CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ISTORICII ROMÂNI DESPRE CARACTERUL DE ELIBERARE AL RĂZBOIULUI ȚĂRII NOASTRE ÎMPOTRIVA URSS 

Foto: Una dintre lozincile cu care au fost întîmpinați în iulie 1941 la Chișinău eliberatorii români. Observați două greșeli în trei cuvinte: în loc de litera ”N” este scrsă litera ”И” rusească.

Invadarea URSS din data de 22 iunie 1941este calificată de numeroși istorici drept o acțiune prin care ”armata română, alături de cea germană, a anticipat… atacul bolșevic asupra României și Germaniei”, și că ”războiul germano-sovietic a pus capăt” politicii ”demente a unui stat-criminal față de populația pașnică a unei provincii răpite”( Petrencu A. România și Basarabia în anii celui de-Al doilea război mondial. Chișinău, 1999. P. 43, 49).

”Întrarea României în războiul Germaniei împotriva URSS a dus la eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei, ținutului Herța de ocupantul sovietic cu diabolica lui orînduire de stat”( Petrencu A. Basarabia în Al doilea război mondial. 1940-1944. Chișinău, 1997. P.111).

”Populația băștinașă, precum și o bună parte a grupurilor etnice au salutat cu căldură și încredere revenirea administrației române, știind-o competentă, incoruptibilă și că promovează o politică axată pe dreptate și echitate”( Petrencu A. Basarabia în Al doilea război mondial. 1940-1944. Chișinău, 1997. P. 175).
Unii autori sînt revoltați de faptul că nu toți istoricii împărtășesc concepția referitoare la justețea participării României în cel de-Al doiea război mondial:

”Sunt multe lucrări, …realizate de cele mai multe ori de autori evrei, în care se susține o părere… categoric negativă față de guvernarea antonesciană, inclusiv, și mai ales față de decizia de-a ataca Uniunea Sovietică împreună cu Germania Hitleristă”( Țurcanu I. Istoria relațiilor internaționale. Cișinău, 2005. P. 161).
Un alt cunoscut istoric remarca la rândul său: ”România a intrat în acest război de legitimă apărare, pentru a-și recuceri teritoriile căzute sub stăpînirea rusească. România a intrat în acest război ca să-și elibereze frații căzuți în grea robie.

Războiul declanșat la 22 iunie 1941 era, pentru România, un război impus neamului românesc. Poporul român își apăra existența fizică și națională. El lupta pentru ca țara, căminul său, să nu fie șterse de pe harta țărilor independente”( Buzatu Gh. România cu și fără Antonescu. Iași, 1991. P. 148; vezi de asemenea: Duțu A., Retegan M. România în război. 1421 zile de încleștare. București, 1992).

Acesta era ”un război drept, pentru eliberarea teritoriilor istorice și pentru lichidarea pericolului comunist de la Est”( Buzatu Gh. Românii în arhivele Kremlinului. București, 1996. P. 239).


Ce-i drept, istoricii Buzatu și Petrencu nu sânt deloc singurii sau primii care au făcut astfel de afirmații.

Încă în august 1941, fostul ambasador al României la Moscova, Grigore Gafencu, îi scria, ministrului de externe Mihai Antonescu în darea de seamă despre discuția din 24 iunie cu V. Molotov:

”Prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între țările noastre durerosul deznodămînt de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei și chiar a unei părți din vechea Moldovă, despre care am avut prilejul să vorbesc dlui Molotov în mai multe rînduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forță care au intervenit pe Dunăre chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcație, Uniunea Sovietică a distrus în România orice simțămînt de siguranță și de încredere și a trezit îndreptățita teamă că însăși ființa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin și nu l-am fi căutat, dacă nu ne-am fi simțit amenințați”( Gafencu Gr. Misiune la Moscova. Culegere de documente. București, 1995. P. 229).


Este semnificativ și răspunsul lui Molotov, reprodus de Gafencu:

”Vă gîndiți la teritorii, și nu vă dați seama că este în joc independența și însăși ființa dvs. ca stat. Noi nu v-am pus niciodată independența în primejdie. Dimpotrivă. Am luptat odată pentru ea. Am contribuit prin jertfe la crearea statului român independent. De atunci pînă în zilele de azi v-am asigurat necontenit că sîntem hotărîți să vă respectăm țara și neatîrnarea. Totuși v-ați supus nemților. V-ați lepădat de independența Dvs. V-ați alăturat atacului banditesc.
Vă veți căi. Germania a dovedit cu prisosință cît îi pasă de ființa și voința statelor mici. Nu văd ce puteți aștepta și nădăjdui? Chiar în cazul unei victorii germane, pe care o cred și o știu exclusă, sînteți pierduți”
”Apoi, sculîndu-se de pe scaun, se îndreptă spre mine, se înclină ușor și îmi întinse mîna”( Gafencu Gr. Misiune la Moscova. Culegere de documente. București, 1995. P. 230).

În noiembrie 1941 profesorul Teodor Popescu caracteriza astfel lupta comună a românilor și germanilor:

”Socotim pentru noi un privilegiu și un stimulent sacru a ne ști de partea de care stă și dreptatea, și izbînda. Participarea neamului nostru la lupta împotriva comunismului este cea mai mare faptă de arme și de credință românească și cea mai măreță contribuție la marea carte a istoriei universale”( Vezi: Dosarele istoriei. 2007, Nr 1. P. 51).
”Antonescu a ales să continue ofensiva înăuntrul Rusiei sovietice alături de nemți pentru salvarea credinței, ordinii, civilizației”( Buzatu Gh. România cu și fără Antonescu. Iași, 1991. P. 153).

În contextul discuțiilor din ultimii ani despre caracterul războiului României împotriva URSS se evidențiază si fenomenul de ”schimbare a valorilor” unor istrici de la Chișinău.

E necesar de asemenea să pomenim afirmațiile unor istorici români precum că SUA și Marea Britanie au susținut România în războiul antisovietic, însă numai ”pînă la Nistru”( Vezi: Hlihor C. 22 iunie 1941 sau 28 iunie 1940?// Revista istorică. Academia Română. 1992, Nr. 9-10. P. 1022-1026).

C. Hlihor scrie că ”la începutul campaniei duse de România pentru dezrobirea pămînturilor cotropite în vara anului 1940, atît SUA, cît și Anglia considerau că depășirea frontierei Nistrului de către armatele române o va pune în stare de război cu acestea.

Pînă la Nistru, declara ministrul american la București, Franklin Mott Gunther, la 18 iulie 1941, lui Mihai Antonescu, este teritoriu românesc și războiul ar fi legitim, dincolo ar fi o acțiune împotriva Angliei.

În august 1942 analiștii americani ajung la concluzia că trebuie să se accepte cererea rusă pentru Basarabia, dar fără Bucovina”( Hlihor C. Ocuparea României de către Armata Roșie. Premise, etape, consecințe.// Revista istorică. Academia Română. 1994, Nr. 9-10. P. 856).


Tot Hlihor scrie următoarele: ”La Washington și Londra nu s-a înțeles că România luptă alături de Germania împotriva Uniunii Sovietice, dar scopurile și interesele nu coincideau”. Mai jos autorul scrie referitor la scopurile reale ale ”luptei României alături de Germania” – ”pentru a desăvîrși unitatea de neam, iar pe parcurs a trebuit să lupte din greu [contra Germaniei] pentru a se salva ca stat( Hlihor C. Ocuparea României de către Armata Roșie. Premise, etape, consecințe.// Revista istorică. Academia Română. 1994, Nr. 9-10. P. 857).

Ce-i drept, conducerea supremă a României conștientiza acest pericol real.
În context, este oportun să ne amintim directiva dată de Hitler conducerii celui de-al treilea Reich în legătură cu aliatul român.

Astfel, la ședința din 16 iulie 1941, în cercul strîns al apropiaților săi, Hitler declara: ”În prezent relațiile noastre cu România sînt bune, însă nimeni nu știe cum pot ele evolua. Trebuie să ținem seama de asta și să stabilim hotarele în consecință.

Nu trebuie să ne lăsăm la cheremul statelor terțe. Raporturile noastre cu România trebuie clădite pornind de la aceste considerente”( Нюрнбергский процесс над главными немецкими военными преступниками. Т. 2. М., 1958. С. 582).

Publicitate

13/12/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Lasă un comentariu

29 octombrie 1942- Ion Antonescu îi scria lui Brătianu despre motivul pentru care ROMÂNIA a trecut NISTRUL. VIDEO

ION ANTONESCU – SCRISOARE INCENDIARĂ adresată lui C.I.C. BRĂTIANU la 29 octombrie 1942. OMORURILE de la JILAVA, AFACEREA SKODA și motivul pentru care ROMÂNIA a trecut NISTRUL. ISTORIA-ALTFEL decât la ȘCOALĂ

Un pasaj din scrisoarea lui Ion Antonescu către Brătianu

A mă fi oprit pe Nistru şi a retrage forţele din Rusia înseamnă pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-o dată totul, toate sacrificiile făcute la trecerea Prutului, acţiune în contra nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pe vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm şi avem datoria sacră să luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le mai lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi copiilor noştri; în sfârşit, însemnează din cauza nestabilităţii şi feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală.

Gestul pe care mi-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei ar începe instaurarea anarhiei în ţară.

Comuniştii, legionarii, jidanii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinii, a liniştii, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac.

Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare, al unui om de stat nu numai inconştient, dar nebun.

(din cartea „Basarabia în timpul celui de-al doilea război mondial” de Anatol Petrencu).

17/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: