CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Armata română a testat recent arma termobarică. VIDEO

 

 

 

Image result for arma termobarica photos

Foto: Arme portabile termobarice de producţie românească

 

 

 

 

Armata română a testat prima armă termobarică concepută vreodată în ţara noastră.  Arma şi-a dovedit eficacitatea, dar mai e cale lungă până când va intra în dotarea soldaţilor români.

Următorul pas este omologarea şi fabricarea ei de serie.

Cu această armă se poate trage de pe umăr sau poate fi ataşată pe un vehicul de transport şi poate trage trei lovituri una după alta. Dispozitivul de tragere foloseşte muniţie creată dintr-un amestec de explozibil şi combustibil. La impact, presiunea uriaşă şi căldura de peste 2.000 de grade nu dau nicio şansă inamicului.

Nimeni nu poate scăpa de presiunea uriaşă şi temperatura de peste 2.000 de grade degajată de amestecul de explozibil şi combustibil.

„Suprapresiune de un bar la 10 metri distanţă. 15-16 bari în centru. Nu e prin explozie, e prin presiune”, a declarat Gabriel Epure, comandantul Centrului de Cercetare Științifică pentru Apărare CBRN.

 

Pe plan mondial au recunoscut că deţin astfel de arme numai nouă ţări, printre ele numărându-se Statele Unite, Rusia, China, Israel, India, Canada, Serbia şi Bulgaria.

La începutul acestui an, forţele armate spaniole s-au adăugat celor opt state care deţineau deja acest tip de armă, după ce a testat în deşertul chilian o bombă termobarică.

 

 

 

 

Ce este arma termobarică?

Începând cu ultimele două decenii ale secolului trecut, în literatura de specialitate dar şi în relatările despre conflictele din Vietnam, Afganistan, Cecenia sau Golful Persic, au fost vehiculate tot mai frecvent noţiuni precum muniţie cu exploziv combustibil – aer (fuel air explosive, FAE) sau muniţie termobarică.

Dat fiind că, deşi prin mecanisme diferite, efectul distructiv al acestor două categorii noi de armament îl constituie suprapresiunea generată de o undă de şoc, s-a considerat că termenul de „armă termobarică” este cel mai cuprinzător.

Arma termobarică este un proiectil cu pereţi subtiri, care contine o substanţă explozivă pulverizabilă si o incarcatură explozivă pentru ruperea pereţilor proiectilului şi dispersarea incărcăturii. De regulă explozivul utilizat in armele termobarice este deficitar în oxigen, un aport de oxigen din aerul exterior fiind necesar pentru combustia completă a încarcaturii.

Dupa explozia incarcaturii de dispersare, amestecul exploziv-aer se inflameaza si arde sub actiunea unui numar foarte mare de centri de initiere reprezentati de mici particule metalice incandescente. Doar o parte din energie este eliberata in faza initiala de detonatie,  care genereaza  un amestec suprasaturat in carburant, care apoi realizeaza o „postcombustie” in amestec cu aerul supraincalzit de soc. Energia eliberata prin „postcombustie” prelungeste durata suprapresiunii si mareste globul de foc. Viteza de detonare scade astfel la 3-4 km/s fata de 8 km/s in cazul explozivilor clasici.

Intr-o explozie a unui  proiectil clasic cu pereti grosi incarcat cu TNT fenomenul de fragmentare inhiba amestecul gazelor de detonare cu aerul, iar expansiunea rapida a detonatiei are un efect de racire inainte ca fenomenul de amestec al gazelor de detonare cu aerul ( redus totusi ) sa aiba loc.

O parte insemnata din energia TNT-ului este utilizata pentru ruperea corpului si accelerarea schijelor. Mai mult , explozivii conventionali sunt un amestec de carburant si oxidant (25% carburant si 75% oxidant in cazul prafului de puşcă ).

Renuntarea la o parte (sau chiar total in cazul FAE) din oxidant prin utilizarea oxigenului din aerul atmosferic face ca la masa egală o armă termobarică sau FAE sa aiba un efect sporit faţa de una clasică .

Armele termobarice sunt optimizate să produca o unda de şoc si (4-10 bari) şi o căldură intensă  (2500 – 3000ºC). Pentru spargerea  timpanelor presiunea necesară este de 0,2 bari, iar pentru un efect letal fiind necesari 4 bari.

Pentru distrugerea unei cladiri prin explozie interioara este suficient 1 bar. Arma este suprinzător de eficientă in spaţii inchise (tuneluri,  cladiri) pentru că unda de şoc şi globul de foc au efect şi după colţuri sau în adapostiri, reflexiile din colturi augmentând vârfurile de presiune.

Principalele efecte letale sunt reprezentate de unda de soc, care provoaca leziuni interne si caldura intensa care provoaca arsuri grave.

Cele secundare sunt intoxicarea cu gazele de detonaţie, sufocarea din cauza lipsei oxigenului, plăgile multiple provocate de transformarea in schije a obiectelor distruse de unda de şoc. Politraumatismele cauzate persoanelor de către unda de şoc.

Prin  răcirea bruscă a gazelor de detonare  apare fenomenul de comprimare a acestora ceea ce duce la o scadere brusca a presiunii, un vid parţial care este destul de puternic pentru a cauza alte daune persoanelor sau structurilor.

Deci, principalele tipuri de răni pe care le pot prezenta supravieţuitorii sunt leziunile interne grave, arsurile profunde, intoxicarea cu gaze, politraumatismele, toate acestea făcând foarte dificil tratamentul raniţilor.

Revista Defense News scria:

– „La începutul acestui an, infanteriştii marini din Afganistan au trimis o cerere urgentă către conducerea marinei militare pentru a le pune la dispoziţie o armă care ar putea să cureţe forţele inamice din galeriile ce străbat dealurile afgane. Ca răspuns, oficialii din statul major de la Quantico au dat temă cercetătorilor de la centrul de armament naval de suprafaţă de la Indian Head să înceapă lucrul la un nou cap de luptă care ar trebui să combine o uriaşă minge de foc cu o suprapresiune datorată undei de şoc”;
– „Dacă arunci o lovitură termobarică într-o încăpere, toţi cei dinăuntru vor muri” – Randy Gangle, director Center for Emerging Threats and Opportunities.

La noi in ţară, pe parcursul a 20 de ani, dintre care mulţi cu finanţare insuficientă ca şi anul acesta, un colectiv din Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie, în baza unui program SSID de înzestrare a categoriilor de forţe, coordonat de Statul Major General, denumit iniţial „Flamingo – 4” şi ulterior „Chihlimbarul”, a adus în diferite stadii de asimilare următoarele produse din categoria armamentului termobaric:

– mina săritoare cu exploziv combustibil-aer „MISECA” (Produs C21) – prototip industrial omologat cu UPS Dragomireşti;
– lansator portabil de grenade termobarice cal. 99 mm „LAPGECA-99” – prototip de cercetare avizat;
– lansator portabil de grenade termobarice cal. 95 mm „LAPGECA-95” (similar cu RPO-A rusesc) – model experimental avizat;
– bomba de aviaţie de 100 kgf „BAECA-100” – model experimental avizat pentru componenta de luptă;
– grenadă termobarică cal. 105 mm pentru aruncătorul de grenade AG-7 – prototip industrial omologat cu S.C. „Carfil” Braşov.

Ce trebuie ştiut?

Având în vedere experienţa colectivului din Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie, care din anul 1983 a putut să controleze fenomenul de detonaţie a amestecurilor de substanţă combustibilă şi aer în atmosferă liberă, iar la începutul anilor ’90, prin cele trei prototipuri de cercetare funcţionale (mina săritoare, bomba de aviaţie de 100 Kgf şi lansatorul portabil de grenade termobarice calibrul 99 mm), plasa România între primele patru ţări din lume din punct de vedere al realizărilor în domeniu, ne permitem să punem lucrurile la punct, după cum urmează:

Muniţia cu exploziv combustibil-aer presupune o substanţă combustibilă, de regulă lichidă, din clasa hidrocarburilor şi două încărcături de exploziv convenţional. La intraqrea în funcţiune a primei încărcături, substanţa combustibilă este împrăştiată în atmosferă, sub forma unui nor de aerosoli sau vapori.

Declanşarea celei de-a doua încărcături, după un timp bine determinat, produce iniţierea detonaţiei norului de amestec de substanţă combustibilă şi aer, care se comportă precum un exploziv.

Muniţia termobarică presupune o substanţă combustibilă şi o singură încărcătură de exploziv pentru diseminare. În acest caz, la împrăştierea substanţei combustibile, amestecul cu aerul se inflamează şi arde sub acţiunea unui număr foarte mare de centri de iniţiere, reprezentaţi de mici particule metalice incandescente.

Se generează astfel o cantitate mare de energie într-un timp foarte scurt, ceea ce produce o undă de şoc şi suprapresiune, ca şi în cazul detonaţiei.

Comparaţiile neselective între muniţia clasică şi cea termobarică sunt incorecte: efectul distructiv se realizează în primul caz, cu preponderenţă, prin schije, iar în celălalt prin unda de şoc (suprapresiune). Muniţia termobarică poate fi foarte eficientă în situaţii în care muniţia clasică brizantă este practic inofensivă şi viceversa.

Este adevărat că…

 … nu există la ora actuală şi nici nu va exista un mijloc de protecţie la acţiunea muniţiei termobarice, noţiunea de protecţie circulară fiind o aberaţie din punct de vedere tehnic;

 … datorită zonei mari de acţiune prin undă de şoc, muniţia termobarică (cu preponderenţă, cea de capacitate mare) necesită condiţii mai puţin severe de precizie la ţintă;

 … pentru lupta în oraş, muniţia termobarică este superioară muniţiei clasice de gabarit similar, deoarece la funcţionarea în spaţii închise suprapresiunea rezultată la funcţionare se amplifică prin compuneri succesive datorate reflexiilor, pe de o parte, iar pe de alta, norul de amestec combustibil – aer acţionează şi „după colţ”;

 … în cazul mijloacelor de foarte mare capacitate, precum bomba MOAB („mother of all bombs”), de 9.5 tone, se poate afirma că arma termobarică este „arma nucleară a săracului”;

…  dacă deţii tehnologia de realizare, arma termobarică este, de regulă, ieftină şi relativ simplă;

… arma termobarică poate realiza în zona ţintei suprapresiuni în frontul undei de şoc de ordinul zecilor de bari, în condiţiile în care, pentru distrugerea unei clădiri din cărămidă este suficient 1 bar, pentru spargerea geamurilor şi a timpanelor sunt suficienţi 0.2 bari şi, poate surprinzător, pentru efect letal asupra personalului, cel puţin 4 bari.

Este poveste că…

 

… arma termobarică este de până la cinci ori mai puternică, în echivalent TNT, decât muniţia clasică de masă echivalentă, întrucât se compară mere cu pere, adică efectul de suprapresiune cu efectul de schijă;

… explozivul clasic poate fi înlocuit cu încărcătură termobarică în orice tip de muniţie, deoarece muniţia termobarică presupune anvelope relativ subţiri, care să permită diseminarea combustibilului sub formă de „nor”.

                 Rămâne de văzut dacă cei care iau decizii vor continua să prefere achiziţionarea din afară sau vor apela la produse autohtone, participând pe de o parte, la resuscitarea industriei de armament şi a cercetării ştiinţifice militare, iar pe de alta, la recâştigarea poziţiei pierdute de exportator de tehnică militară.              

 

 

Bibliografie:

-Buletinul Fortele terestre nr.4/2009

-Revista fortelor terestre nr.3/2009

-Observatorul Militar nr.33/2010

-emisiunea Pro Patria, TVR 1

-Jurnalul national

-Tele7ABC

Aspects of the thermobaric weaponry

-prospecte Romarm

-Internet

25/05/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PROGRESE IN SPIONAJUL PSIHOTRONIC. VIDEO

Teama de rezultatele cercetarilor sovietice si de amplasarea armelor paranormale a fortat CIA si DIA sa priveasca în mod serios întregul subiect al PSI în cadrul armatei. Swann afirma în fata militarilor: „Sovieticii nu fac cercetari asupra a ceea ce vesticii denumesc cercetare psihica. Termenul corect pentru conceptul lor de cercetare este psihotronica”.

Dezvoltarea acestei linii de cercetare a condus la formarea unor operatori PSI, care si-au unit cimpurile biofizice pentru a forma mintea grupului, care a fost stimulata de informatia primita in 1973 despre cercetarea psihica strict secreta din baza din nord-estul Leningradului, cu numele de cod “Cutia Neagra”.

Aceasta informatie s-a scurs, in 1973, de la cercetatorul dr. Igor Vladsky, intr-o scrisoare catre psihologul Gene Kearney de la Harvard.

Progresele rusesti in domeniul ESP si al telekineziei pareau sa-i conduca spre posibilitatea de a produce efecte psihice. Acesta i-a inspaimintat pe comandantii unitatilor de rachete americane, deoarece posibilitatea ca rusii sa faca nefunctionale rachetele balistice americane, fie in silozurile lor, fie in zborul spre tinta, ar distruge capacitatea de intimidare nucleara americana.

Una dintre primele masuri luate a fost cooptarea unui larg cerc de specialisti in unitatile de cercetare a paranormalului.

Astfel, in 1975, cunoscutul inginer atomist Thomas Bearden a fost folosit de armata americana pentru studiul psihotronicii. Sovieticii reusisera sa creeze noi forme de ginduri din inconstientul colectiv si sa provoace materializare. Mintile telepatilor se puteau sinergetiza, oferind noi capacitati pentru telekinezie si telepatie. Aceste fapte erau cunoscute de americani.

Astfel, este mentionat in documentele DIA, scrise in 1972, asupra cercetarilor parapsihologice din Rusia si Cehia, in sectiunea despre aportul tehnic, ca sovieticii puteau materializa energia corpului omenesc in locuri indepartate, pentru a fura documente strict secrete sau pentru a strica anumite echipamente.

Intr-un alt document, in 1975, care prezenta ultimele descoperiri ale cercetarii parapsihologice cehe si sovietice, se discuta pe larg despre PK (psihokinezia). Se mentiona numele celor mai cunoscuti parapsihologi, Kulaghina, Vinogradova si Ermolaev.

Despre Kulaghina se afirma ca avea capacitatea de a afecta tesuturile vii si era posibil sa si-o exercite si asupra tintelor umane.

Puterea Vinogradovei de a muta obiecte si capacitatile levitationale ale lui Ermolaev puteau fi folosite pentru a activa sau dezactiva sursele de putere, sau de a fura documente militare ori software. Generatoarele lui Robert Pavlita si indicatorii PK ai lui Julius Krmessky puteau fi folositi sa antreneze un mare numar de cetateni sovietici si cehi pentru a dezvolta si a controla abilitatile psihice latente.

Astfel de unitati operationale bine antrenate, alcatuite din persoane necunoscute, puteau fi folosite intr-un mare numar de actiuni secrete, sub acoperire. Mai putin spectaculos, dar mai semnificativ este faptul ca savantii sovietici si cei din Cehia au realizat un demers interdisciplinar, unificator, pentru a determina sursele de energie si interactiunile care intervin in PK.

Astfel, spune documentul citat, rusii si cehii par a fi mult in fata omologilor lor americani si europeni in realizarea acestui scop, deoarece este un pas destul de mic de la intelegere la aplicare si, fara indoiala, ca multe aplicatii au si fost directionate catre om pentru o serie de scopuri, fie ele bune, fie rele. Ambele supraputeri au devenit interesate de telekinezie datorita implicatiilor sale militare. Efectele telekinetice pot fi mici, dar nu este necesara prea multa forta pentru a distruge un circuit dintr-un sistem de ghidare a rachetelor sau pentru a distruge un capilar in creier.

Fortata sa se pregateasca pentru contractarea armelor psihice de catre sovietici, cehi si chinezi, care lucrau de ani buni in cadrul unor proiecte vaste in domeniul armei paranormale, cercetarile americane care au fost intreprinse in primii ani dupa 1970 erau de mica extindere in raport cu uriasele investitii pe care le suportau rusii pentru institutele de cercetare care pregateau razboiul PSI.

Aceasta stare de fapt se datora comunitatii stiintifice vestice, care minimaliza importanta paranormalului. Numarul de savanti dornici sa ajute CIA sa inceapa programe de spionaj psihic era foarte limitat din cauza starii proaste a cercetarii psihice in vest. Totusi, doi fizicieni, Russel Targ si dr. Hal Puthoff, s-au angajat pe acest drum. Ei au inceput cercetari in domeniul vederii la distanta cu Ingo Swann, la Institutul de Cercetari din Stanford (SRI), California.

La 6 iunie 1972, au inceput primele experimente. Ingo Swann a reusit sa influenteze psihic un magnetometru pe care il folosea Puthoff pentru a-i testa capacitatile. Apoi au urmat o serie de experimente de vedere la distanta asupra lui Swann, care n-au avut la inceput succesele scontate.

In cartea lui Jim Schanabel, “Spionii psihici”, se mentioneaza ca, in 1973, Swann a cerut coordonatele geografice ale unor locuri pe care trebuia sa le vada. Targ si Puthoff n-au acceptat la inceput aceasta idee, dar pina la urma au aprobat-o. Astfel, au pus in practica conceptul introdus de ei, vederea la distanta controlata (CRV), care constituie o sinergie a telepatiei si clarviziunii. Pentru aceste studii psihice, rusii folosesc termenul de psihotermica.

Spionul psihic in acest joc calatoreste mental spre destinatia respectiva, incearca sa obtina o imagine mentala a ceea ce se afla acolo si apoi sa schiteze ceea ce vede. Cu aceasta noua forma de vedere la distanta, eficienta lui Swann a crescut la niveluri acceptabile, astfel ca CIA a devenit suficient de interesanta pentru a creste finantarea acestor cercetari.

Atunci cand Puthoff i-a dat lui Swann coordonatele unui loc aflat la est de Muntele Shasta, din California, telepatul a descris acel loc: “Vad un munte spre sud-vest. Cred ca sint deasupra Oceanului”. Atunci cand i s-au dat coordonatele unui loc la 40 de kilometri de Muntele Hekla, din sudul Islandei, Ingo a declarat: “Vad un vulcan spre sud-vest”. cand Puthoff i-a dat coordonatele unui punct situat in mijlocul Lacului Victoria, acesta a declarat: “Simt un curent deasupra apei, care se indreapta catre uscat. Lacul este spre vest. Vad si un deal mare”.

Puthoff gindea ca Swann a descris obiectivul gresit, pina cand a consultat un atlas geografic si a inteles ca daduse coordonatele unui sat Ushashi, aflat la 50 de kilometri de Lacul Victoria, in directia sud-vest. Swann avusese dreptate. Rezultate ca acesta i-au permis lui Puthoff sa obtina finantare de la CIA.

In timpul desfasurarii acestor experimente cu Swann, Puthoff a primit un telefon de la un politist pensionar, nimit Pat Price. Acesta a dorit sa fie si el testat, pentru a i se observa capacitatile paranormale. Price a dat o descriere detaliata a bazei secrete americane aflate sub pamant. La experiment asista si Richard Kennett, reprezentantul CIA. Si Kennett a crezut la inceput ca Price gresea, deoarece el daduse coordonatele casei de vacanta a lui Richard din Virginia de Vest. cand Kennett a ajuns mai tirziu la casa sa de vacanta a aflat despre existenta bazei secrete, aflate linga casa sa. Era vorba despre centrul de interceptare a telefoanelor si a satelitilor spioni “Sugar Grove” aflat in schema de functionare a NSA (Agentia de Securitate Nationala din SUA). Price a revelat chiar si numele a 3 ofiteri superiori care lucrau acolo.

Din acest moment, DIA a luat foarte in serios cercetarile intreprinse de Puthoff, Targ si Price. Acestia erau suspectati a fi spioni comunisti, deoarece nimeni nu credea ca astfel de informatii supersecrete puteau fi aflate prin mijloace psihice.

Deoarece nu s-a gasit nici o proba in acest sens, agitatia creata s-a stins. Pentru a-i mai calma pe cei de la CIA, Price le-a dat informatii despre o baza similara celei a NSA, aflata in Rusia, la Muntele Narodnaia, in nordul muntilor Urali. El a descris baza subterana, proportia mare a femeilor in personalul bazei si antenele radar.

Intre Price si Swann a aparut o rivalitate. Price a fost recunoscut ca fiind cel mai bun spion psihic. Acesta a fost indrumat sa spioneze Semipalatinsk, mai precis cladirile existente acolo. Price a descris exact sferele de 20 de metri diametru si macaralele uriase construite cu ajutorul unor tehnici speciale pentru a sigila containerele cu bombe nucleare. Fotografiile din satelit au aratat ca ceea ce a vazut Price a fost corect.

Pina atunci se presupunea ca Semipalatinsk era o arma de tip “raza mortii” care isi datora energia exploziilor nucleare. Este indeobste cunoscut ca agentiile de informatii ucid pe cei care le ameninta puterea. Capacitatea lui Price de a spiona psihic era foarte mare; astfel, el putea citi la locul pe care il spiona cuvinte si numere.

Moartea lui Price, in 1975, a avut loc in circumstante misterioase. Se presupune ca sovieticii l-au otravit pe Price, foarte probabil cu micotoxina, o substanta care este produsa de un fungus. Se poate ca uciderea lui Price de catre KBG sa fi avut o prioritate deosebita, deoarece posibilitatile paranormale ale acestuia puneau in pericol programele psihotronice sovietice.

Este posibil, de asemenea, ca Price sa fi fost victima unui grup puternic de spioni psihici sovietici antrenati pentru uciderea la distanta. Oricare ar fi cauza adevarata a mortii sale, Price a fost prima victima a cursei inarmarii cu arma PSI.

Swann i-a convins pe Puthoff si Targ ca este in stare sa antreneze orice persoana pentru a spiona psihic. Scopul era de a antrena personal militar care lucra in domeniu, mai curind decit persoane care aveau deja calitati paranormale. Generalii, care il inspectau in cercetarile sale in domeniul PSI, au fost convinsi de Swann sa devina elevi in cadrul programului de CRV. Dupa parcurgerea programului, acesti ofiteri de grad inalt puteau spiona psihic fisiere strict secrete. Astfel, militarii au fost convinsi ca spionajul psihic poate deveni o arma aflata in uzul militar. Agenti operativi din CIA, DIA, NSA si alte organizatii secrete au urmat acest program.

Pentru antrenarea personalului din acest program s-a facut etapizare secreta pentru 20 de ani a cursurilor de spionaj psihic.

Acest program s-a numit “Star Gate”. Ingo Swann a utilizat sistemul sau de CRV, precum si protocoalele sale, inca de la experimentele initiale, pentru a-i ajuta la antrenamente pe nou-venitii in domeniul armei PSI. Aceste cursuri s-au generalizat apoi si pentru studiile comerciale sustinute in SUA, astazi la un cost de 7.000 de dolari pe saptamina.

Documente obtinute de la Serviciile de Informatii americane, care au fost publicate in revista Lobster, ne indica faptul ca Grill Flame era aripa operationala a programului Star Gate. Acesta a demarat in 1975, cand armata americana a inceput programul sau de cercetari pentru descoperirea a ceea ce poate afla inamicul prin folosirea spionajului psihic.

Din 1978, armata americana a primit misiunea de a obtine informatii prin spionaj psihic. Programul Ministerului Apararii american pentru CRV a fost plasat sub denumirea “Grill Flame” si condus de DIA, dar avind drept componente si agentiile de informatii ale statului. Acest proiect strict secret era cunoscut numai de circa 12 persoane din Pentagon si de oficialitatile Serviciilor Secrete. Mel Riley era unul dintre primii spioni psihici militari si facea parte din acest program.

In 1979, unul din primele sale obiective a fost testul nuclear chinez de la Lop Nor. El a vizualizat caderea din avion a bombei nucleare chineze, explozia acesteia, precum si esecul intrarii in reactie nucleara in lant. El a raportat ca bomba nucleara chineza era mai sofisticata decit credeau Serviciile de Informatii americane, chinezii facand uz de un perfectionat proces de imbogatire a combustibilului nuclear.

Sase persoane, in majoritate personal al armatei, erau testate de SRI (Stanford Research Institute) pentru a fi cooptati in proiectul “Grill Flame” si toti au fost gasiti compatibili cu respectivul proiect.

Acestia erau cunoscuti cu numele de cod “Naturalii”. Unitatea isi avea sediul la Fort Meade, in statul Maryland, si facea parte din NSA. Aici erau pregatiti spionii psihici pentru supravegherea bazelor militare sovietice si chinezesti.

La sfarsitul anului 1978, unitatea a primit misiuni ofensive de spionaj din partea comunitatii de informatii la care avea acces. Generalul Edmund Thompson, fiind comandantul unitatii, a reusit sporirea bugetului unitatii, si astfel au mai putut fi angajate trei persoane care sa se ocupe de CRV. Astfel, a putut fi creata divizia speciala de actiune. Printre succesele inregistrate de aceasta divizie se numara si vederea de la distanta a exploziei nucleare atomice chineze de la Lop Nor, din anul 1979, a ciupercii uriase care s-a format. Radiatiile nucleare erau vazute de Mel Riley ca o lumina de culoare verde.

Acesta a fost insarcinat de NSA sa spioneze un consul american din zona Marii Mediterane, de unde rusii extrageau informatii. Joe McMoneagle, un alt renumit spion psihic, a reusit sa descopere cum, vizavi de consulat, un rus avea un post de ascultare. El a mai descoperit si o echipa a NSA care ii supraveghea pe rusii care spionau consulatul cu mijloace electronice.

Acest fapt este prezentat de Jim Schnabel din interviurile realizate cu Puthoff, Riley, McMoneagle si Skip Atwater, unul din primii promotori ai CRV. Tot in 1979, McMoneagle a vazut lumina verde, cea pe care el o asimileaza radiatiilor nucleare, pe malul marii din Spania. S-a auzit mai apoi ca in acea regiune un bombardier american pierduse o bomba atomica.

Grupul a mai primit misiunea de a prevedea locul de impact al caderii statiei spatiale Skylab. cand aceasta, intr-un final, a cazut de pe orbita pe pamant, Skylab a lovit vestul Australiei. McMoneagle prezisese zona prin CRC. Grupul de lucru a mai descoperit locul in care s-a prabusit un elicopter american intr-o regiune indepartata din Peru. Au fost vizualizate corpurile arse ale pilotului si copilotului.

Rezultatele programelor de cercetare din literatura fantastica descriu telepatii militari ca pe niste PSI-corpuri care pot scana mintile oamenilor cum le e voia. Oare aceasta este numai o fictiune? Asa cum aminteam mai inainte, rusii au cheltuit sute de milioane de ruble pentru dezvoltarea ESP.

Nu ar fi fost posibil ca si americanii sa dezvolte astfel de programe care sa permita punerea la punct a tehnologiei de scanare telepatica? De fapt, obiective umane au fost spionate psihic pentru comunitatea agentiilor de informatii americane.

Cartea despre care am pomenit mai inainte “Remote Viewers” documenteaza ca grupul Grill Flame a interogat psihic cu succes un agent al unei tari est-europene despre care CIA avea informatii ca era spion.

McMoneagle l-a scanat si a aflat ca primise mari sume de bani. In timpul supunerii acestuia la testul cu detectorul de minciuni, atunci cand i s-a pus intrebarea despre primirea banilor, spionul a exclamat: “Aceasta de unde o stiti?”.

Surse: english.pravda.ru/science/tech; azumix.ablog.ro/spionajul-psihotronic.


25/11/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Americanii iau in calcul un „Pearl Harbour electronic”,posibilitatea unei apocalipse informatice.

 Fostul şef al serviciilor americane antiterorism Richard Clarke a prezentat un scenariu apocaliptic, în care problemele încep de la prăbuşirea uneia dintre reţelele Pentagonului. La scurt timp după   aceea, companiile care asigură accesul la internet nu mai funcţionează, iar incendii şi explozii au loc la rafinării mari din Philadelphia şi Houston.

Defecţiunile la uzinele chimice provoacă nori letali de clor.Controlorii de trafic aerian anunţă mai multe coliziuni în aer, iar garnituri de metrou se ciocnesc la New York, Washington şi Los Angeles.

În peste 150 de oraşe se întrerupe alimentarea cu curent electric.
Zeci de mii de americani mor într-un atac comparabil cu detonarea unei bombe nucleare, în mai puţin de 15 minute şi fără ca vreun terorist sau soldat străin să intre pe teritoriul ţării, scrie Clarke în cartea sa, „Războiul informatic: Următoarea ameninţare la adresa securităţii naţionale”.

Statele Unite trebuie să se pregătească pentru un atac informatic de amploare, care ar putea provoca morţi şi distrugere în toată ţară în mai puţin de 15 minute, a avertizat fostul şef al serviciilor americane antiterorism Richard Clarke, citat de The Telegraph.Clarke a avertizat că lipsa de pregătire a Americii pentru un atac terorist informatic poate duce la un „Pearl Harbour electronic”, relateaza realitatea.net.

Potrivit expertului, Statele Unite sunt în prezent mult mai vulnerabile în faţa unui atac informatic decât Rusia, China şi chiar Coreea de Nord, ţări care fie au capacităţi mai bune de apărare informatică, fie depind mai puţin de internet.

SUA s-au confruntat deja cu două „focuri de avertisment” în acest domeniu. Hackeri din Rusia şi China au implantat cu succes viruşi în sistemul de alimentare cu curent electric al Statelor Unite, ce au lăsat în urmă programe care pot fi folosite pentru sabotare, la un moment dat. În plus, nord-coreenii au reuşit să blocheze serverele Departamentului pentru Securitate Internă, Trezoreriei, Pentagonului şi altor departamente guvernamentale. (L.N.)

 Clarke a mai avut dreptate şi în alte cazuri. Ca şef al serviciilor antiterorism în timpul preşedinţiei lui Bill Clinton şi apoi a lui George Bush, el a avertizat că este nevoie de o apărare mai bună în faţa al-Qaida.

Potrivit expertului, Statele Unite sunt în prezent mult mai vulnerabile în faţa unui atac informatic decât Rusia, China şi chiar Coreea de Nord, ţări care fie au capacităţi mai bune de apărare informatică, fie depind mai puţin de internet.

 9 mai 2010

Detalii:
http://www.realitatea.net/americanii-se-pregatesc-de-o-apocalipsa-informatica–un-pearl-harbour-electronic_712797.httml

http://www.agentia.org/

 Cum va sfarsi America? Apocalipsa la alegere:

http://cristiannegureanu.blogspot.com/2009/08/cum-va-sfarsi-america-apocalipsa-la.htm

15/05/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: