Când și unde a murit Adolf Hitler ?

Se știe că Șeful celui de-al treilea Reich, Adolf Hitler, s-a sinucis la 30 aprilie 1945, însă până în prezent, nu există prea multe dovezi în favoarea acestei versiuni. 

În Occident, un număr de savanți se îndoiesc încă de moartea lui Hitler în 1945 în Berlinul asediat.

 Povestea oficială a morții lui Hitler este simplă: Hitler s-a sinucis împușcându-se în cap cu un pistol și în același timp, a sfărâmat în dinți o fiolă cu cianură de potasiu. În același timp a murit și Eva Braun. 

Oamenii din cercul de apropiați ai lui Hitler le- au dus trupurile în curtea Cancelariei Reichului învelite în pături, le-au stropit cu benzină și apoi le-au dat foc.

Ulterior povestea a căpătat un caracter confuz – rămășițele lui Hitler și ale Evei Braun (precum și ale lui Joseph Goebbels și ale soției acestuia, Magda) ar fi rătăcit dintr-un loc în altul, fiind îngropate în mod repetat de serviciile speciale sovietice, până când în cele din urmă, în 1970, ar fi fost arse și aruncate, fie în fluviul Elba, fie în râul Biederitz scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/

Cercetările au generat noi întrebări, iar mărturiile martorilor oculari nu au făcut impresie (de exemplu, potrivit lor, Hitler și Eva Braun au fost fie îngropați într-un mormânt, fie aruncați într-un crater provocat de explozia unei bombe, în timp ce una dintre asistentele lui Hitler, Ern Flegel și șoferul său personal, au început brusc să vorbească la 50-60 de ani de la sfârșitul războiului. 

Erich Kempka , șoferul personal al lui Hitler a declarat în memoriile sale că el a fost cel care a ars corpul Fuhrerului. În urmă cu câțiva ani, un anume Rokos Misch ,o fostă gardă de corp a liderului celui de-al Treilea Reich, a vorbit despre ultima zi din viața lui Hitler.

 Desigur, detaliile din relatările martorilor oculari variază, dar în general urmează versiunea care a prins contur deja în anii 50 și 70.

Cu toate acestea, până în prezent, doar un fragment din craniu (stocat în Arhivele de Stat ale Federației Ruse) și fragmente din maxilarul Fuhrerului (aflate în arhiva FSB) au rămas din dovezile directe ale sinuciderii lui Adolf Hitler. Aceste rămășițe umane, precum și canapeaua cu urmele de sânge ale lui Hitler, au fost descoperite abia în 1946.

Cea mai mare parte a rezultatelor examinărilor sovietice ale rămășițelor lui Hitler nu au fost publicate decât la începutul anilor 90 (în plus, experții occidentali, în primul rând americani nu au avut timp îndelungat permisiunea să facă expertize), ceea ce a provocat zvonuri în Occident despre „salvarea miraculoasă” a lui Fuhrer în 1945. 

Conform numeroaselor teorii ale conspirației, Hitler ar fi putut să se refugieze fie în Argentina, fie în Brazilia, sau chiar în Antarctica.

Adevăratul scandal a izbucnit în 2009, când în Statele Unite a fost prezentat un film documentar despre un studiu al oamenilor de știință americani de la Universitatea din Connecticut asupra fragmentelor dintr-un craniu care ar fi aparținut lui Hitler și care erau depozitate în Arhivele Centrale ale agenției ruse de spionaj FSB.

Cercetarile au fost realizate sub îndrumarea geneticianului și antropologului Nick Belantoni. 

Potrivit oamenilor de știință din SUA, analiza genetică a acestor fragmente osoase a arătat cu 100% certitudine că fragmentul craniului aparținea unei femei de 40 de ani.

FSB din Rusia a negat apoi categoric „speculațiile” oamenilor de știință occidentali.. 

Potrivit lui Vasili Kristoforov , șeful Biroului de înregistrare și fonduri de arhivă al FSB din Rusia , americanii nu s-au adresat deloc la arhivele FSB cu astfel de cereri.

Oricine are dreptate în această dispută, un lucru este important aici – autoritățile oficiale din Rusia încă refuză să efectueze o examinare ADN a rămășițelor lui Hitler, care se află încă în arhivele FSB.

 Motivele formale pentru care acest lucru nu se face pentru a pune capăt confuzilor legate de versiunea oficială a sinuciderii lui Hitler pare credibilă doar pentru școlari) .

Refuzul autorităților ruse este motivat de necesitatea de a nu se crea un „cult al lui Hitler” !.

Evident, în acest caz este vorba despre un context mai serios. Dacă Hitler nu a murit în buncărul său din Berlin, atunci el, după toate probabilitățile, a căzut în mâinile aliaților occidentali ai URSS din cel de-al doilea război mondial. 

Indiferent dacă a fost executat în secret sau s-a aflat în închisoare toată viața ca Hess, sau i s-a dat o casă undeva în Statele Unite – asta nu contează prea mult. 

Hitler este considerat principalul criminal de război care a declanșat al doilea război mondial, în urma căruia 27 de milioane de oameni ar fi murit doar în URSS (nimeni nu a luat în considerare în mod serios cât de exacte sunt cifrele).

Prin urmare, informația că, în realitate, principalul criminal de război a scăpat de pedeapsă și a trăit calm după război poate zdruncina serios bazele mitului Marii victorii care se plimbă acum în Rusia.

Cât de absurdă poate fi o astfel de versiune? Este bine cunoscut, de exemplu, că după război, mii de criminali naziști, inclusiv cei de rang înalt, s-au refugiat timp de decenii în țările din America de Sud – Argentina, Paraguay, Uruguay și mulți soldați și ofițeri din Wehrmacht au luptat în Legiunea străină franceză în anii 1940 și 1960 în Algeria și Vietnam. 

În ceea ce privește Statele Unite, Hitler nu a putut fi acuzat de nimic teribil sau criminal, dimpotrivă, datorită lui și într-o oarecare măsură lui Stalin și Marii Britanii, a izbucnit un teribil război , în urma căruia Statele Unite au devenit lider mondial.

Rusia este acum una dintre ultimele țări din lume în care se mai manifestă un adevărat cult al victoriei în al doilea război mondial. 

Pentru restul lumii acest subiect și-a pierdut de mult relevanța și a devenit un eveniment istoric care interesează din ce în ce mai puțini oameni. 

Totuși, ne putem aștepta în viitorul apropiat la noi și noi știri senzaționale despre soarta Fuhrerului celui de-al Treilea Reich.