CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

R.Moldova: Ofensivă rusească în plin război hibrid

 

 

 

 

Foto: Țarul Rusiei, Vladimir Putin și sluga lui umilă, Igor Dodon 

 

 

 

 

Război hibrid în plină ofensivă rusească, ori Cum a ajuns Dodon stăpân pe viața lui Plahotniuc

Încă niciodată în cei peste 28 de ani de independență ai Republicii Moldova, Rusia nu s-a apropiat mai tare de frâiele diriguitoare ale statului nostru ca acum. Nici Voronin, cel care prin anul 2000, amenința că va re-încarcera Republica Moldova într-o Uniune Sovietică refăcută de kaghebistul Putin, nu și-a permis să cedeze atât de mult. Voronin făcuse primii pași pe calea înaltei trădări. Își arăta toată deschiderea și disponibilitatea să o facă.

Chiar își decorase cu ordinul „Ștefan cel Mare”, cea mai înaltă distincție militară a statului, șefii instituțiilor secrete rusești prin care gândea să-și pună planul în aplicare. La 11 decembrie 2001 îl decorează, în secret, pe șeful de atunci al Serviciului Federal de Securitate (FSB), generalul Nicolai Patrușev (din 2008 – secretar al Consiliului de Securitate al FR), iar la 5 iunie 2003 îi decorează cu același înalt ordin pe general-maiorul Veaceslav Ușakov, director-adjunct FSB și pe Serghei Lebedev, directorul Serviciului de Informații Externe al FR.

Pentru care merite în fața Republicii Moldova? La momentul desecretizării decretelor de decorare, în octombrie 2011, Voronin a refuzat să răspundă la această întrebare motivând caracterul clasificat al informațiilor de referință.

Către sfârșitul anului 2003 planul lui Voronin intrase pe linie dreaptă. „Memorandumul Kozak” de federalizare (re-încarcerare) a Republicii Moldova, fusese contrasemnat de Voronin pe fiecare pagină. Putin pornise deja pe direcția Chișinău o întreagă escadră de avioane care trebuia să-l însoțească la ceremonia de semnare cu președintele Voronin a unui acord de trecere a frâielor Republicii Moldova în mâinile Federației Ruse.

Mecanismul era asigurat să funcționeze prin cele două subiecte federative controlate deja de Moscova – așa numitele autonomii, ridicate de „memorandum” la statut de state-membre cu drepturi egale ale unei construcții federative – Transnistria și Găgăuzia.

În noaptea de dinaintea „ceremoniei”, 24 spre 25 noiembrie, în aranjamentul mizerabilei contrafaceri (o reeditare hibridă a Pactului Ribbentrop-Molotov) au intervenit misiunile diplomatice ale SUA și Uniunii Europene. În fața argumentelor acestora, Voronin a cedat subit. Planul s-a prăvălit rușinos pentru Rusia.

Din acea zi, Putin l-a scos pe Voronin din inimă, dar și din socotelile lui geopolitice. Geaba meritele spionilor tainic decorați, geaba deconspirarea prematură a agentului Roșka, geaba investiții în afacerea diversionistă a comuniștilor și aducerea lui Voronin la putere. Voronin a încercat să se reabiliteze în 2009. A vrut să îndrepte în folosul lui revolta tinerilor din 7 aprilie.

A dat foc Parlamentului, a devastat sediul Președinției, a învinuit România și Uniunea Europeană de tentativă de lovitură de stat, dar până la urmă a suferit eșec. Tentativa de izolare a Republicii Moldova s-a soldat cu reversul ei – la putere au venit în același 2009 forțe politice declarate pro-europene. Aici, Moscova a pus cruce definitiv și ireversibil pe veacul lui Voronin. La Chișinău Kremlinul avea nevoie de un alt emisar. Unul nu doar șantajabil, dar care să fie dedat cu trup și suflet cauzei rusești, care să nu aibă rețineri și remușcări în acte de trădare a intereselor țării sale și a consângenilor lui. Moscova avea nevoie de un trădător perfect.

Ieșirea inopinată a cuplului politic Dodon-Greceanîi din rândurile Partidului Comuniștilor la 4 noiembrie 2011 a fost semnalul că Moscova și-a găsit noul ales. Gestul a fost șocant pentru Voronin. Furia lui împotriva celor doi foști, cei mai apropiați, tovarăși de partid, nu avea margini. Voronin a înțeles ce se întâmplă: Dodon și Greceanîi nu puteau să fugă din cel mai mare partid la acea vreme și să se izoleze în mizeria unui partid de doi bani, total irelevant pe scena politică. Ruptura de matrița comunistă aceștia o puteau face doar sub acoperirea unui nou patron influent și puternic de care să se teamă chiar și Voronin.

Acest patron nu putea fi altul decât serviciile rusești, la îndemnul metodic și idicația categorică a cărora Dodon și Grecenîi i-au tras clapa expiratului lor șef. Tirada verbală a lui Voronin în adresa foștilor colegi-trădători era strigătul agentului disperat.

Era clar că Centrala de la Moscova l-a abandonat, că de acum înainte ea va pune miza și banul pe o nouă agentură, una mult mai determinată în acțiuni diversioniste împotriva țării lor și mult mai devotată intereselor Kremlinului. Adică mult mai ticăloasă decât a putut fi el, bolșevicul Voronin.

În anii următori, socialistul Dodon a tot defilat în bătaie de joc pe sub nasul comunistului Voronin cu „succesele” lui personale de intrare în încrederea lui Putin.

Deși se spune că Moscova o alesese inițial pe Greceanîi drept rezidenta noii echipe de agentură politică a Moscovei în Republica Moldova, Dodon a arătat pe parcurs că rolul lui este de luat în seamă.

În 2011-2012, într-adevăr, Dodon și Greceanîi plecau la Moscova nedespărțiți și mereu în pereche. Părea că anume Greceanîi are biletul de intrare la Putin și nu invers. Potențialul de autoritate a lui Dodon a crescut datorită îndemânării lui în diverse jocuri de culise, care au condus și la consolidarea pas cu pas a poziției grupării lui pe scena politică locală, dar și la atragerea de finanțe din orice. Cu sumele venite de la Moscova și cu „onorarii” (mită) ridicate contra servicii de la oligarhii noii puteri pro-europene corupte, Dodon și-a asigurat condiția de lider al grupării și a reușit să atragă în rândurile ei alți transfugi. Unul dintre aceste achiziții a fost Ion Ceban, de exemplu.

După votul dat (contra unei sume mari) în favoarea alegerii în Parlament a șefului statului în martie 2012, Dodon și-a demonstrat utilitatea practică în fața lui Plahotniuc, noul stăpân în proces de afirmare al Republicii Moldova.

Începând cu acest moment al „carierei” sale politice, Dodon capătă un punct de sprijin extrem de important și eficient în urcușul lui pe Olimpul puterii politice moldovenești. Patronajul și protecția lui Plahotniuc era tocmai ceea urmărea.

Plahotniuc îl putea duce către obiectivele fixate în instrucțiunile Centralei de la Moscova – să urce pe treapta cea mai de sus posibilă a puterii politice de la Chișinău. Precum spuneam: Moscova avea nevoie de un al doilea Voronin, dar unul mai ticălos ca acela.

Iar la începutul anului 2016 Dodon era încă atât de mic, încât finanțarea risca să fie întreruptă pe fundalul rezultatelor obscure insignifiante. Dodon nu avea de ales: s-a prins de Plahotniuc ca scaiul de oaie și riscul i-a fost răsplătit.

Pus la colț de presiunea străzii și de iminența intrării în Președinție a unor rivali politici intransigenți, Plahotniuc îl promovează pe Dodon în noiembrie 2016 în fotoliul de șef al statului. A fost un urcuș important, dar urmat de un an și jumătate de umilință de cea mai joasă speță.  Suspendându-l pe Dodon din funcție o dată pe lună, Plahotniuc ținea să-i amintească cine îi este stăpânul.

Cel puțin aici, în Republica Moldova. Dodon a mimat protestul. Nimic mai mult. Văzându-se urcat pe unul din vârfurile puterii, Dodon și-a pus sarcina să-și întărească șleahta de partid. A mers la Moscova mai des ca la serviciul prezidențial.

S-a gudurat pe lângă Putin și i-a cerut bani pentru promovarea și consolidarea partidului, cumpărarea unor surse media și propagandă masivă în teritoriul devastat de sărăcie din cauza marilor furturi. A obținut finanțarea.

Mai multe investigații jurnalistice au arătat căile obscure prin care banii dați grupării de diversioniști camuflați în dosul unui partid politic au intrat pe mâna acestei grupări. În alegerile din 24 februarie 2019 partidul lui Dodon a luat cele mai multe mandate în Parlament, dar insuficiente să devină ceea ce era altădată partidul lui Voronin. S-a creat o situație de pat, ca în jocul de șah.

Perioada lungă de așteptare a fost jucată de fiecare actor în felul lui. Plecarea pe mică pe ceas a lui Dodon la Moscova în lunile martie-iunie 2019 au arătat unde se fac de fapt scenariile și unde se pun sarcinile. Plahotniuc și-a dat seama dar a continuat să se amăgească cu gândul că dispune de tot controlul asupra lui Dodon.

Preventiv, i-a aplicat acestuia o lecție practică, condamnându-și un fost coleg de partid la 14 ani închisoare pentru spionaj în favoarea Rusiei. Sperietoarea ar fi funcționat, dacă Plahotniuc nu-și ardea toate podurile, preocupat fiind de scheme tâlhărești, de cum să rupă șapte piei de pe Republica Moldova și poporul ei.

La linia roșie a finalului de perioadă dată constituirii unei majorități politice de guvernare, Plahotniuc s-a pomenit părăsit de toți aliații, inclusiv de cei care ar fi putut să îl apere împotriva scenariilor făcute la Moscova.

Unicul lui aliat pe care miza să-și continue dictatul era Dodon. Dodon însă avea sarcina pusă de Moscova și visată de el însuși: dacă nu reușește să-l aducă fedeleș la Moscova – să se debaraseze de Plahotniuc, mimând o alianță contra firii cu oponenții lui politici. Ceea ce a și făcut.

Dodon se miră azi cum de a rămas în viață și nu a fost lichidat în zilele de 7, 8 ori 9 iunie. Plahotniuc nu avea cum să-l lichideze după gratiile Ambasadei Rusiei la Chișinău, unde s-a ascuns ca un agent aflat în pericol. În acele zile Dodon era cât pe ce să autolichideze din frică. Azi Plahotniuc deja nu poate, devenind el însuși ținta serviciilor rusești.

Aici pot da crezare unui coleg jurnalist cu soldă la Plahotniuc, că acesta s-ar afla inclus într-un program american internațional de protejare a martorilor. Este așa ori ba, nu știm.

Scuza inventată a „eroului național hărțuit de căpcăunii serviciilor rusești” este mai frumoasă decât statutul fugarului laș pe care și l-a dobândit după 14 iunie.

Oricum, serviciile rusești vor lua toate măsurile ca Plahotniuc să nu mai pună în pericol viața lui Dodon, a rezidentului lor în Republica Moldova, să nu creeze probleme pe mai departe măsurilor active rusești din cadrul războiului hibrid, desfășurat prin intermediul grupării socialiste împotriva Republicii Moldova.  

Profitând de naivitatea, iar uneori, cum a fost de exemplu în cazul numirilor la Curtea Constituțională, de complicitatea liderilor Blocului ACUM, Dodon este foarte aproape să-l depășească pe Plahotniuc în actul de capturare a statului. El nu scapă din vedere atingerea performanțelor lui Voronin pe acest tărâm. Orgoliul și finanțatorii îl obligă.

Zilele acestea a devenit deosebit de zgomotos și obraznic. Cucerirea Primăriei Chișinău îi dă curaj. I se pare un marș triumfal din care nu trebuie să se oprească.

Se joacă fariseic cu simbolurile: capturarea Chișinăului a sărbătorit-o la un loc cu ziua unității naționale a Rusiei de mână cu liderul separatist de peste Nistru în Cetatea ocupată de ruși a Tighinei. Omul de încredere al lui Dodon, șeful Serviciul de Informații și Securitate a fost zilele acestea la Moscova. Cineva din anturajul lui se află tot timpul în contact direct cu statul major de acolo.

