Episcopul romano-catolic Marton Aron şi spionajul maghiar în spaţiul transilvanean, după marea Unire de la 1918

Episcopul romano-catolic Marton Aron în documentele serviciilor speciale românesti si ale Procuraturii Militare Principale Târgu-Mures

In loc de preambul

In perioada interbelica, in atentia Directiei Politiei de Siguranta (DPS), precum si a Serviciului Secret de Informatii (SSI) din Romania au intrat si anumiti preoti maghiari de diferite confesiuni, care au desfasurat, direct sau prin interpusi, actiuni ostile statului roman, fie prin aducerea pe cai ilegale din Ungaria si difuzarea pe teritoriul Romaniei – si in mod deosebit al Transilvaniei – a unor materiale de propaganda revizionista si nationalist-sovina, fie prin implicarea lor in constituirea unor vaste retele de culegere de informatii.

Un asemenea caz il constituie si cel al episcopului Márton Áron, figura emblematica a Bisericii romano-catolice din Romania.

FOTO 1: Márton Áron (1896 – 1980), episcop romano-catolic de Alba Iulia din februarie 1939

Diplomatie, propaganda si un spionaj activ

Dupa instaurarea regimului condus de Horthy, Ungaria a inceput o intensa campanie internationala de contestare a prevederilor tratatelor incheiate la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) si in mod deosebit pe cel de la Trianon din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscuta “de jure” ca parte componenta a Regatului Romaniei, urmare a actului “de facto” petrecut la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia si care facea cunoscuta vointa romaneasca liber exprimata si temeinic fundamentata din punct de vedere istoric.

Actiunile in plan diplomatic international desfasurate cu multa insistenta si persuasiune de catre diplomatia maghiara in vederea revizuirii tratatelor, au fost dublate de alte actiuni mult mai elaborate, cele desfasurate pe frontul secret.

La acel moment, Ungaria dispunea de mai multe avantaje. Avea retelele informative constituite inca de pe timpul Austro-Ungariei – dar care acum se gaseau in “conservare” – avea cadre de informatii pregatite chiar pe relatia Transilvania si mai dispunea de un imens avantaj: in zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment sovin si iredentist.
In aceste conditii, Ungaria a putut sa promoveze un spionaj activ intr-o zona de care – cel putin din punctul ei de vedere – nu s-a considerat niciodata despartita sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar despartita. 

Ungaria revizionista a gasit cea mai mare sustinere din partea Marii Britanii. O buna parte din elita maghiara intretinea si cultiva relatii apropiate cu inalta societate engleza. Trebuie mentionat faptul ca un sprijin important acordat politicii promovate de Ungaria, a fost din partea lordului Rothermere care era proprietarul unui grup de ziare de succes si cu mare influenta atat in Anglia, cat si in strainatate .

Aceasta ampla campanie orchestrata cu mult profesionalism la Budapesta, era dublata de actiunile de propaganda promovate in strainatate de “Liga Revizionista”, dar si de alte organizatii neguvernamentale. Din 1927, cand a fost infiintata, si pana in 1940, Liga a publicat 228 de carti, reviste si ziare cu caracter revizionist in limbile germana, italiana, franceza, engleza, spaniola, finlandeza, portugheza si maghiara.

Din acest total, un numar de 124 de publicatii se ocupau de asa-zisa “problema a Transilvaniei” si ajungeau pe diferite cai si in Ardeal. Societatile feminine maghiare organizate pe baze confesionale, organizatiile si asociatiile culturale contribuiau si ele la propaganda revizionista.

Márton Áron, portret neretusat

Personal consider ca despre episcopul romano-catolic Márton Áron nu s-a scris inca totul. Exista documente in arhivele romanesti (ale serviciilor speciale de dinainte de 1948, dar si de dupa acest moment), documente chiar si in arhivele muresene, care fac referire la persoana sa, exista studii publicate in reviste precum “Dosarele istoriei”, exista note informative despre activitatea episcopului in “Cartea Alba a Securitatii”, dar si volume care amintesc, in anumite contexte, de persoana episcopului.
Un studiu temeinic, care sa valorifice intr-o conceptie unitara si aceste informatii obtinute din mai multe surse istorice este mai mult decat necesar.

In prezent, atunci cand vine vorba despre persoana episcopului aproape toti interlocutorii maghiari se refera cu predilectie la momentul 18 mai 1944 cand, aflat in Biserica “Sfantul Mihail” din Cluj – spre cinstea sa – episcopul a avut taria morala, demnitatea si curajul sa condamne politica horthysta fata de evrei.

“Magyar Katolikus Lexikon” , ca dealtfel  majoritatea  scrierilor  maghiare, atunci cand se refera la viata si activitatea episcopului, spun destul de laconic ca, citez: “…a pledat pentru drepturile maghiarilor din Transilvania…”, insistandu-se, in mod deosebit pe opozitia sa manifestata fata de regimul comunist din Romania, fapt care desigur, nu poate fi contestat.

FOTO 2: Mihail Moruzov (1887-1940), sef al Serviciului Secret de Informatii (1924-1940)

Ce inseamna insa atat de evazivul, “a pledat”? O serie de documente si studii romanesti ne indica insa faptul si o alta latura a personalitatii episcopului Márton Áron. Inca din perioada interbelica Márton Áron a actionat constant impotriva unitatii statului national unitar roman ca unul dintre “varfurile de lance” ale actiunii revizioniste.
In documentele SSI era considerat, citez: “…unul din conducatorii actiunii iredentiste maghiare in tara noastra.”  Márton Áron se dovedea, asa cum ni-l prezinta rapoartele SSI, “un dusman neimpacat a tot ce este romanesc”.
Inainte de a alege calea spirituala, Márton Áron a luptat in primul razboi mondial – avand gradul de locotenent – in Divizia Secuiasca, unitate militara care potrivit tot rapoartelor SSI: “era vestita pentru atrocitatile comise contra romanilor.” 

Fusese ranit de trei ori, in luptele de la Doberdo, Pasul Oituz si Asiago. In anii ’30, episcopul facea dese deplasari, inclusiv la Targu-Mures, raspandind cuvantul Domnului – si nu numai -, de vreme ce era urmarit indeaproape de SSI, dar si de organele specializate din Siguranta Statului. Ironia sortii este aceea ca, peste ani, dosarul sau informativ intocmit de SSI si de organele specializate din Siguranta Statului avea sa fie preluat de Securitatea statului comunist si repus in circuitul operativ. 

        
Complot antistatal la Targu-Mures

In 1921, DPS a descoperit un complot la Arad pus la cale de organizatia secreta revizionista “Maghiar Fiatolok”, organizatie ce avea legaturi in mai multe orase din Transilvania.

Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleasi organe de Siguranta in 1923 la Cluj, complot ce avea ramificatii la Targu-Mures si Targu-Secuiesc.

Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit in 1937 si a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din Romania care, asa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Presedintiei Consiliului de Ministri al Ungariei.

Aceeasi Presedintie a donat tot in 1937, 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. In 1939, SSI a identificat o vasta retea de spionaj maghiar formata din 172 de persoane, care avea drept centre de baza Oradea, Targu-Mures si Satu-Mare cu ramificatii si in alte localitati din tara.
Perchezitiile au scos la iveala o lista cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ si de propaganda antiromaneasca, precum si un post de radio emisie-receptie ce functiona clandestin la Episcopia Reformata din Satu-Mare.

In deceniul patru al secolului XX, actiunile agresive ale spionajului maghiar contra Romaniei s-au inmultit. Acest fapt a reiesit si dintr-un raport din 1939 al SSI, care arata ca pana la acel moment, au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare.

Dupa cum se poate observa serviciile secrete romane si-au facut datoria cu consecventa si profesionalism, in ciuda faptului ca regele Carol al II-lea (1930-1940) a incercat sa si le subordoneze si sa le ignore munca. Rapoartele si analizele lor n-au fost insa luate in seama, iar rezultatele acestei ignorante dovedite de factorii de conducere s-au vazut in vara anului 1940 cand Romaniei i-au fost impuse grave amputari teritoriale.
Episcopul Márton Áron – indicativul “P.I.S”

Contraspionajul roman nu a putut stabili data exacta la care Márton Áron a fost recrutat de serviciile de informatii maghiare, desi anumite actiuni ale sale l-au adus in atentia organelor speciale romanesti inca de pe la jumatatea deceniului al treilea al secolului XX. In octombrie 1941, Marton Aron a intrat in legatura cu rezidentul de spionaj al legatiei maghiare de la Timisoara.
A fost momentul in care contraspionajul roman nu a mai avut nici un dubiu despre activitatea sa, mai ales ca anterior reusise sa procure Codul spionajului horthyst, fapt care a ramas necunoscut maghiarilor pe toata durata razboiului, dar care le-a permis romanilor sa deconspire si sa anihileze o serie de organizatii si retele de spionaj maghiare de pe teritoriul Romaniei.

Una dintre cele mai importante retele maghiare de spionaj din Transilvania – cu ramificatii si la Targu-Mures – a fost cea condusa de episcopul Márton Áron.
Informatiile culese de el personal sau sau de cei din organizatia sa erau cifrate cu ajutorul cartii “Piszkos Fred visszatér” (“Intoarcerea mizerabilului Fred”) si trimise apoi la destinatie. Indicativul cu care Márton Áron era apelat de Centrala Serviciului de Spionaj Maghiar de la Budapesta era permanent fiind format din grupul de litere “P.I.S.” si reprezenta initialele tipografiei la care a fost tiparita cartea de mai sus. Indicativul cu care Márton Áron trebuia sa raspunda era de fiecare data altul.

Prin intermediul Adelei Visnovitz – agenta a spionajului englez – s-a reusit a se realiza legatura lui Márton Áron cu englezii, episcopul devenind astfel agent dublu, facand uneori un joc foarte complicat si inca greu de inteles si azi.

Prin intermediul Elenei Bindasz, nascuta la 15 decembrie 1899 la Targu-Mures, maghiara de religie ortodoxa (?), Márton Áron a reusit sa afle foarte multe informatii legate de moralul armatei romane, ce vorbesc militarii intre ei, ce nemultumiri au, etc.

In acelasi timp, prin intermediul aceleiasi Bindasz Elena, care ajunge si ea sa o cunoasca pe Adela Visnovisz (agenta engleza), Márton Áron a facut cunostinta cu Matei Ioan, cetatean iugoslav de etnie romana, fost aviator in armata iugoslava si care se refugiase in Romania datorita prigoanei germane.

Matei il va pune in legatura pe Márton Áron cu maiorul sarb Bosco Stanoilovici, fost atasat militar iugoslav in URSS, un filo-englez cu relatii atat in spionajul englez, cat si in cel sovietic.

Reteaua lui Márton Áron va creste foarte mult intr-un timp relativ scurt, aceasta fiind capabila chiar si de sabotaje.
Elena Bindasz, care la un moment dat este arestata de autoritatile romane, va indica sabotajele executate, modul de operare, de unde se procura explozibillul necesar, insa il va deconspira cu aceasta ocazie si pe episcop, ca dealtfel intreaga retea condusa de el. Reactia autoritatilor romane a fost nuantata de la caz la caz.

Daca in unele situatii retelele maghiare care operau pe teritoriul Romaniei au fost anihilate rapid pronuntandu-se ani grei de inchisoare si chiar condamnari la moarte, cel putin in cazul lui Márton Áron nu s-a intamplat acest lucru.

Daca din diverse ratiuni episcopul (spion) Márton Áron s-a bucurat in perioada interbelica, dar si in timpul razboiului de un tratament cu menajamente, nu acelasi lucru se va intampla dupa 1948. Comunistii, care pusesera mana si pe arhivele serviciilor speciale romane de dinainte de 1940, nu l-au mai tratat cu aceeasi intelegere pe episcop, ba dimpotriva, il vor aresta si condamna pe viata.

Eliberat totusi de autoritatile comuniste dupa mai multe interventii exceptionale la cel mai inalt nivel, episcopul Márton Áron aflat acum in domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia, a continuat sa desfasoare – in ciuda posibilitatilor limitate – actiuni atat impotriva statului roman, cat si a regimului comunist.
Actiunile episcopului Márton Áron din perioada anilor 1945 – 1949 a fost strict monitorizata de serviciile statului roman, respective de Siguranta Statului pana in 1948, si de Securitate dupa 1948.

Personaj charismatic, cu o mare putere de convingere asupra multimilor si care se bucura de un respect deosebit in randul conationalilor sai, Márton Áron putea polariza oricand o miscare de rezistenta de mare amploare si impact.

Aflandu-se sub filaj operativ, deplasarile si actiunile sale in Transilvania erau insa strict monitorizate, astfel incat actiunile sale erau predictibile si drept urmare, au putut fi contracarate. Intr-o nota-raport a serviciilor de contraspionaj romane din 1947, el era indicat ca facand parte din agentura Serviciului Maghiar de Informatii care opera in Romania.   

”Trei variante pentru Ardeal” – Grupul Fodor in ancheta Procuraturii Militare muresene

Ardeal independent, Ardealul dat in intregime Ungariei sau Ardealul sa fie despartit in doua parti egale intre Romania si Ungaria. Potrivit referatului intocmit de Procuratura Militara Principala Targu-Mures si inaintat Procuraturii Militare Bucuresti – referat insotit de concluziile de invinuire puse pe data de 22.01.1958 – aceastea erau cele trei variante concepute de un grup de invinuiti din care faceau parte  Fodor  Pavel,  Haidu  Geza, Szentmartoni Valentin si Szocs Ignatiu.

In cadrul anchetei desfasurate pe parcursul mai multor luni se ajunsese la concluzia ca grupul era cu mult mai numeros si se aflase intr-o permanenta legatura cu episcopul romano-catolic Márton Áron, proaspat eliberat din inchisoare – fusese condamnat pe viata in 1951, dar i se intrerupsese incarcerarea la interventia Prezidiului Marii Adunari Nationale – iar la momentul respectiv, 1958, episcopul se afla in domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia.

Desi am studiat mai multe documente – si presupunand ca ancheta a fost facuta cu un minim de profesionalism – pentru mine ramane totusi intrebarea, cine a fost adevaratul inspirator al respectivului grup, Fodor Pavel sau Márton Áron? ” Grupul Fodor”, cum era denumit in documentele de ancheta, se afla in in filaj operativ inca din 1955 fiind arestat in 1957, la Targu-Mures, si fusese pus imediat in relatie cu persoana episcopului Márton Áron, un lucru relativ simplu, deoarece Fodor Pavel se intalnise de mai multe ori cu episcopul in acest interval de timp.

La momentul arestarii grupului, 1957 – episcopul aflat in domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia, asa cum spuneam anterior – era si el in filajul operativ al securitatii.

Referitor la Fodor Pavel, in cuprinsul referatului se arata: “In luna august 1955 a facut o vizita episcopului Márton Áron cu care ocazie a dus discutii dusmanoase la adresa regimului de democratie populara… Márton Áron ii aduce la cunostinta ca arestarea lui s-a datorat faptului ca in mai multe ocazii s-a manifestat public ca teritoriul Ardealului dupa 1944 nu a fost dat sub guvernarea Ungariei”.

Initial s-au propus trei variante pentru rezolvarea problemei Ardealului, in final – 1956 – cazandu-se de acord doar asupra uneia dintre ele: “…invinuitul Fodor Pavel ramanand la concluzia ca rezolvarea problemei cedarii teritoriului Ardealului sa se faca la impartirea in doua parti egale, intre Romania si Ungaria, propunere cu care este de acord in intregime si episcopul Márton Áron…” .

Actiunile grupului Fodor au fost puse in relatie – cel putin asa rezulta din ancheta – cu evenimentele revolutionare anticomuniste din octombrie 1956 din Ungaria.

“In luna octombrie 1956, se mentiona in referat, invinuitul Fodor Pavel a crezut ca a sosit momentul de a actiona… si a intocmit mai multe schite cu impartirea teritoriului Ardealului.

Pe baza acestor schite a intocmit o harta a teritoriului Ardealului pe care a trecut toate localitatile, bogatiile – sol, subsol – cu linii de demarcatie a frontierei planuite de el intre Romania si Ungaria…” .

In continuare, in cuprinsul referatului se mai aratau contactele pe care Fodor Pavel le-a avut cu diverse persoane de etnie maghiara pe care ar fi incercat sa le recruteze.

In ceea ce-l priveste pe Csiha Coloman, se mentiona: “In interogatoriile ce i s-au luat cu ocazia anchetei penale arata ca l-a cunoscut pe invinuitul Fodor Pavel, prin parintii sai inca de mult timp… invinuitul Fodor Pavel i-a povestit despre vizitele facute episcopului Márton Áron si relatiile pe care le are cu acesta…” .
Dincolo de schite (harti), planuri mai mult sau mai putin elaborate si recrutarea de membri, grupul Fodor s-a dovedit insa incapabil sa actioneze eficient dintr-un motiv cat se poate de simplu: conditiile anului 1956 erau cu totul altele fata de cele – sa spunem – ale anului 1945 sau 1946.
Episcopul Márton Áron mai este indicat si dupa 1965 intr-un dosar operativ al Securitatii, dosar cu referire la actiunile intreprinse de dr. Dobai Stefan si profesorul Komaromi Iosif, dar fara ca episcopului sa-i fie evidentiata o implicare directa, activa.

 

Prof. Nicolae BALINT –  (Fragment din volumul in curs de finalizare ”Politica si spionaj in spatiul muresean – Studii si cercetari”)

CITITI SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/spionajul-maghiar-in-romania/

BIBLIOGRAFIE

 

 

– Balint, N., Ecouri muresene ale revolutiei din Ungaria din octombrie 1956, in Anuarul Arhivelor Muresene, Editura Cromatic Tipo SRL Targu-Mures, nr. IV/2005;
– Balint, N., Zece ani de teroare. Procuratura Militara Principala Targu-Mures, Editura Nico, Targu-Mures, 2008;
– Bodeanu, Denisa, ”Arestarea, procesul si detentia episcopului  Márton Áron in documentele din Arhiva CNSAS”, in ”Caietele CNSAS”, an IV, nr. 1-2 (11-12)/2013, pp. 232-233;
– Chiriac, Fl., Revizionism maghiar sub semnul crucii, in Dosarele istoriei, an. VII, nr. 11 (75), 2002;
– Dios, I., Magyar Katolikus Lexicon, Budapesta, 2003;
– Pascu, St., si Stefanescu St., Jocul periculos al falsificarii istoriei – culegere de studii si articole, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986.
– Pelin, M. si colectiv, Cartea Alba a Securitatii, vol. I, Editura Romacartexim, Bucuresti, 1997;
– Rogojan, A., Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale, Editura Compania, Bucuresti, 2011;
– Rogojan, A., si Poncea, T.V., Spionajul si extremismul ungar in Romania, Editura Proema, Baia Mare, 2010;
– Spanu, A., Istoria serviciilor de informatii / contrainformatii romanesti in perioada 1919-1945, Casa editoriala Demiurg, Iasi, 2010;
–  Spanu, A., Serviciul de informatii al Romaniei in razboiul de intregire nationala (1916-1920), Editura Militara, 2012.
– Vinteler, O., si Tetean, D., Problema transilvana (….), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014;
– DJMAN, fond Procuratura Militara Principala Targu-Mures, dosar 295/1957, dosar 355/1957, dosar 437/1958.

Publicitate

Teoria conspirației : Proiectul ultrasecret “Apocalypse” privitor la un sfarsit biblic al lumii. VIDEO

 

 

 

 

Foto: CladireaPentagonului – Ministerul Apararii al SUA

Numeroase teorii ale conspiratiilor s-au derulat  de-a lungul vremii, insa adevarul din spatele operatiunilor din umbra iese de obicei la iveala de-abia dupa scurgerea multor ani.

Printre presupusele conspiratii care au emotionat publicul larg in ultima vreme, s-a aflat si  Programul stiintific militar american  „HAARP” (High Frequency Active Auroral Research Program).

 

HAARP – De la teoria conspirației la realitate

Unii analisti afirma ca instalatia HAARP ar putea controla vremea si ar putea fi folosita chiar ca o arma.

Conform unor oameni de stiinta, undele radio extrem de concentrate ar putea fi „impinse” in ionosfera, schimbandu-le pozitia fata de suprafata Pamantului.

Acest lucru ar putea afecta presiunea aerului si vremea, cauzand instabilitatea vremii si furtuni puternice.

Prin urmare, teoreticienii conspiratiei cred ca guvernul american ar putea folosi HAARP pentru a crea furtuni directionate in anumite regiuni si alte fenomene meteorologice extreme.

 

Date stiintifice oficiale

În mod oficial, HAARP sau High Frequency Active Auroral Research Program, este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite,in  Alaska.

Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ.

Fiind un program științific, guvernul american alocă anual un buget recunoscut oficial de 30 milioane de dolari. HAARP este desfășurat de Institutul de Geofizică al Universității din Alaska de la Fairbanks iar titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force.

HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E al Universității Alaska de la Fairbanks, iar sistemul propriu-zis se afla  într-o bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind in principal US Space Force.

Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o rețea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părți din ionosferă prin intermediul undelor radio.

Intr-o prima faza au fost construite 48 de antene, urmând ca în final numărul acestora să ajunga la 360.

Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus.

Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.

Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia şi Suedia.

Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Japonia. Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk.

Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect.

Programul de cercetare HAARP a provocat polemici diverse, datorita faptului ca o consecinţă a experienţelor desfăşurate in cadrul lui ar fi în opinia specialiştilor şi faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio, poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ, şi poate crea găuri în ionosferă, producând pătrunderea razelor cosmice nocive.

S-a afirmat că acest program ar putea declanşa cutremure şi ar transforma atmosfera, astfel încât „cerul să ardă”.

Puterea acestui sistem depinde de gradul de penetrare, unghiul de incidenţă, polarizarea undei, precum şi de condiţiile din ionosferă.

Originile H.A.A.R.P.

Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaș și sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaţii.

Brevetul american al lui Eastlund, Metodă şi aparatură pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera şi magnetosfera Pământului, a fost etichetat ca secret timp de un an.

Prin încălzitorul ionosferic Eastlund, radiaţia frecvenţei radio este concentrată şi focalizată într-un punct din ionosferă, trimiţându-se astfel o cantitate de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt.

„Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară.

Pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obţină efecte pozitive asupra mediului.

Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentraţia unei anumite molecule sau a anumitor molecule.

De exemplu, concentraţiile de ozon și azot din atmosferă pot fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe principiul aflat la baza uneia dintre invenţiile lui Nikolas Tesla și anume rezonanţa care influenţează sistemele planetei.

Dacă sistemul HAARP ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere.”

Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare American, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor ’40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut “forme de luptă de război care sunt de neimaginat”.

Era in 1945, pe cand cresteau tensiunile intre rusi si americani si fiecare parte incerca sa speculeze puterea de distrugere continuta de fenomenele naturii.

O putere considerata de catre teoreticienii Razboiului Rece potential superioara celei a armelor atomice.

De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind proprietăţile și utilizarea undelor electromagnetice – Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991, Alliate Force în 1999 – ce aveau drept scop distrugerea comunicaţiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. In anii ’60, Academicianul rus Mihail Budyko a formulat ipoteza conform careia, imprastiind particule de funingine pe o banchiza, aceasta ar putea fi topita in mod ireversibil.

În 1958, consilierul şef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului şi cerului, așadar de influenţare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date“.

