CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Două variante din 1969 ale unui plan de atac nuclear sovietic asupra Chinei

 

 

china-USSR-hl

 

 

 

 

În 1969, lumea era în pragul unui război nuclear între URSS și China. Fostul consul sovietic din Shanghai, Titarenko, spune că Henry Kissinger, fost secretar de stat american,  a vorbit despre îngrijorarea  lui Mao despre o lovitură atomică sovietică asupra Chinei.

La rândul lor, istoricii americani Zhang și Holliday consideră că în 1969, China  a intrat în conflict cu URSS pentru a rezolva gravele sale probleme interne, iar Moscova ca răspuns se pregătea să declanșeze un război atomic scrie publicația de limbă rusă http://www.ttlok.ru

Ambele versiuni sunt însă de acord că această conjunctură a aruncat în 1969 China în brațele Statelor Unite, iar Beijingul a început pentru o lungă perioadă de timp să considere URSS / Rusia ca principalul său inamic.

În revista International Processes, nr. 4, 2014, fostul consul sovietic din Shanghai, consultantul principal pentru China al Comitetului Central al PCUS, Mikhail Titarenko, a prezentat versiunea sa despre conflictul dintre URSS și China în 1969.

(Mikhail Titarenko a studiat la Universitatea Peking în 1957-1958, din septembrie 1959 a studiat la Facultatea de Filosofie a Universității Fudan din Shanghai, a cărei diplomă a primit-o în 1962. În 1961-1965, a lucrat în misiuni diplomatice la misiunile Ministerului Afacerilor Externe ale URSS de la Beijing și Shanghai În anii 1965-1985 – referent, consultant pentru China și Extremul Orient al aparatului Comitetului Central al PCUS. Din 1985 – director al Institutului Extremului Orient al Academiei Ruse de Științe).

În 1969, la inițiativa lui Mao Zedong, a fost organizată o provocare chineză pe insula de frontieră Damanski. Evenimentele au arătat că acest lucru a fost făcut pentru a arăta poporului chinez și americanilor (mai ales acestora), că URSS este inamicul atât al Chinei, cât și al SUA și că Tratatul de alianță, prietenie și cooperare sovietico-chinez este o bucată de hârtie fără valoare .

 

Apoi  pentru că au considerat că prima acțiune nu a fost suficient de convingătoare, chinezii au organizat o a doua provocare în Kazahstan în districtul Jelanashkoly.  

 

 

 

china 11

 

 

 

Americanii au apreciat situația creată și intențiile lui Mao, iar Henry Kissinger a înmânat chinezilor „documentele secrete” ale CIA, din care reieșea că Uniunea Sovietică urma să dea un atac atomic preventiv la Xinjiang,asupra centrului nuclear  chinez .

Mareșalul Lin Biao a aflat că era pregătită o vizită a președintelui Richard Nixon însă el și oamenii lui doreau să o oprească.

 A devenit clar că Lin Biao și grupul militar nu  împărtășea intenția președintelui Mao de a se apropia de Statele Unite împotriva URSS.

Deși din  punct de vedere al sănătății, Mao era într-o formă proastă, medicii au făcut totul pentru a-l aduce într-o stare aptă  să poată discuta cu Nixon cel puțin 30 de minute. Au stat de vorbă aproape o oră.

În timpul vizitei lui Nixon, Mao Zedong a propus de fapt o alianță  sino-americană împotriva Uniunii Sovietice. Conducerea sovietică de atunci a apreciat ca foarte serioase  pericolele care ar fi  putut apărea în urma unei astfel de alianțe.

Moscova a fost forțată să- și revizuiască toate planurile de dezvoltare a economiei naționale, a întârziat planurile existente de creștere a nivelului de trai al populației  concentrându-și eforturile bugetare pe susținerea cheltuielilor pentru crearea unei parități între arsenal  său de rachete nucleare și cel al Statele Unite și consolidarea frontierelor sale de est, iar forțele armate din Orientul Îndepărtat au fost întărite considerabil.

Prin urmare, vorbind despre  China, se poate spune că președintele Mao a avut o importantă contribuție pe termen lung în prăbușirea URSS.

Statele Unite, împreună cu Mao, au forțat Uniunea Sovietică să intre  într-o cursă armamentară istovitoare.

În același timp, americanii au profitat de oportunitățile care s-au deschis pentru ei în cooperarea cu China, pentru a crea o soft power în China și de a o apropia de  sistemului de valori american. Statele Unite au înregistrat progrese mari în acest sens.  

Istoricii americani Yoon Zhang și John Holliday în cartea Mao necunoscut Unknown Mao (publicată în SUA în 2005 în Rusia în 2007; încă interzisă in China).

 

 

china 3

 

 

 

Mao descria „revoluția culturală” ca o mișcare concepută pentru a scăpa China de stilul de conducere al revizionistilor sovietici. Înainte de epurarea partidului și al nouălea Congres al Partidului Comunist Chinez, Mao avea nevoie de o victorie  asupra URSS.

Pentru conflictul care urma,  în martie 1969 China a ales mica insulă nelocuită din Zhenbao (sau Damansky, în rusă), situată pe râul Ussuri. Rezultatul acestui conflict este cunoscut: aproximativ 60 de ruși și 800 de chinezi au fost uciși.

 Mao avea acum o idee despre puterea (sau mai bine zis, slăbiciunea) armatei sale – pierderile rușilorcomparativ cu ale chinezilor (1:12) fiind mai mult decât  evidente.

O săptămână mai târziu, premierul sovietic Kosîghin a sunat la Beijing, cu toate că cele două țări comuniste nu mai aveau relații diplomatice  de trei ani dar chinezii  au refuzat să discute cu  „blestematul revizionist sovietic”. A doua zi, s-au înregistrat mișcări importante de trupe sovietice pe granița de nord-est.

Intrat în panică, Mao a ordonat Ministerului său de Externe să informeze Moscova că este gata să negocieze și că nu dorește război. Mao se temea mai ales că rușii vor întreprinde un atac aerian masiv asupra sălii în care se aflau delegații la cel de-al IX-lea Congres de la Beijing, care urma să se  deschidă zece zile mai târziu.

Cu toate acestea, congresul s-a deschis – într-o atmosferă de secret fără precedent. Conduita sa nu a fost raportată până la sfârșitul acesteia. Două mii dintre delegații săi au fost închiși în camere de hotel cu perdele bine trase.

Mao avea motive să fie alarmat. La 13 august 1969, rușii au lansat un atac la granița URSS (în Kazakhastan) și Xinjiang. Zeci de tancuri rusești și transportoare blindate au pătruns adânc în în teritoriul chinez, încercuind și  masacrând  trupele chineze.

 

La sfârșitul anului 1964, mareșalul sovietic Malinovski  vorbea deja apropiaților săi despre ideea unui atac fulgercătre capitala chineză (ar fi ajuns în Beijing de-a traversând stepa goală din Mongolia în două zile ).

La acel moment, China nu ar fi avut o apărare eficientă împotriva blindatelor sovietice dacă rușii ar fi  decis să continue înaintarea  spre Beijing.

De aceea Mao a ordonat crearea unor obstacole artificiale de 20-40 de metri înălțime și 250-400 de metri lățime și șanțuri antitanc de 120 de metri împotriva tancurilor sovietice . Au fost transportate în acest scop de la mari depărtări, cantități  enorme de pământ și piatră .

 

 

China 4

 

 

 

De asemenea, Mao se temea de un atac nuclear asupra Chinei și a altor facilități strategice.

În septembrie 1969, Kosîghin s-a întâlnit pe aeroportul din Beijing cu al doilea om în ierarhia de conducere a Chinei, Zhou Enlai.

Chinezii nu au primit garanții că URSS nu va aplica lovituri nucleare asupra țării lor. O săptămână mai târziu, Zhou a scris o scrisoare către Kosyghin cerându-i să fie de acord cu renunțarea la un atac  nuclear, dar Moscova a ignorat documentul.

Între timp, un articol al lui  Victor Louis, un jurnalist   internațional cu  legaturi în  KGB, a fost publicat într-un ziar din Londra. În articol  Louis a susținut că Kremlinul discuta despre posibilitatea unui bombardament nuclear asupra Chinei și că intenționează după aceea să susțină  o „conducere alternativă” pentru China.

Mao a intrat în panică și a fost de acord că o delegația sovietică ar trebui să vină în vizită în China. Rușii trebuiau să sosească la 18 octombrie 1969.

Mao și cercul său de apropiați  se temeau că avionul care va veni în China nu va avea la bord înalți demnitari sovietici ci bombe atomice, așa că el și adjuncții săi au plecat la  sud de Beijing, iar Ciu En lai s-a adăpostit  într-un buncar nuclear din Xishan, în care a rămas până în februarie 1970. Mao a părăsit adăpostul după ce s-a convins pe 18 octombrie că demnitarii ruși au coborât din  avion.

Această psihoză de război a durat în China patru luni. Întreaga armată a fost pusă în alertă și zeci de milioane de chinezi  au fost mobilizați la nivel național să construiascî buncăre antiatomice.  

 

 

china 5

 

 

În mai 1970, relațiile diplomatice dintre URSS și China au fost restabilite, rușii au promis să nu recurgă la bombardamente nucleare. Totuși, frica de amenințarea sovietică l-a aruncat atunci pe Mao în brațele Statelor Unite – iar rușii mult timp (dacă nu pentru totdeauna) au rămas pentru Beijing principala amenințare.

 

 

+++

  

În loc de încheiere 

 

Richard Pipes, un academician american care se specializase în istoria Rusiei și  în special a Uniunii Sovietice, fost  membru al administrației Reagan, a vizitat China în 1977, ajungând la concluzia că în China principalul inamic al acestei țări era considerată Uniunea Sovietică .

 

„Împreună cu SUA, vom rupe ursul polar” spuneau chinezii.

 

Richard Edgar Pipes (  11 iulie 1923 – 17 mai 2018) a  de – a lungul întregii sale cariere un anticomunist convins . În 1976, a condus echipa B , o echipă de analiști organizată de Agenția Centrală de Informații care a analizat capacitățile și obiectivele strategice ale conducerii militare și politice sovietice.  Din 1958 până în 1996, Pipes a lucrat la Universitatea Harvard .

Pipes a fost din 1976 șeful echipei B , compus din experți civili și ofițeri în retragere și un apropiat al  directorului CIA de atunci George H. Bush.

Echipa B a fost creată la inițiativa  secretarului apărării de atunci, Donald Rumsfeld, ca o structură paralelă cu grupul de oficiali ai informațiilor CIA, cunoscută sub numele de echipa .

Scopul a fost acela de a se  face  o evaluare mult mai profundă a capacităților militare ale Uniunii Sovietice. 

Nu este surprinzător, că Estimarea Națională de Informații a Uniunii Sovietice și evaluările  anuale ale  CIA, au  subestimat atât strategia militară sovietică, și ambițiile acestei țări, interpretând greșit intențiile sovietice.

Echipa B  a ajuns la concluzia că sovieticii au dezvoltat mai multe arme noi,  o flotă submarină dotată cu armă nucleară, care folosea un sistem care nu depindea de sonar activ, fiind astfel nedetectabil de tehnologia existentă.

Potrivit lui  Pipes, „Echipa B a fost desemnată să examineze probele și să vadă dacă se poate concluziona că strategia sovietică reală este diferită de cea americană în privința capacității de distrugere. Acum s-a demonstrat în totalitate că a fost”. 

În 1986, Pipes a susținut că echipa B a a furnizat factorilor de decizie americani estimări și analize de apărare mai realiste.

De asemenea, el a fost convins că principalul pericol pentru Rusia era reprezentat de  China și de islamismul militant.

 

 

 CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/12/un-plan-american-de-ocupare-a-urss-la-sfarsitul-anilor-50/

13/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un plan american de ocupare a URSS la sfârșitul anilor ’50

 

 

 

 

 

 

URSS sub ocupație americană la sfârșitul anilor ’50

În perioada postbelică, Statele Unite au conceput mai multe planuri de aracare a URSS – toate folosind arme nucleare.

Într-un singur plan, „Dropshot” din 1957a fost gândită organizarea Uniunii Sovietice după  învingerea acesteia, scrie publicația rusă  http://ttolk.ru 

Din 1945 până la prăbușirea URSS la sfârșitul anilor 1980, Statele Unite au pus la punct  aproximativ o duzină de planuri vizând  un război cu URSS, niciunul dintre acestea nefiind recunoscut oficial la nivel prezidențial.

De regulă, acestea erau  concepute de departamentele specializate al administrației americane  – Pentagonul, sau CIA și Consiliul pentru politica externă. Planuri similare pentru atacul asupra Statelor Uniteaveau și sovieticii mai ales departamentele specializate ale  Ministerului Apărării și KGB.

Planuri americane analizau în detaliu modul în care trebuiau să evolueze operațiunile militare, toate cu ajutorul armelor nucleare. Nicăieri nu se spunea în detaliu, ce se va întâmpla cu Uniunea Sovietică la sfârșitul  războiului, după înfrângerea URSS?

Numai într-un singur plan american întocmit în 1957, „Dropshot”, s-a  vorbit despre  organizarea  URSS de după război. Planul avea peste 700 de pagini și o mare parte din el nu a fost încă făcut public.

Materialele care au fost făcute publice vorbesc despre următoarele:

 

În războiul împotriva URSS, ar fi fost angajate în luptă în total  până la 250 de divizii – 6,2 milioane de militari, iar în cadrul aviației, armatei, apărării aeriene, unităților auxiliare și forțelor de ocupație – alte 8 milioane de oameni.

În prima perioadă a războiului, America urma să arunce peste 300 de bombe atomice și 250 de mii de tone de bombe convenționale asupra Uniunii Sovietice, cu scopul de a distruge până la 85% din industria sovietică. Apoi, 114 divizii NATO  vor ataca dinspre vest și  din sud (cu un desant masiv pe coasta de nord-vest a Mării Negre).

50 de divizii vor  distruge forțele armate sovietice din Europa Centrală.

Urma apoi ocupația URSS. S-a considerat că ar fi fost necesare  38 de divizii, adică aproximativ 1 milion de oameni din forțele terestre, dintre care  23 de divizii îndeplineau rolul de trupe de  ocupație a teritoriului  Uniunii Sovietice care urma să fie  împărțit în patru zone de ocupație: partea de vest ; Caucaz și Ucraina; Ural, Siberia de Vest și Turkestan; Siberia de Est, Transbaikalia și Primorye.

Se planificase transformarea acestor zone de ocupație în confederații independente.

 

 

 

 

Zonele au fost împărțite în 22 de „sub-zone”. În același timp, forțele de ocupație au fost distribuite în următoarele orașe după cum urmează: la Moscova – două divizii și o divizie fiecare în Leningrad, Minsk, Murmansk, Gorky, Kuibyshev, Kiev, Harkov, Odessa, Sevastopol, Rostov, Novorossiysk, Batumi, Baku, Sverdlovsk, Chelyabinsk, Tașkent, Omsk , Novosibirsk, Khabarovsk, Vladivostok.

Deoarece se avea în vedere că toate marile orașe ale URSS ar fi fost distruse de  bombardamentele nucleare, orășenii supraviețuitori s-ar fi refugiat  în mediul rural, care nu ar fi suferit de război. În general, ca urmare a războiului, așa cum ar fi planificat americanii, 20-30 de milioane de cetățeni sovietici (sau 10-15% din populație) ar fi  murit și aproape întreaga industrie ar fi distrusă, cu excepția celei din orașele sovietice mici – în principal industria ușoară, alimentară și industria  prelucrătoare, devenind de asemenea o furnizoare de materii prime și hidrocarburi.

 

Acum, URSS, sau mai bine zis cele patru  Confederații de pe teritoriul său, ar fi devenit o țară agrară – cu o pondere a populației urbane de 10-15% și  ar fi revenit la nivelul Rusiei țariste la începutul secolului XX.  

Cel mai mare oraș va rămâne Moscova – cu o populație de 300-500 de mii de oameni. 

Teoreticienii americani au considerat că Berlinul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a pierdut din vedere aspectele politice pe care K. Clausewitz le formulase, și anume: „Rusia nu este o țară care poate fi cucerită, adică ocupată. O astfel de țară nu poate fi învinsă decât prin slăbiciunea internă și cearta internă. ” 

De aceea strategii americani au pornit să corecteze greșelile lui Hitler.

Perioada de tranziție la democrația în stil occidental pentru Confederația nou creată pe teritoriul fostei URSS ar fi  fost de 20-30 de ani. În tot acest timp, trupele americane trebuiau să rămâne pe teritoriul rusesc ( utilizând 22 de „centre de ocupație” și 20-25 de divizii).

Americanii au estimat că  rolul  foștilor deportați în Gulag și al familiillor lor, al descendenților chiaburilor (kulacilor)  din mediul rural, al minorităților naționale (de la ucrainenii lui  Bandera și „frații pădurii” din vestul țării până la i basmacii caucazieni din Asia). Acești oameni ar deveni cadre de conducere la nivel de bază și maxim la nivel mediu (nivelul consiliilor sătești și raionale).

Cele mai  bune cadre de execuție ar fi fost imigranții din Occident. Problema a fost simplificată și de faptul că în Occident existau  „guverne în exil” pentru statele naționale – Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan și națiunile din nordul Caucazului. Pentru ruși, se miza pe cadre din Uniunea Populară a Muncii (NTS; apropiate ideologic de fasciștii de tipul clasic, italian și socialiști de dreapta), „Comitetul de la Munchen” (foști Vlasoviști) și  pe emigranți albi..

Este tot ce se știe despre planurile de ocupație din SUA din documentul ”Dropshot”.

12/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cele mai puternice bombe construite de om. VIDEO

Cea mai puternică bombă din lume poate fi văzută în Rusia

Foto: O explozie a bombei supranumite „ȚARUL” –  CEA MAI PUTERNICĂ BOMBĂ NUCLEARĂ DIN ISTORIA UMANITĂȚII

 

La data de 30 octombrie 1961, URSS a detonat cea mai puternică bombă nucleară din istorie. Explozia, de 3000 de ori mai puternică decât cea produsă de bomba de la Hiroshima, a spart ferestre la o distanţă de 560 de mile (peste 900 de kilometri).

Lumina produsă de explozie a  fost vizibilă de la o distanţă de 620 de mile (circa 997 kilometri).

„Bomba Ţarului”, aşa cum este cunoscut testul nuclear sovietic, a produs o explozie de 50-58 megatone…

 

 Bomba țarului este de 3.000 de ori mai puternică decât bombele de la Hiroshima și Nagasaki și de zece ori mai mare decât întreaga putere de foc combinată și consumată în cel de-al doilea război mondial.

În iulie 1961, Nikita Hrușciov, prim-secretarul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a decis că venise momentul ca imperiul sovietic să își arate încă o dată puterea pe care o are  și a ordonat testarea celei mai puternice bombe nucleare din lume.

O bombă de o asemenea putere, genereză o minge de foc pe o distanţă de 10.3 kilometri pătraţi şi este capabilă să  producă arsuri de gradul trei, tuturor oamenilor aflaţi pe o distanţă de circa 7.7 kilometri pătraţi de la epicentrul exploziei.

Detonarea s-a produs în arhipelagul Novaia Zemlia din nordul Siberiei, iar după explozie, suprafaţa insulei a fost modificată, iar stâncile ei s-au topit.   

 

Un studiu recent efectuat de cercetătorii de la NASA a relevat faptul că exploziile bombelor din cel de al Doilea Război Mondial au format unde de șoc în spațiu, modificând încărcătura electrică la nivelul atmosferei.

Specialiștii susțin că în fiecare raid în care erau realizate mai multe bombardamente, energia degajată era echivalentă cu cea a 300 de trăsnete.

Masivele bombardamente asupra orașelor Dresda și Hamburg au provocat efecte în ionosferă până la înălțimea de 1000 km.

Când vorbim despre exploziile provocate de om, ne gândim la Hiroshima.

Cu toate acestea, această explozie ocupă locul șapte într-un top al celor mai puternice explozii din istoria umanității.

Acea bombă a avut o putere de 15 kilotone, mult mai puțin decât  bomba sovietică testată în anul 1961, care a avut o  putere de 57 megatone.

 

 

 

 

 

Aceasta a fost numită „Țarul” și este considerată cea mai puternică bombă construită de om.

În anul 1815, o explozie extrem de violentă s-a produs în muntele Tambora din Indonezia. Cauza a fost o erupție vulcanică, cea mai puternică erupție vulcanică din istoria omenirii.

Anul 1816 a fost numit anul fără vară. În Pennsylvania,SUA, toate râurile erau înghețate în luna iunie, iar în următoare lună a nins abundent. Explozia din Indonezia a avut consecințe tragice…

Au murit peste 71000 de persoane, cea mai mare parte din cauza foametei.

Mai aproape de zilele noastre, în anul 1994, cometa Schoemacker Levy 9, a intrat în coliziune cu planeta Jupiter.

Imensa forță de atracție a acelei planete a distrus cometa, degajând o energie de opt miliarde de ori mai mare decât cea de la Hiroshima.

Consecințele, pentru planeta noastră, au fost imediate., pentru că schimbările climatice care au urmat au fost violente și bruște.

În anul 1006 e.n., exploziile unui astfel de evenimentau întunecat cerul , în vreme ce noaptea…noaptea puteai să citești !

Conform studiilor efectuate de specialiști, exploziile generate de o supernova pot afecta planeta noastră, dacă se produc la distanțe de până la 50 de ani lumină.

Exploziile pot crea fisuri în câmpul magnetic al Pământului, adevărate culoare care pot duce la dispariția multor forme de viață, inclusiv cea a speciei umane.

 

 

 

 

 

 

 

 

Experţii spun şi că Armata rusă ar deţine şi cea mai puternică bombă non-nucleară din lume, FOAB (Father Of All Bombs, Tatăl tuturor bombelor), cere este de patru ori mai puternică decât MOAB (Mother of All Bombs, Mama tuturor bombelor), lansată de Statele Unite în Afganistan, relatează CNN.

După ce MOAB a fost prezentată, ruşii şi-au construit propria bombă şi, prin analogie, au poreclit-o “Tatăl tuturor bombelor”, potrivit Pervîi Kanal.

Deşi porecla este foarte populară în prezent, a fost aleasă la început ca un nume de cod secret pentru armă.

Construită în 2007, teribila armă poate provoca distrugeri similare unei bombe nucleare, spun analiştii, pe baza unor informaţii publicate de armata rusă.

Colonelul în retragere american Cedric Leighton, analist militar şi fost membru al Statului Major Interarme, spune că FOAB este cea mai puternică bombă non-nucleară din lume. 

“FOAB este o bombă termobarică, ceea ce înseamnă că încărcătura sa explodează la temperaturi mult mai mari. Rezultatul este că tot ce trăieşte în zona detonării este vaporizat, ceea ce face FOAB o armă spectaculos de îngrozitoare”, a adăugat el.

 Într-o emisiune din 11 septembrie 2007, comandantul adjunct al Statului Major al Forţelor Armate ruse din perioada respectivă, Aleksandr Rukşin, a anunţat că primul test al noii bombe, capabilă să declanşeze unde de şoc de puterea unei arme nucleare, s-a încheiat.

“Rezultatele testelor acestei arme aeriene au arătat că poate fi comparată cu o armă nucleară, în privinţa eficienţei şi capacităţilor”, a spus Rukşin.

“În acelaşi timp, vreau să subliniez că impactul armei nu poluează mediul în nici un fel, spre deosebire de muniţia nucleară”, a adăugat el.

Postul rus de televiziune Pervîi Kanal, precum şi publicaţii de stat ruse, afirmă că FOAB este de patru ori mai puternică decât MOAB, putând provoca o explozie echivalentă a 44 de tone de TNT, faţă de echivalentul său american, a cărei explozie este de 11 tone.

De asemenea, FOAB este mai uşoară – 7.100 de kilograme, faţă de 8.200 de kilograme MOAB.  

Aleksandr Mozgovoi, editor la revista rusă Apărarea Naţională, crede că Rusia a construit mai multe FOAB, aşa cum şi SUA au construit mai multe MOAB.

“Nu cred că este doar o astfel de bombă, ci, cu siguranţă, mai multe”, a spus el. “Această bombă nu lasă nimic în viaţă. Transformă totul în cenuşă”, a adăugat el.

Rivalitatea dintre Rusia şi SUA nu s-a oprit niciodată.

Când armata americană a testat pentru prima dată GBU-43/B MOAB, în 2003, Războiul Rece se încheiase de mult, dar rivalitatea dintre cele două super-puteri ale lumii nu s-a terminat niciodată.

Impactul potenţial, de neimaginat

 

“Acestea sunt arme unice, aşa că cererea pentru ele este foarte, foarte scăzută, pentru că nu le foloseşti pe acestea fără discriminare”, a explicat analiztul Rick Francona.

MOAB a fost creată iniţial pentru a fi folosită împotriva unor formaţii mari de trupe şi echipament sau împotriva buncărelor de la suprafaţă, dar ulterior, ţintele potenţiale au fost extinse la tuneluri şi peşteri.

Arma a fost folosită pentru prima dată pe 13 aprilie 2017, în provincia Nangarhar din Afganistan,aflată în partea estică, la frontiera cu Pakistanul, unde a vizat o reţea de tuneluri fortificate folosite de organizaţia teroristă Statul Islamic.

 

 

 

 

 

Este de neconceput ca Rusia să folosească FOAB în zonele din Siria unde acţionează trupele sale, din cauză că pierderile civile ar fi “imense”, a explicat analistul Rick Francona.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/?s=arma+termobarica

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://www.efemeride.ro/tarul-cea-mai-puternica-bomba-din-istoria-umanitatii/?subscribe=success#blog_subscription-5

Mediafax

gizmodo.com

http://www.cunoastelumea.ro/big-ivan-cea-mai-puternica-bomba-nucleara-creata-de-om-

29/09/2018 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: