Geopolitical Futures: România și R. Moldova ar putea deveni posibile ținte ale agesiunii ruse

Rusia ar putea ataca un alt aliat al SUA pentru a schimba dinamica războiului, iar România și R. Moldova ar putea deveni posibile ținte, este de părere analistul american George Friedman, într-o analiză din  Geopolitical Futures referitoare la opțiunile strategice pe care le are la ora actuală Vladimir Putin, după înfrângerile suferite în regiunea Harkov.

„În mod evident, rușii trebuie să schimbe dinamica războiului dacă nu vor fi forțați la o înțelegere politică. Cheia este de a reprezenta amenințări pentru ucraineni din mai multe direcții, atât tactic, cât și strategic.

Într-adevăr, nevoia lor principală este să răspândească logistica SUA prin crearea unei amenințări militare serioase pentru un alt aliat american sau atacând direct pe unul. Nu este clar că SUA ar fi incapabile să asigure două fronturi, dar ar putea să le dezechilibreze și să le forțeze să reducă sprijinul pentru Ucraina, deschizând posibile oportunități pentru Rusia.

Geografia oferă puține opțiuni în acest sens, dar cele mai probabile sunt Moldova și România, două țări legate între ele. Nu ar putea fi o ofensivă pe uscat, dar ar trebui să profite de Marea Neagră, debarcând forțe semnificative în România, membru NATO și gazdă a unei forțe navale americane”, a subliniat acesta.

Pe de altă parte, Friedman crede că un astfel de scenariu ar eșua, deoarece necesită controlul aerian al Mării Negre.

„Pentru a realiza acest lucru, rușii ar trebui să folosească mai întâi rachete pentru a elimina rachetele antinavă ucrainene precum cele care au scufundat Moskva. Făcând acest lucru, ei ar trebui să obțină și să mențină superioritatea aeriană sau cu rachete asupra Mării Negre și apoi să aterizeze și să dobândească suficientă forță pentru a obliga forțele române să intre în luptă, cu forțe americane substanțiale.

Având în vedere că există forțe navale americane în afara Bosforului și având în vedere că mandatul NATO sau necesitatea absolută ar forța Bosforul să se închidă, acest lucru ar reprezenta o amenințare serioasă pentru ruși. Adăugați la asta un atac aerian asupra forțelor ruse și probabil că această operațiune ar eșua”, a mai precizat analistul.

În final, analistul american a adăugat că soluția cea mai probabilă pentru Rusia este „opțiunea finală”, care presupune comasarea forțelor în est și apoi atacarea Ucrainei cu noi forțe.

Dr.George Friedman, fondatorul și președintele Geopolitical Futures, este un specialist cunoscut la nivel internațional în geopolitică și strateg în afaceri internaționale. Friedman și-a primit diploma de licență de la City College of the City University of New York și deține un doctorat la Universitatea Cornell.Timp de aproape 20 de ani, înainte de a demisiona în mai 2015, dr. Friedman a fost CEO și apoi președinte al Stratfor, o companie pe care a fondat-o în 1996.

El este de asemenea, un autor de bestselleruri. Cea mai recentă carte a sa, THE STORM BEFORE THE CALM: America’s Discord, the Coming Crisis of the 2020s, and the Triumph Beyond , publicată pe 25 februarie 2020, descrie modul în care „Statele Unite ale Americii ajung periodic într-un punct de criză , dar după o perioadă se reinventează”

Deceniul 2020-2030 este o astfel de perioadă care va aduce pentru America schimbări dramatice și remodelare a politicii externe, a economiei și a culturii.

Cea mai populară carte a sa, Următorii 100 de ani , se menține actuală prin valabilitatea predicțiilor sale. Alte cărți bine vândute ale lui Friedman sunt Flashpoints: The Emerging Crisis in Europe, The Next Decade, America’s Secret War, The Future of War și The Intelligence Edge . Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi.

Dr. Friedman colaborează cu numeroase organizații militare și guvernamentale din Statele Unite și de peste mări și apare în mod regulat ca expert în afaceri internaționale, politică externă și informații în mass-media importante.

Când și unde a murit Adolf Hitler ?

Se știe că Șeful celui de-al treilea Reich, Adolf Hitler, s-a sinucis la 30 aprilie 1945, însă până în prezent, nu există prea multe dovezi în favoarea acestei versiuni. 

În Occident, un număr de savanți se îndoiesc încă de moartea lui Hitler în 1945 în Berlinul asediat.

 Povestea oficială a morții lui Hitler este simplă: Hitler s-a sinucis împușcându-se în cap cu un pistol și în același timp, a sfărâmat în dinți o fiolă cu cianură de potasiu. În același timp a murit și Eva Braun. 

Oamenii din cercul de apropiați ai lui Hitler le- au dus trupurile în curtea Cancelariei Reichului învelite în pături, le-au stropit cu benzină și apoi le-au dat foc.

Ulterior povestea a căpătat un caracter confuz – rămășițele lui Hitler și ale Evei Braun (precum și ale lui Joseph Goebbels și ale soției acestuia, Magda) ar fi rătăcit dintr-un loc în altul, fiind îngropate în mod repetat de serviciile speciale sovietice, până când în cele din urmă, în 1970, ar fi fost arse și aruncate, fie în fluviul Elba, fie în râul Biederitz scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/

Cercetările au generat noi întrebări, iar mărturiile martorilor oculari nu au făcut impresie (de exemplu, potrivit lor, Hitler și Eva Braun au fost fie îngropați într-un mormânt, fie aruncați într-un crater provocat de explozia unei bombe, în timp ce una dintre asistentele lui Hitler, Ern Flegel și șoferul său personal, au început brusc să vorbească la 50-60 de ani de la sfârșitul războiului. 

Erich Kempka , șoferul personal al lui Hitler a declarat în memoriile sale că el a fost cel care a ars corpul Fuhrerului. În urmă cu câțiva ani, un anume Rokos Misch ,o fostă gardă de corp a liderului celui de-al Treilea Reich, a vorbit despre ultima zi din viața lui Hitler.

 Desigur, detaliile din relatările martorilor oculari variază, dar în general urmează versiunea care a prins contur deja în anii 50 și 70.

Cu toate acestea, până în prezent, doar un fragment din craniu (stocat în Arhivele de Stat ale Federației Ruse) și fragmente din maxilarul Fuhrerului (aflate în arhiva FSB) au rămas din dovezile directe ale sinuciderii lui Adolf Hitler. Aceste rămășițe umane, precum și canapeaua cu urmele de sânge ale lui Hitler, au fost descoperite abia în 1946.

Cea mai mare parte a rezultatelor examinărilor sovietice ale rămășițelor lui Hitler nu au fost publicate decât la începutul anilor 90 (în plus, experții occidentali, în primul rând americani nu au avut timp îndelungat permisiunea să facă expertize), ceea ce a provocat zvonuri în Occident despre „salvarea miraculoasă” a lui Fuhrer în 1945. 

Conform numeroaselor teorii ale conspirației, Hitler ar fi putut să se refugieze fie în Argentina, fie în Brazilia, sau chiar în Antarctica.

Adevăratul scandal a izbucnit în 2009, când în Statele Unite a fost prezentat un film documentar despre un studiu al oamenilor de știință americani de la Universitatea din Connecticut asupra fragmentelor dintr-un craniu care ar fi aparținut lui Hitler și care erau depozitate în Arhivele Centrale ale agenției ruse de spionaj FSB.

Cercetarile au fost realizate sub îndrumarea geneticianului și antropologului Nick Belantoni. 

Potrivit oamenilor de știință din SUA, analiza genetică a acestor fragmente osoase a arătat cu 100% certitudine că fragmentul craniului aparținea unei femei de 40 de ani.

FSB din Rusia a negat apoi categoric „speculațiile” oamenilor de știință occidentali.. 

Potrivit lui Vasili Kristoforov , șeful Biroului de înregistrare și fonduri de arhivă al FSB din Rusia , americanii nu s-au adresat deloc la arhivele FSB cu astfel de cereri.

Oricine are dreptate în această dispută, un lucru este important aici – autoritățile oficiale din Rusia încă refuză să efectueze o examinare ADN a rămășițelor lui Hitler, care se află încă în arhivele FSB.

 Motivele formale pentru care acest lucru nu se face pentru a pune capăt confuzilor legate de versiunea oficială a sinuciderii lui Hitler pare credibilă doar pentru școlari) .

Refuzul autorităților ruse este motivat de necesitatea de a nu se crea un „cult al lui Hitler” !.

Evident, în acest caz este vorba despre un context mai serios. Dacă Hitler nu a murit în buncărul său din Berlin, atunci el, după toate probabilitățile, a căzut în mâinile aliaților occidentali ai URSS din cel de-al doilea război mondial. 

Indiferent dacă a fost executat în secret sau s-a aflat în închisoare toată viața ca Hess, sau i s-a dat o casă undeva în Statele Unite – asta nu contează prea mult. 

Hitler este considerat principalul criminal de război care a declanșat al doilea război mondial, în urma căruia 27 de milioane de oameni ar fi murit doar în URSS (nimeni nu a luat în considerare în mod serios cât de exacte sunt cifrele).

Prin urmare, informația că, în realitate, principalul criminal de război a scăpat de pedeapsă și a trăit calm după război poate zdruncina serios bazele mitului Marii victorii care se plimbă acum în Rusia.

Cât de absurdă poate fi o astfel de versiune? Este bine cunoscut, de exemplu, că după război, mii de criminali naziști, inclusiv cei de rang înalt, s-au refugiat timp de decenii în țările din America de Sud – Argentina, Paraguay, Uruguay și mulți soldați și ofițeri din Wehrmacht au luptat în Legiunea străină franceză în anii 1940 și 1960 în Algeria și Vietnam. 

În ceea ce privește Statele Unite, Hitler nu a putut fi acuzat de nimic teribil sau criminal, dimpotrivă, datorită lui și într-o oarecare măsură lui Stalin și Marii Britanii, a izbucnit un teribil război , în urma căruia Statele Unite au devenit lider mondial.

Rusia este acum una dintre ultimele țări din lume în care se mai manifestă un adevărat cult al victoriei în al doilea război mondial. 

Pentru restul lumii acest subiect și-a pierdut de mult relevanța și a devenit un eveniment istoric care interesează din ce în ce mai puțini oameni. 

Totuși, ne putem aștepta în viitorul apropiat la noi și noi știri senzaționale despre soarta Fuhrerului celui de-al Treilea Reich.