Războiul cuvintelor pe tema responsabilităţii Uniunii Sovietice în declanșarea celui de-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL face ravagii până în zilele noastre

 

Când la data de 1 septembrie 2009, şefii de stat polonezi, germani şi ruşi se întâlneau pentru a comemora invazia germană a Poloniei, cea care a declanşat în 1939 Al Doilea Război Mondial, între Varşovia şi Moscova, războiul cuvintelor pe tema responsabilităţii Uniunii Sovietice, făcea ravagii, nota https://voxeurop.eu.

În ajunul ceremoniei oficiale de comemorare la Gdansk, a celei de a 70-a aniversări a celui de Al Doilea Război Mondial, prim-ministrul rus de atunci, Vladimir Putin, a condamnat pactul Ribbentrop-Molotov încheiat din 1939 între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă.

Într-o scrisoare deschisă apărută în publicația poloneză Gazeta Wyborcza, liderul rus sublinia însă că acest pact sovieto- nazist nu a fost singurul “declanşator” al războiului. 

“Cu un an înainte, Franţa şi Anglia au semnat un acord infam cu Hitler la München, distrugând astfel orice speranţă pentru un front unit împotriva fascismului”, scrie Putin.

În consecinţă, Uniunea Sovietică nu a putut respinge oferta Germaniei de a semna un pact de neagresiune.

Deci, ce lecţii a tras Putin din acest fapt ? Că este “imposibil de a crea un sistem eficient de securitate, fără participarea tuturor ţărilor europene, inclusiv Rusia”.

El pretindea că înţelege sensibilităţile poloneze asupra asasinării de ofiţeri şi intelectuali polonezi la Katyn şi Miednoye de către forţele de securitate sovietice şi solicita ca aceste cimitire poloneze, precum şi mormintele prizonierilor de război ruşi, ţinuţi în captivitate de polonezi, după războiul ruso-polonez din 1920, să devină simboluri de “durere comună şi iertare reciprocă”.

 “O perspectivă promiţătoare de parteneriat şi de o relaţie demnă de două mari naţiuni europene se deschide pentru Rusia şi Polonia”, a subliniat Putin.

Scriitorul rus Vladimir Bukovski, citat de Dziennik, era de părere că prim-ministrul rus Vladimir Putin şi alţi membri ai guvernului din Kremlin au fost de câtva timp angajaţi într-o campanie de propagandă agresivă care viza nu numai “înmuierea” polonezilor înainte de apariţia domnului Putin la Westerplatte, Gdańsk, dar şi la reabilitarea deplină a lui Stalin şi “construirea identităţii naţionale ruse pe un sentiment de mândrie a unui mare imperiu – Uniunea Sovietică”.

Potrivit lui Bukovski, Polonia a devenit ţinta atacurilor vicioase ale propagandiştilor de la Kremlin deoarece “fiecare dictatură are nevoie de un inamic extern pentru a câştiga sprijinul poporului care altfel s-ar întoarce împotriva ei”. Acest lucru nu va fi schimbat de cuvintele de conciliere ale domnului Putin care a condamnat, într-un articol pentru Gazeta Wyborcza, Pactul Ribbentrop-Molotov şi a apelat la reconcilierea îmtre polonezi şi ruşi.

Pe bună dreptate Andrzej Talaga observa în Dziennik, că nu este bine să se amestece adevărul cu minciuna. Nu este bine nici să se eludeze responsabilitatea pentru pornirea celui de-Al Doilea Război Mondial prin încercarea de a o arunca pe Polonia, cu mai mult sau mai puţin ineptele minciuni despre presupusele planuri germano-poloneze de a invada împreună Rusia.

Este ceva greşit în “a denatura faptele şi a spăla faţa istorică a unui criminal – Stalin. Amintirile noastre sunt diferite de ale lor. Asta e uşor de înţeles”, scria Talaga. Dar, până când vom fi de acord cu privire la fapte, cuvintele despre reconciliere, oricât de frumoase şi de inspirate, vor cădea în urechile surzilor”*.

“Polonezii sunt convinşi că naţiunea lor este cea care ar fi influenţat cel mai mult cursul celui de-Al Doilea Război Mondial şi cea care a suferit cel mai mult, mai mult chiar decât evreii”.

Conform unui sondaj în cotidianul polonez Gazeta Wyborcza, aceasta este imaginea întreţinută astăzi de polonezi despre acest război, spunea FAZ. Dar în ultimul moment, conducătorii americani şi din Europa de Vest, cu excepţia Angelei Merkel, au decis să trimită doar reprezentanţi. 

“La fel ca acum 70 ani”, spune un diplomat polonez citat de cotidianul din Frankfurt: “duşmanii sunt aici, şi aliaţii se fac scuzaţi.”

 “Participarea lui Vladimir Putin a părut să fie un prim semn de destindere în relaţiile dintre Rusia şi Polonia”, până când divergenţele privind problema “marii responsabilităţi a ruşilor” în izbucnirea războiului au reapărut, constată FAZ.

Pe această problemă, s-au întors vechile “reflexe ruse”, titrează Süddeutsche Zeitung. Cititorii ziarului Rzeczpospolita doreau scuze oficiale pentru invazia rusă a Poloniei, pe 17 septembrie 1939, însă Putin a măturat toate acuzaţiile, numindu-le “minciuni cinice”.

Pentru ziar, ruşii sunt de mult timp convinşi de a fi înconjuraţi de “falsificatori ai istoriei ţesând un cocon de minciuni pentru a discredita meritul rus în lupta împotriva fascismului”.

Potrivit prestigioasei publicații germane Der Spiegel, mulţi istorici liberali ruşi deplâng o “glorificare a epocii lui Stalin, versiunea oficială rusă a istoriei apărând strategia lui Stalin ca o mutare genială”.

În faţa acestor divergenţe, remarcă cotidianul, participarea lui Putin la comemorările din Gdansk a fost “un număr de echilibrist”.

Putin continuă să arunce vina pentru tragedia Poloniei exclusiv asupra conducerii poloneze.

Într-un amplu și rar interviu acordat în 2020 prestigioasei reviste americane „National Interest”, „țarul” de la Kremlin, Vladimir Putin, a respins acuzele cu privire la cooperarea dintre URSS și Germania nazistă la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Putin a precizat că „vina pentru tragedia pe care Polonia a suferit-o, aparține în totalitate conducerii poloneze care s-a opus formării unei alianțe militare între Marea Britanie, Franța și URSS și care s-a bazat doar pe ajutorul partenerilor săi occidentali”.

Publicitate