În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, consilier ştiinţific al Preşedintelui Johnson, a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare, făcând un comentariu revelator:

„Cheia unui război geofizic constă în identificarea instabilităţilor mediului, astfel încât prin adăugarea unei cantităţi mici de energie să se elibereze cantităţi mult mai mari de energie.”

MacDonald avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme.

Oamenii de știinţă lucrează de zeci de ani la metodele războiului geoclimatic, pe care îl numesc eufemistic „modificarea vremii”. Americanii recunosc că în timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume importante pentru desfăşurarea Operaţiunii Popeye, prima aplicaţie a războiului climateric.

În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor comuniste din Vietnamul de Sud.

Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury.

S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus.

Finanţarea acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaţia militară americană şi-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat este interzisă“.

Edward Teller , considerat parintele bombei H, a fost multa vreme unul dintre putinii avocati ai geoingineriei climatice.

El a sustinut in 1997 necesitatea de a proteja Terra prin intermediul unui ecran de particule de sulf.

Teller a propus crearea unui ecran solar prin introducerea de particule reflectorizante in straturile superioare ale atmosferei.

Armata SUA spune ca sistemul HAARP este capabil:

– sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
– sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
– sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
– sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
– sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
– sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
– sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor.

Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante.

Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.

De la date ştiinţifice la teoria conspiraţiei

În 1996, în timpul prezentării unui raport al Departamentului de Apărare, secretarul general al apărării, William S. Cohen, a spus că “guvernele pot modifica clima, declanşa cutremure şi produce erupţii vulcanice, de la distanţă, doar prin utilizarea undelor electromagnetice”.

Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă.

Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.

Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale.

Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală.

Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de “costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol.

Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.

Întâmplările meteorologice neobişnuite din SUA şi din Europa Occidentală au fost intens documentate.

Totuşi, ceea ce mass-media oficiala nu a subliniat este acel număr de schimbări climatice dramatice şi neobişnuite care s-au produs în ultimii ani în ţări care sunt identificate ca posibile ţinte ale puterilor occidentale.

De exemplu, tiparele meteorologice din Coreea de Nord, au fost marcate încă de la mijlocul anilor ’90 printr-o succesiune de secete, urmate de inundaţii si cutremure recente.

Rezultatul a fost distrugerea unui întreg sistem agricol. În Cuba, tiparul este similar cu cel observat în Coreea de Nord.

În Irak, şi Siria, o secetă devastatoare s-a produs în 1999.

Teoriile neoficiale au încins Internetul, mai ales după amenințările în lanț ale regimului comunist de la Phenian, care invocau un atac nuclear preventiv împotriva SUA.

Mai puțin vocal în ultima perioadă, Iranul rămâne pe agenda îngrijorărilor Washingtonului, după ce experții au dat ca sigur că nu mai e mult până când Teheranul va avea bomba nucleară.

Motive suficiente pentru ca americanii să fi recurs la HAARP.

Primul seism din Iran, de 6,3, a avut loc la mică distanță de centrala atomică iraniană de la Bushehr.

Cutremurul de la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord a avut 6,2 pe Richter și s-a resimțit și la Phenian.

În Afganistan, o secetă de patru ani, din perioada precedentă invaziei americane din 2001, a generat distrugerea unei economii bazate pe producătorii agricoli, care a dus la o foamete larg răspândită.

Deşi nu există nicio dovadă cum că aceste întâmplări meteorologice sunt rezultatul unui armament climatic, Laboratoarele Geofizice Phillips, care sunt partenere în proiectul HAARP, predau un curs pentru personalul militar de la Baza Aeriană Hanscom din Maryland numit “Tehnici de Modificare a Condiţiilor Meteorologice”.

Cursul subliniază declanşarea furtunilor, uraganelor etc pentru uz militar.

Trebuie subliniat faptul că aceste tehnici pot provoca haos pe pieţele financiare şi de mărfuri şi pot fi folosite ca un instrument “de comerţ interior” în vederea unor câştiguri financiare.

Manipularea meteorologică are abilitatea de a destabiliza instituţiile unei ţări. În acelaşi timp, tulburările în agricultură crează o dependenţă mai mare faţă de ajutorul alimentar şi de importurile de cereale din alte ţări mai “norocoase”.

Nu doar adepții teoriilor conspirației au motive să se teamă de puterea HAARP. În urmă cu câțiva ani, Parlamentul European a calificat programul american drept „o îngrijorare globală”.

Oamenii de știință aduși în fața legislativului UE au explicat că această armă terifiantă are puterea de a da peste cap vremea într-o țară și de a declanșa efecte catastrofale.

Rușii au și ei, de peste 20 de ani, un program similar, numit Sura. Se află în centrul Rusiei, în locuri mai ascunse, la 150 km de Nijnii Novgorod. „Sura” aparține Institutului de Cercetare în domeniul radiofizicii.

HAARP face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică.

Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.

Pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.

Chiar dacă cele mai multe aspecte legate de HAARP sunt ținute secrete, din motive de „securitate națională”, se știe că în 2003 programul dispunea de 48 de antene uriașe, înalte de 20 de metri, legate toate la un emițător de 1 MW.

Proiectul final prevede însă instalarea a 360 de antene – 3 megawați, fiecare. Se mai spune că uriașele antene amplasate în Alaska sunt „urechea” imensă prin care Pentagonul reușește să intercepteze comunicațiile din toată lumea.

Baza militară de la Gakhona, din nordul SUA, este înconjurată de sârmă ghimpată, întreg perimetrul este păzit de pușcași marini, iar spațiul aerian de deasupra sa este închis oricăror avioane.

Instalații HAARP pe glob :

Cei mai multi dintre voi stiati despre existenta antenelor HAARP si despre folosirea acestora in modificarea vremii , eruptii vulcanice , cutremure, control mintal si altele.

Dar ceea ce nu stiati este ca in lumea mai sunt alte antene la fel ca si HAARP unele chiar mai puternice de cateva sute de ori . Acestea se afla raspandite pe tot globul .

De exemplu cea mai puternica se afla in Norvegia, mai precis in nordul Norvegiei.

A doua antena ce este situata pe teritoriul american in Alaska numita HIPAS ,adica,, Hight Power Auroal Stimulation Observatory ,, . HIPAS este situata la 30 mile nord est de Fairbanks.

Campul de antene HIPAS se intinde pe o distanta de 120 de acrii . Aceasta are o putere de 70 de Megawati spre deoasebire de HAARP care are doar 3.6 Megawati.

Coordonatele pentru GOOGLE MAPS pentru a vizualiza antenele este : 64°52’21.18″N 146°50’18.78″W . Mai jos puteti vizualiza o parte din campul de antene HIPAS :

Al doilea camp de antene este cel din Japonia numit MU Radar . A fost folosita inca din 1984 de catre centre de cercetare interne si externe , aceasta are o putere de numai 1 Megawat.

Antena e alcatuita din 475 antene Yagi asezate intr-un cer cu diametrul de 103 metrii. Coordonatele acesteai sunt 34°51’14.80″N 136° 6’19.45″E , si o puteti vedea in imagine :

Arecibo Observatory este o alta antena localizata in Puerto Rico . Se intinde pe un diametru de 302 m si o fera o putere de 2 Megawati. – 18°20’39”N, 66°45’10”W

Cea mai puternnica antena este situata in Norvegia si este vorba despre EISCAT, European Incoherent Scatter Scientific Association care este format din 3 antene in Nordul Norvegiei si una langa Svalbard .

Puterea generata de EISCAT este de 1 Gigawat pe cand HAARP are o putere de doar 3.6 iar HIPAS are 70 de Megawati . Coordonatele acesteia sunt 69°35’1.06″N 19°12’57.11″E :

Antena din Rusia are o putere de 190 de Megawati si este numita SURA. Aceasta se aseamana cu antena americana HAARP . Coordonatele acesteia sunt 56° 7’10.32″N 46° 2’4.41″E .

Va pun la dispozitie o lista cu locatiile instalatiilor ce fac parte din acest proiect:

1. HAARP/Alaska – 62°23’29.66”N, 145°06’58.47”W

2. Millstone Hill Radio Observatory – Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″

3. Platteville Atmospheric Observatory Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″

4. NERC/MST, UK – 52°25’28″N 4°0’18″W

5. Sura Facility Nizhniy Novgorod, Russia – 56°7’9.70”N, 46°2’3.66”E 56°08’N, 46°06’E

6. National MST Radar Facility NMRF

7. Andra Pradesh, India – 13°27’26.68”N, 79°10’30.74”E

8. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru – 11°57’6”S, 76°52’27”W

9. Jindalee Operational Radar Network JORN

10. Long Reach, Australia – 23°24’S, 143°48’E

11. Leonora, Australia – 28°19’02.5608”S, 122°50’36.4416”E

12. Laverton, West Australia – 28°19’36.29”S, 122°0’18.84”E 23°39’28.9692”S, 144°08’43.5552”E

13. Alice spring, Australia – 22°58’03.2196”S, 134°26’52.5732”E

14. Arecibo, Porto Rico – 18°20’39”N, 66°45’10”W

15. EISCAT, Norway – 69°35’10.67”N, 19°13’28.62”E

16. HiScat/Teracom, Sweden – 55°49N, 13°44E

17. China Research Institute of Radiowave Propagation – 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E

– În aceeasi categorie mai intra si:
1. Poker Flat Research Range Near Chatanika, Alaska 65° 7’37.10″N 147°29’37.61″W, 65° 7’48.34″N 147°28’14.05″W , +65° 7′ 55.61″, -147° 27′ 14.98″

2. Chatanika Incoherent Scatter Facility Poker Flats, Chatanika, Alaska 65° 7’2.84″N 147°27’33.62″W

3. Millstone Hill Radio Observatory Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″

4. Platteville Atmospheric Observatory Platteville, Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″

5. VOA Voice of America Delano, California, USA 35°45’12.04″N 119°16’48.75″W

6. Sura Nizhniy Novgorod, Russia +56° 7′ 9.70″, +46° 2′ 3.66″

7. ISTP Institute of Solar-Terrestrial Physics Irkutsk, Russia 51°45’35.99″N 102° 6’34.86″E

8. SAO RAS Special Astrophysical Observatory of the Russian Academy of Science Nizhnij Arkhyz, Karachai-Cherkessian Republic, Russia – 43°49’44.07″N 41°35’3.90″E

8. VNITS VEI Moskovskaja Oblast’ Istra, Russia – 55°55’26.25″N 36°49’8.46″E

9. SIBNIIE Novosibirsk, Russia 55° 0’26.41″N 83° 1’50.42″E

10. VOLNA GP-120 Near Nakhodka, Russia – 42°51’42.69″N 132°36’50.04″E

11. PRAO Pushchino Radio Astronomy Observatory Moskovskaja Oblast’ Pushchino, Russia – 54°49’29.02″N 37°37’59.06″E

12. UTR-2 URAN (VLBI) IRA Institute of Radio Astronomy NAS Ukraine Kharkov, Ukraine – 49°38’5.53″N 36°56’8.11″E (UTR-2) , 49°40’27.47″N 36°17’32.24″E (URAN-1) 49°37’51.17″N 34°49’29.80″E (URAN-2) , 51°28’20.66″N 23°49’36.92″E (URAN-3) 46°23’46.11″N 30°16’22.52″E (URAN-4)

13. EISCAT – European Incoherent Scatter Scientific Association Ramfjordmoen, Near Tromso, Norway +69° 35′ 10.94″, +19° 13′ 20.89″

14. ALWIN MST Radar Andoya, Norway +69° 17′ 54.41″, +16° 2′ 31.48″

15. ALOMAR Observatory Andoya, Norway +69° 16′ 42.38″, +16° 00′ 33.36″

16. IAP Leibniz Institute of Atmospheric Physics Kühlungsborn, Germany , 54° 7’6.03″N 11°46’11.88″E

17. TIRA FGAN-FHR Fraunhofer Wachtberg, Germany, 50°37’1.59″N 7° 7’46.87″E

18. NMRF Nerc MST Radar Facility Capel Dewi, Carmarthenshire, Wales, United Kingdom
Near Aberystwyth, Wales, UK +52° 25′ 28.26″, -4° 00′ 19.59″

19. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru 11° 57′ 08.25″ S 76° 52′ 30.67″ W

20. Sao Luiz Space Observatory Cruzeiro Santa Bárbara, Sao Luis-MA, Brasil -2° 35′ 40.47″, -44° 12′ 35.90″

21. JORN Jindalee Operational Radar Network Laverton, West Australia -28° 19′ 36.29″, +122° 0′ 18.84″

22. JORN 2 Jindalee Operational Radar Network Longreach, Queensland, Australia -23° 39′ 29.53″, +144° 8′ 49.58″

23. JORN 3 Northern Territory, Australia 23.521497°S 133.677521°E

24. Harold E. Holt Naval Communication Station Exmouth, Western Australia , -21° 48′ 59.00″, +114° 9′ 56.00″ , 21°54’25.95″S 114° 7’46.57″E

25. National MST Radar Facility Gadanki, near Tirupati, in southern Andra Pradesh, India +13° 27′ 26.68″, +79° 10′ 30.74″

26. CRIRP China Research Institute of Radiowave Propagation Ionospheric Laboratory, Xinjiang (Sinkiang) Region 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E

27. Ionosphere Observation Network Chung Li National Central University Taiwan Taoyuan County, Jhongli City, Taiwan – 24°58’3.73″N 121°11’10.59″E

28. MU Shigaraki Observatory RISH, Kyoto University. Uji City, Kyoto Prefecture, Japan – 34°51’15.66″N 136° 6’24.49″E

29. EAR Equatorial Atmosphere Radar Sumatera Barat, Indonesia National Institute of Aeronautics and Space Lembaga Penerbangan dan Antariksa Nasional (LAPAN) Jakarta, Indonesia

Declaraţii ale oamenilor de ştiinţă

Mai mulţi oameni de ştiinţă, se tem de o etapă secretă în care HAARP ar “lansa mult mai multă energie în ionosferă.

Acest lucru ar putea produce o perturbare severă a atmosferei superioare ce poate produce efecte care să se răspândească rapid în jurul globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”.

– Gratan Healy, expert în energie și consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.

– Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: „HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare.”

– Dr. Rosalie Bertell, descrie HAARP ca pe “un încălzitor gigantic care poate cauza perturbări majore în ionosferă, creând nu doar găuri, ci incizii lungi în stratul protector care ajută planeta să nu fie bombardată de radiaţii.

Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice care ar duce la cutremure artificiale.”

Dr. Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă.

Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.

– Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, susţine că „este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare nebănuite.

Se vorbeşte despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare viteză comparabile cu nişte titireze minuscule.

Starea energetică anormală a Terrei şi a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de maşină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinţi, arcuri electrice, crăpături fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată ce încearcă să iasă.”

– Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită și atmosfera inferioară.

Rezonanţa armonică în reţeaua electrică, un efect electric creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiaţie Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor de ploaie.

Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule de energie ridicată din spaţiu.

Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spaţiu şi o împiedică să ajungă direct la suprafaţa terestră. Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacţiona.”

– Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric:

„HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global. Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare.

Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice.

Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.”

În ultimii ani, asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic.

Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală a planetei.

Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficţiune.

Însă după decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului.

Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.

Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice, există în momentul de faţă o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Până la urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii.

Oamenii și-au dorit dintotdeauna să poată controla vremea pentru a nu mai depinde de capriciile unor zei neîndurători.

De la săgeţile trimise în văzduh și până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze clima.

Dar ce se întâmplă dacă ne jucăm cu lucruri pe care nu le putem controla? Răspunsul acestei întrebări este probabil vital pentru supravieţuirea rasei umane.

A fost sistemul HAARP raspunzator de cutremurul devastator din Japonia, din 2011?

Teoriile conspiratiilor au afirmat de-a lungul vremii ca sistemul HAARP s-ar fi  aflat in spatele catastrofalului cutremur si al tsunami-ului din Japonia, din 2011, a tornadei din Oklahoma din 2013 sau a altor dezastre naturale.

THE Washington Post despre proiectul ultrasecret “Apocalypse” al Pentagonului, privitor la un sfarsit biblic al lumii.

Un angajat al Pentagonului, care a lucrat la Proiectul secret HAARP , a dezvaluit pentru ziarul  american Washington Post, ca exista si un proiect la fel de secret numit “Apocalypse” in care sunt structurate diverse “actiuni si reactiuni cu privire la un sfarsit biblic al lumii”, potrivit unei surse  care si-a dat doar un nume de cod – Marcus Aurelius, dar al carui nume real, jurnalistii de la WP spun ca il detin, dar nu il divulga din motive de securitate.

Pentru a-si dovedi expertiza, Marcus Aurelius a dat si cateva date despre HAARP.

Proiectul finantat de Pentagon, numit HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program), poate trimite in ionosfera peste un miliard de wati de unde radio.

Aceasta statie controversata s-ar afla in Alaska, iar recent a fost tinta unor acuzatii destul de grave: se pare ca acest HAARP ar fi responsabil de mai multe cutremure, si moartea in masa a pasarilor, a pestilor din mari, de dezastrul din Japonia, de cel din Noua Zeelanda etc.

  HAARP nu numai ca lanseaza in ionosfera unde radio de frecventa si putere uriase, dar controleaza si radiatii produse de exploziile solare si le amplifica, dupa cum spune insiderul Washington Post.

Acesta mai sustine ca testele din ionosfera ale HAARP ar putea duce la inversarea polilor magnetici ai Pamantului, o actiune care ar fi si inceput deja, iar in final va face “cerul sa arda”.

Dar cel mai important este faptul ca pe undele transmise de HAARP, nu numai in ionosfera, dar si in univers se pot transmite informatii subliminale.

Se presupune ca  revoltele din nordul Africii, ca si cele din lumea musulmana, au fost declansate de centura de radiatii HAARP.

Potrivit publicatiei The Telegraph: “Tensiunile din Orientul Mijlociu si Asia ar putea duce la o escaladare a cursei inarmarilor, care ar avea un potential de incepere a unui razboi nuclear”.

Tot aceasta arma apocaliptica este privita ca responsabila de schimbarea frecventei Pamantului (numita Oscilatia Schumann) si de perceptia ca zilele sunt mai scurte, ca viata trece mai repede, cu o viteza accentuata.

Acest fenomen care a inceput sa se petreaca cu incepere in 1986, apoi cu un alt prag in 1998, iar din 2001, de la atentatele WTC, a inceput sa fie tot mai accentuat.

Conform specialistilor, accelerarea acestei frecvente va atinge apogeul, atunci  cand va interveni o schimbare pe care unii o asimileaza ca Sfarsitul Lumii.

Pentru a fi si mai convingatori, cei care au lansat aceasta teorie a conspiratiei au interpretat si un text al Sfintei Scripturi:

“Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate”; (Matei 24:22).

Lovitura de teatru in Teoria Conspiratiei, este aceea ca s-a aflat, iata, ca HAARP este un proiect mai mic, inglobat in altul cu mult mai mare, care poarta numele de “APOCALYPSE” si ceea ce e mai ciudat, este ca  face ca aceste etape biblice sa fie parcurse, sa se petreaca la fel ca in Apocalipsa Biblica, inclusiv proiectul de incipuire a populatiei planetei, care va fi catalogata in codul de bare numeric hexa, in care datele personale se vor afla in limitele celor trei bare – 666.

“E ca si cum Pentagonul lucreaza ca Apocalipsa prevazuta in Biblie sa se petreaca aidoma ca si razboiul nuclear, care urmeaza sa vina dupa incidentele dintre cele doua mari religii, cea crestina si cea musulmana, dar nu se stie, iata, de data asta, unde, de ce parte si cine e, Anticristul”, mai spune sursa Marcus Aurelius (agentia org.)

In loc de epilog

SUA inchid programul HAARP. Renunta americanii la o arma secreta?

 

 

Foto: Live Science

 

Programul   HAARP, desfasurat  la baza de cercetari din Alaska, urmeaza sa fie inchis, la solicitarea Fortelor Aeriene, care si-au pierdut interesul pentru acesta si au notificat Congresul american in acest sens.

De-a lungul vremii, HAARP a fost considerat de unii o arma ce poate cauza dezastre naturale, inclusiv cutremure si tsunami, potrivit Live Science din 22 mai 2014

 

Oficial, ar fi  vorba un program de cercetare conceput pentru a analiza ionosfera, o parte din atmosfera superioara a Pamantului, care se intinde la altitudini cuprinse intre 85 si 600 de kilometri deasupra Terrei.

Teoriile conspiratiilor au abundat in stiri legate de instalatia HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program), considerata a fi utilizata in cadrul unui  un program conceput pentru controlul vremii sau chiar ca o arma secreta a Statelor Unite.

HAARP a fost finantat de catre Fortele aeriene, Marina americana, Universitatea din Alaska si proiectul DARPA (Defense Advanced Research Projets Agency) si  dispune in Alaska, la statia de cercetare, de un emitator radio de inalta frecventa care poate pertruba o mica portiune din ionosfera.

 

 

 

Bibligrafie (Surse) :

http://ro.wikipedia.org/wiki/HAARP;  http://revistaflacara.ro/haarp-salvare-sau-distrugere/;
http://www.descopera.ro/stiinta/928985-fata-intunecata-a-geoingineriei;
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/haarp-o-arma-cutremuratoare-92725;
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_01/HAARP-un-proiect-care-naSte-continuu-controverse/;
http://www.financiarul.ro/2012/10/12/arma-suprema-de-distrugere-in-masa-controlul-vremii/;
http://rtshadows.wordpress.com/2010/03/25/controlul-vremii-cu-ajutorul-tehnologiei-haarp/;

http://www.livescience.com/45829-haarp-shutdown.

https://conspiratiisimistere.wordpress.com

 

 

SPIONAJUL UNGAR ÎN ROMÂNIA

 

In  istoria relațiilor dintre România și Ungaria „au fost și etape sau momente în care amenințarea existenței românilor din «terra ultrasilvana» a cunoscut praguri critice, uneori paroxistice, peste care nu trebuie să se aștearnă vălul uitării.”

Începuturile spionajului ungar în România au o istorie a lor. Până la declanșarea Primului Război Mondial, activitatea serviciilor secrete ungare față de România a fost, în general, de mai mică anvergură.

Totuși, trebuie să remarcăm faptul că organele contrainformative românești au identificat, în primăvara anului 1877, numeroși agenți ai spionajului austro-ungar, care culegeau informații de pe teritoriul țării noastre, informații pe care le ofereau turcilor.

Astfel, la 28 mai 1877, „consulul general al Austro-Ungariei la București a cerut lămuriri la Ministerul de Război în legătură cu un anume Christoforovics, suspus austro-ungar (…), arestat la Giurgiu pentru activitate de spionaj și legături cu agentul ungur Rudolf Epstei (…) Documentele vremii mai consemnează și numele altor agenți austro-ungari care culegeau informații”.

La Viena, în primăvara anului 1877, „s-au purtat tratative secrete între generalul maghiar Klapka și emisarul Înaltei Porți, Midhat-pașa, care au avut, ca scop, organizarea unor acțiuni conspirativ-teroriste împotriva trupelor româno-ruse angrenate în război cu Imperiul Otoman.

Tot în anul 1877, nemeșul Ugran Gabor, din Secuime, și colonelul de honvezi Medhyanszki Gábor au pus bazele unui grup diversionist-terorist format din 1.200 de voluntari, majoritarea secui, a cărui misiune principală era să treacă munții în Moldova, pentru a arunca în aer podul de peste Siret (de la Adjud), în vederea dezorganizării liniilor de operații româno-ruse.

De acolo, grupul diversionist urma să coboare spre Muntenia, pentru a continua seria sabotajelor în vederea dezorganizării transporturilor trupelor aliate, care operau dincolo de Dunăre, în Balcani.”

Era începutul unor acțiuni conspirative „organizate împotriva Statului Român”, chiar dacă ele nu aveau acceptul oficial de la Viena.

„Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, gradual, atât Germania, cât și Austro-Ungaria au trimis în România o adevărată armată de spioni (…) Misiunea lor principală era de a intra (sub acoperire: negustori, comis-voiajori, oameni de afaceri etc.) în contact cu o serie de personalități ale vieții economico-financiare, culturale și, evident, politico-militare românești, inclusiv din preajma Palatului regal”.

Centrele de spionaj din Viena, Budapesta, Innsbruck, Sofia „erau dotate cu aparatură specifică acțiunilor de profil”, „moderne pentru perioada amintită”.

Pe spațiul românesc, activitatea era coordonată de contele Ottokar Czernin, din partea Austro-Ungariei, și de baronul Hilmar von Bossche-Haddenhausen, din partea Germaniei”. Se urmărea, mai ales, obținerea unor informații militare, prin înființarea „Secției de spionaj pentru România”.

Fruntașii politici români „erau strict supravegheați”. Agitațiile din satele românești de pe Valea Crișului Negru, acțiunile liderilor politici transilvăneni români, toate făceau parte din rapoartele agenților secreți, urmare a operațiunilor speciale, organizate de serviciile de la Budapesta, în cele de spionaj fiind implicat, direct, premierul ungar.

Atât în anii neutralității, cât și după intrarea României în Primul Război Mondial, s-a dat o adevărată bătălie „pentru obținerea și descifrarea codurilor diplomatice folosite de Ministerul de Externe al României”, mai ales prin recrutarea directorului general al poștelor, colonelul Victor Verzea.  

  Se intensifică acțiunile spionajului ungar de la sfârșitul Primului Război Mondial și în primii ani interbelici, pe mai multe planuri.

În toamna și în iarna anului 1918 sunt organizate grupări terorist-diversioniste „care urmăreau să reprime în sânge mișcarea de eliberare națională a românilor transilvăneni”.

 Harta: Destrămarea Imperiului Austro-Ungar în urma semnării Tratatului de la Trianon, 1920

Apariția acelor organizații paramilitare, „de sorginte naționalist-șovină”, constituie „temelia și forța de șoc a regimului fascisto-horthyst, instaurat, în Ungaria, la 1 martie 1920″.

Sunt asasinați, sălbatic, numeroși români din mișcarea națională. Cazurile de la Făget, Crasna, Șimleu, Tășnad, Nușfalău sunt o dovadă a cruzimii „Căștilor de Oțel” și a „Gărzilor Roșii”.

Programul naționalist-revizionist ungar, din 1920, de după Tratatul de Pace de la Trianon (când în Parlamentul Ungariei s-a strigat „Nem! Nem! Soha!” – „Nu! Nu! Niciodată!”), cuvântările incitatoare ale lui Horthy, toate au fost urmate de elaborarea unor planuri ofensive ale doctrinei hungariste, susținute, la 1848-1849, de Kossuth Lajos. Totul, sub fantasma Ungariei Mari și a mitului Coroanei Sfântului Ștefan! Totul, pentru realizarea programului revizionist!

Sub această dimensiune revizionistă are loc organizarea structurii și activităților serviciilor secrete ungare.

Între 1918-1940 spionajul ungar în România se intensifică.

În 1920, din însărcinarea lui Horthy Miklos, colonelul Zsolt creează „Serviciul de Informații Maghiare”, cu activitate mai ales în rândul populației maghiare din zona de frontieră și în județele Mureș, Ciuc, Odorhei, Harghita.

În sprijinul structurilor informative ungare, de un mare ajutor sunt organizațiile paramilitare constituite: „Asociația Ungară pentru Apărarea țării”, „Liga Revizionistă Ungară”, „Uniunea Maghiară de Apărare a Rasei”, „Garda Revizionistă”, „Comitetul pentru Apărarea Națiunii”, „Ordinul Vitejilor”, „Vânătorii Turanici”, „Divizia Secuiască”, „Organizația Levente”, toate cu caracter revizionist, oficine ale spionajului horthyst.

Comploturi antistatale, împotriva României, dirijate de Budapesta, au loc la Cluj, Târgu-Mureș, Târgu-Secuiesc, Oradea. Între anii 1938-1940 au loc mai multe acțiuni ale terorismului ungar de stat împotriva unității României, la Satu Mare, Carei, Oradea, Cehul Silvaniei, Zalău, Cluj, Marghita, Hunedoara, Târgu-Mureș, Odorhei, Miercurea Ciuc, Valea lui Mihai, Șimleul Silvaniei, Baia Mare, Sighet, Jibou, Dej, Șumuleu-Ciuc, Sfântu Gheorghe.

Cu toate că, până la 23 august 1944, atât România, cât și Ungaria făceau parte din aceeași alianță militară (Axa Berlin – Roma-Tokio), Budapesta „a recrutat și întreținut o vastă rețea de spionaj pe teritoriul țării noastre”. Spionajul horthyst, de natură diversionist-teroristă, prin acțiuni inițiate și desfășurate, de serviciile de informații ungare pe spațiul românesc sau împotriva intereselor României, înainte, pe timpul Diktatului de la Viena și pe vremea celui de Al Doilea Război Mondial, a campaniei din Est, s-a intensificat.

În luna martie 1941, la Arad este depistată și arestată organizația de spionaj condusă de cetățeanul ungur Jakob Pál, apoi, în 1942, tot la Arad, organizația lui Pavel Meszaros, dezertor din armata română, a soților Györffi, precum și a lui Marton Anton.   

     După actul insurecțional de la 23 august 1944, „între România și Ungaria a intervenit starea de război deschis”. Este reluat, cu precădere, spionajul militar. După capitularea Ungariei, elemente maghiare din Transilvania și din Ungaria susțin acea aberantă frontieră pe Carpați între cele două țări!

Cu sprijinul sovietic avea loc „un veritabil asalt pentru preluarea puterii” în Transilvania, maghiarii ocupând cele mai importante funcții publice. Au loc confruntări violente, interetnice, manifestațiile studențești de la Cluj sunt înăbușite de maghiarii de la „Dermata”.

Paralel cu instaurarea regimului comunist, NKVD creează noile structuri informative și de securitate ungare, controlate de consilieri sovietici, atrăgând elemente extremiste din rândul minorității maghiare din România, acțiuni coordonate de generalul Dalnok Veress, cu control subversiv direct de la Budapesta.

Sunt organizate, în spațiul transilvan, de către serviciile de informații ungare, grupări de rezistență: la Oradea (Grupurile Velko, Ásztalos), Salonta (Grupul Kiss), Arad, Timișoara, Mehadia, Alba Iulia, Cluj, Zalău, Turda, Târnăveni, Copșa Mică, Sibiu, Satu Mare, Baia Mare, Rodna, Bistrița, Târgu-Mureș (Grupurile Sziskai și Kovács), Gheorgheni, Odorhei, Miercurea Ciuc, Covasna, Brașov.

Deosebit de intense activități a avut Serviciul de Securitate al Ungariei, în spațiul românesc, în perioada 1949-1989, prin AVO, prin organizații naționalist-șovine, precum Cercul „Kossuth”, „Tineretul Secuiesc”, „Garda Populară”, „Cerbii Albi”, „Mișcarea de Rezistență”, „Organizația Secretă Revoluționară”, „Organizația Tineretului Maghiar din Ardeal”, „Banda teroristă din Sovata”, organizația subversivă de la Liceul din Miercurea Ciuc, Asociația Secretă „Harghita”, „Steaua Neagră” („Legiunea Morții”), toate apărute cu „scopul răsturnării puterii de stat românești din Transilvania, vizând alipirea Transilvaniei la Ungaria”, în aceste acțiuni antistatale fiind implicat și episcopul romano-catolic de Alba Iulia, Marton Aron!

Serviciile secrete ungare și-au intensificat mijloacele informative, îndeosebi după 1968, când a fost desființată Regiunea Autonomă Maghiară, prin acțiunile antiromânești urmărindu-se „dezintegrarea României și crearea Ungariei Mari”, nostalgica ficțiune ungară.

„Schimbările structurale, intervenite în Europa de Est, odată cu anul 1989 – prăbușirea regimurilor comuniste, desființarea Pactului de la Varșovia și a C.A.E.R-ului -” au creat o nouă situație în „ecuația unor jocuri de interese geopolitice și de strategii politico-militare, prielnice naționalismului șovin, iredentismului, revizionismului și separatismului maghiar.”

S-a creat o mișcare revizionistă care viza România, Serbia, Croația, Slovacia și Ucraina, „prin inducerea haosului în această parte a Europei”, maghiarii urmărind „obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice” și „drepturi colective”.

Au loc modificări de ton și de accent din partea ungară. Manifestări antiromânești sunt organizate la televiziunea ungară, excelând prin atacarea Tratatului de la Trianon, contestarea dreptului istoric al României asupra Transilvaniei.

La 10 noiembrie 2001, în fața Ambasadei României de la Budapesta are loc o manifestație antiromânească, organizată de „Mișcarea de Tineret din 64 de Comitate”, de factură neofascistă, liderii referindu-se, apelând la exagerări și minciună, la așa-zisa „teroare la care este supusă populația maghiară din Transilvania”, prin „atrocitățile comise împotriva maghiarilor”, prin „teroare spirituală” și „dispariția vestigiilor ungare seculare, existente la Roșia Montană”, „de către cei acum aflați la putere, care au tutelat asasinarea maghiarilor”.

Totul, sub deviza: „Să piară Trianonul!”. O prezentare inversă a unei realități transilvane și a adevărului istoric.

Chiar și după accederea României în NATO și în UE, după semnarea Tratatului de bază între cele două țări, diplomația ungară „a continuat să vehiculeze aceleași idei iredentiste și revizioniste”, urmărind internaționalizarea pretinsei «probleme a Transilvaniei»”.

Tratatul de Pace de la Trianon, „nedreptatea istorică” făcută Ungariei, nereturnarea proprietăților bisericilor istorice ungare, toate sunt mereu incriminate, printr-o reîntoarcere la „trecutul Ungariei interbelice”.

În cadrul unei ceremonii festive din aula Parlamentului de la Budapesta, premierul Viktor Orban, decernând distincțiile „Corvin în lanț”, unor personalități, distincție creată de Horthy Miklos în anul 1930, recurgea la o „reînființare cu profunde conotații, cu declarata intenție de refacere a Ungariei Milenare.”

Manifestațiile de la Budapesta continuă, organizate de „Mișcarea Revizionistă Maghiară”, accent punându-se pe „obținerea dreptului de proprietate, de către etnicii maghiari, asupra unor mari terenuri agricole, a pădurilor și imobilelor, bineînțeles, pe căi ilegale, crearea, în Transilvania, a unei „subeconomii subversive”, prin edificarea unei „regiuni transfrontaliere”.

Accentul se pune pe „lipsa de drepturi a maghiarilor din România”, trâmbițată cu orice prilej.

Conceptele doctrinare ale revizionismului ungar vizând România, sfidând realitățile de natură istorică, sunt următoarele: „primatul” maghiar în Transilvania, „dreptul istoric” al celui venit în „terra deserta”. Adepții „Partidului Dreptății și Vieții Maghiare”, al lui Istvan Csurka, clamau: „Vrem înapoi Transolvania! Jos Trianonul!”.

În șirul acelor concepte doctrinare sunt cuprinse: panmaghiarismul „țării-mame”, contestarea Tratatului de Pace de la Trianon (1920) și a celui de la Paris (1947), invocând falsul „drept istoric milenar” al statului ungar asupra teritoriilor stăpânite de Ungaria până în 1918, „transilvanismul”, ca formă a refuzului acceptării, de către fostele clase conducătoare ungare, „a noii apartenențe statale a Transilvaniei la România”.

Fluturând ideea unui „transilvanism federativ”, invocat cu orice prilej, ei urmăresc ca totul să se finalizeze prin „forma autonomistă”.

 

Au urmat alte forme ale ambițiilor minorităților maghiare, cea declarându-se „factor constitutiv de stat”, cum ar fi conceptul „discriminării pozitive”, acordarea „drepturilor colective”, „autonomia teritorială”, „cantonizarea României”, „euroregiunile”, ca instrumente ale revizionismului maghiar (cum ar fi „Euroregiunea Carpatică” și „Euroregiunea Dunăre-Mureș-Tisa-Crișuri”).

În urma „acțiunilor reformative, inițiate de Mihail Gorbaciov”, are loc noua structurare a serviciilor secrete ungare după 1989, totul sub visul și fantoma „Ungariei Mari a regelui Ștefan”, promotor avându-l pe Sürõs Mátyás, cu sfătuitorii lui de taină: Sütõ András, Kányádi Sándor, Domokos Géza, Fazekas János, Szabo T. Attila, adepți ai unei politici revizioniste cu accente naționalist-extremiste, șovine, neorevizioniste.

În spatele acțiunilor iredentiste se aflau Oficiul de Securitate al Republicii Ungara, Oficiul de Informații al Republicii Ungare, Oficiul de Informații Externe, Oficiul Siguranței Naționale, Oficiul Tehnic pentru Siguranță Națională, Oficiul Militar de Investigații, urmărindu-se interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice, acțiuni de filaj, precum și percheziții secrete, comunicațiile guvernamentale, monitorizarea presei.

Propaganda în politica revizionistă ungară, beneficiind și de sprijinul președintelui Árpád Gõncz, cuprindea „Transilvania ca problemă de stat, obținerea hegemoniei politico-economice a Ungariei în Valea Dunării și în așa-zisul Bazin Carpatic, destabilizarea continuă, inclusiv dezmembrarea statelor vecine Ungariei.”

Este folosit internetul și diaspora în acțiunile propagandistice de natură revizionistă, prin dezinformarea opiniei publice internaționale, insistând pe acordarea autonomiei teritoriale a Transilvaniei, pe revizuirea prevederilor Tratatului de Pace de la Trianon și ale Conferinței de Pace de la Paris.

Sunt cunoscute, imediat după decembrie 1989, acțiunile dușmănoase ale acelui colonel Arny Sándor, fost cetățean român de etnie maghiară, emigrat în Ungaria, revenit, ulterior, ca atașat militar, care, împreună cu ambasadorul său în România au îndeplinit mai multe misiuni de spionaj în Transilvania.

Un alt „personaj straniu și controversat, prin anumite medii vehiculându-se ipoteza că este agent al structurilor ungare de spionaj”, este fostul pastor de Piatra Craiului, Tõkés László, ca agent A.V.O. (Securitatea Ungară).

„Sub acoperirea sutanei, cultivând diversiunea politică și religioasă, ura și răzbunarea”, el a fost implicat în foarte multe dintre acțiunile cu caracter revizionist în cei 25 de ani trecuți.

Din păcate, și astăzi, Ungaria, membră a Uniunii Europene, a NATO, ca și România, își „reiterează politica extremist-revizionistă, adoptând-o noilor realități, noii ideologii a revizionismului ungar, mascându-și pretențiile de anexare a Transilvaniei, de data aceasta sub chipul necesității „acordării autonomiei teritoriale așa-zisului ținut Secuiesc, autodeterminării și autoguvernării maghiare și secuiești” pe pământ străbun românesc!

 

Precizare. Acest editorial constituie o redare succintă a celor cuprinse în cartea „Spionajul ungar în România” – autori: Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan.

 cuvantul-liber.ro/

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/spionajul-maghiar-in-romania/