Dovadă că operațiunea de capturare politică a Republicii Moldova de către gruparea care reprezintă coloana a cincea rusească este în plină desfășurare. Următoarea sarcină tactică a lui Dodon este Guvernul Republicii Moldova. Maia Sandu este buturuga care îi poate răsturna carul lui de război.

Buturugile mici sunt foarte periculoase, mai ales, pentru generalii impostori și îngâmfați.

Ori, Dodon este ca niciodată încrezut în șansele sale. Orice moțiune depusă în Parlament poate duce la schimbarea guvernării. Blocul ACUM nu are căi de retragere. Dodon are, în schimb, o formidabilă posibilitate de manevră.

Partidul fostului său patron este dispus să intre oricând și sub orice formă la guvernare. Îmbrâncirea din car a anti-oligarhilor acumiști le-ar produce acestora o mare satisfacție. Cooptarea „democraților” ar putea să se facă în condiții ideale pentru cauza lui Dodon.

Miza ar putea fi însăși viața și libertatea lui Plahotniuc, pusă acum în pericol de amenințarea serviciilor rusești.  Arată paradoxal, dar cu ajutorul serviciilor rusești, Dodon s-a făcut azi stăpân nu numai pe situația din Republica Moldova, dar și pe viața fostului ei coordonator absolut.

În schimbul unor garanții de securitate personală, a unei grațieri, pe care Dodon s-ar angaja să le negocieze, Plahotniuc ar putea ordona ori dispune asigurarea unei majorități parlamentare în favoarea tuturor proiectelor puse la cale de omul Moscovei.

Cu atât mai mult, cu cât ideologic cele două foste componente ale statului oligarhic sunt perfect compatibile.

Cu acest pas, agentura Moscovei, care lucrează azi prin Dodon, va înainta mult în planul ei de anexare a Republicii Moldova la interesele ei. Sumbră perspectivă în ziua când se împlinesc 30 de ani din momentul în care tancurile sovietice au fost oprite de moldoveni să mai defileze prin centrul Chișinăului.

Valeriu Saharneanu,

http://valeriusaharneanu.com/razboi-hibrid-in-plina-ofensiva-ruseasca-ori-cum-a-ajuns-dodon-stapan-pe-viata-lui-plahotniuc/

10/11/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Avertismentul generalului Constantin Degeratu: Regiunea transnistreană, Donbasul şi Crimeea sunt linia întâi a frontului Rusiei

 

 

 

 

Foto: Harta Republicii Novorossia pe teritorii actuale ale Ucrainei, un proiect – avertisment al imperialismului rus.

 

 

 

Degeratu: “Regiunea transnistreană, Donbasul şi Crimeea – linia întâi a frontului Rusiei”

 

„Linia de confruntare este acum cea care defineşte capacitatea de supravieţuire a statului ucrainean, iar această formulare include obligatoriu capacitatea de supravieţuire politică şi militară. Donbasul, Crimeea şi Transnistria formează această <<linie>> a frontului acum.

„Cortina de Fier” a lui Putin poate ajunge pe Prut şi în Delta Dunării, un scenariu de cosmar, pe care l-am mai trait, prin urmare guvernanţii ar trebui sa inteleaga cat de grava este situatia, pentru ca, deşi Armata Română este principalul responsabil pentru apărare, „examenul în cazul unei agresiuni este al statului român si al poporului român”, afirma într-un interviu generalul Constantin Degeratu, fost sef al Marelui Stat Major al Armatei Române, care  prezenta situaţia militară în regiune, inainte şi după anexarea Crimeii,  vorbind pe larg despre expansiunea militară a Rusiei, punctele vulnerabile în care aceasta ar mai putea ataca, eşecul inregistrat de Uniunea Europeana şi reacţiile NATO.

Dacă această linie cade – militar sau fie şi numai politic -, situaţia de securitate a României devine dramatică, pentru că noua <<Cortina de Fier>> a lui Putin ajunge pe Prut, în Deltă şi pe linia de demarcaţie româno-ucraineană stabilită la Haga, dar şi pe la sud de Cernăuţi şi în Herţa, ori pe Tisa maramureseană. Un astfel de scenariu este, cu siguranţă, unul de coşmar (deşi unii l-am mai trăit), iar riscul nu este deloc minor” .

Întrebat despre situaţia militară în zona Mării Negre, Constantin Degeratu explică: 

“La această dată (şi în perioada imediat următoare raţional previzibilă), situatia este – din perspectiva paradigmei de confruntare impusă de Rusia – una gravă, de tipul extremă urgenţă: Rusia este în ofensivă, şi-a atins unele obiective geopolitice la Marea Neagră (Crimea, Abhazia, Osetia de Sud), mai poate viza unele (Gurile Dunării) şi ar putea fi tentată să testeze viabilitatea Articolului 5 sub acoperirea stării de confuzie generată şi a micului şantaj nuclear. Tentatia poate fi potenţată de reacţia timidă a adversarului, slăbiciunile Alianţei, succesele obţinute facil şi de presiunile interne grave, dar şi de faptul că, în zona pontică, Rusia a atins un punct de dominantă militară covârsitoare şi se află în plin proces de expansiune”.

Acesta adaugă că vulnerabilităţile pe care mediul de securitate din vecinătatea României le cuprinde şi ar putea fi exploatate de Rusia vizează “atât amplificarea fragilităţii politice a statului ucrainean, cât şi exploatarea slăbiciunilor majore ale Uniunii Europene şi a angajamentului mai <<subţire>> al Statelor Unite în zonă”.

“Acestea ar putea face posibil ca Rusia să încerce fie să scoată de sub autoritatea Guvernului de la Kiev noi porţiuni de teritoriu (cele care ar putea face legătura terestră dintre Donbas şi Crimeea; cele ce privesc controlul gurilor Dunării, respectiv zona Estuarul Nistrului, Bugeac, Insula Şerpilor), fie să schimbe radical (sub aparenţa unui vot popular) orientarea politică a societătţi ucrainiene exasperate de ineficienţa actualei orientări (aducând Uniunea Euroasiatică pe vechea graniţa de vest a fostei URSS, cu reîncorporarea Basarabiei)”.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/08/17/anihilarea-planului-imperialist-rusesc-novorosiade-catre-ucraina-a-impiedicat-armata-rusa-sa-ajunga-la-frontiera-cu-romania/

 

 

 

 

11/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Anihilarea planului imperialist rusesc „Novorosia”a împiedicat armata rusă să ajungă la frontiera cu România

 

Imagini pentru plan novorusia photos

 

Ținta Rusiei: granița cu România, a fost oprită de Ucraina. Războiul hibrid à la russe

Dacă Ucraina n-ar fi stopat proiectul Novorosia, atunci armată rusă ar fi ajuns la granița cu România, afirmă Iurie Fiodorov, autorul cărții ”Războiul hibrid à la russe”.

Ce înseamnă război hibrid?Războiul hibrid, potrivit lui Iurie Fiodorov, este considerat acel război care combină atât acțiuni militare în sens clasic cât și metode nemilitare de destabilizare, nimicire a inamicului, inclusiv prin presiuni economice, provocarea conflictelor sociale, promovarea propagandei.

Iurie Fiodorov consideră că politica lui Vladimir Putin în privința Ucrainei poate fi comparată cu un comportament banditesc. În mijlocul anului 2015 a devenit clar că Moscova nu a reușit să-și realizeze planul de a transforma Ucraina în protectoratul Rusiei și de a defragmenta sud-estul Ucrainei pentru a crea un cvasi-stat Novorosia, a spus acesta.

„Dacă Ucraina nu ar fi reușit să stopeze realizarea proiectului Novorosia, adică dejucarea scenariilor separatiste în regiunile Dnepropetrovsk, Harikov, Odesa, astăzi, armata rusă s-ar fi aflat la granița cu România și ar fi provocat un conflict cu NATO”, a spus Fiodorov.

Autorul cărții este de părere că Putin nu a calculat bine reacția societății ucrainene care a răspuns prompt agresiunii ruse și astfel războiul hibrid a suferit eșec.

Un alt factor care a stopat acțiunile rușilor, în opinia lui Fiodorov, a fost acțiunea autorităților din Odesa, Harikov și altor regiuni din sud-vestul Ucrainei privind neutralizarea grupelor pro-ruse.Fiodorov susține că experiența autorităților ucrainene poate fi de folos și altor țări din regiune pentru a opri eventualele acțiuni similare ale Moscovei.

Acesta a specificat că încă nu este clar dacă Moscova a renunțat la ideea unui război hibrid în Ucraina sau în alte țări vecine, însă un lucru îngrijorător, în opinia lui, este faptul că cetățenii ruși acceptă politica condusă de Putin.

„Acest fapt creează premize pentru desfășurarea unei noi agresiuni a Rusiei în privința Ucrainei – fie agresiune de tip hibrid, fie una tradițională”, a explicat Fiodorov.  

Iurie Fiodorov, autorul cărțiicartea-razboi-hibrid

Iurie Fiodorov, autorul cărții 
 

Fiodorov s-a referit și la încercările Kremlinului de a găsi susținători în afară țării, el considerând că atitudinea negativă a majorității politicienilor din occident și opiniei publice față de agresiunea Rusiei în Ucraina a determinat Kremlinul să-și caute susținerea în forțele ultra-dreptei din Europa și SUA.

Totodată, acesta a spus că nu este de neglijat influența instituțiilor ruse în rândurile studențești din Occident.„În rândurile lor se pot forma grupe pro-ruse, care pe viitor vor putea să se transforme în transmițători a influenței ruse în mass-media, sectorului afacerist și politic”, a mai spus Fiodorov.

În pofida faptului că Kremlinul finanțează multiple proiecte de propagandă care este direcționată către auditoriu european, rezultatele acestei campanii nu sunt semnificative, în opinia lui Iurie Fiodorov.

Acesta a spus că actualmente în Germania, care recent a fost una din cele mai pro-putiniste țări, 58% din populația germană susțin sancțiunile împotriva Rusiei.Putin în rolul dușmanului extern al UcraineiDirectorul adjunct pentru afaceri internaționale al Centrului pentru Armata, Conversie și studii de dezarmare din Ucraina, Mikhailo Samus, a spus că cum n-ar suna de straniu, dar dacă Vladimir Putin nu ar acționa așa cum a acționat după evenimentele de după Maidan nu se știe dacă Ucraina ar fi ajuns acolo unde a ajuns acum.

Acesta a specificat că lipsa unui dușman extern este întotdeauna o verigă slabă în construcția unui stat, iar rolul lui Putin a picat cum n-ar fi de bine.„Pentru că situația internă a fost foarte complicată. Politicienii ucraineni întotdeauna încearcă să-și joace cartea lor și lipsa unui dușman extern ca de obicei este o verigă slabă când construiești un stat.

Putin a creat un astfel de imagine a dușmanului extern și a început să acționeze nu doar pe plan informațional dar a realizat și o agresiune reală care a transformat Ucraina pacifistă care niciodată nu s-a gândit că va lupta”, a explicat Mikhailo Samus.Acesta a spus că Ucraina niciodată nu a dus războaie și nu este un stat agresor din punct de vedere istoric.

Poziția pacifistă a Ucrainei a fost stipulată și în doctrinele sale militare, potrivit expertului. „În doctrinele militare ucrainene niciodată nu a apărut problema războiului pe scară largă.În ultima doctrina militară care a fost adoptată înainte de agresiunea a fost scris că posibilitatea unui război obișnuit este puțin probabilă, inclusiv pe termen scurt și pe termen lung.

Ca rezultat forțele militare la noi (ucraineni) pur și simplu se nimiceau”, a spus Samus.Expertul a mai spus că războiul hibrid pe plan informațional în Ucraina poartă un caracter periodic. Acesta a explicat că o perioadă anumită mass-media și coloana a 5-a pro-rusă din Ucraina își schimbă retorica din una agresivă în una pacifistă și le amintește ucrainenilor despre istoria comună a ambelor popoare și relații apropiate.

Samus consideră că acest lucru se face pentru a testa reacțiile oamenilor și dacă nu are efect se revine la limbaj agresiv. Actualmente, în opinia lui, s-a revenit la retorica agresivă. Un exemplu în acest sens a fost adusă declarația lui Putin din luna august precum că Ucraina utilizează metode teroriste, referindu-se la reținerea unui cetățean ucrainean în Crimeea care este bănuit de forțele speciale ruse în acțiuni ilegale pe teritoriu Crimeei.

Mikhailo Samus a spus că Rusia acționează în Ucraina inclusiv prin intermediul opoziției și că forțele pro-occidentale din Ucraina se așteaptă că în perioada imediat următoare forțele politice din opoziție vor încerca să provoace alegeri parlamentare anticipate. Samus a spus că Ucraina nu trebuie să se relaxeze pentru că una din caracteristicile ale războiului hibrid este crearea unei stări de relaxare în țară-obiect al războiului.

În timpul lansării cărții „Războiul hibrid a la rus” la Chișinău, Samus a specificat că în regiunile Lugansk și Donețk, potrivit informațiilor pe care le deține, se află militari care au semnat contracte cu Ministerul Apărării al Federației Ruse, doar că, potrivit acestuia, aceștia se maschează și ocupă oficial altfel de funcții.

Acest lucru se face inclusiv datorită necesității de a contabiliza mai corect resursele utilizate în susținerea acestor teritorii, a mai spus Samus.

Un alt invitat din Ucraina, președintele Centrului pentru Studii Globale ”XXI Strategia”, Michailo Gonciar, a prezentat un șir de instrumente cu ajutorul cărora se desfășoară războiul hibrid.Acesta a spus că forțele speciale ruse lucrează atât cu locuitorii speciali în zonele de acțiune, cât și cu ajutorul partidelor politice, mass-media, dar și cu sprijinul savanților.

Gonciar a mai spus că Rusia își transmite mesajele prin instituțiile de presă atât auditoriului propriu din țară, ucrainenilor, dar și celor din occident pentru a câștiga simpatizanți de acolo și prezentând Rusia ca o alternativă a Occidentului.

Este sau nu pregătită Moldova pentru un război hibrid?Andrei Covrig, colonel în rezervă, preşedintele Asociaţiei de Drept Umanitar din Republica Moldova, este de părere că un posibil război hibrid purtat de ruși pe teritoriu Republicii Moldova este foarte posibil.

În opinia lui Covrig pentru a începe un astfel de război în Republica Moldova există un arsenal suficient de instrumente, atât partide politice cât și cetățeni din Moldova care au participat în luptele din Estul Ucrainei.

„Avem și coloana a 5-a și partide politice pro-ruse, avem și agenți de influențe, deputați care desfășoare politica statelor străine, am în vedere Federația Rusă”, a spus Covrig.Colonelul în rezervă consideră că politicienii din Moldova nu înțeleg până la capăt pericolul unui eventual război hibrid.

Ca exemplu acesta a vorbit de lipsa unei reacții din partea clasei politice la faptul că un lider politic de aici s-a fotografiat cu patriarhul care slujește bisericii ruse, care promovează interesele unui stat străin.

Acesta a specificat că nu trebuie de uitat că Federația Rusă ar putea avea un interes sporit de a crea un coridor de legătură cu Transnistria, iar acest lucru trebuie să ne pună în gardă și să fim pregătiți pentru orice evenimente. Andrei Covrig a specificat că provocările hibride necesită și un răspuns hibrid.

Politologul Nicolae Chirtoacă, la rândul său, s-a întrebat dacă Republica Moldova are suficientă capacitate de apărare în astfel de războia. Chirtoacă a amintit despre concluziile reprezentanților Ministerului Apărării care au recunoscut că nu pot face față războiului hibrid de unii singuri și că în acest caz este necesar ca să fie implicate toate ministerele, dar și alte instituții importante de stat, cum ar fi președinția.

Iurie Fiodorov colaborează cu Radio Svoboda și este expert în politica externă și militară rusă. 

Cartea lui Iurie Fiodorov a fost lansată în cadrul proiectul „Consolidarea capacităţilor jurnaliştilor și formatorilor de opinie în reflectarea subiectelor de securitate şi apărare” organizat de Centrul de Informare şi Documentare privind NATO în Moldova. 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/07/30/o-amenintare-pentru-pacea-lumii-razboiul-non-liniar-dus-de-rusia-pe-teritoriul-ucrainei-si-doctrina-gherasimov/

 

 

 

 

17/08/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: