MIZERIILE PROPAGANDEI RUSE ȘI LUPTA EI PENTRU DEMORALIZAREA ȘI DEZINFORMAREA PUBLICULUI UCRAINEAN

„Ucrainenii vor îngheța iarna aceasta.” „Rușii vor distruge toate centralele electrice.” „Ucraina este condamnată”.

Aceste mesaje cheie care au fost publicate sistematic de către rețeaua de canale anonime Telegram încă de la mijlocul toamnei.

În 2021, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat oficial publicul, că o serie de canale de pe Telegram, inclusiv „Legitimny”, „Rezident”, „Spletnitsa”, „ZeRada”, funcționează în interesul Serviciile speciale ale Rusiei, încercând să destabilizeze situația socio-politică din Ucraina.

În ciuda acestui fapt, audiența lor ucraineană rămâne uriașă, așa că mesajele și apelurile filmate pe aceste platforme își fac loc în discuțiile locale pe rețelele de socializare și mesagerii de chat.

Publicația https://www.ukrinform.net relatează că Centrul pentru Comunicare Strategică și Securitate Informațională explică cum rușii încearcă să-i demoralizeze pe ucraineni și să semene neîncrederea în rândul lor prin canale anonime Telegram,

Întuneric și deznădejde. Mesaje pe canalele Telegram

Campania de demoralizare a ucrainenilor se bazează pe descrieri sumbre ale viitorului apocaliptic al orașelor ucrainene, care ar trebui să fie scufundate în întuneric și frig ca urmare a atacurilor cu rachete. O componentă importantă este repetarea regulată a mesajelor simple care se împletesc cu raportări presupuse neutre.

Astfel, cititorii sunt convinși că:

● Atacurile rusești cu rachete vor dura la nesfârșit și este imposibil să te aperi împotriva lor;

● Infrastructura critică ucraineană va fi în curând scoasă din funcțiune, iar sectorul energetic nu o va putea menține;

● Întreruperile prelungite vor duce la o catastrofă umanitară și la o creștere semnificativă a ratei criminalității în orașe;

● În contextul crizei, Guvernul ucrainean nu va putea face față provocărilor și va fi neajutorat.

Armata ucraineană și experții în energie asigură că eficiența apărării aeriene ucrainene a crescut semnificativ. Asrfel, în timpul unui bombardament masiv al infrastructurii energetice din 10 octombrie, peste 50% dintre rachetele rusești au fost doborâte (43 din 84), pe 23 noiembrie – mai mult de 70% (51 din 84). 70), la 5 decembrie — 85% (60 din 70).

Eforturile experților în energie vizează nu numai repararea promptă a obiectelor deteriorate și restabilirea alimentării cu energie, ci și menținerea sistemului de alimentare în stare de funcționare prin echilibrarea acestuia. Rețeaua existentă este prea puternică pentru a fi complet întreruptă, dar, de asemenea, este imposibil să fie evitate întreruperile de urgență și de stabilizare.

Restricționarea iluminatului stradal în condițiile de lumină naturală mai scurtă toamna și iarna a avut un impact negativ asupra siguranței rutiere, dar nu a condus niciodată la o creștere a criminalității.

În planificarea unei invazii la scară largă, Kremlinul a contat aparent pe „neputința guvernului ucrainean”, dar Ucraina nu s-a „năruit” de la primele lovituri și a fost capabilă să provoace înfrângeri dureroase inamicului atât pe câmpul de luptă, cât și pe arena internațională.

În condițiile războiului, Ucraina a dovedit stabilitate instituțională și și-a asigurat un sprijin puternic al partenerilor săi. Atacurile asupra infrastructurii energetice reprezintă o provocare majoră pe care Ucraina o va înfrunta și în continuare.

În același timp, canalele Telegram încearcă să provoace cât mai multă neliniște în rândurile publicului, să transforme nemulțumirea generală a oamenilor , în ură față de guvernul central, autoritățile locale, locuitorii din alte regiuni și chiar propriii vecini care pare să petreacă mai multe ore fără pene de curent.

Publicul țintă este convins cu sârguință că este „tratat incorect”.

Publicațiile se bazează atât pe informații reale, cât și pe falsuri. Sunt interpretate cu reacredință declarații ale oficialităților ucrainene și fragmente din publicații din mass-media străină. În același timp, mesajele răuvoitoare sunt transmise prin „comentariile unor participanți la discuții”. Printre altele, cele mai frecvente sunt:

● fragmente din „scrisori ale cititorilor nemulțumiți” (deși nu există feedback de la astfel de canale);

● fotografii cu „documente oficiale”, în jurul cărora se construiește conspirația;

● extrase din „note analitice” false furnizate de „surse din biroul prezidențial”. 

 Un vector major în eforturile de a demoraliza ucrainenii este campania de calomnii care vizează refugiații ucraineni în țările UE, în primul rând Polonia.

Cititorilor li se impune impresia că:

• refugiații sunt lăsați să se descurce singuri, deoarece sprijinul lor este în scădere, în timp ce guvernul Ucrainei ignoră problemele cetățenilor din străinătate;
• Ucrainenii intră în mod regulat în tot felul de altercații, provocând sau devenind victime ale atacurilor locuitorilor locali agresivi.

Mesaje similare sunt răspândite și de resursele de propagandă rusă care nu le imită pe cele ucrainene. Campania are ca scop să-i facă pe ucraineni să se simtă fără speranță, deoarece „nimeni nu îi așteaptă” și „nu există locuri unde să se refugieze”.

Acest lucru este din nou menit să impulsioneze ideea că singura cale de ieșire este oprirea rezistenței și acceptarea „pacii cu orice preț”.

Administratorii canalului se asigură că îi pun pe cei care au plecat și pe cei care au rămas unul împotriva celuilalt, pentru a crea un curent suplimentar de falsă polarizare a societății.

Principala țintă este demoralizarea și disperarea. Ce vrea inamicul?

Circulația și numeroasele repetări ale acestor mesaje au ca scop demoralizarea ucrainenilor și devalorizarea luptei sale eroice împotriva invadatorilor. Propagandiștii ruși lucrează pentru:

• privarea ucrainenilor de credința în victorie și convingrea lor că rezistența este zadarnică;
• Rostogolirea ideii că nu rușii sunt responsabili pentru orice nouă distrugere, ci Forțele de Apărare ale Ucrainei și conducerea militară și politică a țării care refuză să cedeze inamicului;
• Subminarea încrederii cetățenilor în propria lor armată, reducerea nivelulului de sprijin pentru personalul militar și voluntari și în special a sprijinului financiar;
• Convingerea societății ucrainene că nu există alternativă pentru a face concesii inamicului și că pierderea teritoriilor și a suveranității este inevitabilă.
• Promovarea încercărilor de a descrie loviturile rusești ca acte de răzbunare împotriva ucrainenilor pentru distrugerea podului Crimeea sau alte sabotaje făcute pe teritoriul Federației Ruse, transferând astfel responsabilitatea de la agresor la victimă, încercând astfel să se insufle ucrainenilor sindromul Stockholm.

Canalele Telegram menționate mai sus mimează starea de spirit a ucrainenilor, lăsând impresia că „simpatizează” cu suferințele ucrainenilor și chiar condamnă acțiunile Rusiei (asigurându-se totodată să discrediteze Forțele Armate și conducerea Ucrainei). Doar că anumite fraze și poziții dezvăluie adevărata natură rusească a acestor canale. 

Prin urmare, principala sarcină a manipulatorilor este de a răspândi disperarea în rândul ucrainenilor și de a le alimenta dorința de a pune capăt războiului, sau cel puțin de a opri bombardarea infrastructurii lor, dând agresorilor ceea ce își doresc.

Trebuie reținut că atunci când Kremlinul semnalează că dorește „negocieri”, „încetare a focului” sau „armistițiu”, intenția reală este de a obține o pauză operațională pentru a restabili și a dezvolta capacitatea forțelor lor terestre.

Acesta este scopul eforturilor atât publice, cât și private ale diplomației ruse și a terorii rachetelor împotriva orașelor ucrainene.

Canalele Telegram anonime asigură suportul informațional pentru această masivă operațiune de demoralizare și dezinformare , țintind opinia publică, încercând să manipuleze ucrainenii și să submineze unitatea și spiritul lor de rezistență în fața agresorilor ruși.

Astfel de „sugestii” ar trebui privite critic. Mormintele comune descoperite pe teritoriile eliberate din Harkov și regiunea Herson au demonstrat mai bine decât orice, că ocupația rusă este mult mai periculoasă pentru civili decât loviturile cu rachete sau întreruperile de curent. Doar expulzarea inamicului din Ucraina va garanta siguranța și va salva vieți omenești.

Publicitate

ROMÂNII ȘI BĂTĂLIILE INTERNETULUI

Chiar și acum când citiți aceste rânduri, o bătălie este în toi și sunt români care luptă în primele linii.

Singuri, uitați, nerecunoscuți, aceștia sunt eroii de astăzi care duc această luptă de cele mai multe ori inegală.

Mă refer la bătălia internetului, după mediul în care se desfășoară.

Bătălia internetului

Un exemplu la îndemână, în general se știe că România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar nimeni nu va risca o forțare cerându-i Ucrainei acest teritoriu, de teamă de a nu declanșa un cutremur geopolitic ale cărui urmări ar putea deveni imprevizibile.

Dar asta nu înseamnă că o luptă subversivă, tenace și continuă nu se duce și pe acest front.

Pe lângă acțiunile fizice, de deznaționalizare a românilor, ucrainenii duc o luptă underground, de justificare a ocupației lor asupra Basarabiei, încercând prin toate mijloacele, mai ales prin intermediul internetului, să submineze dreptul istoric al României asupra Bucovinei de Nord.

Un alt front este cel al Transilvaniei, ungurii care încearcă să submineze dreptul istoric al României asupra Transilvaniei. Forumuri de istorie, discuții pe marginea oricărui articol de ziar cu tente revizioniste, reșaparea îmbunătățită a teoriilor discontinuității românilor în Ardeal, contestarea dovezilor acestei continuități și multe altele.

Mai există și fronturile secundare, dar nu mai puțin importante, în care sârbii și bulgarii încearcă dezrădăcinarea românilor, minorități în țările lor. Dar frontul principal, datorită evenimentelor politice, a ajuns cel basarabean.  Teoria moldovenistă este la mare modă, susținută și de către unii  români moldoveni interesați sau pur și simplu naivi.

Aici bătălia este mai mult decât inegală, luptătorii români pe frontul internetului trebuind să facă față inclusiv puternicului aparat de propagandă rusesc care s-a aruncat pur și simplu în această bătălie disperată pentru ei, fiindcă încep să simtă că s-ar putea să piardă.

Să piardă ce, ați putea întreba. Răspunsul e simplu, să piardă controlul asupra Republicii Moldova, iar rezultatele vizibile de la fiecare rundă de alegeri arată că sunt în defensivă, în retragere. De aceea niciun efort nu este prea mic pentru bătălia pe conștiința cetățenilor moldoveni.

Dar obiectivul acestui război al internetului nu este numai conștiința și părerea cetățenilor români sau moldoveni, dar în primul rând părerea cetățeanului străin, iar prin fiecare cetățean străin ce citește forumurile sau urmărește filmulețele de pe youtube și este convins de o parte sau alta, o fărâmă din opinia publică internațională se poziționează de partea uneia dintre părți. Pare a fi greutatea unui fir de nisip, dar fir cu fir, grăunte cu grăunte, se poate ajunge la o cantitate care la un moment dat ar putea înclina balanța de o parte sau alta.

Vă puteți întreba pe bună dreptate pentru ce acest efort, din moment ce dreptul istoric cumulat cu starea de fapt ne dă situația actuală, pe care nimeni nu are interesul să o schimbe de teama situațiilor imprevizibile cu care ar putea să fie confruntat în viitorul imediat acestei schimbări. Așa este, dar am spus tot aici că aceste cutremure geopolitice se întâmplă, fie că le dorim sau nu, fie că ne plac sau nu, la fel ca și cutremurele clasice, geologice.

Dacă mâine se va petrece un cutremur geopolitic, întregul eșichier geopolitic ar putea fi zdruncinat. Alianțe bine stabilite în trecut ar putea fi răsturnate, lideri ajunși la putere prin forța evenimentelor ar putea decide un curs sau altul de acțiune, conflicte armate ar putea apărea peste noapte. Să nu ne îmbătăm cu apă rece, într-un astfel de caz nu am fi în cea mai fericită situație, ținând cont de animozitățile istorice care ne-au marcat relațiile cu toți vecinii noștri.

Și atunci am avea nevoie de aportul direct al celor pe care astăzi îi considerăm aliați de nădejde, dar să nu uităm că și ei ar putea fi prinși în evenimentele în cascadă ce le presupune un cutremur geopolitic major.

Iar atunci, decizia lor va fi neapărat condiționată de ceea ce se cheamă la ei opinia publică. Aceeași opinie publică care a decis retragerea americanilor din Vietnam sau din Somalia.  Cum credeți că această opinie publică și-ar da acordul pentru o intervenția într-o țară de care majoritatea nici nu au auzit?

Nu trebuie uitat că în ultima vreme deciziile președinților americani sunt legate direct de rezultatele sondajelor de opinie. Și dacă această opinie publică, în urma acestui război al internetului care se desfășoară inclusiv acum, este convinsă de adversarii noștri că noi nu avem dreptul istoric, sau acesta este cu semnul întrebării?

Pentru a exemplifica acest aspect aș propune doar ca și exercițiu de imaginație un posibil conflict care ar duce la un cutremur geopolitic major. Repet, nu zic că acesta se va întâmpla, dar este posibil să se întâmple.

Exercițiul este infinit mai complex, dar mă voi referi strict la situația noastră geopolitică regională.

În cazul unui cutremur geopolitic, credeți că ne vom putea baza pe vreunul dintre vecinii noștri? O recapitulare istorică cred că ar fi benefică și relevantă.

La primul cutremur geopolitic major al secolului XX, am fost singuri împotriva tuturor. Ruși, bulgari, ucraineni, unguri, toți erau împotriva noastră.

Până și sârbii, considerați aliați, au profitat și ne-au luat o parte din Banat. Ne-am bătut cu arma în mână, am luptat împotriva rușilor, împotriva ucrainenilor, împotriva ungurilor, și am realizat România Mare.

Un aspect uitat în timp, România Mare nu au făcut-o diplomații, ci militarii, respectiv soldații care au ocupat teritoriul cu arma în mână, impunând o stare de fapt în concordanță cu dreptul istoric.  Credeți că dacă Transilvania ar fi fost sub unguri la 1919, data Conferinței de Pace de la Versailles, această conferință ne-ar fi dat-o nouă?

Sau dacă ar fi dat vreo rezoluție, și Ardealul ar fi fost sub unguri, ar fi mișcat vreun deget pentru a ne da nouă ceea ce ni se cuvenea, respectiv Ardealul? Oameni buni, România Mare a fost realizată cu sabia și baioneta ostașului român, Ardealul a fost ocupat prin forța armelor, la fel și Basarabia sau Bucovina.

De la Paris putea oricine să zică că o regiune aparține unuia sau altuia, atâta timp cât acela nu-și impunea stăpânirea, și impunerea însemna ocuparea militară și stabilirea ordinii. Cea ce este important, am fost singuri împotriva tuturor vecinilor. Și ne-am impus dreptul prin forța baionetelor soldaților români, iar apoi acest drept a fost recunoscut și la Paris. Dar mai întâi l-am câștigat cu arma, apoi ne-a fost recunoscut ca o stare de fapt, bazată pe dreptul istoric.

Al doilea cutremur geopolitic a consfințit stăpânirea noastră asupra Transilvaniei numai deoarece a fost ocupată militar și de către armatele noastre. Rușii ne-au luat Basarabia și Bucovina de Nord, le ocupaseră deja militar. Ocupaseră și România, impunându-ne regimul comunist de tristă amintire.La Conferința de Pace nu am fost admiși ca și cobeligeranți deoarece s-au opus rușii, deși contribuția noastră în Vest a fost mai mare decât cea a Franței, fiind a patra aliată ca pondere militară.

La al treilea cutremur geopolitic am fost prea fericiți că am scăpat de comunism ca să ne gândim la altceva.

În concluzie, nu am obținut nimic ce nu am luat înainte prin puterea noastră, dar garanția rămânerii în posesie a fost puterea militară, nu bunăvoința vecinilor noștri.

Orice război modern nu poate fi declanșat fără o pregătire pshihologică a opiniei publice, dar bătălia pentru opinia publică se desfășoară în fiecare moment în spațiul virtual.

Trebuie spus că pe site-urile și forumurile internaționale această dispută se poartă în engleză și este deosebit de complexă.

De exemplu, pe un site de istorie, comentatorii  de diferite națiuni vorbeau despre regii Ungariei și s-a ajuns și la Carol Robert de Anjou.

Când unul dintre cei ce postau, un român, desigur, a menționat înfrângerea lui la Posada de către Basarab I, ceilalți au contestat veridicitatea informației, spunând că doar a fost atacat și nu învins de către Basarab.

După câteva minute bune forumistul nostru a revenit și a postat tradusă în engleză întreaga porțiune din Cronica Pictată de la Viena care se referea la mărimea dezastrului oștirii lui Carol Robert, fapt care a închis gura tuturor.

A mai adaugat și părți din Analele lui Duglosz, lucru care i-a cam luat ceva timp numai pentru traducere. Administratorul siteului i-a șters a doua zi comentariul, dar amicul nostru a revenit cu un nou cont și l-a repostat.

Uterior, a fost șters din nou, dar a revenit din nou și tot așa câteva zile la rând, arătând adevărul tuturor care au intrat pe acel site.

Ori, acest forumist este unul din eroii anonimi neștiuți ai acestul război al internetului. Unul care ar merita să fie decorat.

La fel ca și toți cei care postează zi și noapte adevărul, răspund provocărilor și insinuărilor, realizează filmulețe pe youtube despre istoria noastră adevărată și realizările românești, acești eroi minunați, numeroși, discreți și anonimi, neștiuți, merită tot respectul și considerația noastră, deoarece ei sunt în prima linie de apărare a onoarei și integrității României, sunt prima linie în bătălia pentru conștiința opiniei publice internaționale.

În încheiere, tuturor acestor eroi neștiuți eu le aduc un omagiu călduros, mulțumindu-le pentru tot ceea ce fac ei pentru România, pentru noi toți.

(Sursa: Fragment din articolul: Dreptul istoric, starea de fapt și bătăliile internetului http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/09/dreptul-istoric-starea-de-fapt)

Acţiunile subversive ale Rusiei pun la grea încercare stabilitatea şi securitatea României şi a Europei

 

 

 

 

 

Apar din ce în ce mai multe dovezi că Rusia pune la grea încercare stabilitatea şi securitatea României şi a Europei, iar subversiunea a fost şi rămâne o constantă a politicii ei de destabilizare a Uniunii Europene.

În perioada Războiului Rece, doctrina KGB de destabilizare, dezinformare şi propagandă care avea menirea să slăbească Occidentul, purta numele generic de „măsuri active” şi urmărea să creeze neînţelegeri între membrii NATO şi să submineze relaţiile apropiate ale SUA cu ţările libere ale Europei.

În zilele noastre, acţiunea subversivă rusească pe continentul nostru s-a perfecţionat, dar ţinta ei principală a rămas aceiaşi şi anume destabilizarea U E şi a NATO.

Un rol important în războiul neconvenţional dus de Rusia acum, îl au acţiunile de distrugere a încrederii în clasa politică din ţările vizate, în baza principiului că nu trebuie folosite tunuri şi tancuri, pentru a submina încrederea în rândurile populaţiei în democraţie şi pentru a aduce statul respectiv în stare de faliment.

Propaganda rusă îşi concentrează acţiunea în direcţia dominării mass mediei din ţările ţintă şi de multe ori, reuşeşte…

Unul dintre cele mai eficiente mijloace de presiune asupra Europei Centrale şi de Est rămâne totuşi şantajul legat de furnizarea de gaze naturale.

Cu cât o ţară europeană e mai dependentă de gazele naturale ruseşti, cu atât mai bine e pentru Rusia şi politica sa hegemonică.

Un exemplu de netăgăduit de infiltrare rusească la vârful politicii europene este cel al fostului cancelar german Gerhard Schroder, adus în Consiliul Director al gigantului petrolier rus GAZPROM, ceea ce ne arată că acest om politic german îndeplineşte la vedere rolul unui agent de influenţă al intereselor Rusiei, ţara care îl plăteşte.

Cumpărarea prin intermediari a mass mediei sau a unor politicieni susceptibili de corupţie, acţiunile de fărâmiţare a partidelor, organizarea unor reţele de crimă organizată sau provocarea de instabilitate politică prin tulburări de stradă, toate acestea fac parte din arsenalul de procedee distructive puse în aplicare de „specialiştii ” ruşi.

Cu cât scena politică a unei ţări e mai divizată şi mai instabilă, cu cât o ţară europeană e mai vulnerabilă şi mai prost văzută la Bruxelles şi la Washington, cu atât mai bine sunt servite interesele strategice expansioniste ale Moscovei.

Atunci când astfel de ingerinţe au loc simultan, chiar dacă vorbim de un atac neconvenţional, acesta nu poate activa articolul 5 din Tatatul NATO care asigură protecţie ţărilor membre NATO în cazul unei agresiuni armate, pentru că el nu apără ţările respective în faţa acţiunilor ostilepuse la cale de serviciile de spionaj, sau în faţa tacticilor de şantaj energetic sau economic cu  scop destabilizator.

Odată cu alegerile care vin în acest an în Franta, Germania, Olanda, Cehia sau Italia, serviciile de informaţii europene au dat alarma cu privire la tentativele Rusiei de a le influenţa rezultatul, aşa cum a fost cazul la scrutinul prezidenţial din America.

Armele razboiului informational pot varia de la lansarea unor ştiri false până la teorii ale conspiraţiei despre probleme deja existente şi au menirea să submineze increderea oamenilor în guverne şi instituţii.

Spre deosebire de alte forme de război, în cel hibrid componenta economică (sancţiuni, embargouri, fluctuaţia dirijată de preţuri, jocurile pieţei libere) este foarte importantă, iar propaganda, ce însoţeşte orice formă de conflict, foloseşte în cazul celui hibrid îndeosebi mesaje religioase (ex.ortodoxie vs. catolicism) şi naţionaliste şi nu ideologice.

De altfel, propaganda joacă în cadrul acestui tip de război, un rol deloc complementar, ci la fel de important cu cel al forțelor speciale sau al sancțiunilor economice și manevrelor diplomatice. Asimetria forţelor implicate este o altă caracteristică a acestei forme de conflict, la care participă grupări naţionaliste şi paramilitare, state cu forţe armate organizate, precum şi organizaţii internaţionale.

Balanţa de forţe în regiunea Mării Negre  a fost modificată într-un mod periculos prin extinderea capacităţii militare a Rusiei în Crimeea, iar ceea ce se petrece acum în Ucraina reprezintă un exemplu de rezultat distrugător pe care îl poate avea un război hibrid combinat cu unul convenţional.

De notat că, spre deosebire de „războiul total” (aşa cum a fost cea de-a doua conflagraţie mondială din 1939-1945), obiectivul celor două tabere din „războiul hibrid” nu este anihilarea totală a uneia de către cealaltă, prin angajarea cvasitotală a resurselor umane şi materiale naţionale, ci doar controlul, dominarea, stăpânirea inamicului.   

Un alt aspect al politicii imperialiste ruseşti este folosirea de diversionişti antrenaţi să acţioneze pentru schimbarea regimurilor politice în ţările considerate neprietene de Moscova.

Astfel, spionii ruşi care au acţionat în toamna anului 2016 în Muntenegru pentru răsturnarea guvernului de la Podgorica, planificând inclusiv asasinarea primului ministru muntenegrean, Milo Djukanovic, aveau deja experienţa unei alte diversiuni la care participaseră activ  în 2014 în R.Moldova, când această ţară urma să semneze Tratatul de Asociere la UE şi când se urmărea prin diverse scenarii blocarea semnării acestui acord, care contravenea intereselor Rusiei.

În acest scop, divrsioniştii ruşi au organizat în R. Moldova acţiuni care au mers de la nesupunerea civică în Găgăuzia, sau crearea unor formaţiuni paramilitare ilegale, până la coruperea unor deputaţi din Parlamentul ţării, pentru a bloca ratificarea asocierii la UE. Cu toate acestea, acţiunea a eşuat fiind stopată de organele contraspionajului moldovean.

În ultimii doi ani, după Ucraina şi R.Moldova, ţara noastră pare că a intrat în teatrul operaţiunilor de război hibrid. Este promovată o strategie a tensiunii permanente, s-au creat surse de destabilizare a vieţii noastre social-politice, fapt evidenţiat de mai mulţi analişti oameni politici români, printre care şi Traian Băsescu.

Serviciile de informaţii ruseşti încearcă să provoace procese de dezintegrare ale statelor adversare pe bază etnică. Au avut loc încercări de a fi puse sub control străin companii strategice bulgare din energetica şi din sfera informaţiei, atacuri hacker împotrivă unor instituţii de stat, în sistemul bancar şi cel energetic. În acest tip de război nu sunt excluse nici atacurile teroriste.

 

 

 

Cu siguranţă ca Rusia încearcă să aplice astfel de tactici, numai că dacă vor reuşi, nu va fi doar pentru că a încercat, ci mai ales pentru că a bătut la uşi larg deschise. Efectele manipulărilor prin presă a opiniei publice din ţările- ţintă, care reuşesc să demoralizeze populaţia şi să modifice radical opiniile acesteia şi capacitatea de împotrivire în eventualitatea unui atac, au fost studiate de renumiţi sociologi încă din secolul trecut.

Potrivit specialistului KGB în războiul psihologic, lt.col. Iurii Bezmenov, subversiunea întreţinută într-un stat ţintă, comportă patru etape : demoralizarea populaţiei, demantelarea societăţii şi a ţării, criza şi „normalizarea”, care de fapt înseamnă impunerea unui regim agreat de agresor.

Oare în ce fază a a războiului hibrid credeţi că se află acum România ?

 

SURSA: Daniela Chirciu – http://ro.blastingnews.com