CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ROMÂNII, TRĂDAŢI DE ALIAŢI ÎN TOATĂ ISTORIA LOR

Imagini pentru trupele române la budapesta photos

Cavaleriştii Armatei Române pe străzile Budapestei, 4 august 1919

CUM  I-AU TRĂDAT TOT TIMPUL ÎN ISTORIE ALIAŢII PE ROMÂNI

 

Aflăm că nu de mult, într-o discuție purtată la Moscova de un oficial român, cu redactorul șef al ziarului „Izvestia”, un expert rus în politică internațională  i-ar fi  declarat partenerului său de dialog român, următoarele:

„Sunteţi nestatornici, domnule profesor, în marile conflagrații europene și mondiale, românii nu au fost loiali până la capăt cu cei ce s-au aliat.

Au trădat ușor și tot așa de ușor și-au părăsit aliatul, trecând cu bagaje cu tot în tabăra adversă”? ”.

Iată o minciună colosală, foarte răspândită graţie unei intense propagande antiromâneşti, care continuă de multă vreme…

Povestea cu trădarea se confirmă, dar cu roluri schimbate: România foarte des trădată de aliaţii ei…

1. Războiul ruso-turc de la 1877 a fost o conflagrație în care am luptat alături de Rusia.Am fost trădati de ruşi, care au refuzat să ne admită la masa tratativelor de pace şi în plus  ne-au răpit sudul Basarabiei, deși eram aliati cu ei ,iar fara noi razboiul ar fi fost pierdut.

2. Primul Război Mondial.Au trădat românii pe cineva în acele momente? Faptul că românii s-au dezis de înțelegerea secretă de la 1883, dintre Carol I și Puterile Centrale, nu se cheamă trădare, iar în privinţa aliaților pe care i-am avut în Primul Război Mondial se poate spune, pe drept cuvânt, că ei ne-au trădat!
Rusia ne-a lăsat nu numai fără sprijinul militar promis, dar ne-a lăsat și fără …Tezaur…

Ceilalți aliați n-au fost nici ei corecți, nu și-au respectat angajamentele și promisiunile nici pe front, în timpul confruntării militare, nici ulterior, când diplomația a decis geografia politică nouă a Europei.

3. Prin campania militară a României împotriva bolșevismului maghiar,ţara noastră binemerita recunoștința întregii Europe!…

Imagini pentru trupele române la budapesta photos

Foto: Trupele române în faţa Parlamentului din Budapesta. 1919.

La 4 august 1919, patru excadroane de roşiori, dintre care unul din Craiova, intră în Budapesta sub comanda colonelului erou Rusescu. Prietenul lui Lenin, bolşevicul evreu Bela Kun şi alti kunerişti, fug în Austria si, de acolo la…Moscova.
(Ciudat, dar un grup statuar îl imortalizează până în zilele noastre la Budapesta pe criminalul Bela Kun.)
Restabilind ordinea în ţările vecine, în Ungaria şi Slovacia, trupele române se vor retrage, cu toate că statele europene nu se împotriveau reîntoarcerii la ţara-mamă a Maramureşului de nord (asa-numita Ucraina trans-carpatică), revendicat de Cehoslovacia vecină.
Prin înțelegerile iniţiale  cu Franța și Anglia, hotarul de Vest trebuia să fie pe Tisa, iar întregul Banat urma să fie cuprins în România de după război!
Iată însă că “aliații” noștri, ne-au trădat la Versailles!

4. Noi, românii, avem o legătură specială şi cu soarta țarului  Rusiei, Nicolae .E bine de știut că țarul se bucura de protecția unei gărzi imperiale, care nu l-a părăsit în primele zile ale „revoluției”,ci abia în următoarele… Garda era alcătuită din militari selecționați din tot imperiul.

Erau printre ei și mulți români basarabeni!… Ei, bine, românii au fost singurii din garda imperială care i-au rămas loiali țarului până în ultima clipă. Ceilalți militari, de alte etnii din Rusia multi-etnică, s-au lăsat prinși în iureșul revoluției plătite cu bani nemțești și au trădat, au părăsit palatul în care era ținut arestat țarul. Românii nu s-au clintit din preajma celui pe care au jurat să-l apere.

Din păcate nu li s-a permis să-l însoțească pe țar atunci când acesta, cu toată familia, a fost scos din palat și urcat în tren, spre a fi scos din Petrograd…
Soarta a făcut ca de asasinarea țarului să se ocupe o bandă de dezertori din armata austriaca, o echipă de voluntari unguri, printre care s-a aflat și viitorul lider comunist al Ungariei, Imre Nagy, cel căruia vecinii noștri i-au ridicat statuie la Budapesta, după 1990… Merita, nu-i aşa ?

Aşadar, nici în urma primei mari conflagraţii mondiale nu au existat motive să fie stigmatizaţi românii!

5. A urmat al Doilea Razboi Mondial…

5 -a-

În septembrie 1939, Germania nazistă  și Rusia comunistă au invadat Polonia.România nu era aliată nici cu Germania, nici cu Rusia, așa că nu poate nimeni să spună că a trădat pe cineva, dacă a intervenit în ajutorul Poloniei, pentru că așa trebuie considerată decizia de a permite armatei şi  guvernului Poloniei să tranziteze prin România spre ţările occidentale, pentru a continua lupta împotriva Germaniei naziste cotropitoare.

De asemenea s-a salvat în România nu numai tezaurul Poloniei, dar și cea mai mare parte a elitei politico-militare a acestei ţări vecine.
Ceilalți, marile puteri occidentale, nu au făcut în 1939 nimic pentru Polonia. Aveau tratate de alianță cu această ţară, dar care nu au mai avut nicio valoare.

E jenant să constatăm că istoricii noștri nu s-au priceput să comenteze în termeni potriviți ce s-a întâmplat în septembrie 1939, mai ales că spiritul în care se puteau comenta acele evenimente, este acela de  elogiu adus spiritului de onoare românesc şi capacității românilor de a aşeza   valorile morale mai presus de interesele propriu zise!

La scurtă vreme după distrugerea Poloniei am avut de suferit și noi din partea acelorași ţări “prietene”, Germania și Rusia ! Oare amputările teritoriale pe care le-a suportat România în vara lui 1940, care s-au petrecut  în urma înţelegerii Germaniei lui Hitler cu  Rusia lui Stalin, să nu aibă nicio legătură cu faptul că în septembrie 1939 le-am încurcat socotelile celor doi tâlhari?

Ce se poate spune despre asasinarea primul ministru al României, cel care a încuviințat deschiderea granițelor pentru polonezi, si care a pierit tot în septembrie 1939 într-un atentat criminal ai cărui autori nu au știut niciodată că fuseseră manipulați din ordinul URSS/Germania?.

Totuşi, recunoștința Poloniei  pentru ajutorul primit de la România a fost de-a lungul anilor nulă! Inexistentă! N-avem cunoștință de vreun gest semnificativ făcut de Polonia, al unor lideri ai opiniei publice poloneze, al intelighenției poloneze sau măcar al Crucii Roșii din Polonia, prin care să ajungă până la noi un gând de mulțumire, o urare de bine în amintirea acelui septembrie 1939 când România, guvern și popor deopotrivă, au dat întregii Europe o lecție de curaj, de demnitate, de solidaritate umană, de OMENIE!

În 2014, au fost comemorați ,75 de ani de la declanșarea celui de al Doilea Război Mondial numai că, organizatorii polonezi au considerat că printre reprezentanţii statelor invitate, nu au ce căuta cei ai României!…

5-b-

Să vedem cum rămâne şi cu aşa zisa  “trădare”a Bucureștiului față de românii din Basarabia sau Transilvania în vara lui 1940, despre care latră de decenii propaganda antiromânească stipendiată de Moscova şi Budapesta ….
Exemplul Finlandei, care este mereu invocat, trebuie citit până la capăt: sacrificiul finlandez a fost inutil. Au făcut jocul germanilor, dar cu ce preț? La sfârșitul conflictului, Finlanda a pierdut mai mult decât le ceruse Stalin să cedeze prin ultimatumul său. Și pierdut a rămas totul!…

5-c.-

La Cotul Donului, românii au murit cu sutele de mii din cauza Germaniei!
Poziția românească era cea mai avansată și ajunsese la 9 kilometri de vestita cale ferată care lega Rusia de Iran și prin care SUA făcea aprovizionarea continuă a Armatei Roșii! În zadar au cerut românii de la “aliaţii germani”, artilerie grea cu eficacitate mare la distanţă,  cu care să poată distruge acea sursă vitală de aprovizionare şi comunicaţii pentru ruși!

Trădare germană  a pricinuit moartea a sute de mii de români! Mai mult decât riposta Armatei Roșii!La Stalingrad, Hitler a refuzat retragerea pe timpul iernii de pe aliniamentele care nu puteau fi apărate din cauza aprovizionării deficitare! Nu a vrut să audă părerile generalilor români aflați pe front.
Cine pe cine a trădat la Stalingrad, când s-a hotărât soarta războiului?! Românii, cărora nu li s-a dat nici armamentul, nici echipamentul şi nici muniția promise?!

Să mai amintim și de sceneleteribile petrecute când a început retragereaşi când germanii îi împiedicau cu forţa pe militarii ne-germani să se retragă în camioanele sau în avioanele lor?! Cum să se numească ordinele de care ascultau trupeții germani, altfel decât trădare a aliatului?!

5.-d

A venit și 23 august 1944!… Poate s-a uitat, dar mareșalul Ion Antonescu  începuse tratative cu Aliaţii  de ieșire din război, numai după ce l-a încunoștiințat pe Hitler de intenția sa de a nu face din România un teatru de război devastator?!

Numai că Ion Antonescu nu a mai avut nicio putere de decizie după ce a fost arestat la 23 august 1944, în preziua semnării unui acord cu rușii privind condiții onorabile de ieșire din război. 

Prin actul de la 23 august, a fost trădat numai și numai poporul român! Față de aliații  germani nu a fost nicio trădare…
România s-a angajat în război, a acceptat sacrificiile pe care le presupune războiul, în speranța că va elibera Basarabia!
dacă germanii erau dispuși să-şi lase soarta  în mâna unui individ iresponsabil ca Hitler, asta era treaba lor! Noi nu puteam accepta sinuciderea din loialitate față de Hitler!

Ce ne lega de Hitler? Tratatul său secret cu Stalin, din august 1939 privind împărţirea Europei? Ne lega diktatul nazist de la Viena, din august 1940?!…

Când a capitulat, și-a consultat Germania aliații rămaşi?… Nici vorbă! Ea a făcut gestul care mai putea salva ceva cu gândul la supraviețuire!

România, grăbind capitularea Germaniei, a scăpat-o, probabil de … primul bombardament atomic, iar despre asta nu se vorbeşte aproape de loc.
A căzut năpasta pe capul japonezilor, conform zicalei că nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!…
Așadar, care sunt aliații pe care românii i-au trădat?!…

Nu-i vedem nicăieri!

6.- “ Corectitudinea “ Ungariei fata de Germania lui Hitler.

În ziua de 15 octombrie 1944, Ungaria, prin gura şefului său suprem, amiralul Horthy, anunţa întreaga lume la Radio Budapesta  ieșirea sa din alianţa cu Germania şi implicit din  război!!!

Hitler însă, îi ordonase cu o zi înainte comandantului  trupelor de comando aeropurtate Otto Skorzeny, să plece în Ungaria cu o misiune specială.

Comandoul condus de Skorzeny a intrat în Budapesta cu 42 de tancuri şi a arestat conducerea Ungariei !

Şi când te gândeşti că nouă ni s-a repetat de nenumărate ori, cum că românii i-ar fi trădat pe nemți, în vreme ce ungurii, neam de cavaleri, i-au rămas loiali lui Hitler până la capăt !…

 Adevărul este că în martie 1944, Horthy a aflat că Stalin luase hotărîrea săse folosească de problema Transilvaniei, dând-o  fie românilor, fie ungurilor, în funcție de cine va întoarce mai întâi armele împotriva Germaniei.

Comunistul evreu Walter Roman, aflat în acei ani de război la Moscova  în slujba propagandei de război sovietice, povestea în amintirile sale că a aflase de la Litvinov că Stalin luase această decizie, numai că el nu a transmis această informație la București, ci la Budapesta …

Cert este că amiralul Horthy, cu totul intempestiv, într-un acord deplin cu ceilalți membri ai guvernului, a decis  ieșirea Ungariei din război şi a dat un comunicat oficial în acest sens, preluat de presă, de toată Europa!…

Aşadar, guvernanții maghiari au încercat să facă şi ei un 23 august, dar …. i-a cumințit Hitler, în câteva ore. Mai mare râsul!…
Nici vorbă de loialitate maghiară față de aliații germani!
I-au trădat fără să clipească!

64 de militari germani din comandoul lui Skorzeny au dezarmat garda maghiară care păzea Parlamentul, l-au arestat pe amiral, au desființat guvernul și autoritatea horthystă, punând la conducerea Ungariei partidul pro-nazist al lui Salassy.
Un guvern care s-a străduit să fie mai nazist decât naziștii!…

Și a reușit cu brio,  curăţind Ungaria de evrei şi comiţând„cea mai abjectă crimă din istoria umanității” (apud Churchill).

Si atunci, cine sunt tradatorii lui Ivan de la Izvestia?!

Ce să vezi, hoții strigă iar şi iar…”hoții” !

 

 

CITIŢI ŞI :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/17/ziua-de-17-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/17/o-istorie-a-zilei-de-17-septembrie-video/

 

 

 

 

Sursa: https://ioncoja.ro/o-vorba-nesabuita-care-circula-bine-romanii-tradeaza-usor/

17/09/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Un episod amuzant din 1877 al prieteniei româno-ruse

În data de 24 aprilie 1877, Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman, iar ţara noastră a permis armatei ruse în drumul său spre Turcia, să-i traverseze teritoriul.

În timpul războiului ruso-turc, Ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea, a vizitat frontul din Bulgaria, iar în timpul trecerii sale pe teritoriul românesc a avut parte de primiri triumfale. 

Documentele din acea perioadă  consemnează că, în luna mai 1877, în Vrancea urma să vină împăratul Rusiei, iar primul ministru Ion C. Brătianu solicita prefectului de Putna să ia toate măsurile pentru o primire deosebită a acestuia.

 Amploarea pregătirilor pentru întâmpinarea augustului oaspete  au  fost deosebite, iar prefectul de atunci, Robescu, a întrunit o comisie din care făceau parte primarul Focşaniului, deputaţi şi arhitecţi care avea sarcina să întocmească un program de primire într-un mod cât mai „strălucitor” a ţarului, în Gara Mărăşeşti. S-au angajat cheltuieli importante în vederea primirii înaltului oaspete.

Pe 23 mai, primul ministru Brătianu trimitea o circulară prefecţilor din Focşani, Tecuci şi Bârlad prin care anunţa că  în dimineaţa de 25 mai va fi la Mărăşeşti. 

Cu toate cheltuielile făcute de autorităţi, Alexandru al II-lea nu s-a oprit însă la Mărăşeşti, ci la Buzău, iar tot ceea ce se cumpărase, de la drapele la ecusoane şi torţe, au fost depuse într-o magazie a primăriei, „spre conservare”.

 

 

Mic „tezaur“ confiscat de ţarul Rusiei imediat după obţinerea independenţei de stat a României

 

 

 

Ţarul Alexandru al II-lea avea însă să-şi îndrepte greşeala cu prilejul unei alte călătorii în teatrul de război, pe 6 decembrie 1877, la câteva luni după declararea independenţei de stat a României, când s-a oprit în gările de la Mărăşeşti şi Adjud, unde a avut parte de o primire triumfală din partea localnicilor îmbrăcaţi în haine naţionale de sărbătoare.

În Gara Mărăşeşti a fost adusă şi muzica fanfarei de la Focşani pentru înveselirea atmosferei, fiind intonat imnul Rusiei.

„Majestatea Sa s-a scoborât îndată din tren, neinsoţit de nimeni, a salutat mulţimea şi indreptându-se către Protopop s-a inchinat şi a sărutat Sfânta Evanghelie, oprindu-se apoi in mijlocul cercului liber al funcţionarilor, când subsemnatul in numele locuitorilor districtului am exprimat Majestăţei Sale in limba franceză simţămintele lor de recunoştinţă pentru protecţiunea ce acordă poporului Român. Majestatea Sa a răspuns tot in limba franceză, veselit de noutatea cea bună, făcând neapărată alusiune la luarea Plevnei la care am replicat că Românii vor păstra in veci suvenirea precioasă a faptelor de arme strălucite îndeplinite de armatele aliate in Bulgaria. Majestatea Sa a adăogat că ei au fost bine bătuţi, înţelegând Turcii”, se arată în raportul prefectului Robescu.

Vizita a fost scurtă, în jur de 15 minute, iar ţarul Alexandru al II-lea a salutat în permanenţă mulţimea şi a dat indicaţii muzicii să intoneze arii naţionale.

Cam în aceleaşi coordonate s-a petrecut şi primirea făcută ţarului în Gara Adjud, unde două dintre doamnele de vază ale oraşului i-au oferit buchete de flori şi au ţinut un discurs în onoarea sa în limba franceză.

Documentele vremii  consemnează şi un episod umoristic…

După plecarea ţarului, primarul din Focşani i-a scris prefectului că oraşul a rămas păgubit de o tavă de argint, pe care se afla sarea şi pâinea cu care a fost întâmpinat Alexandru al II-lea, tavă „confiscată” de ruşi, după obiceiul lor.

Prefectura era rugată astfel să contribuie şi ea cu suma de 20 de lei, pentru acoperirea costului tavei de argint.

Acest lucru reprezintă însă o nimica toată din ce avea să se întâmple câteva decenii mai târziu, când întreg tezaurul României, dus la Moscova în timpul primului război mondial pentru a fi protejat, a fost confiscat de ruşi.  

 

Citiţi mai mult:

http://adevarul.ro/locale/focsani/mic-tezaurconfiscat-tarul-rusiei-imediat-obtinerea-independentei-stat-romaniei-

 

21/10/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

10 iulie 1774 – În urma Războiului ruso-turc din 1768-1774, s-a încheiat Pacea de la Kuciuk-Kainargi

 Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei 1762-1796, sursă:russia.rin.ru Constantin Mavrocordat, domn al Moldovei 1733-35, 1741-43, 1748-49, 1769Mustafa III-lea, sultan 1757-1774, sursă:oocities.org

 Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei 1762-1796,  

Constantin Mavrocordat, domn al Moldovei 1733-35, 1741-43, 1748-49, 1769

Mustafa III-lea, sultan 1757-1774

 

La 10/21 iulie 1774 s-a încheiat Pacea de la Kuciuk-Kainargi, Dobrogea de sud ( Cadrilater), în urma Războiului ruso-turc 1768-1774.

În urma acestui Tratat de pace, Moldova şi Muntenia, rămân sub suzeranitate turcească, însă Ruşilor li se recunoştea dreptul de control şi de apărare a românilor contra abuzurilor turceşti.

Războiul ruso-turc din 1768  a început după ce prinţul Goliţin a trecut Nistrul în fruntea unei armate ruse şi a ocupat Hotinul şi Iaşii.

În curând însă a fost silit să treacă Nistrul îndărăt şi a  cedat comandamentul lui Rumeanţev, care i-a învins  pe turci lângă Kameneţ. Constantin Mavrocordat, care tocmai îşi începuse ultima lui domnie, fu prins de soldaţii ruşi la Galaţi şi trimis în Rusia. Generalul Kazarin, ajutat de voluntari munteni, în frunte cu spătarul Pîrvu Cantacuzino, a ocupat Bucureştiul unde domnul Gheorghe Ghica se lăsă prins.

Moldova s-a aflat sub ocupatia trupelor ruseşti, la fel şi Ţara Românească, între noiembrie 1769 și iulie 1774.

Imediat după ocuparea celor două principate, porniră la Sankt-Petersburg, capitala Imperiului Rus, delegaţii de boieri munteni şi moldoveni, ca să prezinte ţarinei supunerea românilor şi dorinţele lor.

