CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ce se schimbă după acordarea statutului de țară candidată la UE pentru Republica Moldova ?

Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, se adresează unei sesiuni plenare a Parlamentului European la Bruxelles, Belgia, 18 mai 2022.
©EPA-EFE/   Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, se adresează unei sesiuni plenare a Parlamentului European la Bruxelles, Belgia, 18 mai 2022.

Jurnalistul Mădălin Necșuțu scrie în https://www.veridica.ro că recentul anunț potrivit căruia Republica Moldova a primit statutul de țară candidată, va fi un „game changer” pentru Chișinău, dar va aduce în același timp și provocări noi.

Mai mulți bani pentru dezvoltare

În primul rând, Republica Moldova va trece din poziția de țară în care UE opera cu instrumente specifice politicii de vecinătate, într-o de țară candidată pentru aderarea la Uniunea.

Acest lucru înseamnă acces la noi instrumente și politici pe care autoritățile de la Chișinău le vor putea folosi pe viitor.

Ne referim aici în primul rând la accesarea de fonduri de preaderare care sunt substanțial mai mari față de diverse împrumuturi sau granturi pe care Republica Moldova le primește în prezent.

De exemplu, Republica Moldova va avea posibilitatea să primească finanțări pentru proiecte de infrastructură precum construcția de noi drumuri sau poduri. Cu atât mai mult vor fi încurajate de la Bruxelles legăturile infrastructurale cu UE, mai precis România, peste Prut.

Este vorba de același acces la finanțări de care au beneficiat, prin Instrumentul pentru Asistenta de Preaderare, o serie de state din Balcanii de Vest care se află în diverse stadii pe calea europeană.

Acestea au primit sprijin financiar din partea UE pe diverse proiecte precum cooperarea transfrontalieră, dezvoltare regională (transport, mediu și dezvoltare economică), dezvoltarea resurselor umane (consolidarea capitalului uman și combaterea excluziunii) și dezvoltare rurală.

Toate aceste domenii erau deja în atenția guvernării proeuropene de la Chișinău și există chiar și o experiență de lucru cu parteneri europeni, ceea ce nu înseamnă însă că banii europeni vor începe să curgă imediat.

„Este un proces care nu se va întâmpla peste noapte. Este important și pentru noi de a înțelege cum funcționează aceste instrumente noi, dar și UE să le ajusteze la noua realitate. Dar țin să reamintesc că, totuși, Republica Moldova prin implementarea Acordului de Asociere cu UE realizăm mult din standardele legislației UE și implementăm proiecte similare”, a declarat șefa Misiunii Republicii Moldova pe lângă Uniunea Europeană, ambasadorul Daniela Morari, într-o conferință de presă organizată vinerea trecută la Bruxelles.

O problemă este că la Chișinău există o deficiență de personal calificat care să poată scrie proiecte europene. Autoritățile de la Chișinău trebuie să se miște la fel de repede pe această dimensiune, la fel cum au făcut-o pe tema completării anterioare a chestionarelor pentru Comisia Europeană. Este nevoie poate și aici de ajutor financiar din partea partenerilor occidentali pentru a atrage expertiză din partea ONG-urilor specializate din Republica Moldova, sau a experților din afara țării.

De asemenea, chiar dacă Republica Moldova implementează deja proiecte cu UE începând din 2014, de la momentul semnării Acordului de Asociere cu UE, este nevoie de o reajustare a abordărilor pe astfel de proiecte la scară mai mare.

Chișinăul a avut o șansă nesperată, dar nu a primit un „cec în alb”

Decizia de acordare a statutului de țară candidată în privința Ucrainei și Republicii Moldova a fost una de natură politică, nu tehnică, fiind anunțată în cadrul unui „summit geopolitic”.

Republica Moldova a reușit un parcurs fantastic de rapid de circa trei luni și jumătate de la depunerea cererii de aderare la UE pe 3 martie până la primirea statutului de țară candidat pentru aderarea la UE pe 23 iunie. Este o șansă nesperată pentru Chișinău, dar nu reprezintă un „cec în alb”, pentru că parcursul european presupune noi provocări.

Decizia Consiliului European vine și cu o serie de cerințe pe care Republica Moldova va trebui să le îndeplinească în nouă pași până la finele anului pentru Comisia Europeană care va face următorul raport de monitorizare a situației din Republica Moldova undeva în primăvară.

Aceste cerințe se referă pe scurt la reformarea jutiției, ajustarea legislației privind drepturile omului și violența domestică, lupta împotriva corupției, eliminarea elementelor oligarhice și lupta împotriva crimei organizate, reformarea administrativă și a serviciilor publice, incluziunea societății civile în procesul decizional.

Așadar, Republica Moldova va avea o serie de „teme pentru acasă” de făcut până anul viitor. Evident, cele mai complexe și greu de realizat vor fi cele pe reforma justiției, ceea ce va însemna „livrabile” rapide pe chestiuni extrem de greu de combătut într-o perioadă atât de scurtă.

Mai ales pe fondul luptei pe care oligarhii moldoveni o dau de la distanță pentru păstrarea status quo-ului de „țară gri” în sectorul justiției pentru Republica Moldova.

Obstacole și amenințări dinspre Moscova, căreia nu-i convine integrarea europeană a Republicii Moldova

Dar obstacolele nu opresc numai aici. Este posibil să asistăm și la o activizare mai mare a Rusiei, care a luat deja în colimator Republica Moldova, ca o primă reacție după vestea de la Bruxelles.

Primul care a dat semnalul a fost ministrul externe, Serghei Lavrov, care a afirmat a doua zi după decizia Consiliul European că Republica Moldova vrea să „anuleze tot ce este rusesc, așa cum face Ucraina”, referindu-se la o lege recent promulgată de șefa statului Maia Sandu privind securitatea informațională a spațiului mediatic din Republica Moldova.

Mai precis, legea interzice retransmiterea buletinelor de știri și a emisiunilor analitice politico-militare din statele care nu au semnat Convenția Europeană privind Televiziunea Transfrontalieră, implicit Rusia.

În replică, Maia Sandu i-a răspuns lui Lavrov că „această lege ține de decizia suverană a Parlamentului, a Președinției țării noastre și a fost necesară pentru a combate dezinformarea”.

„Facem acest lucru și vom face în continuare ca să asigurăm un spațiu informațional obiectiv, pentru ca cetățenii noștri să poată să analizeze pornind de la informații obiective, și nu de la propagandă și surse false”, se mai arată în răspunsul Maiei Sandu.

Șarja de atacuri rusești la adresa Republicii Moldova a continuat, dar de data aceasta a inclus în pachetul amenințărilor voalate și România, cu bine-cunoscuta narațiune a propagandei ruse menită să reaprindă frici și fobii – că Republica Moldova și România vor să se reunifice, iar UE este doar un paravan pentru acest deziderat.

„Republica Moldova a intrat în lunga coadă pentru aderarea la UE, întinsă pe parcursul a zeci de ani. Drum bun! Dar [ei] vor aste mai repede! Prin urmare, există o altă cale de a obține aderarea la UE: crearea unei noi Românii Mari”, a declarat Medvedev, pe canalul său de Telegram, răspunzând la o întrebare cu privire la cât de repede ar putea adera Moldova la blocul comunitar.

Răspunsul MAE de la București a venit rapid și a reiterat faptul astfel de declarații „fac parte din retorica falsă, cu care ne-am obișnuit deja, a Kremlinului, propagată în Republica Moldova atât înainte, cât și după agresiunea ilegală, nejustificată și neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei”.

„Reacția […] indică, pe lângă un mare grad de frustrare, un lucru cert: decizia Consiliului European de a acorda statutul de stat candidat pentru Republica Moldova este o decizie corectă și reprezintă o realizare cu adevărat istorică, o reconfirmare a vocației și orientării europene ale Republicii Moldova și cetățenilor săi”, potrivit unui comunicat al MAE de la București.

Pe de altă parte și diplomația de la Chișinău a precizat că integrarea europeană a Republicii Moldova este o decizie suverană susținută de majoritatea cetățenilor Republicii Moldova.

„Dialogul moldo-român se dezvoltă în baza parteneriatului strategic pentru integrare europeană a Republicii Moldova. Este bine știut că Romania a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, devenind în prezent principalul partener comercial al țării noastre și un susținător activ al proceselor de transformare europeană a țării noastre.

Această relație matură și de încredere reciprocă între două state suverane și cu multe obiective comune este un exemplu în dialogul bilateral”, a precizat MAE de la Chișinău.

Greul abia începe

Așadar, în perioada imediat următoare Republica Moldova trebuie să ia rapid o serie de măsuri cerute de Bruxelles. Acest lucru este necesar pentru etapă următoare și anume o nouă decizie a Consiliului European pentru deschiderea negocierilor pe capitolele de aderare a Republicii Moldova.

Autoritățile vor trebui să se miște rapid și să reușească, în paralel, să facă față greutăților socio-economice cauzate de război, dar și unei eventuale crize energetice, în condițiile în care Rusia deține aceste pârghii asupra sa.

Nu sunt excluse nici posibile încercări de destabilizare interne ale forțelor pro-ruse sau regiunii separatiste transnistrene.

După exuberanța momentului de săptămâna trecută, Republica Moldova trebuie să treacă serios la treabă, iar ajutorul din partea partenerilor său, cu precădere România, trebuie intensificat, la fel ca și menținerea țării sub umbrela de securitate a Occidentului.

16/07/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

RĂZBOIUL DIN UCRAINA a scos Ungaria în afara GRUPULUI DE LA VIȘEGRAD

Harta: Țările Grupului de la VIȘEGRAD (POLONIA,CEHIA,SLOVACIA, UNGARIA)

Țările membre ale acestui grup s-au constituit la 15 februarie 1991, în cetatea medievală Visegrád din Ungaria,într-o asociație similară uniunii economice vest-europene Benelux. Václav Havel – președintele Cehoslovaciei, Lech Wałęsa – președintele Poloniei și József Antall – primul ministru al Ungariei au semnat o declarație comună prin care își asigurau sprijin reciproc în vederea integrării politice și economice în Uniunea Europeană.

De asemenea, prin același document au fost puse bazele unei strânse cooperări regionale între statele semnatare, foste țări comuniste. România a ratat aderarea la acest grup, din cauza evenimentelor din 1990 (mineriadele și conflictul interetnic de la Târgu Mureș), refuzul fiind comunicat direct lui Ion Iliescu.

Cum a creat războiul din Ucraina o ruptură în interiorul Grupului de la Vișegrad

Membrii grupului au avut ani de zile aceeași viziune, statele membre acționând la unison pentru a oferi liderilor populiști din Europa Centrală o oarecare influență în raport cu celelalte țări din UE, subliniază https://www.veridica.ro.

După aderarea lor la Uniunea Europeană și la NATO, cooperarea a continuat la nivelul V4, iar în ultimii ani organizația a funcționat ca o alianță care adesea a pus probleme în sânul blocului comunitar, în special în chestiuni legate de migrație.

Cooperarea a fost una foarte bună la nivelul V4, până în 2021, inclusiv. Cehia a fost condusă, până la finalul anului trecut, de Andrej Babiš, care avea relații foarte bune cu premierul maghiar, Viktor Orbán (care chiar l-a sprijinit personal pe Babiš în campania electorală) și care de fiecare dată scotea în evidență importanța Grupului de la Vișegrad pentru politica externă a Cehiei.

Cei doi lideri populiști au reușit să ajungă la un consens în negocierile din cadrul Uniunii Europene, de exemplu privind cotele obligatorii pentru preluarea de migranți, pe care toate țările V4 le-au respins multă vreme – Babiš încă mai susține sus și tare că el și Orbán „au eliminat cotele de migranți” la patru dimineața la Bruxelles.

„Am acordat deosebită importanță cooperării la nivelul V4, care reprezintă o alternativă la principalele puteri din UE, în special Germania și Franța.

În discuțiile de la Bruxelles, am reușit într-un final să eliminăm cotele de refugiați, ne-am împotrivit migrației ilegale și eforturilor de a elimina regula privind luarea deciziilor în unanimitate”, spune Babiš, făcând o analiză retrospectivă după pierderea alegerilor.

Cooperarea la nivelul Grupului de la Vișegrad nu a fost afectată nici măcar de disputele dintre Cehia și Polonia privind dreptul de exploatare a minei Turów în timpul mandatului lui Babiš.

Odată cu schimbarea de regim de la Praga, noul premier, Petr Fiala (ODS – Partidul Civic Democrat), a rezolvat rapid disputa cu Polonia, iar la scurt timp după venirea lui la putere, a fost semnat un acord cu Varșovia privind dreptul de exploatare a minei de la Turów.

Mai mult decât atât , Partidul Civic Democrat al premierului Fiala are de mult timp o relație foarte bună cu Partidul Lege și Justiție, aflat la guvernare în Polonia.

Războiul din Ucraina a creat însă o ruptură în interiorul V4, Ungaria preferând să își mențină relația cu Rusia pe linia de plutire, spre stupoarea partenerilor ei.

©EPA-EFE | Foto:  Prim-ministrul maghiar Victor Orban, prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki, prim-ministrul ceh Andrej Babis și prim-ministrul slovac Igor Matovic se plimbă în Parcul Lazienki (Parcul Băilor Regale) în timpul întâlnirii prim-miniștrilor Grupului Vișegrad la Varșovia, Polonia

Poziția V4 față de războiul din Ucraina a scos Ungaria în afara Grupului

Funcționarea V4 a fost practic paralizată în primăvară. Mărul discordei a fost reacția la agresiunea Rusiei din Ucraina și poziționarea față de Rusia însăși.

Cehia și Polonia sunt printre cele mai active țări la nivelul Uniunii Europene din punct de vedere al sprijinului oferit Ucrainei – nu doar la nivel militar, ci și simbolic. La mijlocul lunii martie, premierii Petr Fiala și Mateusz Morawiecki (împreună cu premierul Sloveniei, Janez Janša), au fost primii politicieni care au mers la Kiev.

A fost un gest simbolic, prin care oficialii europeni au dorit, printre altele, să-și demonstreze solidaritatea cu ucrainenii în lupta lor de rezistență împotriva statului agresor.

Ungaria, în schimb, a fost extrem de cumpătată în relația ei cu Rusia, refuzând să impună sancțiuni împotriva acestei țări, să trimită arme Ucrainei sau să permită tranzitul transporturilor militare pe teritoriul ei.

Această notă discordantă a atras unele mesaje dure din partea celorlalți membri ai Grupului de la Vișegrad la adresa Budapestei.

„Cred că, după alegeri, Ungaria se va implica mai mult în combaterea agresiunii ruse din Ucraina. Europa trebuie să fie unită și să susțină Ucraina, pe al cărei teritoriu Rusia comite crime de război”, a declarat Fiala într-o analiză a rezultatului alegerilor din aprilie în Ungaria.

„Ungaria trebuie să aleagă de partea cui este și dacă dorește să facă parte din UE și NATO”, a declarat cu aceeași ocazie, deși mult mai răspicat, ministrul de externe Jan Lipavský, nominalizat pentru acest portofoliu de Partidul Piraților. Recent, Lipavsky a spus că decizia guvernului maghiar de a nu susține sancțiunile împotriva sectorului energetic din Rusia este „inacceptabilă”.

La începutul lunii aprilie, ministrul apărării, Jana Černochová, chiar a refuzat să efectueze o vizită în Ungaria pentru a participa la întrunirea V4. Și-a motivat refuzul, argumentând că în Ungaria urmează alegeri.

„Mereu am susținut V4, și îmi pare foarte rău să văd că petrolul ieftin cumpărat de la ruși este mai important pentru politicienii maghiari decât sângele vărsat de ucraineni”, a declarat ministrul.

Markéta Pekarová Adamová (Partidul TOP 09), actualul președinte al Camerei Deputaților, a fost extrem de vehementă în afirmațiile despre Ungaria. Înainte de alegerile din aprilie, Adamová a scris că speră ca ungurii „să-l dea afară” pe Viktor Orbán.

„Nu ezită să formeze alianțe dubioase cu țări precum Rusia și China, în defavoarea aliaților ei, inclusiv noi. Este important pentru Cehia ca Ungaria să voteze pentru o schimbare la alegerile din aprilie”, a mai scris oficialul ceh.

Ceea ce nu s-a întâmplat. În ceea ce privește V4, Adamová speră ca parteneriatul să continue în ciuda poziției actuale a Ungariei. „Vișegrad va supraviețui și fără Orbán”, a declarat ea recent într-un interviu pentru Euractiv, adăugând însă că Cehia trebuie să ia în considerare și alte formule de cooperare în afară de Vișegrad.

„Este bine să căutăm, ceea ce facem deja, și alte alianțe și parteneriate. În contextul actual al războiului din Ucraina, avem multe contacte cu statele baltice și Polonia în mod special. În anumite privințe, poziția noastră coincide cu cea a Slovaciei, de exemplu.

Cred că există și alte alianțe la care putem să ne raportăm și nu ar trebui să ne rezumăm la formatul V4. În plus, din experiența mea și a colegilor mei, s-a putut observa că maghiarii de multe ori s-au ascuns în spatele Grupului V4 în ultimii ani”, a mai spus Markéta Pekarová Adamová.

Președintele Miloš Zeman s-a opus cu tărie afirmațiilor președintelui Camerei Deputaților în cadrul unei întrevederi avute cu omologul său maghiar, Katalin Novák, pe 7 iunie. Potrivit lui Zeman, guvernul Orbán „respectă interesele naționale ale țării sale și nu este influențat de grupuri străine”. Ambii șefi de stat s-au pronunțat în favoarea continuării cooperării în cadrul Grupului de la Vișegrad.

„Ne simțim în elementul nostru în Europa Centrală, drept pentru care cooperarea dintre țările membre V4 trebuie să continue. Cred că Grupul este o forță ascunsă la nivelul întregii Europe”, a declarat și președintele Novak.

Însă politicile pro-ruse ale Ungariei au provocat indignarea celorlalte țări membre V4. „Când cineva se opune sancțiunilor împotriva Rusiei, fie că e vorba de Germania sau Ungaria, acest lucru ne revoltă și pe noi. Nu avem de ce să ne fie frică.

Dacă toate țările ar promova securitatea așa cum ucrainenii luptă pentru libertatea lor, războiul s-ar fi terminat de mult”, a declarat premierul polonez Mateusz Morawiecki.

Prim-Ministrul Slovaciei, Eduard Heger, s-a declarat „dezamăgit” de anumite declarații ale Ungariei în această privință. Ministrul slovac al Afacerilor Externe, Ivan Korčok, a fost mai diplomat.

„Realitatea este că, în prezent, Polonia, Cehia și Slovacia au adoptat o poziție comună vizavi de principalul subiect de pe agenda politică și de securitate, în timp ce Ungaria încearcă să se mențină la distanță. (…) Cât despre viitorul V4, sunt de părere că trebuie să ne axăm mai degrabă pe o colaborare practică la nivelul organizației, în loc să lăsăm impresia nerealistă că Grupul de la Vișegrad are propria politică externă sau că este un fel de coaliție în cadrul NATO și UE”.

V4 nu este mult mai puțin semnificativ decât se spune

Chiar și înainte de război, existau semne că adevărata importanță a cooperării în cadrul V4 este mai restrânsă decât vor să sugereze unii politicieni.

„Dacă întrebi însă experți în politică externă care sunt cei mai puternici aliați ai țărilor lor din cadrul UE, veți vedea că de multe ori relațiile cu partenerii din afara V4 sunt percepute ca fiind mult mai puternice.

Astfel, cehii cred că Germania și Austria sunt aliați mai apropiați decât Ungaria”, scrie pentru Euractiv Pavlina Janebová, director de cercetare la Asociația pentru Relații Internaționale (AMO). Ea comentează rezultatele unui sondaj realizat de AMO în rândul analiștilor, oficialilor, politicienilor, jurnaliștilor și oamenilor de afaceri din Cehia.

„Rezultatele sondajului (…) nu indică în niciun fel faptul că persoanele intervievate ar fi de părere că Grupul de la Vișegrad nu este important sau util. Cu toate acestea, trebuie văzut în mod critic drept unul din parteneriatele de politică externă (mai mult sau mai puțin dominante) ale țărilor participante, nu însă și temelia pentru angajamentele lor în Uniunea Europeană”, a sintetizat Janebová.

Totodată, înainte de război, linia se trăgea mai degrabă între Cehia și Slovacia, pe de-o parte, și Polonia și Ungaria, pe de altă parte. În cazul acestora din urmă, Comisia Europeană a activat mecanismul de condiționalitate pentru încălcări ale statului de drept și ale valorilor europene, în timp ce Ungaria a fost criticată pentru atitudinea discriminatorie față de minoritățile sexuale.

Războiul a scos astfel la iveală o nouă fractură în interiorul Grupului, în timp ce altele mai vechi au fost trecute temporar pe plan secund. Totuși, această situație nu va dura prea mult, fiindcă Cehia urmează să preia președinția Consiliului Uniunii Europene la 1 iulie și va trebui să adopte o poziție fără echivoc în chestiuni legate de statul de drept, pe care guvernul anterior al lui Andrej Babiš s-a ferit să le abordeze din cauza relației pe care premierul o avea la vremea respectivă cu Ungaria.

Așadar, ce rezervă viitorul pentru Grupul de la Vișegrad? Este greu de preconizat. Evoluția depinde în mare măsură de guvernele distincte din fiecare țară și de evenimentele din plan extern.

Cu toate acestea, putem presupune că cele patru țări vor continua să coopereze într-o oarecare măsură în cadrul Grupului, a cărui istorie a cunoscut mai multe perioade de declin și care în cei treizeci de ani de existență a avut în componență guverne cu orientări politice diferite.

08/07/2022 Posted by | analize | , , , , , | Lasă un comentariu

Lipsa unui răspuns puternic la anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia a deschis Cutia Pandorei

RĂZBOIUL DIN UCRAINA și anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia

Lipsa unui răspuns puternic la ocuparea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, în 2014, a deschis Cutia Pandorei, iar războiul actual nu a apărut pe neaşteptate – a declarat, vineri, ministrul ucrainean al Apărării, Oleksi Reznikov, într-o intervenţie online la Atlantic – Black Sea Security Forum, eveniment organizat de Institutul Aspen România, împreună cu German Marshall Fund of the US din Bucureşti.

Încă de la anexarea Crimeii, Ucraina a spus neobosit lumii că Rusia înţelege doar forţa, nimic altceva – a amintit Reznikov.  

El a mai spus că Moscova, când vede că poate acţiona nepedepsită, continuă să facă lucrurile pe care le-a făcut până atunci, relatează https://www.veridica.ro.

©EPA-EFE/RONALD WITTEK  |   Ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov, în timpul unei întâlniri a miniștrilor apărării la Ramstein, în Germania

Kremlinul, mai crede el, va fi deschis la compromis doar când va realiza că lumea liberă are mijloacele şi dorinţa de a înfrânge agresorul.

Anexarea peninsulei s-a produs fără luptă, fiindcă, acum opt ani, armata ucraineană nu li s-a opus așa-numiților omuleți verzi, desantați de Rusia după ce un pseudo-referendum organizat acolo ar fi relevat dorința populației din Crimeea de a reveni sub autoritatea Moscovei.

08/07/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: