CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O sărbătoare necreştină bazată pe o minciună mondială comunistă – 8 Martie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu toţii ştim că 8 Martie este aşa-numita „zi internaţională a femeii”. De asemenea vedem în ultimii ani  această zi se serbează în principal în ţările fostei U.R.S.S. şi în unele ţări foste socialiste.

De ce în foarte multe ţări nu se serbează această zi „internaţională”? Răspunsul este  contradictoriu: potrivit sensului originar al acestei zile – 8 Martie n-a fost concepută drept zi a femeilor, a frumoaselor doamne sau ca o sărbătoare „a mamelor şi bunicilor”: 8 Martie nu era ziua femeii, ci a unui anumit  tip de femeie – a femeii-revoluţionar

Iată de ce, în ţările unde mişcarea comunistă nu a prins rădăcini, această „sărbătoare” nu există.

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Clara Zetkin photos

 

 

 Sărbătoarea 8 Martie a fost propusa in 1910, de militanta marxistă Clara Zetkin (1857-1933), la așa-numita Conferință a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, ca zi dedicată femeii care sa fie celebrata la nivel international.

Prima sarbatorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul urmator. Cu toate ca 8 martie este numita “ziua internatională a femeii”, aceasta zi nu a fost saerbată oficial multa vreme decât in tarile din fostul „lagar socialist“.

 

 

De ce 8 Martie?

 

 

 

Unul dintre motivele cel mai des invocate este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, incepand cu o demonstratie a  femeilor new-yorkeze in 1857.

In fapt istoria acestei „sărbători” este legată asa cum am vazut de  o evreica-nemţoaică revoluţionară pe nume – Clara Zetkin, care, hotărând să folosească energia femeilor în lupta cu exploatatorii, a înfiinţat detaşamentul revoluţionar femeiesc.

Iată insă că, diac. prof. dr. Andrei Kuraev, pornind de la originea evreiasca a Clarei Zetkin, spune ca aceasta a propus ziua de 8 martie pentru ca s-a gândit la sărbatoarea Purim, care rememorează anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti – barbati, femei si copii), savarsit asupra persanilor de iudeii aflati in exil.

Personajul-cheie al evenimentului era tocmai o femeie, Estera, devenita intruchipare biblica a „eroismului“ feminin evreiesc.

 Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. 

Aceasta sarbatoare nu are o data fixă si e posibil ca in anul in care a luat fiinta “ziua internationala a femeii”, Purimul să fi coincis cu 8 Martie.

Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adica de a serba Purimul.

 

 

 

Foto: Clara Zetkin (dr.) și buna ei prietenă, Rosa Luxemburg, „moașele” comuniste ale Zilei Femeii

Născută în 1857 , nemțoaica Zetkin (Eissner pe numele de fată), a fost  o militantă marxistă și feministă, învățătoare și jurnalistă.

Exilată, după ce Bismarck a interzis mișcarea socialistă, ajunge în Elveția, un adapost al  bolșevismului, unde îl cunoaște pe revoluționarul rus Osip Zetkin, al cărui nume de familie îl adoptă, deși nu se mărită cu el.

Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa Luxemburg, Zetkin se numără printre cele mai proeminente figuri ale „Ligii Spartacus” (Spartakusbund), aripa de extremă stânga a Partidului Social Democrat German, care în 1918 se rupe dina acesta și formează Partidul Comunist German.

Exilată din nou din Germania, Clara Zetkin se refugiază în URSS, unde moare în 1933.

Cenușa ei este îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de rămășițele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.

Propunerea unei Zile Internaționale a Femeii proletare de către Clara Zetkin a urmărit un dublu scop: confiscarea revendicărilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de către mișcarea socialistă, dar și contracararea influenței feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explică Françoise Picq, specialistă în Istoria Feminismului.

„Li s-a interzis femeilor socialiste să poarte lupte comune cu feministele burgheze. Tradiția Zilei Internaționale a Femeii a fost la început o alegere sectară, pentru care feminismul și socialimul se excludeau”, spune Picq citată de Slate.fr.

Şi deşi înfiinţarea acestui „detaşament”nu era prevăzută pentru o zi anumită, s-a hotărât să fie aleasă (desemnată) o zi, care ar putea fi considerată drept Ziua de naştere a „proletariatului femeiesc”.

Este înţeleasă nevoia mişcării revoluţionare de a avea sărbătorile proprii în locul unor sărbători populare, bisericeşti sau naţionale.

Ca urmare a deciziei Internaționalei a II-a de la Copenhaga, pe 19 martie 1911 au loc manifestații în Germania, Austria și Danemarca.

În Rusia, ziua era celebrată pe 3 martie 1913, apoi pe 8 martie 1914.

Pe 8 martie 1917 (23 februarie, pe stil vechi), Ziua Femeii este din nou organizată în Rusia, pe fondul unor importante fierberi sociale.

Cu câteva zile în urmă (3 martie / 18 februarie), la Uzinele de armament Putilov, cele mai mari din Petrograd, se declanșase greva.

Zvonurile despre iminenta raționalizare a pâinii toarnă gaz peste foc.

Pe 5 martie, din lipsă de aprovizionare cu materii prime, Uzinele Putilov se închid. Muncitorii adunați în fața porților închise incep proteste în stradă.

Celebrarea Zilei Femeii din 8 martie / 23 februarie furnizează ocazia perfectă: toate nemulțumirile își găsesc cadrul în care să răbufnească.

 

 

 

 

 

Foto: Petrograd, 8 martie 1917: femeile de la Uzinele Putilov au ieșit în stradă.

 

 

 

 

 

S-a declanșat  Revoluția din Februarie care se va continua cu Revoluția din Octombrie. Pe 15 februarie/ 2 martie Țarul Nicolae al II-lea abdică în favoarea fratelui său, Mihail, însă haosul nu mai putea fi oprit și acesta renunță la coroană chiar a doua zi.

Începea instaurarea comunismului. Din vâltoarea manifestatiilor de Ziua Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge!

Destul de ingenioasă a fost ideea de a încadra în mişcarea revoluţionară nu numai bărbaţi muncitori, ci şi femei, creându-le şi o sărbătoare a lor.

Întemeietorii Statului sovietic erau ateişti înflăcăraţi şi acestor creatori ai „patriei socialiste” le era necesar crearea unui sistem propriu de culte şi ritualuri care sa se contrapuna Ortodoxiei şi Tainelor Bisericii in general. Tradiţiile şi obiceiurile sovietice – sunt o parodie grotesca  a vieţii religioase, un act fals.

Aceşti creatori ai grandioasei substituiri au realizat totuşi nişte invenţii neîntrecute: Partidul comunist– în locul Bisericii, corpul „вождь”-ului – în locul Mormântului Purtător de Viaţă al Mântuitorului, portretele liderilor comunismului – în locul icoanelor, congresele de partid – în locul Sinoadelor bisericeşti, demonstraţiile – în locul procesiunilor crestine cu crucea, etc.

În locul cinstirii Maicii Domnului, gloatelor „muncitoreşti” şi „ţărăneşti” li s-a propus printre altele si „ziua femeii”, care s-a înscris cu    succes în calendarul ateu sovietic.

În 1921, URSS adoptă oficial 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice.

După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba.

Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

În 1977, chiar si  ONU încurajează țările lumii să adopte 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor și a păcii internaționale.

În 1982, vine și rândul Frantei să adopte mitul fondator. Yvette Roudy, ministru socialist francez pentru Drepturile Femeii, oficializează ziua de 8 martie.

„Am vrut să-i explicăm mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta îi convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor în cadrul luptei de clasă”, mărturisește o cercetătoare franceză, ea însăși o adeptă a Feminismului.

De ce însă ziua femeii-revoluţionar a fost pusă pe 8 Martie?

 

Cu multe secole în urmă Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai în Biblie. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim.

Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lunii martie. Această sărbătoare nu are o dată fixă (ca şi Paştile creştin) şi e posibil că în anul când s-a înfiinţat „ziua internaţională a femeii” Purim-ul a coincis cu 8 Martie.

A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim.

De aceea, în 1910, la Conferinţa Internaţională a femeilor socialiste din Copenhaga, Clara Ţetkin a propus de a se sărbători „Ziua internaţională a Femeii” anume data de 8 martie. 

Dar să mai vedem în istorie ce se mai leaga de această dată:

Pe 8 Martie 1774 la Paris are loc crearea primei loje masonice a femeilor în care femeile revoluționare de atunci treceau primele lecții cum trebuie distrusă monarhia (în Franța după cîțiva ani 1789 a avut loc o asemenea revoluție), cum să fie distrusă familia tradițională în care femeia era considerată ca prizonieră și lipsită de orice drepturi. (Apropo conform calendarului satanic pe 8 martie este ziua femeii desfrînate)

Istoria a avut continuare în New York atunci cînd tot la început de martie 1857, prostituatele din oraș au ieșit la un prim marș al lor așa nummit „Marșul cratițelor și tigăilor fără sens”si trecînd prin Manhatten, au cerut să fie plătite salariile marinarilor și lucrătorilor portuari pentru care prestau si care acumulasera datorii faţa de acestea.

Marșurile de acest tip au continuat, așa în anul 1894 la Paris de 8 martie au avut loc marșuri ale femeilor din aceeași categorie de profesie, în care  acestea au cerut crearea de sindicate profesionale și recunoașterea drepturilor lor.

Cam către anii 1907-1910 presiunea devenise suficientă ca să se atragă atenția la problemele acestor femei.

Să nu uităm că vremurile erau complicate, tensiuni crescute între state, se prefigurau viitoarele războaie și revoluții, iar autoritatile  nu prea aveau cand să se mai gîndească la alte lucruri minore.

La adunarea sufragistelor din 1910 sub conducerea Klarei Zetkin a fost instituită Ziua Venerei, adica 8 Martie, ca zi internațională de solidaritate a femeilor.

Însăși Klara la vîrsta de 18 ani fusese  declarată în afara bisericii pentru desfrînare.

Potrivit unei versiuni mai „comode”, originea acestei „sărbători” ar fi  fost atribuită zilei de 8 martie 1857, când în oraşul New-York s-au adunat la o manifestaţie de protest muncitoarele de la fabricile de confecţii şi de încălţăminte, cerând reducerea zilei de muncă şi acordarea dreptului la vot, după care s-a înfiinţat primul în istorie sindicat al femeilor.

Atâta doar că este fals. Un fals grosolan, plămădit la Paris în redacția publicației comuniste L’Humanité, finanțate de Moscova, sub semnătura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat și Madeleine Colin. Un fals care avea să cucerească lumea si care, dupa cum am vazut, nu avea legatura cu adevaratul motiv al „protestului”femeilor de atunci.

Mistificatoarele de la L’Humanité au reușit mai mult decât își propuseseră si anume transformarea lui 8 martie într-o zi de luptă pentru eliberarea și emanciparea femeii care a găsit  un teren fertil în mișcările stângiste din Occident.

Faptul că mitul a fost legat de acțiunea femeilor din America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decât să-i crească atractivitatea. Feministele din Statele Unite, încântate că își descoperă o legitimitate istorică, importă aproape imediat serbarea de 8 martie peste ocean, iar feministele din Europa occidentală le imită grabnic.

Interesant, că anume în această zi – 23 februarie (stil vechi) / 8 martie (stil nou) 1917 (odată cu venirea bolşevicilor la putere, ei au înfăptuit în Rusia şi reforma calendarului), femeile-muncitoare din Petrograd au început acţiunea  de protest pe străzile oraşului, mişcare care mai apoi s-a transformat, după cum se ştie, în lovitura de stat din luna februarie („февральский государственный переворот”).

Câţiva ani mai târziu, după ce ziua de 23 februarie a fost declarată zi „de sărbătoare”, a fost inventata„ziua Armatei Roşii”  (1922), iar în 1917 la 7 martie ziarul „Правда” („Pravda”) scria, că„пролетарский Интернационал назначил 23 февраля днем международного женскогопраздника” („Internaţionala proletară a desemnat ziua de 23 februarie – zi a sărbătorii internaţionale a femeii”).

Imediat după preluarea abuzivă a puterii de către bolșevici, aceștia au văzut un mare pericol în familia tradițională și în Biserica Ortodoxă.

In primii ani ai dictaturii sovietice, ziua de 8 martie a devenit o sărbătoare de stat, iar din 1965 – zi de odihnă.

După destrămarea U.R.S.S. această zi a rămas în rândul sărbătorilor de stat ale Federaţiei Ruse, s-a păstrat ea ca „Zi Internaţională a Femeii” şi în unele ţări din spaţiul post-sovietic: în Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, Kârgâstan, Republica Moldova, Tadjikistan, Turkmenia, Ucraina şi Belarusi; în Uzbekistan – ca „Ziua Mamei”; în Armenia această zi este sărbătorită la 7 aprilie – „Ziua maternităţii (a ocrotirii mamei şi copilului) şi a frumuseții”.

Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purim-ul.

Această idee ar fi fost cel puţin ingenioasă, dacă sărbătoarea Purim ar fi asemenea Sărbătorii Secerişului.

Dar aceasta nu este o sărbătoare religioasă.

Enciclopedia Ebraică menţionează: „…sărbătoarea nu este motivată de Templu sau de un alt eveniment religios”.

S-a sfârşit robia babiloniană. Drumul spre casă era deschis, dar doritori de a se întoarce erau mai puţini decât s-a aşteptat (din Rusia – considerată „închisoare a popoarelor” – de asemenea au plecat cu mult mai puţini evrei decât şi-ar fi dorit liderii mişcării sioniste).

Ei nu doreau să piardă totul în schimbul întoarcerii. Mii de familii evreieşti au rămas să trăiască în diaspora pe întreg teritoriul Imperiului Persan, într-o stare de robie.

Perşii miraţi se întrebau: armata babiloniană a cucerit Ierusalimul sau evreii au invadat Babilonul?

Aman – „ministrul apărării”, merge la împăratul Artaxerxe şi-i prezintă situaţia.

Timpurile nici pe departe nu erau creştine şi evident că reacţia împăratului a fost categorică: să fie nimiciţi toţi evreii din Imperiu. Vestea poruncii este aflată de regina Estera a cărei etnie regele nu o cunoştea.

Într-un moment anume, Estera îl provoacă pe Artaxerxe: „Mă iubeşti? Dacă mă iubeşti, atunci îi iubeşti pe cei pe care îi iubesc eu? Înseamnă că iubeşti poporul meu şi că îi urăşti pe cei pe care îi urăsc eu? Urăşti duşmanii poporului meu? Atunci arată-ţi mânia şi nimiceşte-i pe cei pe care îi socoţi duşmanii tăi!” 

Şi Artaxerxe lasă în grija lui Mardoheu formularea poruncii:

„Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-au pecetluit cu inelul regelui şi le-a trimis prin curieri călări, pe caii din herghelia regelui, spunând că regele îngăduie iudeilor din cetate să se adune ca să-şi apere viaţa lor, să bată, să ucidă şi să piardă pe toţi cei puternici din popor şi din ţară, care ar vrea să-i atace, cu femeile şi cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiască”(Estera, 8, 10-11).

„Atunci Iudeii s-au adunat în toate cetăţile lor, prin toate ţările lui Artaxerxe, ca să pună mâna pe cei ce le doreau răul şi nimeni n-a putut sta împotriva feţei lor, pentru că frica de Iudei apăsa asupra tuturor popoarelor. Toate căpeteniile ţărilor, satrapii, guvernatorii şi slujitorii regelui au sprijinit pe Iudei, de teama lui Mardoheu. Căci Mardoheu era mare în casa regelui şi renumele lui se lăţise în toate ţările, deoarece omul acesta, Mardoheu, devenise tot mai puternic. Atunci au stârpit Iudeii pe toţi duşmanii lor, ucigând cu sabia, omorând, pierzând şi făcând cu duşmanii lor după voia lor (Estera, 9, 3-5).

Aman a fost spânzurat împreună cu familia sa, iar după el au fost nimiciţi 75.000 de oameni – elita ţării, oricine putea concura cu iudeii (Estera, 9). Soarta Imperiului era hotărâtă.

Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie.

Purim-ul, sărbătoare declarată în special pentru copii ( unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvântat este Mardoheu”) – este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii.

Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un masacru.

Poporul iudeu, cu ajutorul vicleniei Esterei s-a eliberat de sub jugul perşilor.

Astfel Purim-ul a devenit o sărbătoare în cinstea nimicirii duşmanilor.

Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice: împărăteasa Estera este cinstită în Biserica Ortodoxă în rând cu ceilalţi drepţi ai Vechiului Testament în Duminica Sfinţilor Strămoşi (Duminica a 2-a înainte de praznicul Naşterii Domnului).

Şi aceasta se explică prin aceea, că omul Vechiului Testament încă nu ajunsese la desăvârşirea poruncilor (normelor) Evangheliei.  

În Creştinism, războaiele şi robia babiloniană din Vechiul Testament sunt înţelese în mod alegoric.

În iudaism însă, s-a păstrat înţelegerea literală a normelor şi exemplelor vechi-testamentare.

În România, Ziua Femeii a păstrat acea tentă familială specifică fostului lagăr comunist: flori, pupături, mici cadouri, petreceri.

În Occident, însă, 8 martie este o zi de proteste, de manifestații, de afirmare a Identității Femeii Emancipate. O Zi a Femeii-Bărbat. A anti-Femeii.

 

 

 

 

FOTO: Afișul marșului de 8 martie 2015 de la Nancy,in Franța

 

 

 

Iată, de exemplu, cum s-a sărbătorit 8 martie 2015 în aceeași Franță unde s-a născut mistificarea istorică a manifestatiei femeilor de la New York din 1857: la Paris a avut  loc al Patrulea Marș Mondial al Femeilor, organizat o dată la cinci ani.

„Câtă vreme toate femeile din lume nu vor fi libere, vom rămâne în marș”, se arată pe site-ul organizatoarelor. „Marșul Mondial al Femeilor vrea să termine cu Patriarhatul, cu Capitalismul și cu Rasismul, cele trei sisteme de represiune care ne controlează viețile în lumea întreagă”, își mai propuneau organizatoarele.

De notat că astfel de acțiuni se bucură de sprijinul oficial al Guvernului Francez, care le pune militantelor propriul site (www. gouvernement.fr) la dispoziție, pentru a se exprima.

O simplă căutare pe google va oferă un tablou al mișcărilor de protest programate în Occident și de acest 8 martie: Sexismul, Drepturile Reproducerii, Opresiunea, Avortul, Biserica, Austeritatea, Egalitatea, Progresul, toate acestea și multe altele sunt motive pentru ca duminică mii și mii de femei să iasă în stradă și să lupte.

Nu rareori aceste proteste se lasă cu violențe.

 

Am scris aceste rânduri nu pentru ca noi creştinii să avem o atitudine neprietenoasă faţă de cei de un neam cu Clara Zetkin, ci pentru a înţelege ce sărbătorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce respectul faţă de tradiţiile noastre ortodoxe.

Motivele Clarei Ţetkin sunt clare… Nu înţeleg, de ce noi ar trebui să serbăm Purim-ul evreilor?!

N-ar fi timpul să uităm de sărbătorile „roşii”, ostile Creştinismului şi de 8 Martie în special, o zi care nu are nimic comun cu femeia creştină ?

Contemporanii noştri nu sunt preocupaţi de istoria şi originea zilei de 8 martie şi consideră această zi numai ca pe un pretext / prilej de a dărui flori şi cadouri femeilor lor dragi. 

Să nu uităm, că noi putem şi trebuie să ne felicităm soţiile şi mamele noastre, surorile şi colegele la timpul cuvenit cu adevărata lor sărbătoare, data  când Biserica preaslăveşte grija şi credinţa, fidelitatea şi răbdarea Femeilor-Mironosiţe.

Şi mai mult decât atât, să nu uităm de ele nici în celelalte zile. Dragostea plină de jertfă faţă de soţie, mamă, soră – ne obligă să avem grijă de ele, să le susţinem şi să le apărăm, să le bucurăm cu dragostea şi atenţia noastră.

Crearea familiei – nu este numai relaţia de cunoştinţă şi nunta, dar şi slujirea zilnică în dragoste sinceră.

Şi pentru ca zilele vieţii de familie să fie pline de bucurie sunt necesare gesturile de atenţie. De aceea – dăruiţi flori şi cadouri femeilor iubite întotdeauna…

 

 

 

 

 Surse: http://www.evz.rohttp://www.crestinortodox.ro/; vox.publika.md/; Protodiacon Ioan MUNTEANU. Calendarul bisericesc – memoria și simbolul Ortodoxiei. Ed. „Lumina lui Hristos”. – Kiev-Chișinău, 2009, – Pp. 207-219

 

 

 

 

 

08/03/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Misteriosul proiect american ”Star Gate” (Poarta Stelară) și folosirea unor agenți cu capacități paranormale în scopuri militare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Multe servicii de informații de pe glob se folosesc în activitățile lor specifice de subiecți sau de angajați cu calități psihice care țin de domeniul paranormalului.

Agentiile respective au acceptat realitatea fenomenologiei paranormale înaintea forurilor stiintifice și mai mult decât atât, nu s-au sfiit deloc sa profite de abilitățile excepționale ale persoanelor cu astfel de capacitati.

Existenta unor adevărate unități de „paranormali”, cum li se spune în limbaj curent, sau de agenti psy, conform terminologiei specifice, a fost de mult timp confirmată sub diferite forme.

   Proiectul Star Gate (Poarta Stelară) a fost unul dintre cele mai ample programe de cercetare a puterilor ascunse ale psihicului uman din lumea întreagă  și s-a desfăşurat din anul 1970 până în 1995.

Finanţat din fonduri guvernamentale, acesta reunea un ansamblu de experimente aprobate de guvernul federal al Statelor Unite pentru a investiga fenomenele paranormale cu aplicații în domeniul spionajului militar.

Oficialii americani erau interesati în mod deosebit de identificarea si antrenarea persoanelor care sa poată „vedea” evenimente care se întâmpla la mii de kilometri distanta sau pot afla prin puterile stranii ale mintii si spiritului uman secrete militare, informatii greu de obtinut sau locatii ale serviciilor rivale din alte tari.

Fenomenele psy au fost multa vreme catalogate undeva la marginea stiintelor conventionale. Clarviziunea, telepatia, telekinezia si mai ales calatoriile astrale au fost contestate în numeroase rânduri de scepticii stiintei, care le-au negat existenta.

 Cu toate acestea, în anul 1995, conducerea de atunci a CIA a decis declasificarea unui program din categoria Top Secret început înca din anul 1970, moment în care celebra agentie americana de informatii a început antrenarea unor subiecti capabili sa „vadă la distanță”.

      În anul   1970, în plin război rece circula în lumea spionajului şi a informaţiilor zvonuri, şoapte conform cărora Uniunea Sovietică şi China antrenau soldaţi cu capacităţi paranormale.

În aceste conditii, sefii de departamente din CIA considerau ca pierd teren în fața puterilor rivale care făcusera pasi importanti în acest domeniu controversat pentru „civili” si oamenii obisnuiti. În consecinta, programele din cadrul Project Stargate au fost lansate anual, alocându-se fonduri în acest scop.

Cei din CIA erau interesati în mod deosebit de tainele clarviziunii. Aceasta capacitate paranormala a fost testata si studiata în conditii stiintifice de laborator.

Americanii ar fi vrut ca, prin intermediul unor persoane cu capacitati deosebit de avansate în domeniul clarviziunii, sa obtina date despre activitati de spionaj îndreptate împotriva SUA, potentiale acte de terorism, baze militare secrete sau locurile de lansare a unor rachete intercontinentale înca nedetectate.

  La asemenea zvonuri armata Statelor Unite nu poate rămâne impasibilă şi astfel în 1970 prin diferite proiecte unite sub numele de cod Star Gate, încep a testa şi ei capacităţile ascunse ale fiinţei umane.

Experimentele initiale au fost efectuate în incinta Institutului de Cercetari Stanford, unde mintea umana a fost supusa unor investigatii extensive fara precedent pe teritoriul american. Costurile totale ale cercetarilor de la Stanford au fost acoperite de catre CIA si alte agentii guvernamentale timp de peste douazeci de ani.

Cercetatorii Russel Targ, Hal Puthnoff si Ingo Swann au fost fondatorii acestui program secret, scopul lor principal era acela de a întelege abilitatile paranormale ale subiectilor, a le îmbunatăți pe cât posibil si a colecta informatii despre Uniunea Sovietica în contextul Razboiului Rece din acea perioada.

Cum sovieticii detineau unitati de „paranormali” înca mai impresionanti si experimentati, nu putem decât sa ne imaginam amploarea duelurilor mentale desfașurate între acesti agenti secreti nemaivazuti, aflati la distante de mii de kilometri unii de altii.

Generalul american Albert Stubblebine, la acea data sef al serviciilor de spionaj din cadrul Pentagonului, avea sub ordinele sale circa 16.000 de experti în contrainformatii.

Controla pe atunci toate operatiile militare sub acoperire derulate de SUA în lume și a jucat un rol important în invaziile americane din Panama si Grenada.

A fost implicat puternic și în celebrele programe MK Ultra. Personalitate cu mult înaintea vremurilor sale, generalul Stubblebine a anticipat înca de atunci ca razboaiele viitorului nu vor mai fi purtate doar cu rachete si tancuri, ci si prin metode neconventionale, între care puterea dezlantuita a subconstientului uman va juca un rol tot mai important.

Acestia au fost primii agenti psy – denumiti astfel dupa termenul propus de Jim Marrs, un expert în domeniu – care au lucrat pentru interesele americane.

Încurajați de primele succese, sefii din CIA priveau chiar mai departe: aspirau sa creeze un fel de unitati ofensive de paranormali care ar fi putut sa ucida de la distanta sau sa implanteze gânduri sinucigase în mintile tintelor umane care trebuiau lichidate fara interventii militare.

Se vehicula ideea ca sovieticii si chinezii ajunsesera deja la aceste etape si, probabil, americanii simteau ca ei ramasesera în urma. Tocmai se lansase bizara era a „înarmarii psihotronice”.

Din informaţile existente , pare că principalele puteri pe care doreau a le cultiva au fost vederea la distanţă (remote viewing) şi precogniţia. Vederea la distanţă e un soi de clarviziune în care subiecţii în condiţii de strictă supraveghere, intrând în stări alterate ale conştiinţei încercau să vizualizeze diverse locuri de pe glob, din spatele linilor inamice, care au aveau o importanţă militară deosebită. Pe aceiaşi linie şi precogniţia, puterea de a vedea viitorul, era cultivată tot cu un scop exclusiv militar.

Subiecţi au fost aleşi atât din rândul militarilor cât şi din rândul civililor, iar la punctul de vârf al proiectului ar fi fost până la 22 de subiecţii, rămânând doar 3 în mod oficial la data încheierii programului.

De menţionat că acesta nu a fost singurul experiment ”psy” din istoria armatei americane. A mai existat unul, de proporţi mai mici, însă mult mai ocultat, proiectul Jedi care a stat la baza cărţii The Man Who Stare at Goats şi a filmului cu acelaşi nume.

Generalii americani  au lansat în paralel și asa numitul Project Jedi, în cadrul caruia agentii trebuiau sa se antreneze  pentru  uciderea animalelor strict prin puterea minții.

Acestora li s-a cerut, în prima faza, sa ucida câini vagabonzi care erau oricum destinati eutanasierii. Niciunul dintre subiecti nu a vrut sa faca așa ceva, poate si din cauza unei bariere psiho-emotionale puternice legate de relatia dintre cele doua specii – om si câine.

 Totusi, când e vorba despre uciderea unui animal din alta specie cu puterea mintii, a existat, se pare, si o exceptie. Un fost militar din trupa americana de elita Beretele Verzi, fostul sergent Glenn Wheaton îsi aminteste de un ciudat personaj de origine bască – Michael Echanis.

Acesta este creditat de mulți experti în domeniu drept adevaratul „părinte” al forțelor de elită de acest tip  din armata americana.

Personaj ciudat, cu interese în zonele oculte ale artelor martiale, Echanis ar fi pus bazele primelor metodologii si scoli de lupta cu mâinile goale pentru agentii secreti americani si membrii trupelor speciale.

Expert în lupta cu cuțitul, Echanis a fost singurul non-coreean ințiat în obscura artă neagră Sul-sa, un fel de ninjutsu coreean, axat pe tehnicile superioare de meditație, incantații și practici paranormale, ajungând se spare la un asemenea nivel, încât putea ucide o capră doar uitându-se la ea.

Conform relatărilor unor martori, Echanis oprea pur si simplu bătăile inimii mai multor capre doar prin forța concentrării sale mentale. Nu-i trebuiau mai mult de câteva zeci de secunde, maxim un minut. Animalul începea sa sângereze pe nări, corpul îi era cutremurat de spasme si cadea apoi mort.

Cum omul este de asemenea un mamifer, se poate imagina că o persoana cu abilitatile lui Echanis ar fi putut, teoretic, sa suprime pe cale „psy” un personaj incomod pentru interesele cuiva.

 

 

Michael Echanis

 

Michael Echanis

Cât despre Echanis, versiunea oficiala spune ca ar fi murit undeva în Nicaragua, în cadrul unei operațiuni speciale derulate în anul 1978. Adevarul este cu siguranță cunoscut doar de superiorii săi pe linie militară.

 

În 1995 programul, având ca şi scop furnizarea de date către agenţiile de informaţii, este transferat de sub egida armatei SUA către CIA. Acest moment însă coincide şi cu finalizarea acestuia, oficial cel puţin, căci în acelaşi an agenţia închide programul după ce angajează doi specialişti independeţi pentru a realiza o analiză. Cei doi specialişti înaintează însă rapoarte cu păreri divergente.

Astfel Ray Hayman – profesor emeritus în psihologie la Universitatea Oregon şi unul dintre iniţiatorii mişcării scepticismului stiinţific modern alături de mare sceptic James Randi – a ajuns la concluzia că rezultatele nu sunt satisfăcătoare şi e prematur a se pronunţa existenţa acestor capacităţi până nu se fac şi alte teste de către organe independente.

Celălalt raport însă, realizat de Jessica Utts – profesoară de statistică la Universitatea California – a arătat că există un efect semnificativ din punct de vedere statistic şi că cei mai talentaţi dintre subiecţi au reuşit să producă un procent cu peste 5% – 15 % peste ghicitul aleatoriu.

Acest lucru arată că există un fenomen în momentul în care procentul este constant în decursul a mai multor teste, în mai mulţi ani precum a fost şi cazul în proiectul Star Gate.

În mod oficial, Proiectul Stargate a încetat odata cu pensionarea generalului Stubblebine. Firesc, râmân multe întrebari fara raspuns. Oricum, este greu de crezut ca, daca cei din CIA ajunsesera la astfel de rezultate la nivelul anilor 1970-1980, ar fi abandonat total cercetarile. Subiectul este deosebit de interesant chiar si numai din perspectiva cunoasterii umane, nemaivorbind de avantajele evidente pe care niste astfel de unitati de paranormali le-ar putea aduce „angajatorilor” lor, daca aceste capacitati ar opera într-adevar cu asemenea eficienta.

Dar… cine stie la ce performante au ajuns agentii psy din prezent, sau care este amestecul lor în marile afaceri politice, economice si militare din întreaga lume…
           

În raportul prin care CIA decide închiderea programului îşi motivează acţiunea prin faptul că deşi există un procent statistic, datele erau prea vagi şi prea generale pentru a putea fi folosite de către agenţiile de informaţii. Cârcotaşii şi adepţii teorilor conspiraţiei ar putea uşor sugera că nu e vorba decât de o acoperire şi că programul nu a fost niciodată închis, ci dimpotrivă perfecţionat.

Este greu de crezut ca a durat 25 de ani până gând guvernul SUA a realizat că informaţiile sunt irelevante. Este şi mai mare coincidenţa că în anul în care CIA preia programul, la foarte scurt timp ia şi decizia de a-l închide.

Dacă însă gândim problema dintr-o altă perspectivă, ce raţiune ar fi putut sta în spatele unei minciunii de oprire a programului şi continuarea lui într-un secret mai mare decât anterior şi desăvârşit, putem găsi suficiente.

Astfel, programul a ajuns la cunoştiinţa publicului, de asemenea şi bugetul lui şi faptul că s-au consumat 20 de milioane de dolari pe seama sa, a revoltat opinia publică americană, marea masă a cetăţenilor fiind sceptici faţă de aceste fenomene. Chiar ziarul Time a scris în 1995 (anul în care CIA a preluat programul) un articol critic cu privire la proiect, prezentând faptul că mai existau 3 mediumi, care lucrau pe un buget de 500.000 de dolari.

La aceste motive de politică internă mai putem lesne adăuga cel de politică externă şi siguranţă naţională, SUA nu dorea ca alte state să cunoască succesul acestor tehnici în culegerea de informaţii (desigur dacă aceste tehnici funcţionau).

Având toate acestea în vedere pare probabil ca CIA să nu fi închis programul şi ca acesta să continue probabil şi în zilele noastre.

De altfel au existat suficiente „poveşti” cum că armata SUA a folosit şi foloseşte în continuare mediumuri pentru a localiza diferite persoane şi diferite locaţii. Acest lucru nu ar trebui să ne mire căci se întâmplă chiar şi în curtea noastră.

Ceauşeşcu a dispus şi el testarea acestor fenomene, iar apelarea la mediumi pentru a găsi persoane a fost făcută în mare secret chiar şi de guvernele noastre mai actuale, un astfel de procedeu fiind aplicat pentru a găsi ziariştii răpiţi în Irak în 2005.
            

Adevărul nu-l vom afla prea curând, fie că proiectul a continuat în secret, fie că a fost oprit, informaţiile pe această temă sunt puţine căci secretomania guvernează astfel de proiecte militare.

Cine doreşte mai multe informaţii despre Proiectul Star Gate, poate  consulta Manualul pentru Vedere la Distanţă (remote viewing) elaborat şi publicat de CIA, care poate fi găsit aici.

 

 

 

 

Surse:

 

http://enciclopediaascunsa.blogspot.com/ proiectul-star-gate

 www.descopera.ro/cultura/9973876-proiectul-stargate-unitatile-de-paranormali 

 

12/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , | 2 comentarii

Un adevăr sumbru: 1% din arsenalul nuclear al lumii ar putea aduce iarna nucleară pe planeta noastră. VIDEO

Imagini pentru iarna nucleara photos

 

 

 

Mai puțin de 1% din arsenalul nuclear al lumii ar aduce iarna nucleară pe planetă. Cele mai înfricoșătoare arme se află în Rusia.

Când auzi  de războiul nuclear, nu poţi să nu te gândeşti că planeta va avea de suferit….

Statele Unite ale Americii și Rusia sunt cele mai mari puteri ale lumii, iar dacă dezacordurile dintre cele două ar deveni suficient de adânci încât să se ajungă la un conflict, toată populația planetei va avea de suferit.

Un nou studiu arată că un război între SUA și Rusia nu ar face nimic altceva decât să conducă întreaga lume către apocalipsă.

 Rusia are cel mai mare număr de focoase nucleareExperții estimează că Rusia deține în prezent un număr de 1.796 de focoase nucleare active, echipate pe 508 vehicule.

Cel mai apropiat competitor sunt SUA, care au 1367 de focoase nucleare active pe 681 de vehicule.Pe lângă acestea, trebuie să vorbim și despre focoasele nucleare care nu sunt gata de lansare, cele aflate în depozite. Rusia are nu mai puțin de 6800 de astfel de focoase, iar SUA 7600.

În timpul Războiului Rece numărul armelor nucleare era mai mareComparativ cu perioada Războiului Rece, marile puteri nucleare sunt acum de-a dreptul „cuminți”.

URSS avea, în 1975, 46.000 de focoase nucleare. SUA dețineau în 1967 31.000 de focoase.O rachetă își va atinge ținta indiferent de unde e lansată…

Avansul tehnologic asigură faptul că o rachetă cu încărcătură nucleară își va atinge ținta indiferent de unde este lansată.

Un exemplu este noua armă a Moscovei, RS-28 Sarmat, cea mai mare rachetă balistică intercontinentală rusească de până acum, dotată cu un focos termonuclear.

Noua rachetă intercontinentală are o traiectorie suborbitală, ceea ce asigură lovirea ţintei indiferent de distanță. O singură rachetă poate lovi un întreg continent.

O rachetă Voevoda, aflată în prezent în dotarea armatei Rusiei, are 10 focoase, fiecare cu o putere de 750 de kilotone.

Presupunând că fiecare focos își atinge ținta, zona lovită se poate întinde pe 3.000 de kilometri.Mai puțin de 1% din arsenalul nuclear al lumii ar aduce iarna nucleară pe planetă.

Experții estimează că detonarea a 50 de focoase nuclare ar produce un efect climatic fără precedent, asemănător cu cel al unei mini-ere glaciare. 50 de focoase reprezintă în prezent doar 0,3% din arsenalul nuclear al omenirii.(sursa)

 

O echipă de cercetători de la Rutgers University, National Center for Atmospheric Research, și University of Colorado a simulat războiul nuclear dintre cele mai puternice state ale planetei.

A arătat cum va afecta climatul global un conflict nuclear între SUA și Rusia.Oamenii de știință s-au gândit și la cel mai rău scenariu posibil, ceea ce înseamnă că ambele state ar folosi întreaga rezervă de arme nucleare pe cealaltă.

Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că un război nuclear între cele două ar duce la  apariția iernii nucleare.

Temperaturile vor scădea drastic, iar precipitațiile vor fi reduse cu aproximativ 30% în urma conflictului. Impactul ar fi uriaș asupra vegetației. Astfel, iarna nucleară ar împiedica plantelor să crească, ceea ce ar duce la epuizarea rapidă a stocurilor de hrană pentru populația planetei.

De asemenea, cercetătorii spun că un război nuclear ar cauza focuri masive în păduri, care ar putea dura săptămâni întregi, iar fumul produs ar bloca lumina Soarelui, situație care nu ar reveni la normal decât într-un interval extrem de lung, de 10 ani.

Şeful Bisericii Ortodoxe Ruse, patriarhul Kirill,   a avertizat că sfârşitul lumii este tot mai aproape şi că păşim într-o perioadă critică a dezvoltării civilizaţiei umane.

Toate aceste lucruri au devenit vizibile cu ochiul liber… Trebuie să fii orb pentru a nu vedea apropierea momentelor oribile ale istoriei, despre care vorbeşte în Apocalipsă apostolul şi evanghelistul Ioan Teologul“, a spus în predica sa Patriarhul după oficierea Liturghiei în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.   

El a adăugat că, potrivit învăţăturii creştine, apropierea şi îndepărtarea sfârşitului lumii depinde de oameni.

Şeful Bisericii Ortodoxe Ruse a îndemnat pe fiecare, îndeosebi persoanele publice să conştientizeze responsabilitatea în faţa Rusiei şi întregului neam omenesc şi să pună capăt „alunecării în bezna sfârşitului istoriei“.  

„Astăzi păcatul nu este pur şi simplu unul evident, chiar dacă în decursul întregii istorii oamenii au încercat să-şi ascundă păcatul personal şi interpersonal.

Astăzi păcatul se prezintă drept cel mai atrăgător mijloc — prin cinematografie, teatru şi alte manifestări artistice.  

Şi arta, care are menirea de a cultiva personalitatea umană, să o îmbogăţească, să o ridice spre cer, devine o greutate care nu permite omenirii să se ridice.

Nu am în vedere toată arta, ci acea care în ultimii ani îşi manifestă drepturi deosebite de a transmite poporului ispite şi păcate, să ducă în eroare oamenii“, a menţionat patriarhul Kirill.

  „Astăzi nu este momentul să clătinăm barca patimilor omeneşti, pentru că şi aşa există prea multe influenţe negative asupra oamenilor care le distrug viaţa spiritual“, a subliniat patriarhul rus, reluat de adev.ro/pbds72.

 

 

 

01/10/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: