arată că moldovenii alcătuiau 68.8% într-o republică ciopârțită teritorial, urmați de ucraineni – 11%, ruși – 7%, găgăuzi – 5%, bulgari – 2%, fără evrei și germani, care dispar din cifrele recensământului în totalitate fie ca rezultat al deportărilor sau exterminării.

Românii apar pentru prima oară în recensămintele sovietice în anul 1959, când 1663 de oameni sau 0,006% s-au declarat români, contra 65% moldoveni.

Apariția sintagmei „român” în recensământul din 1959 are explicație în contextul dezghețului hrușciovist și destalinizării, care au dus la un recul al practicilor staliniste și la apariția în RSSM a unui curent „românesc” cultural în ascensiune, dar aceasta va dispărea în totalitate din recensămintele din 1970 și 1979.

Dispariția românilor din recensămintele sovietice până în 1989 a fost determinată de conștientizarea pericolului pe care această identificare ar putea să o aibă în viitor, mai ales că în ajunul anului 1970 începe disputa dintre România și URSS asupra Basarabiei, fapt ce complica și mai mult datele problemei.

Românii reapar în ultimul recensământ sovietic din 1989, atunci când 2 477 oameni ori 0.006% s-au declarat ca atare români, iar 64.5% moldoveni.

Readucerea românilor în grila recensămintelor sovietice a fost un rezultat evident al „vânturilor gorbacioviste”, dar în esență aceasta a fost făcută și cu dorința de proiecție asupra valului de românism, care plana asupra republicii sovietice.

Or, faptul că erau atât de puțini români, ceea ce era și de așteptat în acele timpuri, însemna că moldovenii sunt altceva decât români.

 

 

 

Harta R.Moldova azi

Recensământ 2014: quo vadis?

 

Acest recensământ important pentru viitorul european al R.Moldova comporta câteva constatări și observații atât pentru cei care vor avea de răspuns întrebărilor din formular, cât și pentru cei care vor dori să instrumentalizeze politic datele sale.

1. Elementul românesc, indiferent de felul cum s-a numit, a fost continuu majoritar de-a lungul timpului, ceea ce oferă o perspectivă clară de raportare față de alte elemente etnice care au venit sau au fost aduse aici de-a lungul timpului.

2. Dihotomia român/moldovean este o invenție de tip sovietic, care a avut un rol concret, într-o perioadă istorică concretă, iar reproducerea ei în context postsovietic este contra-productivă și păguboasă. Specularea sa subminează fundamentele identitare ale R. Moldova, generează radicalizare politică și face statul nostru nefuncțional.

3. Menținerea ideii de unitate în sens identitar trebuie consolidată cu acceptare definitivă și iremediabilă a limbii române ca limbă de stat în R. Moldova, așa cum a constatat comunitatea academică și cum acest lucru este recunoscut în întreaga lume.

4. Absenţa unei clarităţi asupra problemei identitare în R. Moldova complică mult poziţionarea sa externă, în primul rând, faţă de România, pentru care existenţa dihotomiei a fi sau a nu fi român în R. Moldova este una fundamentală, apoi în raport cu Uniunea Europeană, pentru care „moldovenismul” neo-sovietic apare ca o proiecţie a Moscovei, cu multiple complicaţii ulterioare, dar poate şi mai grav, această dilemă identitară afectează integritatea percepţiei comunităţilor de români/moldoveni în afară României şi R. Moldovei ca autentic româneşti.

Nu este doar cazul Ucrainei, unde românii şi moldovenii sunt trataţi ca două comunităţi diferite şi prin urmare disipaţi la nivelul politicilor sociale sau educaţionale, dar şi a altor foste republici sovietice, unde basarabenii s-au aciuat în timp ca rezultat al politicilor sovietice operate în Basarabia după anexarea sa de la România în anul 1940.

5. Recunoaşterea explicită a faptului că populaţia majoritară sunt moldoveni români, care vorbesc limba română, ar spori sensibil aderenţa la edificarea proiectului statalist moldovenesc şi ar oferi acel element central, din punct de vedere etnic, în modelarea naţiunii moldoveneşti civice. În plus, acest fapt ar da legitimitate istorică statului R. Moldova şi i-ar oferi un suport cultural prin raportarea la spaţiul de civilizaţie românească.

Realizarea acestor deziderate, odată cu asumarea plenară a valorilor europene, ar putea în timp contracara eforturile de rusificare a R. Moldova şi menţinerii sale în sfera de influenţă rusă, eforturi susţinute asiduu de Moscova, prin varii instrumente, pe tot parcursul perioadei de independenţă.

În plus, acest lucru ar oferi un spor de încredere în relaţiile cu minorităţile etnice din ţară şi ar spori şansele de integrare teritorială, prin oferirea unei omogenităţi la nivelul percepţiei identitare.

În comparație cu anul 2004 vom atesta cu siguranță o creștere a numărului celor care se vor declara români și a celor care vor indica limba română ca limbă maternă, dar la fel de mare, dar poate și mai mare va fi numărul celor care se vor considera moldoveni.

Cred că a venit timpul să nu mai lăsăm acest lucru să dezbine societatea moldovenească, pentru că a fi moldovean înseamnă definitiv a fi român. Poate a venit timpul unei reconcilieri identitare?!

 

Sursa: Octavian Țâc, Timpul md.

Nota:

Recensământul populației și al locuințelor din 2014 din Republica Moldova, a fost efectuat de către Biroul Național de Statistică (BNS) în perioada 12-25 mai.

Inițial se aștepta ca BNS să anunțe datele preliminare ale Recensământului populației R.Moldova în decembrie 2014, iar datele finale în 2015.
Pe 31 decembrie 2014, Biroul Național de Statistică a publicat pe pagina oficială „Nota informativă privind rezultatele preliminare ale Recensămîntului Populației și Locuințelor din Republica Moldova în anul 2014”.

Conform acesteia, populația țării a scăzut la 2.913.281 persoane, în pofida faptului că la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au fost înregistrați 3.226.446 de alegători.

La 1 ianuarie 2014 BNS estimase numărul total al populației stabile la 3.557.664, pe când cel al populației prezente constituia 3.413.200 locuitori.

Într-un comunicat de presă din 14 ianuarie 2015, BNS a declarat că conform alin. (2) art.9 al Legii nr.90 din 26.04.2012, rezultatele finale vor fi publicate în 27 de luni de la data recensământului

Pe 31 decembrie 2014 Biroul Național de Statistică al R.moldova a publicat pe pagina oficială o notă informativă privind rezultatele preliminare ale recensământului si la scurt timp, câtorva instituții mass-media le-au parvenit date statistice suplimentare referitoare la etnie și limba vorbită de populație, comunicate de pe o adresă de email.
Potrivit acestora, majoritatea populației autohtone s-a declarat vorbitoare de limbă română, iar un procent de 23,8% din cei recenzați s-au declarat români (de zece ori mai mult față de exercițiul anterior), ceea ce a determinat instituțiile media să titreze că „limba română a învins limba moldovenească în Republica Moldova” și că „noțiunea de limbă moldovenească a devenit istorie”.

Ulterior, Biroul Național de Statistică a emis un comunicat în care se spune că adresa de e-mail de pe care s-au trimis datele este falsă, iar BNS nu poartă nici o răspundere pentru această informație și menționând că BNS exclude o scurgere de informații.

BNS a mai precizat că datele cu privire la etnie și limba maternă urmează să fie publicate abia după alegerile locale din 2015.(Wikipedia.ro)

17/03/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: