CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Defenestrarea – o metodă rapidă de „epurare” a clasei politice

 

 

Nemulțumirea față de clasa politică e veche de când lumea, ea existând din cele mai vechi timpuri.

De obicei, oamenii nemulțumiți organizează proteste, unele dintre ele sfârşind prin a fi  violente.

O astfel de izbucnire necontrolată este şi defenestraţia (denumită şi defenestrare), prin care se înţelege  acţiunea de a arunca ori a împinge o persoană sau mai multe, pe fereastră.

Cuvântul derivă din franceza veche fenestre, din latină fenestra, în italiană finestra şi germană Fenster.

 

May 23, 1618 Thrown out of the Window

 

Cele mai cunoscute acţiuni de defenestrare (aruncare pe geam a unor persoane urâte de mase sau de adversarii politici), s-au petrecut la Praga în timpul unor evenimente separate din istoria Cehiei şi Boemiei, unul din 1419, iar cel de-al doilea din 1618, deşi termenul este mai des folosit în legătură cu ultimul incident.

Amândouă evenimentele au fost semnale de început a unor conflicte prelungite în Boemia şi regiunea înconjurătoare.

La începutul secolului al XV-lea, praghezii erau extrem de nemulțumiți de Biserica Catolică ai cărei slujitori adunaseră averi impresionante, în timp ce poporul se zbătea în sărăcie, motiv pentru care mulți au abandonat catolicismul și s-au alăturat mișcării husite.

În ziua de 30 iulie 1419 la Praga, adepţii radicali ai reformatorului protestant Jan Hus au mers la  primărie, în frunte cu preotul husit Jan Zelivsky, unde au început un protest masiv împotriva bisericii catolice și a politicienilor.

Totul a fost ținut sub control, până când Zelivsky a fost lovit în cap cu o piatră.

 Mulţimea înfuriată a luat cu asalt primăria şi i-a aruncat pe membrii consiliului orăşenesc pe ferestre, aceştia prăbuşind-se în suliţele mulţimii înarmate aflate în stradă.

Membrii consiliului orăşenesc n-au avut pur şi simplu nicio șansă, fiind ucişi.

Această acţiune este considerată a fi fost evenimentul declanşator al războaielor Husite care au durat până în 1436. 

Pe 23 mai 1618, o adunare a protestanţilor prezidată de contele Thurn, au judecat doi guvernatori imperiali, Wilhelm Grav Slavata (1572–1652) şi Jaroslav Borzita Graf Von Martinicz (1582–1649), pentru încălcarea libertăţii religioase garantate de imperiali.

Cei doi au fost găsiţi vinovaţi şi împreună cu secretarul lor Philip Fabricius, au fost aruncaţi pe ferestrele Cancelariei Boemiei.

Cei trei au căzut pe o grămadă mare de gunoi de grajd şi au scăpat nevătămaţi.

Philip Fabricius a fost mai târziu înnobilat de împărat, care i-a acordat titlul „von Hohenfall” (aproximativ „al Căderii de Sus”).

Oficialii imperiali catolici au pretins că cei trei au supraviţuit datorită protecţiei îngerilor păzitori, apărători ai cauzei drepte catolice.

Pamfletiştii protestanţi au afirmat că supravieţuirea celor trei a fost datorată mai degrabă baligii de cal, decât îngerilor păzitori.

Defenestrarea de la 1618 a atras după sine izbucnirea nefericitului Război care a măcinat Europa occidentală timp de de 3o de ani.

De-a lungul istoriei Pragăi au avut loc mai multe „defenestraţii”, dar cele mai cunoscute cu numele de „defenestraţiile de la Praga” sunt faimoasele evenimente din 1419 şi 1618.

Strict din punct de vedere cronologic, a doua defenestraţie din Praga s-a petrecut pe 24 septembrie 1483, când şapte consilieri orăşeneşti au fost ucişi, iar trupurile lor au fost aruncate pe fereastră din turnurile primăriei.

Uneori se foloseşte termenul de a treia defenestraţie de la Praga, pentru un eveniment care este astfel denumit în mod impropriu şi care descrie moartea lui Jan Masaryk (10 martie 1948), care a fost găsit mort sub ferestra băii clădirii Ministerului Afacerilor Externe al Cehoslovaciei.

 Potrivit /ro.wikipedia.org/wiki/ se pare că atunci comuniştii cehoslovaci, au fost cei care l-au asasinat pe Masaryk.

 

27/03/2019 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un profesor de la prestigioasa universitate Cambridge, prezice ca in 2014 se va produce“un eveniment epocal”

Profesorul Nicholas Boyle

Profesorul Nicholas Boyle, de la Universitatea Cambridge, a studiat evenimentele care au schimbat lumea pe parcursul timpului si  a ajuns la concluzia că în anul 2014 se va produce  un “eveniment epocal” ce va determina cursul acestui secol.

Potrivit publicatiei britanice telegraph.co.uk/, Boyle  este de parere ca “Marele Eveniment” care  va  avea loc la nivel planetar  va  avea “proporţiile unui cataclism”.

Din cercetarile facute de el a reiesit  că,în ultimii 500 de ani,   în al doilea deceniu al fiecărui secol a avut loc un astfel de eveniment cu urmari majore pentru omenire care,fie a provocat războaie , fie a adus pace.

 

PUTINA ISTORIE

 

2014 will determine course of century, says Cambridge professor

  Martin Luther afiseaza faimoasele sale Teze pe usa bisericii.

În 1517, preotul german Martin Luther a afişat pe uşa Bisericii din Wittenburg cele 95 de teze ale sale, care aratau necesitatea reformarii Bisericii Catolice  şi au condus pana la urma la afirmarea Protestantismului;
Anul 1618 a fost anul  începutului  Războiului de 30 de ani şi a unei indelundate perioade de conflicte religioase în Europa Occidentală;
Conflictul s-a încheiat in 1715  .

În 1815 a avut loc Congresul de la Viena, înfrângerea lui Napoleon de catre o mare coalitie europeana insemnand începutul unei perioade de relativă pace si stabilitate în Europa;
În 1914 a izbucnit primul război mondial, soldat cu milioane de morţi.

Bazandu-se pe aceste elemente,profesorul  Boyle este convins   că în deceniul următor  se va produce din nou un astfel de eveniment decisiv care va influenta evenimentele ce se vor succeda in acest secol şi spune că fenomenul crizei economice, care a lovit Statele Unite în 2007 şi s-a extins la scară planetară este doar “preludiul” marelui eveniment  ce se va produce, după estimăile lui, în 2014.

TEORIA   SCHIMBĂRILOR CICLICE IN ISTORIE

Profesoruj Boyle susţine că, la fel ca şi la om, caracterul unui secol se conturează în jurul vârstei de 20 de ani si mai afirma
că recenta criza  economica mondiala  a pus în mişcare mecanismul  unor mari neînţelegeri în relaţiile internaţionale.

El prevede ca de Statele Unite vor depinde alianţele si   deciziile internationale importante, în urma cărora secolul fie va cădea în violenţă şi sărăcie, fie va intra într-o nouă eră a cooperării la nivel global.

Boyle mai sustine si ca pacea nu va fi posibilă decat daca  lumea nu va înţelege că este nevoie de un sistem global de guvernare, şi nu de sisteme indiviuale, ale fiecărei ţări în parte existente acum .

Incălzirea globală, flagelul foametei, sau criza globală a datoriilor nu vor putea fi rezolvate sau evitate, decât printr-o cooperare la nivel internaţional.

Asistam si la o ascensiune spectaculoasa a  Indiei şi Chinei.
“Marile schimbări economice duc la mari schimbări politice, pe care încă nu le-am văzut. Conform teoriei mele, o altă criză ne pândeşte, iar acest lucru se poate vedea după problemele pe care le ridică mai degrabă datoriile naţionale, decât datoriile creditelor private”, a mai spus Boyle.

El este de părere că, de vreme ce SUA îşi menţin “colosul” militar, ele vor trebui să fie “jucătorul principal în orice schimbăre politică majoră”.

Este totusi  încurajator  că “am început secolul XXI cu mult mai multe organizaţii internaţionale şi interguvernamentale faţă de secolul trecut”, iar “singura cale către un secol liniştit este continuarea aşa-numitei «pax Americana»”, istoricul concept al unei păci relative în emisfera vestică mai întâi, extins apoi în toată lumea occidentală.

27/02/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: