16 iunie 1989 – DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura lui Ceauşescu

Începând cu primăvara lui ’89, cine ştia unde să se uite, putea să discearnă desfăşurarea unui spectacol cu adevărat fascinant.

În iunie 1989 la Budapesta, cu prilejul reînhumării lui Imre Nagy, mai mulţi emigranţi români au iscălit împreună cu intelectuali maghiari aşa numita „Declaraţie de la Budapesta” în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura Ceauşescu (mai jos este redat textul integral).

În decembrie 1989 la Timişoara frăţia între diferitele naţionalităţi în lupta împotriva dictaturii s-a putut remarca, exact în spiritul Declaraţiei de la Budapesta, deşi nu neapărat ca o urmare a acesteia.

La Declaraţia de la Budapesta au aderat nume cunoscute ale emigraţiei româneşti, precum Paul Goma, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismăneanu, Mihnea Berindei, Neagu Djuvara.

La o lună de la apariţia ei, Declaraţia a fost aprobată şi de regele Mihai (foto).

În perioada respectivă, Serviciile de informaţii construiau variante, montau scenarii inclusiv de intervenţie, erau încercate diverse variante de putere, erau activate diverse personaje care, într-un fel dau altul, trebuiau să dea identitate şi relevanţă viitoarelor democraţii şi structurilor lor incipiente.

În definitiv, atunci, în 1989, se juca viitorul statelor în formula agreată de existenţă post-comunistă, erau aşezate într-o ordine de valoare şi acceptabilitate, erau îndemnate să prezinte ce-şi doreau ca elemente de identitate naţională.

Cred că este util să începem prin a reaminti Declaraţia de la Budapesta din 16 iunie 1989.

Se vorbeşte acolo despre destinul viitor al Transilvaniei şi doar al Transilvaniei ca „spaţiu de complementaritate”, fără a pomeni numele celeilalte entităţi, entitatea-mamă, „România”.

Textul respectiv a generat imediat o reacţie foarte dură, spre exemplu din partea lui Ion Raţiu, în acel moment cea mai cunoscută voce a exilului românesc, recunoscută şi omagiată ca atare pe plan mondial, scrie adev.ro/qt38xc.

Campaniei de falsificare a istoriei care are ca ţintă Revoluţia din decembrie 1989, i-a căzut victimă şi Declaraţia de la Budapesta, comentează pe blogul său luptătorul anticomunist de atunci https://mariusmioc.wordpress.com.

Hai să vedem totuşi ce conţinea faimoasa Declaraţie de la Budapesta (linc):

DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA

Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei

DECLARAŢII

Noi, romani si unguri,

Consideram ca libertatea si propasirea celor doua popoare pot fi realizate si garantate numai intr-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. O actiune comuna a fortelor democratice maghiare si romane se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste si in special politica dusa de dictatura ceausista a creat o situatie de criza acuta care impiedica comunicarea dintre romani si maghiari.

Dialogul inceput astazi intre noi doreste sa invinga aceste piedici si sa stabileasca bazele unor relatii normale intre cele doua natiuni care s-au format in acelasi spatiu geografic.

Data fiind configuratia hartii etnice, solutionarea conflictelor nu poate veni in nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor in sensul liberei circulatii a persoanelor, a informatiei si a ideilor, in conformitate cu acordurile de la Helsinki.

Situam deci imbunatatirea relatiilor romano-maghiare in perspectiva procesului de restructurare democratica general-europeana, care singur va fi in stare sa rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei intre popoarele continentului intr-un mod care sa satisfaca interesele legitime ale fiecaruia in parte.

Transilvania a fost si este un spatiu de complementaritate si trebuie sa devina un model de pluralism cultural si religios. Este in folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata.

Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat. Realizarea sa implica, printre altele, asigurarea unei scolaritati de toate gradele in limba maghiara, inclusiv reinfiintarea universitatii maghiare din Cluj.

Principiile enuntate mai sus vor sta la baza tuturor actiunilor comune pe care semnatarii inteleg sa le duca in viitor.

Apelam la organizatiile democratice precum si la acele persoane care impartasesc aceste principii sa se alature acestei actiuni.

Budapesta, 16 iunie 1989

Semnatari:

Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Roman din RFG, Mihnea Berindei, vicepresedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania din Elvetia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului National Liberal.

Ulterior si alte persoane si organizatii s-au alaturat acestei declaratii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federatiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin presedintele Kiss Bela si secretarul Spaller Arpad, intregul colectiv redactional al revistei “2000″, Bojtar Endre, seful sectiei pentru Europa rasariteana a Institutului de Istorie Literara, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea.

Declaratia a mai fost semnata, ulterior, si de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

La o luna dupa difuzare, intr-o “Marti, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la resedinta sa de langa Geneva o delegatie din grupul romanilor care au redactat la Budapesta o declaratie comuna impreuna cu Forumul Democratic Maghiar.

Aceasta delegație compusă din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu si Dinu Zamfirescu a înmânat Majestății sale textul declarației de la Budapesta.

Majestatea sa a aprobat întrutotul conținutul declarației, care exprima convingerile sale privind relațiile dintre popoarele român si maghiar”.

Pe internet, cine caută „Declaraţia de la Budapesta” găseşte în mare majoritate saituri în care această declaraţie este considerată o trădare, o ameninţare la adresa graniţelor României şi în cîteva locuri se spune că în această declaraţie se preconiza autonomia Transilvaniei (linc). Nimic din toate acestea nu e adevărat, după cum se vede din textul declaraţiei. În general, o declaraţie politică trebuie analizată pe baza textului ei, nu pe baza comentariilor despre acest text aparţinînd unor terţe persoane. Faptul că pe saiturile internet de limbă română declaraţia de la Budapesta este pomenită aproape exclusiv pentru a fi criticată, inclusiv prin afirmarea unor minciuni despre conţinutul acesteia, arată puterea propagandei securiste despre tot ceea ce ţine de anul 1989. Se urmăreşte de fapt aruncarea cu noroi asupra dizidenţilor români, de la Paul Goma la Doina Cornea (prin fiica ei Ariadna Combes), insinuîndu-se că aceştia sînt, dacă nu trădători de ţară atunci cel puţin nişte tîmpiţi care s-au lăsat manipulaţi de duşmanii României.

# # #

REACŢIA EXILULUI ROMANESC LA DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA

Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi – Ion Rațiu, Liciniu Faina, Alecsandru Miele, Ion Varlam, Coriolan Brad- 9 septembrie 1989 (integral, aici), în continuare am selectat, din motive de spaţiu, doar poziţia exprimată de Ion Raţiu: Uniunea Mondială a Românilor liberi a adoptat o poziţie ne-echivocă în problema relaţiilor româno-maghiare. „SĂ NE ÎNFRĂŢIM“, a fost apelul ce am lansat ungurilor, cu litere de o şchioapă în numărul nostru din iunie 1986. Să luptăm împreună împotriva comunismului. Pentru democraţie.

Am repetat aceeaşi idee în Declaraţia din 11 aprilie 1986, în care am cerut „solemn, fraţilor unguri, să înceteze calomnia că ungurii sunt supuşi etnocidului“ în Transilvania.

Aşa cum am declarat din nou la BBC şi la „Vocea Americii“, noi avem o reconciliere istorică cu ungurii şi depunem eforturi reale, verificabile, pentru a o realiza, mai ales ajutând pe toţi refugiaţii din România, astăzi în Ungaria, fără absolut nici o distincţie etnică.

Dar astăzi e rândul ungurilor să condamne şovinismul multora dintre ei – de care sunt pline ziarele şi programele de televiziune din lumea întreagă. Astăzi e rândul ungurilor să recunoască explicit că Transilvania e pământ românesc.

Dar ca să nu rămână nici o umbră de îndoială: ÎNTR-O ROMÂNIE DEMOCRATĂ, UNGURII ŞI CELELALTE MINORITĂŢI VOR AVEA EXACT ACELEAŞI DREPTURI CA ŞI ROMÂNII ÎN MIJLOCUL CĂRORA TRĂIESC. Ion Raţiu

De ce era importantă, esenţială, identitară chiar, discuţia de Transilvania şi despre relaţiile româno-maghiare?

De la Budapesta,pe 13 iulie 1989, pleca această telegramă către centrala CIA:

„Liderii pro-reformă din Ungaria găsesc că atitudinile regimurilor (comunist) ortodoxe din România şi Cehoslovacia amninţă din ce în ce mai atre şi ameninţă interesele naţionale de securitate ale Ungariei”.

Titlu de infarct care prefaţa ştirea propriu-zisă, în care se spunea că „Budapesta crede că Praga şi Bucureştiul au decis să-şi centreze activitatea serviciilor lor de securitate împotriva Ungariei.

Mai mult, oficialii români i-au avertizat pe unguri că nu sunt excluse confruntările armate în cazul în care Budapesta contionuă să facă presiuni împotiva Bucureştiului în ce priveşte modul în care tratează minoritatea maghiară din România. (sursa).

Cehoslovacia şi România au denunţat în modul strident reînhumarea lui Imre Naghy, liderul executat al Revoluţiei din 1958, acuzând Budapesta de tendinţe contrarevoluţionare.

Se spune că Ungaria a cerut Partidului social democrat din Germania de vest să introducă într-o rezoluţie bipartizană privind Ungaria din Bundestag o clauză împotriva destabilizării venite din străinătate”.

Era vorba, așadar, despre ştiri dramatice privind intenţiile mârşave ale securiştilor români care, împreună cu serviciile din Cehoslovacia, erau gata să treacă la acte de violenţă armată.

Foarte importantă este concluzia analistului CIA în telegrama din 27 noiembrie 1989 pe care o puteţi accesa aici, comentariu la realegerea lui Ceauşescu la Congresul PCR.   Comentariul este nemilos şi sună ca o sentinţă:

„Congresul a oferit o dovadă în plus a izolării internaţionale crescânde a lui Ceauşescu. Ambasadorii europeni şi cei din NATO (cu excepţia trimisului turc) au boicotat lucrările, aşa cum au făcut şi cel al Ungariei, Japoniei şi câţiva ambasadori din America Latină. Câteva partide comuniste vest-europene nu numai că nu au participat, dar au criticat cu tărie, în luări de poziţii publice, prestaţia românească în domeniul drepturilor omului.

În ciuda criticilor puternice, este puţin probabil ca Ceauşescu să schimbe în mod semnificativ sensul politicilor sale staliniste sau să facă mai mult în domeniul drepturilor omului.

În loc de asta, e probabil că va intensifica contactele cu alte regimuri dure, mai ales din Asia de est şi poate să caute noi metode – sunt posibile controale de frontieră mai severe şi mai multe restricţii împotriva ziariştilor străini – pentru a izola la şi mai mult România de ritmul schimbării„.

În fine, iată ultimul document din seria de azi, o telegramă din 19 decembrie 1989 a agentului CIA de la Budapesta care analizează implicaţiile condamnării oficiale de către Parlamentul Ungar a persecuţiilor la care era supus Tokes în România.

Se spune în acest document reprodus de  adev.ro/qt38xc că :

„în Ungaria, denigrarea României este un mijloc sigur de a câştiga voturi, iar deschiderea din ce în ce mai mare a politicilor din Ungaria poate să încurajeze competiţia partizană cerând sancţiuni la adresa României. Dacă demonstranţii vor crede zvonurile care vorbesc despre o mare baie de sânge, s-ar putea ca poliţiţiei ungare să-i fie greu să protejeze Ambasada României de atacuri. Moscova nu a comentat oficial în ce priveşte problema Tokes şi prezentarea în presă a demonstraţiilor a fost sumară.

Cu toate astea, ediţia de azi din Izvestia se referă la Tokes ca la un campion al cauzei drepturilor omului şi notează faptul că punerea sa sub arest la domiciliu a atras atenţia comunităţii internaţionale. Pare că Moscova va condamna violenţele, va reitera nevoia de reforme şi va oferi cel puţin un sprijin privat Ungariei în scopul de a ridica această problemă pe plan internaţional”.

  Desigur, ceea ce aţi văzut azi reprezintă o selecţie dintr-o masă impresionantă de documente. Sensul lor profund poate fi înţeles doar prin comparaţie cu rapoartele existente în arhivele KGB, acolo unde secţiunea România este deosebit de bine şi bogat alimentată.

Cu altă ocazie, cred că este esenţial să vedeţi cum, la Moscova, Ceauşescu era ultimul – şi de la un moment dat singurul lider comunist care nu dorea să înţeleagă nimic din lumea care se prăbuşea zgomotos în jurul său.

În 1989, marii actori politici deciseseră soarta jocurilor, dar la Bucureşti liderii politici ai momentului se închideau în propria lume, tăind astfel orice şansă de sincronizare cu restul ţărilor din jur. 

Publicitate

Rapoarte declasificate ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei și în România lui Ceaușescu

 

 

 

 

 

Marius Mioc blog: Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent.

Analiză CIA, 18 noiembrie 1989: „În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa e primejduită.

Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere” decembrie 30, 2019
 

 

Recent, Agenția Centrală de Informații americană (CIA = serviciul secret) a declasificat peste 100 de rapoarte din perioada căderii comunismului în Estul Europei (linc).

E vorba de rapoarte din 1989-1990 despre toate țările est-europene, unele din aceste rapoarte fiind despre România.

Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați. Iată prezentarea colecției făcută pe saitul CIA:

Căderea comunismului în Estul Europei: o moștenire de 30 de ani

Această colecție include o largă selecție de articole din Buletinul Zilnic de Informare – principala formă de analiză a evenimentelor în curs a CIA la acea vreme – din februarie 1989 pînă în martie 1990. Aceste articole reprezintă o mare parte din analizele pe termen scurt ale agenției cu privire la evenimentele care se desfășurau în centrul și estul Europei pe măsură ce opoziția populară față de conducerea sovietică a răbufnit și a depășit repede orice lucru la care regimurile comuniste erau pregătite să-l înțeleagă și la care ar fi putut răspunde.

Materialul reprezintă totodată o sursă importantă de informații și înțelegere pentru făuritorii politicii americane cu privire la ceea ce se întîmpla în aceste țări, spre ce se îndreptau evenimentele și care erau implicațiile pentru Europa și SUA ale prăbușirii regimurilor comuniste din Europa și ale începutului destrămării Uniunii Sovietice.

Am cercetat documentele la care se precizează în titlu că se referă la România și le voi prezenta aici.

Încep cu 2 documente din noiembrie 1989, înainte și după Congresul al 14-lea al PCR.

 

 

 

 

 

 

 

1. Un raport al CIA din 18 noiembrie 1989 (linc) relatează despre faptul că se pregătește congresul PCR. „Realegerea sigură a președintelui Ceaușescu la congresul național al partidului, care începe luni, va arăta izolarea României față de prefacerile care au loc în Estul Europei”, se arată în raportul CIA. „În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa [a lui Ceaușescu] e primejduită.

Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere; indicii recente că are probleme de sănătate nu fac decît să întărească această resemnare. Însă, după ce Ceaușescu va părăsi scena, e probabil să urmeze rapid schimbări importante, poate însoțite de violență. Situația economică și frustrările populației create de politica sa rigidă fac probabil ca dictatura sa să nu supraviețuiască multă vreme după el”.

Cu alte cuvinte, CIA nu prevedea ridicarea poporului împotriva lui Ceaușescu cîtă vreme Ceaușescu este la putere, dar considera posibilă o răbufnire a nemulțumirilor populare, inclusiv cu violență, după ce Ceaușescu se va retrage (sănătatea e amintită ca posibil motiv al unei eventuale viitoare retrageri).

Raportul CIA comenteză și despre nivelul de trai al românilor: „În Europa de Este, numai Albania are un nivel de trai mai scăzut”. Deasemenea, se fac presupuneri despre planurile pe care Nicolae Ceaușescu le avea pentru anii 1991-1995. „Probabil președintele va continua să pună povara revigorării economiei pe consumatori. În cadrul planului pentru 1991-1995, este de așteptat că va da prioritate modernizării industriei, menținerii creșterii exporturilor și creșterii rezervelor valutare.

Deși Ceaușescu probabil va vorbi despre îmbunătățirea condițiilor de viață, este improbabil ca să aloce semnificativ mai multe resurse pentru bunurile de consum. Totuși, avînd datoria plătită, regimul poate schimba relativ rapid destinația resurselor de la export către sectorul intern, dacă apare nevoia, pentru potolirea unor tulburări”.

Părerea mea e că la Timișoara aveam în acea perioadă analiști politici mai buni decît cei de la CIA.

 

2. După cel de-al 14-lea Congres, într-un raport din 27 noiembrie 1989 (linc), CIA informează că Ceaușescu a fost reales în unanimitate în fruntea partidului pentru o perioadă de 5 ani și că s-au făcut doar schimbări mărunte și nesemnificative în conducerea PCR. Se comentează despre izolarea internațională a regimului, manifestată prin lipsa delegațiilor din multe țări de la acel congres. „Ambasadorii din Comunitatea Europeană și NATO, cu excepția celui din Turcia, au boicotat lucrările.

La fel au făcut ambasadorii din Ungaria, Japonia și unele țări latino-americane. Unele partide comuniste din țările vest-europene nu numai că n-au trimis reprezentanți, dar au și criticat situația drepturilor omului din România în declarații publice. În ciuda criticilor crescînde, este improbabil că Ceaușescu va schimba ceva semnificativ din politicile sale staliniste ori va respecta mai mult drepturile omului. Mai degrabă el va întări legăturile cu alte regimuri represive, mai ales cu cele din Estul Asiei și va căuta alte metode – întărirea controlului granițelor și restrîngeri pentru ziariștii străini sînt posibile – pentru a izola mai mult România de calea schimbărilor”.

Cam toate informațiile din această analiză CIA sînt genul de lucruri care se pot afla din presă. Speculațiile despre intențiile lui Ceaușescu sînt corecte, dar sînt genul de presupuneri pe care le poate face și un ziarist care urmărește situația din România.

Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (2). Analiza CIA, 19 decembrie 1989: Proteste la Timișoara și Arad… Hotărărea lui Ceaușescu de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere… Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate…

Continui prezentarea documentelor legate de România recent desecretizate de Agenția Centrală de Informații americană (CIA = serviciul secret) din perioada căderii comunismului în Estul Europei (linc). Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați.

 

În continuare, primul raport de după izbucnirea revoluției.

 

 

3. După izbucnirea evoluției, abia în 19 decembrie 1989 apare primul raport (linc) al CIA în care pomenește despre evenimente. Cam tîrziu pentru un serviciu secret despre care se pretinde că este ultra-bine informat și despre care se sugerează chiar că a pus la cale evenimentele! Se vorbește că ar fi izbucnit proteste și s-a deschis focul și la Arad, ceea ce la data respectivă nu era adevărat (abia în 21 decembrie 1989 aveau să înceapă protestele la Arad). Iată documentul (tălmăcire proprie; cu litere cursive între paranteze drepte am inserat observații ale mele):

România: Proteste împotriva regimului

Protestele din Timișoara și Arad din timpul week-endului, cele mai mari după revolta de la Brașov din 1987, sînt ultimul semn că regimul corupt și represiv a lui Ceaușescu nu poate rezista nelimitat la schimbările care acaparează Răsăritul Europei.

Măsurile de siguranță s-au întărit în întreaga țară după ce poliția a deschis focul asupra a mii de manifestanți antiguvernamentali din 2 orașe aflate în Transilvania, regiune cu diversitate etnică. Timișoara părea ieri [luni, 18 decembrie] calmă, în ciuda unor relatări neconfirmate că sute de manifestanți au fost omorîți și mulți au fost arestați de forțele de securitate bine înarmate. Soarta lui Laszlo Tokes, preot de etnie maghiară și activist pentru drepturile omului a cărui evacuare cerută printr-un ordin judecătoresc a provocat protestele, este necunoscută. România și-a închis granițele cu Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria și URSS. Președintele Ceaușescu a plecat ieri într-o vizită care fusese dinainte plănuită în Iran.

Comentariu: Răspunsul brutal față de demonstranți arată hotărîrea lui Ceaușescu de a continua să se opună cererilor populare, chiar și cu riscul creșterii criticilor și a izolării internaționale. Hotărărea sa de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere, deși în particular a devenit tot mai îngrijorat de influența evenimentelor din Bloc [țările din Tratatul de la Varșovia erau numite de CIA Blocul comunist] asupra regimului său.

El a recunoscut, de pildă, că ideile reformiste au infectat partidul și au stimulat forțele dornice să-l răstoarne. De asemenea a spus că lipsurile de bunuri de consum, mai ales de hrană, trebuie să fie eliminate în maxim 2 ani, probabil într-o încercare de a potoli tulburările publice legate de lipsurile din această iarnă.

Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate, care se bucură de privilegii. Ele se tem că orice relaxare a controlului le va face ținte ale mîniei populare, dar încrederea în ele va deveni tot mai îndoielnică pe măsură ce criza politică și economică se adîncește.

La un moment dat ele vor putea susține la conducerea partidului un individ sau grup nemulțumit și să se poziționeze împotriva dictatorului sub steagul unei reînnoiri naționaliste.

 

 

Ungurii indignați, sovieticii deocamdată tăcuți

 

Adunarea Națională a Ungariei a condamnat ieri prigonirea lui Laszlo Tokes ca o brutală încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și a cerut guvernului de la Budapesta să ia măsuri concrete pentru a-l apăra pe Laszlo Tokes și congregația sa. Partidul Socialist [așa se numea Partidul Comunist în Ungaria; în 1989 începuse să se reformeze] de guvernămînt a publicat propria sa declarație de condamnare a României. Noaptea trecută aproximativ 50000 de persoane au participat la o demonstrație la Budapesta la chemarea Forumului Democratic Maghiar pentru a protesta față de acțiunile României.

 

Criticarea României este o cale sigură de a cîștiga voturi în Ungaria, și deschiderea crescîndă a vieții politice maghiare poate încuraja competiție între partide pe tema cererii de sancțiuni împotriva României. Dacă manifestanții cred zvonurile despre o mare vărsare de sînge, poliția ungară ar putea avea greutăți în a apăra ambasada României de atacuri.

Moscova nu a comentat oficial problema Tokes, relatările din presă despre tulburări au fost reduse. Totuși, azi Izvestia se referă la Tokes ca la un luptător pentru drepturile omului și menționeză că arestul său la domiciliu a atras atenție internațională. Este probabil ca Moscova să condamne violența, să reamintească nevoie reformelor și să ofere cel puțin neoficial susținere pentru eforturile Ungariei de a ridica problema la nivel internațional.
Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent.

 Lista rapoartelor desecretizate recent se poate vedea pe saitul CIA (linc), de unde se pot și descărca pentru cei interesați.

Vezi primele rapoarte legate de România din această colecție, prezentate deja pe acest blog:
– Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (1). Analiză CIA, 18 noiembrie 1989:

„În ciuda zvonurilor sporadice că criticii lui Ceaușescu din cadrul partidului ar putea încerca să-l înlocuiască din funcție în cadrul congresului, nu există vreo dovadă credibilă că poziția sa e primejduită. Mulți români, deși nemulțumiți de represiunea și corupția regimului, sînt convinși că protestele sînt zadarnice cîtă vreme Ceaușescu este la putere”

– Peste 100 de rapoarte ale CIA despre căderea comunismului în Estul Europei declasificate recent (2). Analiza CIA, 19 decembrie 1989: Proteste la Timișoara și Arad… Hotărărea lui Ceaușescu de a nu-și amîna plecarea în Iran a fost calculată ca să arate încredere și putere… Reprimarea făcută de Ceaușescu arată că el păstrează, cel puțin deocamdată, loialitatea forțelor de securitate… Ungurii indignați, sovieticii deocamdată tăcuți

În continuare, raportul din data de 20 decembrie 1989.

4. Într-un raport din 20 decembrie 1989 (linc), CIA spune că tulburările sînt o amenințare pentru Ceaușescu. Se dă și o estimare a numărului de victime, care e corectă – „estimările numărului de victime sînt între una și 2000, cele mai multe estimări plasînd acest număr între 250 și 400”. Evaluarea declarată cea mai probabilă de CIA legată de numărul victimelor (între 250 și 400) e corectă dacă socotim ca victime numai morții și răniții prin împușcare, subevaluată dacă socotim ca victime și persoanele reținute.

Se dă informația falsă, cu precizarea că provine din rapoarte neconfirmate, că începuseră tulburări și în Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici, deși în aceste orașe încă nu începuse nimic.
Se observă mărirea numărului de patrule de miliție de pe străzile Bucureștiului și se pretinde că studenți din București și-au declarat solidaritatea cu protestatarii (la data respectivă ar fi putut fi doar cazuri izolate de studenți care și-au declarat solidaritatea cu protestatarii, în cercuri restrînse).

Iată tălmăcirea raportului:

România: Tulburările se răspîndesc

Bătăliile de stradă din Timișoara și tulburările raportate în alte orașe sînt cea mai serioasă amenințare de pînă acum la regimul Ceaușescu

Estimările numărului de victime sînt între una și 2000, cele mai multe estimări plasînd acest număr între 250 și 400. Există rapoarte neconfirmate că tulburări mai mici au izbucnit în alte orașe, inclusiv Arad, Oradea, Sibiu, Brașov și Curtici.

Studenți din București și-au exprimat solidaritatea cu protestatarii și milițieni au fost postați la universitate. Trupe înarmate și miliția patrulau ieri străzile din București și păzeau clădirile guvernamentale și fabricile și mulți români sînt închiși la locurile lor de muncă în timpul zilei.

Mari părți din țară par practic ca sub lege marțială și măsurile de securitate continuă să se întărească. Granițele sînt închise pentru cei mai mulți călători.

Președintele Ceaușescu este așteptat să se întoarcă azi sau mîine dintr-o vizită de stat în Iran.

Comentariu: Dacă violența continuă și se răspîndește în alte orașe, va fi din ce în ce mai probabil ca elemente cheie din forțele de securitate și din armată să facă o alianță cu demnitari ai partidului comunist nemulțumiți și să acționeze împotriva lui Ceaușescu și familiei acestuia.

Chiar dacă regimul va potoli și suprima tulburările, victimele apărute vor duce la continuarea izolării sale.

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2019/12/30/peste-100-de-rapoarte-ale-cia-despre-caderea-comunismului-in-estul-europei-declasificate-recent