Delegaţia boierilor din Muntenia a cerut alipirea ţării la Imperiul Rus, însă cu drept de autonomie. Ţara ar fi urmat să fie guvernată numai de boierii mari, câte 12 pe rând, sub ascultarea unui guvernator rus, iar veniturile visteriei să se trimită spre Imperiul Rus.

Delegaţia boierilor din Moldova ceruse ca acestă să devină pur şi simplu un judeţ (oblasti) a Imperiului Rus.

Succesele oştilor ruseşti în Balcani şi extinderea sferei de influenţă a Rusiei în sud-estul Europei au alarmat Austria, care nu putea accepta trecerea  Principatelor Române  în componenţa Imperiului Rus şi expansiunea teritorială a  acestuia spre Bosfor.

Ameninţarea unui război cu Imperiul Austriac, i-a silit pe ruşi să încheie pace cu Turcia, renunţând la anexarea principatelor române.

 

 

 

Gravură contemporană a păcii de la Kuciuk Kainargi

Gravură contemporană reprezentând tratativele de pace de la Kuciuk Kainargi.

Tratatul a dat o lovitură extrem de umilitoare primită de atotputernicului Imperiu Otoman, care pierdea și Hanatul Crimeii, căruia a fost forțat să îi recunoască independența. 

Hanatul, deși oficial independent, a intrat în realitate sub controlul Rusiei, care l-a şi anexat în 1783. Rusiei a mai avut și alte beneficii în urma acestui tratat, printre care eliminarea restricțiilor privind accesul  său  la Marea de Azov (Tratatul de la Belgrad din 1739 dădea Rusiei ieşire la Marea de Azov, dar îi interzicea fortificarea zonei sau dezvoltarea unei flote proprii).

Otomanii au cedat de asemenea teritoriul regiunii Yedisan dintre râurile Nipru și Bugul de Sud, care includea portul Cherson și oferea Rusiei primul său acces direct la Marea Neagră.Prin tratat, Rusiei îi mai erau cedate porturile Kerci și Enikale din Crimea, precum și regiunea Kabarda (cabardină) din Caucaz.

 

Schimbǎri teritoriale în favoarea Imperiului Rus, în urma Tratatului de la Kuciuk-Kainargi (21 iulie 1774)  

 

Rusia primea și o serie de drepturi economice și politice în Imperiul Otoman, între care permisiunea acordată creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman de a naviga sub steagul Rusiei, respectiv permisiunea acordată Rusiei de a ridica o biserică ortodoxă în Istanbul (care nu a fost însă construită vreodată).

Rusia a interpretat tratatul ca dându-i dreptul de a proteja creștinii ortodocși din Imperiu și a folosit această prerogativă mai ales în Principatele Danubiene (Moldova și Țara Românească).
Tratatul dădea califului otoman dreptul de a proteja credincioșii musulmani din Rusia (inclusiv pe cei din Crimeea), fiind pentru prima dată când o putere europeană recunoștea autoritatea califului otoman în afara granițelor imperiului său.

 

 

 

 

 

Prin Tratatul de Pace de la Kuciuk – Kainargi Moldova şi Muntenia, rămâneau sub suzeranitate turcească, însă ruşilor li se recunoştea dreptul de control şi de apărare a populaţiei acestora contra abuzurilor turceşti.

Principatele române au fost  de asemenea scutite de plata haraciului către Turcia pe timp de doi ani.

A  fost începutul protectoratului Rusiei în Principatele Române, care, prin consulii săi de la Iaşi şi Bucureşti, exercita un control şi au un amestec continuu în toate afacerile acestora.

Imperiul Austriac însă, folosindu-se de împrejurările favorabile pentru el, a ocupat atunci nordul Moldovei şi l-a anexat ca provincie în anul 1777 dându-i ulterior numele de Bucovina.

 Aşa se face ca cele două imperii vecine, pretinse apărătoare ale creştinătăţii, au acţionat în dauna intereselor naţiunii creştine române, care în curgerea secolelor ţinuse cu vitejie piept de multe ori lumii musulmane, în expansiunea acesteia spre inima Europei.

08/07/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: