CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În școlile din Ucraina denumirea limbii române s-a schimbat, la indicația autorităților, de 4 ori în decurs de 8 ani

romanii din Ucraina

Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU), din care fac parte 20 de asociații național-culturale și organe de presă din regiunile Cernăuți, Transcarpatia, Odesa și Kiev, cere într-un apel către președintele, premierul și președintele Parlamentului Republicii Moldova schimbarea articolului 13 din Constituția R. Moldova prin care să se modifice sintagma “limbă de stat”, numind-o “limba română”, transmite Romanian Global News.

Discuțiile sterile și fără de sfârșit, privind denumirea corectă a limbii, afectează grav nu numai situația lingvistică din Republica Moldova, dar și stabilirea justă a denumirii firești a limbii materne a românilor din Ucraina, unii declarați moldoveni la recensămintele oficiale, în urma unei regretabile inerții cauzate de manipularea seculară a mentalului colectiv de către imperiile țarist și sovietic.

Fracturarea nu doar etnică, ci și lingvistică, a comunității noastre istorice, în general, dar mai cu seamă în regiunea Odesa, este exploatată cu rea-credință de autoritățile ucrainene. Este de-a dreptul incredibil cum s-a putut schimba, la indicația autorităților, de 4 ori în decurs de 8 ani, denumirea limbii de predare în școlile noastre din Bugeac: în 1992, din „moldovenească” în „română”, în 1998, din „română” în „română (moldovenească)”, în 1999, din „română (moldovenească)” în „moldovenească (română)”, iar în 2000 din „moldovenească (română)” în „moldovenească”, potrivit apelului CNRU, citat de Agenția BucPress din Cernăuți.


Atât Academia Română, cât și Academia de Științe a Republicii Moldova și-au spus clar și fără echivoc cuvântul. Vă rugăm ca și Domniile Voastre să aveți curajul să recunoașteți adevărul și să acționați ferm în vederea modificări grabnice a art.13 din Constituție”, potrivit apelului semnat de membrii comitetului coordonator CNRU.
De menționat că Academia de Științe a R.Moldova a lansat un apel în adresa președintei Maiei Sandu, prim-ministrei Natalia Gavrilița și președintelui parlamentului, Igor Grosu, prin care susține modificarea limbii de stat în Constituție, numind-o limba română.

Va ieși noua conducere a R. Moldova de sub ascultarea Moscovei și Berlinului care vor construirea unei “națiuni civice moldovenești” și vor sub ascultarea Moscovei așa cum le-o cere majoritatea românească din R. Moldova și românii din Ucraina?
Publicăm în continuare apelul CNRU.

Adio, educație în limba română în Ucraina

(Fragment din articolul apărut în publicația românilor ucraineni https://bucpress.eu/politica/adio-educatie-in-limba-romana-15608)

Elevii români din Ucraina, obligați să treacă la predarea în limba  ucraineană din 2023

Este oficial, ucrainenii au adoptat, iar România nu a prea reacționat. 

Controversata lege privind limba de stat din Ucraina a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională a Ucrainei în 14 iulie 2021. Pentru cei care nu sunt la curent cu importanța acestei decizii istorice pentru românii din Ucraina trebuie știut faptul că printr-un mănunchi de legi nou adoptate în ultimii 3 ani de către Ucraina, printre care și această nouă lege declarată constituțională, întregul sistem de protecție a persoanelor aparținând minorităților naționale, a fost redus la un program de asimilare lingvistică aprobat prin inacțiune și de către România. 

Comunitatea istorică română din Ucraina este a treia ca pondere pe harta etnico-lingvistică din Ucraina, după cei care se declară etnici ucraineni și ruși, având un număr de peste 500.000 de persoane (și care până la adoptarea noilor modificări puteau să învețe în limba română în perioada fostei Uniuni Sovietice).

Date exacte cu privire la numărul etnicilor români (sau al copiilor etnici români care au fost realocați la școli cu predare exclusiv în limba ucraineană) nu avem, deoarece acest lucru nu a fost niciodată considerat o prioritate pentru MAE român (ce știm sigur fără să fie nevoie de vreun număr exact de la MAE este că românii din Ucraina pot spune adio educației în limba română așa cum au avut parte până la modificarea legilor din 2019, adoptate prin încălcarea Constituției Ucrainei și a Tratatului de bază dintre România și Ucraina și a celorlalte norme internaționale aplicabile în domeniul minorităților naționale).

Acum din fericire pentru MAE acest lucru nu o să mai reprezinte o problemă – au rezolvat-o ucrainenii așa cum au știut ei mai bine. Asimilezi subiectul și dispare problema. Nu ne putem totuși să nu ne întrebăm dacă alte încălcări ale tratatului ar fi tratate cu același dezinteres de către MAE si România, să zicem mutarea graniței 2 metri mai spre Constanța?

Greu de crezut, exemplul de mai sus ar fi agresiune teritorială, pe când cealaltă problemă este doar o încălcare a unor prevederi privind minoritatea română din Ucraina, adică o mică asimilare națională a unor cetățeni ucraineni etnici minoritari români care au avut nenorocul să se trezească în Uniunea Sovietică, iar acum in Ucraina.

O ignorare a datoriei morale și legal constituționale a României față de românii din comunitățile istorice, de la momentul apariției României Mari, până în prezent, este mai mult decât evidentă în ultima sută de ani.

O națiune are două dimensiuni, una juridică și una culturală. Națiunea română juridică este cea formată din toți cetățenii români, indiferent de etnie, limbă, cultură, rasă, etc.. Națiunea română culturală este cea formată din persoanele care pot fi sau nu cetățeni români, dar care se identifică etnic, lingvistic sau cultural cu națiunea română (comuniune lingvistică, datini, tradiții și obiceiuri, inclusiv apartenență etnică).

După cum putem observa națiunea culturală este mult mai cuprinzătoare și mai extinsă decât cea juridică. Națiunea culturală nu este limitată de vreun teritoriu sau documentație oficială emisă de vreo autoritate a vreunui stat – aceasta există prin simplul fapt al manifestării exterioare a limbii, valorilor, culturii și celorlalte elemente definitorii a ceea ce numim și considerăm a fi românesc.

Națiunea juridică deși este mult mai restrânsă are pârghiile legale de a organiza și contribui la dezvoltarea celor două dimensiuni a națiunii. De aceea atunci când interesele membrilor națiunii culturale pot fi afectate, națiunea juridică trebuie să intervină prin toate mijloacele legale pentru protecția acestora fiind singura în măsură de a interveni la un nivel internațional care contează, în calitate sa de subiect de drept internațional, ceea ce un individ nu poate să facă.

Acest lucru este consacrat într-o formă generică de către legiuitorul constituțional român prin art. 7 din Constituția României, dar și printr-un număr de alte legi interne privind românii de pretutindeni, din diaspora și comunitățile românești istorice.

Cu toate acestea această obligație în problema comunităților istorice este constant ignorată de către autorități, probabil pentru că destinatarii acestui drept constituțional nu au cetățenie română și prin urmare nu pot fi convinși să voteze într-un fel sau altul.

*Articolul 7 din Constituția României face referire la faptul că „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.”

Sursa https://bit.ly/3CElF8C 

Culmea este că și Constituția Ucrainei, menționează negru pe alb la Articolul 22 că: „Drepturile și libertățile omului și ale cetățenilor consacrate în această Constituție nu sunt exhaustive. Drepturile și libertățile constituționale sunt garantate și nu pot fi revocate. Atunci când se adoptă noi legi sau se modifică legile existente, nu este permisă restrângerea conținutului și sferei drepturilor și libertăților existente.”

Sursa: Rada Supremă a Ucrainei https://bit.ly/3iwfVpd

24/08/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: