Cum s-a ajuns la acordul lui Stalin de susţinere a drepturilor României asupraTransilvaniei
După răsturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 şi întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat imediat şi fără nici o condiţie, cu un efectiv de 16 divizii, un număr superior celui stabilit prin Convenţia de armistiţiu.
Spre deosebire de România, Ungaria a semnat armistiţiul cu Aliaţii abia pe 20 ianuarie 1945, când cea mai mare parte a teritoriului ei fusese eliberat.
Participarea română la efortul de război pe frontul de vest a contribuit la decizia sovietică de a sprijini anularea Acordului de la Viena şi restituirea Transilvaniei de Nord României, care a fost comunicată de Stalin unei delegaţii române încă de la începutul anului 1945.
Din această delegaţie a făcut parte şi fruntaşul comunist Gheorghe Apostol.
Foto: Întâmpinarea Armatei Roşii (Colentina). Chivu Stoica, Gh. Apostol
„La sfârşitul lunii decembrie 1944 şi începutul lunii ianuarie 1945, o delegaţie a Partidului Comunist Român a fost invitată la Moscova. La Moscova ne-am dus cu o singurã problemã: problema Transilvaniei.
Din delegaţie au fãcut parte Dej, Ana Pauker şi eu. Ne-a primit Stalin foarte bine. Pentru prima datã l-am vãzut pe Stalin. Era cam de statura mea. Chiar mai mic decât mine. L-a îmbrãţişat pe Dej: “Am aflat despre tine….”
Pe Ana Pauker o cunoştea. A îmbrãţişat-o. Mie mi-a strâns mâna doar. S-a aşezat la masã, avea un birou lung în sala de şedinţe a Biroului Politic al lor, a guvernului.
“Ce probleme vã preocupã?”
Dej era pregãtit în legãturã cu Transilvania. Dej nu vorbea aşa bine ruseşte, a învãţat ruseşte în închisoare, a spus despre ce este vorba.
Şi-a început Dej sã-i dea drumul despre istoria Transilvaniei, cã este pãmânt românesc, cã este leagãnul poporului român, cum a fost rãpit Ardealul de Nord de cãtre Horthy, cu sprijinul lui Hitler şi al lui Mussolini.
Când a ajuns la jumãtatea expunerii, l-a oprit Stalin:
“Dej, eu nu cunosc aşa bine istoria poporului român şi istoria acestei provincii, Transilvania.
Probabil v-a supãrat foarte mult faptul cã nu o datã a fost la mine Rakosi care a ridicat problema Transilvaniei. Ultima datã a fost acum zece zile. Şi i-am spus:
<<Rakosi, dacã mai vii încã o datã cu problema Transilvaniei, n-ai sã mai poţi veni niciodatã sã mã vezi! Voi, ungurii, n-aţi fãcut ceea ce au fãcut românii>> ”
Şi ne spune nouã: “Voi, prin actul de la 23 august, aţi redus perioada rãzboiului cu cel puţin şase luni de zile! Şi au fost salvaţi douã milioane de oameni”.
Asta i-a spus-o lui Rakosi: “Voi ce-aţi fãcut?” Când ne-am dus la Stalin, noi eram cu armata aproape de Budapesta. Cu sovieticii, bineînţeles. Dar porţiunea românilor era distinctã. Conducerea armatei era asiguratã.
Stalin i-a spus lui Rakosi:
“Noi trebuie sã luptãm pas cu pas. Casã cu casã ca sã vã eliberãm. Voi ce-aţi fãcut?”
Şi spune: “Dej, Transilvania pe vecie e a României! O sã vinã tratatul de pace care se va discuta la sfârşitul războiului. Noi vom susţine teza românã privind Transilvania.”
Asta a fost discuţia importantã care s-a purtat pe problema Transilvaniei.
Şi-am venit acasã. Am discutat în Biroul Politic – era un Birou Politic neales de nimeni, aşa, o conducere ad-hoc superioarã de partid.
S-a hotãrît sã luãm mãsuri sã înlocuim administraţia sovieticã cu administraţia româneascã. Nu a fost aşa de uşor. Noi aveam în rândurile maghiarilor un numãr însemnat de membri de partid care au reuşit sã acapareze conducerea localitãţilor.
Pânã când s-a terminat rãzboiul.
[Arhiva de istorie orală – Radio România. Înregistrare realizată de profesor Ioan Scurtu şi Virginia Cãlin, 1994]
http://www.rador.ro/2017/07/04/stalin-
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 