CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 17 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 17 octombrie în istoria noastră

1345: Scrieri ale misionarilor franciscani, datate  17 octombrie  1345,  menționează existența românilor („olachi români”) în Transilvania.

1448 (17 – 19 octombrie): O coaliţie creştină sub conducerea lui Iancu de Hunedoara a atacat fără succes armata otomană condusă de sultanul Murad al II-lea în a doua bătălie de la Kosovo Polje. A fost ultima acţiune ofensivă antiotomană condusă de Iancu de Hunedoara voievodul Transilvaniei, (1441 – 1456).

Campania militară încheiată prin confruntarea de la Kosovopolje venea la scurtă vreme după eşecul cruciaţilor la Varna (1444) şi în contextul asedierii de către turci a Constantinopolelui, capitala Imperiului Bizantin, care va fi cucerit de aceștia în 1453.

Se estimează că forţele creştine numărau circa 24.000 de oşteni,  iar turcii aproximativ 60.000. Pierderile au fost mari de ambele părţi: c. 17 000 de oameni de partea creştină, 30 000 – 35 000 de partea turcilor (sursele creştine, pe care se bazează această evaluare sunt însă subiective).

Bătălia de la câmpia mierlei Voivode Dracul Vlach Battle Of Kosovo Polje October 16 17 1448

Înfrângerea suferită a pus capăt atât ultimei campanii ofensive antiotomane a lui Iancu de Hunedoara, cât şi cruciadelor târzii. Autoritatea lui Iancu a avut de suferit din cauza acestui eşec, în 1452 renunţând la calitatea de guvernator al Ungariei, rămânând însă căpitan general. Cucerirea Constantinopolului de către turci, în 1453, pe care creştinii nu au putut-o împiedica, a fost o puternică lovitură dată Creştinătăţii orientale, cu impact asupra Europei acelor vremuri.

După această înfrângere, statele creştine din Balcani nu au reuşit să reziste atacurilor imperiului Otoman, ajungând până la urmă sub controlul acestuia. 

1687 (17/27): Prin Tratatul de la Blaj, 12 oraşe şi cetăţi din Transilvania erau puse la dispoziţia trupelor imperiale, pentru a căror întreţinere erau necesare fonduri importante.

Acest act a marcat, practic, începutul dominaţiei habsburgilor în Transilvania. Imperiul recunoştea, în cadrul Tratatului, privilegiile ţării şi domnia ereditară a lui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661-1690).

1841: A murit Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg, străbunica pe linie paternă  a regelui Carol I al României; (n. 1760).

Imagini pentru photos Amalie_Zephyrine_de_Salm-Kyrburg

Amalie Zephyrine a folosit cu succes contactele sale la curtea lui Napoleon pentru a menţine suveranitatea principatului său,  Sigmaringen.

Ea a devenit tutorele nepotului ei Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg (1789-1859), care a devenit Prinţ de Salm-Kyrburg în 1794.

Condiţia lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat.

Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen, aceasta  a fost o căsătorie greu de acceptat (Antoinette era fiica unui cârciumar), însă mariajul a fost unul fericit, în urma căruia s-au născut patru copii, între care şi Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I al României.

1850: Prin Decretul nr. 1.389/17 octombrie 1850, dat de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei, s-au redeschis școlile, închise la Revoluția din 1848, începând cu 1 ianuarie 1851.

S-a aprobat o programă de învățământ împărțită în trei trepte: începătoare, colegiale și speciale.

1850 Barbu Știrbei. Portret De Ion Negulici

P

1850: Se infiițează Facultatea de Drept, în cadrul grupului de studii de la Colegiul naţional Sf. Sava din București, capitala Munteniei.

 În anul 1854 a fost consemnată prima promoţie de jurişti. La 25 noiembrie 1859, prin decret princiar, Facultatea de Drept devine instituţie independentă, primul său decan fiind Constantin Boşianu.

La data de 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, prin reunirea celor trei facultăţi existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Litere şi Filozofie.

Facultatea de Drept a avut la începuturile ei 9 catedre, 9 profesori şi 30 de studenţi. în primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil român şi procedura dreptului civil, dreptul penal român şi procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constituţional, dreptul administrativ şi economia politică. Durata studiilor era de 4 ani.

1853:  S-a născut Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria a României;a decedat la data de  24 octombrie 1920.

Imagini pentru Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, mama reginei Maria

Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei (mai târziu Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha), a fost fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei si a  principesei Maria de Hessa .

A fost soția Printului Alfred, duce de Edinbourgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Angliei.

1858: S-a născut în localitatea Dârste (azi Braşov), judeţul Braşov, Andrei Bârseanu, poet, folclorist şi traducător, membru şi preşedinte al Societăţii studenţilor români „România jună” din Viena, membru titular al Academiei Române din 1908 şi vicepreşedinte al acestui for (8 iunie – 19 august 1922)(d. 19 august 1922, Bucureşti).

Imagini pentru Andrei Bârseanu,photos

Este cunoscut ca autor al imnului „Pe al nostru steag e scris unire”.

Timp de cinci ani a fost vicepreşedinte al ASTREI iar din 1911 a fost, timp de 10 ani, preşedinte al acesteia.

Tot el a creat imnul ASTREI.
Ca profesor şi pedagog şi ca inspector şcolar, a întemeiat şcoli săteşti, a tipărit abecedare, broşuri şi calendare pentru popor, a întemeiat biblioteci şi a răspândit ziare.

Şi-a adus un aport însemnat la alcătuirea Enciclopediei române, contribuind cu studii de istorie literară, de obiceiuri şi literatură populară şi studii de toponimie din zona Braşovului şi Săcelelor.


1873: S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

1873: S-a născut matematicianul român Gheorghe Țițeica; (d. 5 februarie  1939).

Gheorghe Țițeica  a fost profesor la Universitatea Bucuresti   și la Scoala Politehnica din Bucuresti, membru al Academiei Romane  și al mai multor academii straine, doctor honoris causa al  Universitatii din Varsovia.

S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n  dimensuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace si  creatorul unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafete curbe si retele  care ii poarta numele.

1878: În România este acreditat primul ambasador străin, în persoana contelui László Hoyos-Sprinzenstein, reprezentantul Austro-Ungariei.

1892, 17/30: S-a născut Dragoş Protopopescu, poet, prozator, eseist şi traducător;.

Interesul iniţial al criticii pentru el va scădea direct proporţional cu alunecarea ideologiei sale spre extrema dreaptă.

A desfăşurat o susţinută activitate de traducător din limba engleză (mai ales din Shakespeare), colaborând, între anii 1929 şi 1946, cu Teatrul Naţional din Bucureşti (m. 1946).

1897: S-a născut Ştefana Velisar-Teodoreanu, prozatoare, poetă, traducătoare, soţia scriitorului Ionel Teodoreanu (“Calendar vechi”, “Viaţa cea de toate zilele”, “Căminul”); (m. 1995).

Imagini pentru Ştefana Velisar-Teodoreanu,photos

1904: S-a născut Dinu Bădescu, tenorul român Dinu Bădescu;(d. 22 octombrie 1980, Caracul)

Imagini pentru Dinu Bădescu, tenor român

 1904: A murit poetul Dumitru Theodor Neculuţă, condiderat primul poet proletar din literatura română, membru post-mortem din 1948 al Academiei Române; (n. 1859).

Dumitru Th. Neculuta

1905: S-a născut Alexandru Dima, critic şi istoric literar român, membru al Academiei Române din 1963 ; (m. 1979).

 1907: S-a născut la Camenița (în Ucraina), soprană română de origine polono-evreiască Dora Massini; (m. 1996, la Bucureşti). A debutat la Opera din Liov cu rolul Santuzza din Cavaleria Rusticană în iunie 1929.

1907-1996 Dora Massini

A cântat apoi acolo în FaustCarmen (Micaela), Cavaleria rusticanăLa Forza del destino. În 1931 s-a căsătorit cu un dirijor italian și s-au stabilit în România. Depășind interdicțiile impuse străinilor, a fost angajată la Opera din București, în scurt timp fiind promovată prim-solistă. Patosul său i-a atras atenția Regelui Carol al II-lea. A apărut, până în 1940 în 38 de roluri.

După abdicarea lui Carol a fost obligată să părăsească Opera din București și casa de pe Calea Victoriei, iar soțul, obligat să demisioneze din armată. A revenit pe scena Operei după terminarea războiului dar autoritățile comuniste i-au permis doar turnee în țările socialiste, nu și la Viena. Ultimul său rol a fost cel al Tatianei din Evgheni Oneghin.

1920:  Partidul Naţional-Liberal din România a adresat poporului din Basarabia o Chemare, cu scopul de a-şi extinde infruenţa, şi dincolo de Prut.

1921: S-a născut Liviu Popa, grafician, scenograf de teatru şi film  (m. 1977).

1923: S-a născut prozatorul Constantin Bărbuceanu; (m. 1997).

1924: S-a născut Miriam Răducanu, dansatoare, coregrafă şi profesoară.

A revoluţionat dansul modern în România. A condus prima şcoală publică de coregrafie din România în perioada 1949-1950.

 1927: Apare la Bucureşti ziarul “Dreptatea” (1927-1938; 1944-1947), oficios al Partidului Naţional Ţărănesc.

Primul director, a fost marele economist Virgil Madgearu (1927-1928).

Concursuri – Liceul economic „Virgil Madgearu”

Dintre directori s-au remarcat si Petre Ciorăneanu (1930-1932), Mihai Ralea (1934-1938), Demostene Botez (martie-iulie, 1938), etc.

 

1927 Dreptatea Nr.1

Ultimul director, înainte de interzicerea ziarului de regimul comunist, a fost Nicolae Carandino (1944-1947).

Din 1990 această publicație a reapărut (cu întreruperi), ca organ de presă al PNŢCD.

1933:  Se semnează de către Nicolae Titulescu la Ankara,Tratatul de prietenie, de neagresiune, de arbitraj şi de conciliere, dintre România şi Turcia. Cele două state își luau angajamente de sprijin reciproc în caz de atac extern. Prin acest act, România spera să descurajeze mișcările iredentiste din Balcani. Pactul româno-turc a atras după sine o apropiere între Mica Înțelegere și statele balcanice.

1935: S-a născut  intr-o familie de ilegalisti comuniști plantați de URSS în România,diplomatul Mircea Raceanu , ultimul condamnat la moarte în România regimului comunist. I s–a dat pedeapsa capitală sub acuzaţia de trădare.

Imagine similară

Mircea Răceanu a fost diplomat, a fost arestat la data de  31 ianuarie 1989 pentru colaborarea cu serviciile secrete americane.

A fost judecat și condamnat la moarte, aceasta sentință a unui tribunal românesc fiind  ultima pedeapsă capitală pronunțată în perioada comunistă.

Nicolae Ceaușescu i-a comutat pedeapsa la 20 de ani închisoare.

Sentinţa nu a mai fost pusă în aplicare, însă numai după intervenţia președintelui George Bush senior și a fost  anulată  în anul 2000, la 10 ani de la abrogarea pedepsei capitale.

 Ulterior, Răceanu  a ajuns consilier al Departamentului de Stat pentru problemele Europei Răsăritene.

În februarie 2002, în Romnânia  a fost decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Comandor.

1938: Prin Decret regal, se desființează toate partidele politice și se instituie Consiliul de Coroană, ca organ de stat cu caracter permanent, alcătuit din membri „consilieri regali” numiți de monarh, cu rang de miniștri de stat.

 1941: Radu Lecca, comisar general pentru problemele evreilor, il instiinteaza pe  consilierului german pentru problemele evreilor despre existenta  un ordin al maresalului Antonescu,  care prevedea evacuarea a 110.000 de evrei din Basarabia si nordul Bucovinei, în Transnistria.

Ordinul respectiv a fost însa anulat.

1980: Marea Adunare Naţională a republicii socialiste România adopta Legea privind organizarea excursiilor cu turişti români în străinătate. Acestea se făceau, de regulă, în grupuri organizate de Ministerul Turismului, excursiile individuale fiind permise numai în ţările socialiste.

1983: A încetat din viaţă poetul, prozatorul şi dramaturgul Romulus Guga (“Viaţa post-mortem”, “Amurgul burghez”, “Noaptea cabotinilor”); (n. 2 iunie 1939).

1994: A murit  poetul şi criticul literar Alexandru Protopopescu (n. 1942).

1995: Consiliul Naţional al Audiovizualului a acordat SRTV licenţa de emisie pentru postul TVR Internaţional; primul director a devenit jurnalista Felicia Meleşcanu (1941 – 2004).

2008: A murit Gheorghe Pavelescu, etnolog și folclorist, apropiat al lui Lucian Blaga, autor a peste 200 de studii despre arta tradițională, folclor, magie populară și etnomedicină.

Gheorghe PAVELESCU –... - Studii și comunicări de etnologie | Facebook

Elev deopotrivă al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, Gheorghe Pavelescu a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia (n. 1915).

NOTĂ: Unele surse  menţionează ca dată a decesului său ziua de 18 octombrie 2008.

2010: A decedat Mircea Ghiţulescu, critic şi istoric literar, cronicar dramatic, eseist şi prozator; opera sa capitală este „Istoria literaturii dramatice române contemporane” (1900-2000)ş (n. 1945).

2010: A incetat din viata fizicianul Tibor Toró, membru al Comitetului Naţional de Istorie şi Filosofia Ştiinţelor din cadrul Academiei Române şi membru corespondent al Academiei Ungare de Ştiinţeş (n. 1931).

2013: A fost instituită  prin ordin al ministrului culturii, „Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial” în România,  care aminteşte de deschiderea spre semnare, la 17 octombrie 2003, a Convenţiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO de la Paris.

Convenţia este instrumentul legal prin care statele-părţi îşi asumau obligaţia de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, precum şi tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenţie, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, în 20 ianuarie 2006, ţara noastră a devenit  al 30-lea stat  parte la această Convenţie, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal.

Nu mai puţin de 38 de persoane din România au primit onorantul titlu de Tezaur Uman Viu, o iniţiativă a UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Acesta vizează, pe de o parte, creşterea gradului de recunoaştere şi vizibilitate a păstrătorilor şi transmiţătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităţilor din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg.

Pe de altă parte, Convenția doreşte identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al realizării/interpretării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilităţii acestuia.

La 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial a votat înscrierea „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)” – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria – în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.



Acest element de patrimoniu cultural imaterial se alătură celorlalte şase dosare cu obiceiuri, meşteşuguri şi tradiţii înscrise de România sau în colaborare cu Republica Moldova în patrimoniul imaterial al UNESCO: „Ritualul Căluşului” (2008), „Doina” (2009), „Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu” (2012), „Colindatul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova” (2013), „Jocul fecioresc” (2015), „Tehnici tradiţionale de realizare a Scoarţei în România şi Republica Moldova” (2016).



În 2021, Secretariatul Convenţiei 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din cadrul UNESCO a comunicat oficial autorităţilor române acceptarea dosarelor „Tradiţiile creşterii cailor lipiţani” (Austria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Italia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria) şi „Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova„, în procesul de evaluare care va decide posibila înscriere a acestor elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii în anul 2022.

 2015: A murit scriitorul, publicistul şi traducătorul Liviu Radu, unul dintre cei mai importanţi autori de science-fiction şi fantasy din România perioadei de după 1990; (n. 1948).

Cultural SF and Movie Learnings: 02.10

2017: A decedat la București agronomul Nicolae Bria, specializat în tehnologii de mecanizare și echipamente tehnice destinate culturilor de cartof, sfeclă de zahăr, in și cânepă.

S-a născut în data de 12 septembrie 1927, la Colibași, raionul Cahul, azi în R. Moldova.

Fiind evacuat din Basarabia și fiind copil de trupă și-a continuat studiile la liceul „Radu Greceanu” din Slatina, iar ultimii ani și bacalau­reatul le-a absolvit în anul 1949 la liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu-Vâlcea.

Prin concurs s-a înscris la Facultatea de Me­canizarea Agriculturii din cadrul Institutului Agronomic din Craiova, pe care a absol­vit-o și a susținut examenul de diplomă în anul 1953, devenind inginer agricol.

După terminarea facultății, a lucrat  ca asistent stagiar zonal în cadrul Institutului de Cercetări pentru Mecanizarea și Electrificarea Agriculturii I.C.M.E.A. după   care a fost încadrat definitiv ca cercetător științific.

În cadrul Comisiei C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) din anul 1965 se ia hotărârea de a construi în colaborare sistema de mașini pentru agricultură. Din delegația română face parte și Nicolae Bria, alături de viitorii academicieni Grigore Obrejanu și Alexandru Priadcencu, ambii născuți în Basarabia.

A făcut studii la Universitatea de Sociologie București pe care a absolvit-o în anul 1972. S-a înscris și a absolvit cursurile de pregătire pentru doctorat la Facultatea de Mecanică Agricolă din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara.

În anul 1978 a susținut teza intitulată: „Contribuții teoretice și experimentale privind perfecționarea procesului de lucru a combinelor de recoltat cartof”, obținând titlul științific de doctor în agronomie, specialitatea mașini agricole.

Între anii 1976 – 1977 a făcut studii de specializare în domeniul mecanizării lucrărilor din culturile de sfeclă de zahăr și cartof ca bursier F.A.O. la Universitatea din Bonn, Germania.

În 1998 a obținut titlul de profesor universitar onorific al Universității Transilvania din Brașov și este menționat în „Dicționarul specialiștilor”, un Who’s Who în știința și tehnica românească.

În anul 2002  a fost ales membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și membru în cadrul Biroului Secției de Mecanizare.

A propus și a participat la realizarea și introducerea în fabricație  la Uzina Semănătoarea București, a primei combine românești pentru recoltarea cartofului pe două rânduri, destinată a lucra în condiții de soluri ușoare și mijlocii ușor separabile.  

2020: A decedat criticul literar, Radu Călin Cristea, scriitor, eseist și jurnalist român, născut în anul 1955, comuna Ineu, regiunea Arad. În 1978 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București.

Manta apărare tornadă radu calin cristea lansare carte - agencearchid.com

Debutează publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timișoara, iar editorial cu volumul de eseuri Emil Botta-despre frontierele inocenței, la Editura Albatros, în 1984.

A fost colaborator și redactor la programul „Actualitatea Românească” la Radio Europa Liberă (1990 – 2002).

A fost director al Muzeului Literaturii Române din București. În vara anului 2012 a fost director general (interimar) al TVR.[3] Apoi a rămas în TVR, ca șef al Departa­mentului „Literatură. Arte”.

Din 2014 și până la decesul său (17 octombrie 2020) a fost membru al Consiliului Național al Audiovizualului.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Osea

Sfantul Proroc Osea

Sfântul Proroc Osea  a fost fiul lui Beyri, din tribul lui Isahar. A prorocit cu opt sute de ani inainte de Nasterea lui Hristos, pe cand evreii din Samaria au fost luati in robia asiriana.

El a certat cu asprime pe Israel si pe Iuda pentru idolatria lor.

A vestit pieirea Samariei si a lui Israel din cauza pacatelor. Ne-a ramas de la el o carte in 14 capitole. El a vestit sfarsitul si desfiintarea jertfelor Vechiului Testament.

A prorocit in timpul domniei a patru regi, timp de aproape 30 de ani.

A trecut la cele veșnice la adânci batrâneți.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/17/o-istorie-a-zilei-de17-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

17/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 16 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 16 octombrie în istoria noastră

1690: Imperiul habsburgic a instituit printr-o diploma imperială Guberniul Transilvaniei, un organism colectiv compus din 12 membri, cu rolul de a-l ajuta pe guvernatorul Transilvaniei să administreze provincia.Aceasta era premergătoare Diplomei Leopoldine (din 1691), care instaura dominaţia habsburgică în Transilvania.

Cei 12 membri activau pe post de consilieri ai guvernatorului și se constituiau din trei catolici iar restul din celelalte religii recepte (luterani, calvini, unitarieni). Sediul Guberniului, ca și cel al Guvernatorului, s-a aflat inițial la Alba Iulia, apoi la Sibiu și în fine la Cluj. Oficial s-a numit Regium GuberniumCrăescul guberniumConsiliul gubernial regal (Consilium Regium Guverniale) sau Consiliul provincial, și reprezenta o formă de continuitate față de Consiliul principelui (tot cu 12 membri), care a activat în perioada când Transilvania era principat autonom.

Harta Transilvaniei de la 1690 și concert jazz A-C Leonte, miercuri la  „Cartografii sonore” - i-Tour - Proiect național de promovare turistică

Foto: Harta Transilvaniei (La Transilvania,V. M. Coronelli, Venetia, 1690)

Alături de Guvernator, Guberniul a fost cel mai important organ administrativ local din Transilvania, dar, împreună cu Guvernatorul, era subordonat Împăratului și Cancelariei Aulice Transilvane.

Se ocupa cu chestiunile de natură politică, administrativă, religioasă, școlară și de parte financiară, în paralel, având și atribuții judecătorești, ca instanță de apel în procesele care depășeau suma de 3.000 de florini, judeca crimele de lezmajestate sau trădare de patrie.

Guberniul se întrunea periodic în ședințe la care participau, de regulă, Guvernatorul, Tezaurarul, Generalul-comandant, președintele Tablei regale și cancelarul provinciei. Hotărârile se luau prin vot, cu majoritate. Românii ortodocși, nu aveau acces la conducerea Transilvaniei.

1836: A încetat din viață  Nicolae Dimachi, poetul satiric căruia i se atribuie prima comedie românească originală; (n. 1777). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 17 octombrie 1836.

Vornicul Nicolae Dimachi (1777-1836), a fost prietenul și colaboratorul lui C. Conachi, a scris o comedie în versuri (Sfatul familiei) și un număr de poezii păstrate parțial în manuscris.

A ridicat, împreună cu soția sa, Pulcheria Miclescu, în anul 1819, Biserica „Sf. Nicolae” a Curtii Boieresti Dimachi-Arghiropol, ca paraclis al reședinței fondate în secolul al XVIII-lea, la câțiva metri nord de biserica veche cu hramul ,,Sf. Voievozi” din secolul al XVII-lea (c.1690).

1863 : S-a născut la Lugoj, juristul, omul politic și publicistul bănățean Aurel C. Popovici;d. 9 februarie 1917, Geneva. A fost unul dintre cei mai importanți gânditori politici români de la începutul secolului XX.Numele său este legat de proiectul de federalizare a Imperiului Austro-Ungar, publicat în 1906 sub numele de „Statele Unite ale Austriei Mari”. 

TIMIȘOARA UITATĂ Aurel C. Popovici, bănățeanul CONDAMNAT de autoritățile  maghiare pentru o scrisoare manifest. Care erau doleanțele sale

A frecventat Facultatea de Medicină din Viena timp de trei ani, în 1888 s-a transferat la Universitatea din Graz, unde a urmat cursuri de științe politice, având o predilecție remarcabilă pentru învățarea limbilor străine: cunoștea limba greacă, latină, spaniolă, germană, franceză, engleză, maghiară și italiană. 

La București, a fost profesor suplinitor de limba germană și de igienă la Seminarul Nifon și la Școala de Război. A scris un manual de limba germană, reeditat de mai multe ori. Este unul din cei patru fondatori ai Institutului de arte grafice și editură „Minerva”, unde a ocupat alternativ și funcțiile de membru în Consiliul de Administrație, consilier sau administrator delegat.

A înființat și condus ziarul România jună, a fost redactor și director la revista Sămănătorul, editată de același institut Minerva. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul Replică, în 1892.

Împreună cu alți intelectuali români din Partidul Național Român, a semnat Memorandumul Transilvaniei – document care pleda pentru drepturi egale între românii și maghiarii din Transilvania, cerând încetarea persecuțiilor și tentativelor de maghiarizare. În 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în așa-zisele State Unite ale Austriei Mari.

Conceptul presupunea înființarea a 15 provincii autonome (state), constituite pe principiul naționalității, respectând frontierele etnice, beneficiind de o largă autonomie internă, prevăzând o întărire considerabilă a executivului central și folosirea sistematică a limbii germane în administrație și ca limbă oficială.

 1868: S-a născut geograful şi etnologul Simion Mehedinţi, fondator al şcolii româneşti moderne de geografie, fost director, între anii 1907 şi 1920, al revistei ”Convorbiri literare”, unde a publicat, pe lângă articole literare şi povestiri, numeroase studii şi recenzii pe teme variate (literatură română şi străină, estetică, filosofie, artă, istorie, etnografie, politică şi finanţe, probleme de cultură şi educaţie); membru titular al Academiei Române din 1915 (m. 1962).NOTĂ: Pe certificatul de naştere este trecută data de 18.X.1868, când a fost declarat.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România, preocupându-se de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A fost director al revistei Convorbiri literare, colaborând și la Cuvântul StudențescDuminica poporuluiLamura, precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: Analele Academiei RomâneBuletinul Societății Române de GeografieAnalele DobrogeiNaturaAnuarul de Geografie și AntropogeografieVolkermagasin (Germania), etc

A fost marginalizat după instaurarea comunismului, cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică. Din opera sa: Etrogeneitatea celor patru sfereProblemele geografiei contemporane ca știință despre CosmosDie rumänische Steppe Școala poporuluiVechimea poporului român și legătura cu elementele alogeneTerraGeografie și geografi la începutul sec. XIX-leaCe este Transilvania?

1877: S-a semnat la București Convenția româno-rusă, prin care se permitea armatelor ruse trecerea pe teritoriul Romaniei spre Balcani. Guvernul de la St.Petersburg se obliga sa mentina si sa apere integritatea teritoriala a tarii si sa respecte drepturile politice ale statului român.

 1885: S-a născut Mihail Sorbul (pseudonimul lui Mihail Smolski), dramaturg şi prozator (m. 1966). NOTĂ: Dicţionarul de literatură română (1979) dă ca dată a naşterii 29.X.1885.

Mihail Sorbul, dramaturg și romancier – Identitatea Românească

1885: S-a născut in localitatea Sişeştii de Jos, judeţul Mehedinţi, savantul agronom român, Gheorghe Ionescu-Sisești, membru titular al Academiei Române din 1936 (d. 4 iunie 1967, Otopeni).

Personalitatea zilei: Gheorghe Ionescu-Şişeşti! – Radio România Oltenia  Craiova

A studiat fertilitatea solurilor din România, iar  în 1928 a întemeiat Institutul de Cercetări Agronomice (m. 1967).

1885 : S-a născut scriitorul Mihail Sorbul (Mihail Smolski). Creaţia sa cuprinde atât drame de inspiraţie istorică (“Letopiseţ”), cât şi comedii tragice, romane şi dramatizări (“Patima roşie”, “Dezertorul”, “Prăpastia”); (m. 20 decembrie 1966).

1886: A încetat din viaţă dr.Gheorghe Polizu, membru al Academiei Române, autorul primelor manuale medicale din România.

A fost profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Bucureşti (creatorul şcolii de anatomişti români); a fondat „Gazeta medicală” (1865) şi „România medicală” (1875); membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1871 (n. 1819).

Ziua de 16 octombrie în Istoria Românilor | CER SI PAMANT ROMANESC

A fost membru fondator al Societăţii Medicale Ştiinţifice din Bucureşti, decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1869-1880), fondator al publicaţiilor medicale “Gazeta medicală” (1865) şi “România medicală” (1857) .

1888: S-a născut la Mihăileștii de Sus, Olt, generalul român Radu Băldescu, istoric militar și om politic; d. 2 decembrie 1953, închisoarea Jilava.

Generalul Radu Băldescu. – Alesandru Dutu

A absolvit Școala de Ofițeri de infanterie în 1911. 

A participat la campania din Bulgaria în timpul războiului balcanic din anul 1913, ca sublocotenent în Regimentul 3 infanterie.

A luptat în timpul primului război mondial cu gradul de locotenent, fiind decorat pentru faptele de arme şi avansat căpitan în timpul războiului.

În timpul celui de-al doilea război mondial participă cu Divizia 18 Infanterie la luptele de pe frontul de est, în funcţia de comandant al acesteia, în perioada de timp cuprinsă între 5 septembrie 1941 şi 8 aprilie 1943.

La 16 octombrie 1941 a comandat coloana principală de atac în timpul asaltului asupra Odessei, în Uniunea Sovietică. A participat la asediul Sevastopolului cu divizia pe care o comanda, în urma luptelor duse aici fiind decorat cu cea mai înaltă medalie militară românească, Ordinul Mihai Viteazul.

În anul 1943 a fost transferat împreună cu unitatea pe care o comanda la Câmpeni, judeţul Alba, apoi, în anul 1944, a fost trimis pe frontul din Moldova, unde a fost avansat la gradul de general de divizie şi imediat după aceea trecut în rezervă.

A fost reactivat în armată în anul 1944, apoi a deţinut diverse funcţii de comandă a unor corpuri de armată.

Opunându-se regimului comunist proaspăt instaurat în România, a fost trecut în rezervă în anul 1947, apoi arestat de autorităţile comuniste de mai multe ori în anul 1948. În anul 1951 comuniştii îl degradează pe general la gradul de soldat, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a fost arestat de Securitate, de atunci dispărând şi nemaiştiindu-se nimic de soarta lui.

A fost un dușman pe față al comuniștilor, chiar înfruntându-i și ironizându-i pe cei din armată fără nici o teamă.

Nu a fost niciodată judecat, dar a fost anchetat în 1948 și în 1950–1951, când a fost degradat. A fost arestat pe data de 9 iunie 1951.

Se pare că a decedat la 2 decembrie 1953, în timpul anchetelor Securității, la închisoarea Jilava.

1897: S-a născut la București, fizicianul român Alexandru Proca, membru corespondent (din 1937) al Academiei de Științe din România, ales postmortem membru (din 1990) al Academiei Române. Stabilit la Paris în anul 1926 ; (d. 1955, Paris).

1897-1955 Alexandru Proca_21

A urmat Școala Politehnică, secția Electromecanică, unde a încheiat studiile ca șef de promoție în 1921. A lucrat ca asistent la Politehnică, în același timp fiind angajat ca inginer al societății Electrica din Câmpina. 

Fiind atras de fizica teoretică, a urmat la Paris Facultatea de Științe de la Sorbonna, primind din mâna Mariei Curie diploma de licențiat în Științe, fiind angajat cercetător la Institutul Radiumului (1925).

A ajuns în scurt timp colaboratorul lui Paul Langevin, Marie Curie, Jean Perrin și al altor mari fizicieni. Pentru o perioadă a activat la Institutul „Henri Poincaré”, unde a lucrat în laboratoarele lui Louis de Broglie.

În 1934 a primit o bursă „Rockefeller” și a lucrat în cercetare la Copenhaga sub îndrumarea lui Niels Bohr. Cercetările pe marginea ecuațiilor Maxwell, teoriei cuantice a fotonului și momentului magnetic al electronului l-au condus la descoperirea ecuațiilor Proca, care l-au ajutat să demonstreze teoretic existența mezonilor și să elaboreze teoria mezonică a forţelor nucleare şi ecuaţiile ce îi poarta numele, ecuaţiile Proca.

1898: A apărut la Paris primul număr din revista săptămânală La Roumanie.

Revista „La Roumanie” a fost o publicație care a reprezentat România și care a apărut în ultimii ani ai secolului XIX, începutul secolului XX. A apărut în trei serii, respectiv între anii 1898-1921, atât la București, cât și la Paris. Publicația a fost editată de gruparea din Partidul Conservator din jurul lui Take Ionescu.

Ziarul a fost de facto ziarul lui Take Ionescu, deși în mod formal ca proprietari apăreau doi din apropiații săi politici, Pavel Brătășanu și Nestor Cincu. Prima serie a apărut între 16 octombrie 1898–13 noiembrie 1916, cu directori politici: Al.G. Florescu (16 octombrie 1898–21 mai 1899), M.E. Papamihailopol (12 octombrie 1904–4 septembrie 1905), Toma Cămărășescu (4 septembrie 1905–12 ianuarie 1911), Charles Gr. Lahovary, (12 ianuarie 1911–14 iulie 1915) și Jean Pangal (21 aprilie 1916–13 noiembrie 1916).

În 13 noiembrie 1916, ziarul și-a întrerupt activitatea din pricina ocupației germane și a plecării grupului din jurul lui Take Ionescu, ce s-a refugiat la Paris. Între 17 ianuarie 1918 și 12 iunie 1919, „La Roumanie” a apărut ca hebdomadar, fiind catalogat drept „hebdomadar al revendicărilor intereselor românilor” și „hebdomadar al unirii naționale române”.

1914: S-a născut Mircea David (supranumit Il Dio), fost internaţional de fotbal şi antrenor; nume legendar în fotbalul românesc; (m. 1993) 

1916: A încetat din viaţă Constantin Radovici, actor român şi conducător al mai multor trupe teatrale, regizor şi autor dramatic.

Unul dintre primii actori români de film, Constantin Radovici, s-a născut la Tecuci, pe data de 15 ianuarie 1877.

Copilăria şi-a petrecut-o la Puţeni (astăzi, Valea Mărului), la moşia părinţilor săi. Clasele primare le-a urmat în localitatea natală, după care a învăţat la Liceul Internat din Iaşi.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este constantin-radovici-543926l-214x0-wtm-2e4ea034.jpg

Între 1897 şi 1899 s-a aflat la Bruxelles, pentru a studia dreptul, însă a renunţat la ştiinţele juridice în favoarea actoriei.

Revenit în ţară, a jucat în diverse companii teatrale, unele fondate chiar de el, precum şi pe scena Teatrelor Naţionale din Craiova şi Bucureşti, interpretând cu mare succes roluri din dramaturgia românească şi universală.

În 1907 s-a căsătorit, la Craiova, cu Agatha Bârsescu, un alt nume de legendă al scenei româneşti, alături de care a înfiinţat o trupă care a dat numeroase spectacole în provincie.

În 1909 a ajuns la Berlin pentru a studia actoria, dar a şi jucat în mai multe piese puse în scenă în capitala Germaniei. În plină ascensiune, Radovici a renunţat la contractul pe cinci ani semnat la Berlin şi s-a întors în ţară. În 1912, s-a mutat la Bucureşti, unde a devenit societar al Naţionalului.A jucat la Teatrele Naţionale din Craiova şi Bucureşti, în companiile “Davilla” şi “Marioara Voiculescu”, la Schauspielhaus (Berlin) şi în numeroasele sale formaţiuni proprii.

Cu un temperament vulcanic, dar minuţios în compoziţia caracterelor, Radovici a fost considerat de contemporani cel mai bun interpret de dramă al perioadei sale. Printre marile sale roluri s-au numărat „Ruy Blas” de Victor Hugo, „Othello” de William Shakespeare, precum şi personaje principale din piese de Schiller, Dumas, Ibsen, Gorki, Caragiale sau Delavrancea.

În 1913, a regizat şi a fost protagonist în multe din primele filme româneşti, dintre care amintim „Dragostea marinarului”, „Detectivul”, „Spionul”, „Urgia cerească”, „Bastad” şi „Viorica”.

Mobilizat în Primul Război Mondial, a făcut pneumonie, într-o noapte de toamnă, în timp ce asigura paza gării din Ploieşti şi a murit pe 16 octombrie 1916, fiind înmormântat în oraşul prahovean.

În semn de omagiu, o stradă din Tecuci îi poartă astăzi numele.

1918 (16/29): Este publicată Declaraţia de răspuns a Corpului Voluntarilor Transilvăneni şi Bucovineni la Manifestul împăratului Carol I de Habsburg (din 3/16.X.1918), în care era proclamată voinţa românilor privind „dezlipirea ținuturilor românești de la Austro-Ungaria și unirea lor cu România”.

1918a Manifestul împăratului Carol I Al Austro-ungariei_21

În manifest se făcea referire la reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez și ucrainean).

Conform proiectului împărătesc,Transilvania rămânea mai departe în componența Ungariei, iar partea de nord-vest a Bucovinei (cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret) urma să intre în componența Ucrainei. Propunerea a fost respinsă de reprezentanții românilor din imperiu.

1920: S-a născut Mattei Dogan, politolog și sociolog francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române.

A urmat studii de filozofie şi istorie în Franţa şi, încă de la începutul carierei sale, s-a preocupat de analiza sociologică a sistemului politic , publicând lucrarea „Analiză statistică a democraţiei parlamentare în România”.

Stabilit în Franţa în anul 1953 şi-a luat doctoratul în sociologie la Sorbona, desfăşurându-şi activitatea de cercetare (1953-1990) la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), concentrându-şi cercetarea pe societatea şi politica franceză.

În paralel, a avut şi o bogată activitate universitară, fiind profesor emerit de ştiinţe politice la Universitatea din Los Angeles şi profesor vizitator la mai multe institute de învăţământ superior – la Yale University, Columbia University, la universităţile din Florenţa şi Trento, Institutul de Statistică Matematică din Tokyo, Wilson Center, Simthhonian Institut şi la Academia de Ştiinţe din Moscova.

În lunga şi prodigioasa sa carieră ştiinţifică, Mattei Dogan a studiat fenomenul politic în toată complexitatea sa dintr-o perspectivă interdisciplinară, metodologia analizei, îmbibând subtil metode de analiză interdisciplinară, cantitativă şi calitativă – de la analiza comparativă a sistemelor politice la reflecţia epistemologică asupra proceselor de inovaţie în ştiinţele sociale. Totodată s-a preocupat de domenii ca acel al elitelor comparate, al comportamentului electoral, al legitimării ş.a.

A fost ales membru fondator al Centrului de Studii Sociologice din Franţa, Consiliul Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Politice, preşedinte al Comitetului de Cercetare asupra Elitelor Politice (Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Politice), al Comitetului de Cercetări asupra Sociologiei Comparate (Asociaţia Internaţională de Sociologie) ş.a.

În anul 2001 a înfiinţat fundaţia care îi poartă numele, recunoscută de guvernul francez ca instituţie publică, destinată ştiinţelor sociale.

A publicat aproape 200 de cărţi, studii şi articole dintre care:

În limba română au fost traduse lucrările „Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie” şi „Cum să comparăm naţiunile” (în colaborare cu D. Pelassy).

A decedat la data de 10 octombrie 2010.

   1921: A murit Tudor Pamfile, folclorist (studii despre credinţe şi datini) şi scriitor (n. 1883). NOTĂ: În diverse surse data morţii este dată la 17.X.1921 (istorietecuci.blogspot.com), la 21.X.1921 (Dicţionarul scriitorilor români M-Q, 2001) sau la 31.X.1921

1923: Are loc (10-16 octombrie), Conferinţa internaţională a reprezentanţilor organizaţiilor ţărăneşti la Moscova, in timpul careia  se constituie Internaţionala Ţărănească, organizatie care  va activa pană în anul 1933.

1935: A încetat din viaţă actorul Constantin I. Nottara, actor, personalitate cu aură legendară a istoriei teatrului românesc (interpret, director de scenă, profesor de actorie); (n. 5 iulie 1859).

A participat, în 1912, la turnarea primului film artistic românesc, „Independenţa României”, regizat de Grigore Brezeanu, unde a interpretat rolul lui Osman Paşa.

1938: S-a născut la Vărbilău, jud.Prahova cântăreață de muzică populară Gabi Luncă (Elena Gabriela Luncă-Onoriu); n.2 aprilie 2021, București.

Cine a fost Gabi Luncă, una dintre marile voci ale generației "clasice" a  muzicii lăutărești de mahala / Și-a început cariera în 1951, iar după 1993  a cântat doar la slujbe penticostale -

A început să cânte din 1951, alături de tatăl său. La 17 ani și-a definit genul muzical: muzică orășenească lăutărească. În 1955 a debutat la Radiodifuziunea Română, cu melodia Pe deasupra casei mele, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu.

Primul album înregistrat a fost în 1957, la Casa de discuri Electrecord, urmat de numeroase alte înregistrări la Electrecord (1960–1965). S-a căsătorit cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care a cântat și înregistrat din 1970, dar a cântat și cu frații Gore, cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală.

 Din 1973 până la sfârșitul carierei toate înregistrările au fost realizate alături de formația lui Ion Onoriu, căreia s-au alăturat mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. A cântat pentru Nicolae Ceaușescu și membrii guvernului său, dar și pentru Ion Iliesci și Traian Băsescu.

În 1990, soții Onoriu au organizat cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (de mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo. În 1992, cei doi au lansat primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Ulterior, Gabi Luncă nu a mai cântat decât muzică religioasă la adunări religioase, evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine, retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească.

A avut și activitate politică, fiind Președinta Camerei Naționale a Reprezentanților Rromilor, a deschis lista Partidei Romilor Pro-Europa la alegerile europene din 2007, a fost membru fondator al partidului politic Uniunea Națională Creștină a Romilor din România. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă a aparținut generației „clasice” a muzicii lăutărești de mahala, fiind numită de fani „țiganca de mătase”. Decesul artistei a fost cauzat de îmbolnăvirea cu vir usul Covid-19.

1945: Se desfășoară, la Bucuresti, până la data de 22 octombrie, lucrările primei conferințe naționale a Partidului Comunist,  recent ieșit din ilegalitate.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales secretar general al partidului, din a cărui conducere făceau parte atât grupul comunist venit de la Moscova (Ana Pauker, Vasile Luca ş.a.), cât şi cadre din ţară.

Partidul Comunist din România și-a schimbat denumirea în Partidul Comunist Român (PCR).

 La acea data PCR avea un pronunțat caracter multietnic, românii reprezentând mai puțin de un sfert din membrii săi.

Distribuția pe naționalități era: maghiari 26%, români 23%, evrei 18%, ruși și ucraineni 10%, bulgari 10%).

1991: In România a  început guvernarea Teodor Stolojan; (16 octombrie 1991–19 noiembrie 1992).

Delia Papasima | r/News | Pagina 11

1991:  A încetat din viaţă traducătorul şi eseistul Leon Leviţchi, unul dintre cei mai mari shakespearologi români contemporani.

AMINTIREA PROFESORULUI LEON D. LEVIŢCHI „Era foarte muncitor, meticulos şi  exact în munca sa“ | Observator Cultural

Numele său este legat de ediţia “integrală”, în 11 volume, a pieselor lui W. Shakespeare, reulată în anii ’80 ca ediţie critică; (n. 27 august 1918).

1993: La cea de-a V-a Conferinţă la nivel înalt de la Port Louis (Insulele Mauritius), desfăşurată între 16 şi 18 octombrie, România devenea membru cu drepturi depline în Mişcarea francofonă.

francofonie Archives - caleaeuropeana.ro

În perioada 25 – 29 septembrie 2006, s-a desfăşurat la Bucureşti cea de-a XI-a Conferinţă a şefilor de stat şi de guvern care au în comun limba franceză – Sommet-ul Francofoniei, primul eveniment de o asemenea anvergură găzduit vreodată de România – cu participarea a 36 de şefi de stat şi de guvern, 25 miniştri ai Afacerilor externe, 11 miniştri ai Culturii şi Francofoniei – şi primul Sommet al Francofoniei care a avut loc în Europa Centrală şi de Sud-Est.

1995:  Marele scriitor sud-american Mario Vargas Llosa a vizitat România; (n. 18 martie 1936).

1995: A murit (la Paris, unde emigrase) actorul şi poetul român Paul Sava,

Actorul de teatru si film Paul Sava s-a născut la 22 ianuarie 1922, in Mărășești, județul Vrancea.
A fost mai intâi ofiter de politie si din anul 1949 a jucat pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din Bucuresti

. Piesa de debut se numea Cumpana, de Lucia Demetrius. Au urmat: in 1965 Cîinele Grădinarului de Lope Félix de Vega Carpio (1949), Mic pitic inimă de voinic de Sergiu Milorian (1949), Învingătorii de Boris Cirskov (1951), Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov (1952), Costache și viața interioară de Paul Everac, Trei generatii de Lucia Demetrius (1974).
A regizat la Teatrul National spectacolele Căsuța De La Marginea Orașului de Aleksei Nicolaevici Arbuzov (1957), Festivalul Eminescu la același teatru in 1965, la Teatrul de Opereta din capitala a apărut in montajul literar-muzical Farmecul unui vals de Oscar Straus.
A debutat pe marele ecran in filmul Directorul nostru (1955).
La Teatrul Național Radiofonic a jucat in Triumful talentului si Cadou de I.L. Caragiale, Barberine de Alfred de Musset, Familia Perrichon de Eugene Labiche, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Greșelile unei nopți, În goana trenului, Îndrăgostiții de Carlo Goldoni, Lina de Tudor arghezi, Mamouret de Jean Sarment, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, etc.

1997: Rămăşiţele pământeşti ale episcopului Ioan Inochentie Micu- Klein, aduse în ţară la 2 august 1997, au fost reînhumate, potrivit dorinţei sale testamentare, în Catedrala Mitropolitană a Blajului, al cărei ctitor a fost.

1999:  Organizaţia masonică Marea Lojă Naţională din România a anunţat, în cadrul celui al IX-lea Convent, desfăşurat la Bucureşti, reinstituirea în ţara noastră a Ritului York, după 50 de ani de absenţă.

INAUGURARE TEMPLU MASONIC | AGERPRES • Actualizează lumea.

2002:  Renumitul regizor român Liviu Ciulei a primit Premiul Prometheus, pentru „Opera Omnia”, din partea Fundaţiei Anonimul.

Imaginea articolului Liviu Ciulei a primit premiul de excelenţă, la TIFF

2004: Radio 3 Net devine primul post public de radio din ţară şi din Europa care emitea exclusiv pe Internet, sub conducerea actorului si interpretului de muzica folk Florian Pittis, initiatorul acestui proiect.

Imagini pentru florian pittis si Radio3net photos

Radio 3 Net este  urmaşul postului de radio Programul III, primul post interactiv din ţara noastră, un post de avangard  îndrăzneţ cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui în perioada comunistă numeroși tineri, oameni de teatru şi pasionați de muzică.

Situl web al postului Radio 3Net găzduiește o colecție impresionantă de albume folk și rock, de povești ale teatrului radiofonic și de înregistrări video de la festivalurile muzicale din țară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” și Festivalul „Delta Fest”.

Pe http://www.radio3net.ro pot fi audiate: „1001 de albume de ascultat într-o viață”, „Cele mai bune 500 de albume”, „Cele mai bune 500 de piese”, „Cei mai mari 100 de chitariști ai tuturor timpurilor”, „Cei mai buni 100 de artiști rock ai tuturor timpurilor”. Inițiatorul proiectului Radio 3Net a fost regretatul artist Florian Pittiș.

Programul III a reprezentat un post cu programe îndrăznețe și cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui tineri, oameni de teatru și de muzică. După dispariția fondatorului său, postul a primit numele Radio3 Net ”Florian Pittiș”.

2007: A murit într-un accident de maşină în Croaţia, cântăreţul, compozitorul  şi actorul  macedonean de origine aromână Toše Proeski (n. 25 ianuarie 1981).

Imagini pentru Toše Proeski photos

A fost unul dintre cei mai populari cântăreţi din spaţiul fostei Republici Socialiste Federeative Yogoslavia, dar şi din Balcani, fiind considerat cel mai bun interpret din Republica Macedonia.  BBC News îl numea Elvis Presley al Balcanilor. 

2008:  A murit scriitorul român Ilie Purcaru (“Zile fierbinţi”, “Focuri în junglă”, “Asaltul”); (n. noiembrie 1933).

2019: A murit actorul, criticul de film și profesorul Alexandru Lazăr.

In memoriam Alexandru Lazăr - Dor de Neamt

Alexandru (Sandu) Lazăr s-a născut pe 24 aprilie 1933 în comuna Ileana, județul Călărași.

A urmat doi ani de Filologie la Universitatea din București, după care a trecut la Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC), la clasa de actorie a profesorului Moni Ghelerter, având-o ca asistentă pe Sorana Coroamă-Stanca.

În 1961, a absolvit IATC-ul cu spectacolele de absolvire „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Secunda 58” de Dorel Dorian și „Centrul înaintaș a murit în zori” de Agostino Cuzzani.

În perioada 1961-1975 a fost actor la „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamț, după care, între anii 1975-1977, a fost asistent și apoi (1977-1991) lector universitar I.A.T.C. la clasa actorului Amza Pellea.

În perioada 1991-2001 a fost conferențiar universitar la „Academia de Teatru și Film” (ATF), iar în 2001 devine doctor în istoria teatrului românesc. A fost, de asemenea, profesor la Facultatea de Arte a Universității „Hyperion” din București.

CITIȚI ȘI: 

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro; CreștinOrtodox.ro; Cinemagia.ro.

16/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 15 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

15 octombrie, istoricul zilei

1451: Este asasinat de către Petru Aron,  domnul Moldovei Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare.

Bogdan al II-lea, domn al Moldovei

Bogdan al II-lea Muşat, Domn al Moldovei:  2 oct. 1449 – 15 oct. 1451.

 După unii istorici Bogdan al II-lea era fiul din flori al voievodului moldovean Alexandru cel Bun, mama sa fiind necunoscută, iar dupa altii, acesta era chiar frate cu Alexandru cel Bun.

A fost în relații foarte bune cu Iancu de Huneoara, care l-a susținut la luarea tronului.

Bogdan al II-lea era tatăl lui Ștefan cel Mare, cel mai longeviv și iubit domnitor român moldovean din toate timpurile.

A fost căsătorit cu Doamna Oltea, care s-a călugărit sub numele de Maria și care a murit la 4 noiembrie 1465, fiind înmormântată la Mănăstirea Probota din județul Suceava.

Petru Aron (n. 1419 – d. 1469 ) a fost domn al Moldovei prima oară între octombrie 1451 și februarie 1452, a doua oară între august 1454 și februarie 1455, respectiv a treia oară între mai 1455 și aprilie 1457. Era fiul natural al domnului Moldovei Alexandru cel Bun, cu cea de-a patra sotie, Marina.

În 1456, Petru Aron se învoise să plătească turcilor un tribut de 2000 de galbeni, pentru a înlătura pericolul ce îl amenința din această parte, însă el nu s-a bucurat prea mult timp de domnie, deoarece Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan pe care îl ucisese mișeleștela Reușeni, s-a ridicat cu oaste în 1457 împotriva uzurpatorului care îi asasinase tatăl și după două lupte – la Orbic și Doljești – l-a biruit, urcându-se pe scaunul Moldovei și domnind glorios până în anul 1504.

La data de 14 decembrie 1470, Petru Aron, refugiat în Transilvania, a fost prins de Ștefan cel Mare și executat.

Biserica din Reuseni

Pe locul unde a fost tăiat capul tatălui său, Ștefan cel Mare și Sfânt a început la data de 8 septembrie 1503 construirea unei biserici cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul , care a fost finalizată la 18 septembrie 1504 (foto) de către fiul său, domnitorul Bogdan al III-lea (1504-1517).

 1522: Incepe a doua campanie în Țara Românească a domnitorului muntean Radu de la Afumaţi , aliat cu principele transilvanean Ioan Zapolya, turcii fiind înfrânţi în bătăliile de la Rucăr şi Didru (Dridu).

Fiu al lui Radu cel Mare, domn al Ţării Româneşti între 1495 şi 1508, Radu de la Afumaţi a dus o politică antiotomană. A fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. A devenit in cursul domniei sale ginerele postum a lui Neagoe Basarab, prin căsătoria cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526).

La începutul domniei sale a reuşit să-l înfrângă pe Mehmed, beiul de Nicopole.

A izgonit trupele turceşti prin victoriile de la Glubavi, Ştefeni şi Clejani (ian.-febr. 1522), dar a trebuit să se refugieze în Transilvania după înfrângerea de la Ciocăneşti (1522).

Aliat cu Ludovic al II-lea, regele Ungariei (1516-1526), şi cu Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei (1510-1526), Radu de la Afumaţi şi-a refăcut forțele în vederea declanşării campaniei de revenire la tron. În iunie 1522 a trecut în Muntenia prin Rucăr, câştigând bătălia de la Grumazi, apoi a forţat Dunărea, atacând garnizoanele din Nicopole şi Şiştov.

Respins în bătălia de la Gherghiţa, din august 1522, a încercat să reziste turcilor la Bucureşti şi Slatina. Refugiat la Braşov, Radu de la Afumaţi a pregătit o nouă armată, de 30.000 de ostaşi, în fruntea căreia a trecut munţii tot pe la Rucăr (oct. 1522), alături de Ioan Zapolya. După ce a câştigat lupta cu detaşamentele ce încercau să-i bareze ieşirea din munţi (oct. 1522), a recuperat teritoriul pierdut. După victoria de la Dridu, din noiembrie 1522, a încheiat un armistiţiu cu Mehmed-bei în 1523.

Într-o perioadă în care Soliman al II-lea „Magnificul” mărşăluia spre Buda şi Viena, Radu de la Afumaţi a obţinut importante victorii antiotomane, care au asigurat autonomia Ţării Româneşti.

Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș (foto sus), amintește de 20 de bătălii.

La îndemnul Craioveștilor s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Se spune că a fost asasinat împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica Cetățuia (sec. XV), situată în nordul orașului Râmnicu Vâlcea.

1529: Ia sfârsit Primul asediu al Vienei, inceput in data de 27 septembrie,  invadatorii turci aliati cu moldovenii fiind siliti sa se retraga dupa  aproape un secol de cuceriri în întreaga Europa de Est şi Centrala.

  Oastea sultanului otoman Soliman I s-a retras cu pierderi însemnate. Cifra pierderilor este   controversată, ea variind între 20.000 și 40.000 de soldați turci căzuți în luptă.

Înainte de atacul asupra Vienei, Imperiul Otoman atinsese apogeul. După această înfrângere, armata turcă, cu elita ei de ieniceri, și-a pierdut renumele de “neînvinsă”.

Dupa o suta saizeci de ani, in 1683, un al doilea asediu otoman asupra Vienei  a eșuat în același fel, acesta fiind  inceputul declinlui puterii otomane.

1582: Această  dată a devenit prima zi a calendarului gregorian. La 24.II.1582 Grigore al XIII-lea (Ugo Buoncompagni), papă între anii 1572 şi 1585, anunţa că a introdus, printr-o bulă papală, un nou calendar, care îi va purta numele şi care punea de acord anul ecleziastic cu anul astronomic.

Calendarul gregorian (de stil nou) a înlocuit calendarul iulian (numit şi de stil vechi).

Pentru a corecta eroarea acumulată în 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ştergerea a 10 zile din calendarul solar. Conform noului sistem de calcul, ziua de 5 octombrie 1582 a devenit 15 octombrie 1582. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582. Doar câteva ţări au adoptat imediat noul calendar pe 15 octombrie 1582.

Este vorba de Italia, principatele catolice ale Sfântului Imperiu Roman, Polonia, Spania şi Portugalia.

În România, s-a trecut la calendarul gregorian (calendarul de stil nou) în anul 1919, când ziua de 1 aprilie a devenit 14 aprilie. Modificarea a fost adoptată prin Decretul-lege din 5/18.III.1919.

 1595: Începe atacul oastei munteano-transilvanene conduse de  Mihai Viteazul asupra armatei otomane in batalia de la Giurgiu.

Trupele conduse de Mihai Viteazul zdrobesc ariergarda comandantului otoman Sinan-Paşa.

După un bombardament efectuat de artileria toscană, cetatea Giurgiu a fost cucerită de aliații creștini in data de 20 octombrie.

Cu două săptămâni în urmă, la 8 octombrie 1595, după un asalt de două zile, cetatea Târgoviştei (ocupată de trupele lui Sinan-Paşa) fusese recucerită de forţele unite ale muntenilor, moldovenilor şi transilvănenilor, conduse de Mihai Viteazul, cărora li se alăturase şi un corp de oaste toscan.

În urma înfrângerilor, Sinan-Paşa va fi destituit din demnitatea de mare vizir pe care o detinea.


1800: S-a născut Mihai Zotta, medic şi naturalist; unul dintre primii medici români; împreună cu Iacob Cihac a întemeiat, în 1833, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi; (m. 1864).


1836: Este sfinţită Catedrala Naşterea Domnului din Chişinău, Basarabia ţaristă.

Catedrala Nasterea Domnului din Chisinau, a fost ridicata dupa planurile arhitectului  A.I. Melnikov, iar piatra sa  de temelie a fost pusă la 11 mai 1830.

Iniţiativa înălţării acesteia îi aparţine mitropolitului Chișinăului și Hotinului, Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chişinăului din 1817.

Construcţia s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832-1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821-1844).

Biserica are trei altare, central – Naşterea Domnului, laterale: sudic – Sf. Alexandru Nevski, nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky și este executată în stilul empire  rus (stil neoclasic tîrziu).

Ansamblul catedralei este alcătuit din biserică, o clopotniţă cu patru niveluri şi de Porţile Sfinte.

Clopotniţa de patru niveluri a fost construită concomitent cu catedrala, amplasată la 40 m distanţă de ea, simetric cu catedrala şi faţă de centrul geometric al cartierului catedralei.

La primul nivel al clopotniței se afla o capelă, intrarea în care avea loc printr-un portic cu două coloane, amplasat în latura sudică. Clopotnița a fost demolată în noapte de 22 pe 23 decembrie 1962 de către sovietici şi reconstruită în 1998 după imaginile de epocă.

Complexul Catedralei Nașterea Domnului din Chișinău este considerat monument de arhitectură de însemnătate naţională în Republica Moldova și introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.


1874 15/28 octombrie: S-a născut la Câmpulung, medicul Constantin I. Parhon, întemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie; unul dintre protagoniştii endocrinologiei mondiale în perioada constituirii ei ca disciplină de sine stătătoare.

A fost membru titular al Academiei Române din 1939 şi preşedinte de onoare al acestui for (1948-1969) (m. 1969).

1878, 15/27 octombrie : Rusia recunoaşte independenţa României.

1884: S-a născut inginerul Ion (Iancu) C. Constantinescu, autorul unor importante contribuţii în fondarea învăţământului de telecomunicaţii din România.

A brevetat (1919) aparatul teletipografic, care stă la baza teleimprimatoarelor moderne. (m. 1963).

1892: Inaugurarea Şcolii de Arhitectură din Bucureşti.

Învăţămîntul de Arhitectură a fost înfiinţat în temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1 octombrie 1864, cu denumirea de „Şcoala de Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură„.

Această primă secție de arhitectură a şcolii de Belle Arte din Bucureşti, a dispărut în scurt timp, din lipsa fondurilor şi a elevilor.

În aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societăţii Arhitecţilor Români, a luat hotărîrea să constituie, sub auspiciile sale, o şcoală particulară de arhitectură.

Aprobată în august 1892 şi tutelată de Alexandru Orascu, Şcoala de Arhitectură a fost inaugurată la 15 octombrie 1892 la Bucureşti, România. Şcoala de Arhitectură din Bucureşti cu două secţii, de arhitecţi şi de conducători-desenori a funcţionat cu regularitate timp de 5 ani.

Această şcoală particulară a fost oficializată ca învăţămînt de stat, sub denumirea de Şcoala Naţională de Arhitectură, secţie a şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, prin reforma învăţămîntului iniţiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897.

Ulterior, printr-o decizie ministerială, în toamna anului 1904, arhitectura a fost scoasă de sub tutela şcolii de Belle Arte, creîndu-se Şcoala Superioară de Arhitectură, ca instituţie independentă de învăţămînt superior, cu un director propriu, în persoana lui Emil Pangrati.

1893:  S-a născut Carol al II-lea, rege al României  între 8 iunie 1930 si 6 septembrie 1940.

Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferinand I al Romaniei și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern – Sigmaringen (devenit mai târziu de Ferdinand în Principe al României).

După accederea la tron a părinților săi, a devenit Principele moștenitor Carol al României; (a decedat în refugiu în data de 3 aprilie 1953, în Portugalia).

1908: S-a născut, la Corabia, actriţa Pola Illéry (Paula Iliescu), stabilită în Statele Unite ale Americii.

Imagini pentru actriţa Pola Illéry

Este considerată una din ultimele vedete feminine ale erei filmelor mute.

A decedat la varsta de 103 ani la 15 februarie 2012 in localitatea Scranton, Pennsylvania, SUA.

1916 : A sosit în România misiunea militară franceză, condusă de generalul de divizie Henri Berthelot.

Fotografie cu ofițerii Misiunii militare franceze cu generalul H. Berthelot  în mijloc – Muzeul Virtual al Unirii

A fost denumirea sub care a fost cunoscut detașamentul francez trimis în România în timpul Primului Război Mondial, între 2/15 octombrie 1916–26 feb/10 martie 1918, cu misiunea de a asigura consilierea, sprijinirea și instruirea unităților și autorităților militare române.

Pagina de istorie: De ce îl iubesc românii pe generalul Berthelot? | RFI  Mobile

Generalul Henri Berthelot (foto) a asigurat simultan și rolul de consilier militar al regelui României, Ferdinand comandantul suprem al Armatei României. Pentru meritele sale, Henri Berthelot a fost ales membru de onoare al Academiei Române și Cetățean de onoare al României.

1918: Fruntașul unionist basarabean Pantelimon Halippa a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Pantelimon Halippa

  Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București), a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România.

A fost președintele Sfatului Țării din Republica Democrata Moldoveneasca in care s-a votat Unirea cu Romania în 1918.

A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

1921: S-a născut Angelica Adelstein – Rozeanu, prima campioană mondială la simplu din istoria tenisului de masă românesc ; (d.21.02.2006, Israel).

1922 (15-17 octombrie ): Au avut loc, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, în România reunită, festivitățile solemne ale  încoronarii  lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen,  rege al tuturor românilor – Ferdinand I şi a reginei Maria .

La festivităţi au participat reprezentanţi din peste 20 de state europene si din SUA şi Japonia, fapt ce semnifica o largă recunoaştere internaţională a noii realităţi statale.

Succesor al regelui Carol I, Ferdinand I (n. 1865 – m. 1927), a fost monarhul de numele căruia se leagă participarea României la prima conflagraţie mondială de partea Antantei şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Coroanei regale de oţel a regelui Carol I al României, ce amintea de Plevna, i se adăugau însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, simbolizînd actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh.

Cu acest prilej, regele Ferdinand se adresează către ţară cu o proclamaţie. “Punînd pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte am făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas de simţire de la Tisa şi pînă la Nistru şi pînă la Mare“.

A doua zi s-a desfăşurat  la Arcul de Triumf din Bucureşti un spectacol, evocând lupta poporului român pentru unitate statală.

Regele Ferdinand I, intregitorul  de țară, a a domnit intre anii 1914-1927.

1923:  A fost inaugurată oficial Facultatea de Farmacie pe lângă Universitatea din Bucureşti, după separarea învăţământului farmaceutic de facultatea de medicină.

Perchezitii la Universitatea de Medicina din Bucuresti! Mai multi profesori  le-ar fi cerut bani studentilor! Scandalul e urias - WOWBiz

(Legea privind înfiinţarea ei a fost adoptată la 7 iunie 1923 si publicata in Monitorul oficial nr. 54 din 12 iunie 1923).

Facultatea de Farmacie avea  patru catedre fundamentale: Farmacie chimică şi galenică (M. Georgescu), Chimie analitică (Şt. Minovici), Botanică farmaceutică (T. Solacolu), Analiza alimentelor şi băuturilor (I. Vintilescu) şi 9 conferinţe.

Primul sau decan a fost profesorul Ştefan Minovici.

1923: S-a născut la Roman, actorul 1923 actorul Sandu Sticlaru; (m. 3 octombrie 2006).

Imagini pentru Sandu Sticlaru

Absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti, a sustinut o vie activitate pe scenele din provincie si din capitala, la radio si TV, relevandu-se ca interpret de planul doi, extrem de dotat pentru registrul de caracterizare realista, comico-dramatica.

Sandu Sticlaru a pasit pentru prima data pe scena in 1946 si si-a inceput cariera la Teatrul din Petrosani. Din 1953 pana la pensie a jucat la Teatrul Nottara.

A interpretat roluri in piese ca „Richard al III-lea” de Shakespeare, „Jocul de-a vacanta” de Mihail Sebastian sau „Asteptandu-l pe Godot” de Samuel Beckett. Pe marele ecran a aparut in filme ca „Pustiul”, „Baltagul” sau „Rascoala”.

Prima aparitie in cinema: 1956. Autenticitatea portretizarilor din „Mingea”, „Pustiul” si „Lupeni ’29” il include pe Sandu Sticlaru printre cei mai eficienti actori ai ecranului romanesc. Stilul sau de joc simplu si direct, servit de un fizic dens si puternic, confera o acuta tenta de veracitate rolurilor din „Baltagul”, „Rascoala” si „Asediul”.

Cu anii, personajul volitiv si pitoresc al acestui interpret de roluri secundare va demonstra ca este capabil sa fixeze o situatie dramatica, oricat de fulguranta, aparent fara nici o dificultate profesionala.

A fost distribuit in numeroase filme romanesti. A incantat cu arta lui toate generatiile din ultimii cincizeci de ani. Intotdeauna il vom aplauda cu aceeasi bucurie.

Sandu Sticlaru a interpretat pana in ultimele luni de viata teatru radiofonic pe postul national, el fiind „vocea” naratorului „Amintirilor din copilarie” ale lui Ion Creanga.

Personalitate de o vitalitate iesita din comun, la varsta de 80 de ani Sandu Sticlaru a inceput sa ia lectii de informatica, pentru a ramane la curent cu noile descoperiri ale tehnicii si a stapani eficient limbajul Internetului.

1925: A apărut sub auspiciile Asociaţiei Prietenii Radiofoniei, publicaţia bilunară “Radiofonia”.

prima cladire radio romania

A avut în colectivul de redacţie profesori şi ingineri de prestigiu ca: prof. Dragomir Hurmuzescu, ing. E. Petraşcu, ing. Mihai Konteschveller, inventator şi autor de manuale de specialitate, ing. I. Constantinescu, autor de cursuri de telecomunicaţii pentru studenţi şi alţii.

În anul 1928 revista este reeditată ca organ de publicitate al Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România.


1938:  În Romania se înfiinţează Ministerul Înzestrării Armatei.

1964: S– au  stabilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă între România şi Republica Islamică Pakistan.

1967: A decedat dr. Ștefan S.Nicolau, membru al Academiei Române, din iniţiativa căruia s-a înfiinţat, în 1950, la Bucureşti, Institutul de Inframicrobiologie; (n.15 februarie 1896, Ploiești)

A înfiinţat, la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, Catedra de Inframicrobiologie, prima din România şi din lume .

1976: A murit poetul Traian Tr. Lalescu, fiul matematicianului Traian Lalescu; (n. 1920).

Traian Lalescu - Poezii - Cumpără

 1982: A murit prozatorul Nicolae Jianu (pseudonimul literar al lui Nicolae Popescu) (n. 1916).

1985 : A fost adoptată  la Strasbourg, Carta Europeana a Autonomiei Locale.

România a ratificat Carta prin Legea 199 din 17.XI.1997.

1992: Isi reia activitatea  Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR)  sub președenția lui  George Constantin Păunescu.

1993: A decedat Irina Răchițeanu-Sirianu, actriță română de teatru și film; (n. 1920, la Brăila).

A  făcut studii de actorie la Conservatorul din București fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Eugenia Bădulescu, Corina Constantinescu.

A fost una dintre elevele preferate ale Mariei Filotti, angajată imediat după absolvire de  Victor Ion Popa. A debutat în Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, la Teatrul din Sărindar.

1998: A decedat  actrița română de teatru și film Leopoldina Bălănuță.

S-a născut la 10 decembrie 1934 in localitatea Paulesti, jud. Vrancea.

2001: A apărut, la București, primul număr al cotidianului „Realitatea românească„deținut de frații Ioan și Viorel Micula.

În iunie 2007conducerea ziarului a anunțat că acesta va mai apărea doar în varianta online.

 2016: A decedat meşterul ceramist Nicolae Diaconu, supranumit şi „părintele ceramicii figurative” (n. 1955).

2019: A decedat la București, marea actriță română de teatru și film Tamara Buciuceanu-Botez; n. 10 august 1929, la Tighina în Basarabia, România, azi în R.Moldova).

A absolvit cursurile Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti la clasa profesorului Ion Baltateanu in 1952, dupa ce isi incepuse studiile de actorie in 1948 la Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iasi.

Tamara Buciuceanu-Botez reprezinta o imagine plina de viata pentru fiecare generatie de spectatori, fiind unul dintre acei actori fermecati a caror aparitie nu poate trece neobservata, fie ca e vorba de scenele marilor teatre din Romania sau de marele si micul ecran.

Între 1948-1951 frecventează Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, însă în anul IV de studii se transferă la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Ion Bălțățeanu (asistentă Sorana Coroamă). Absolvă în 1952.

Este una din reprezentantele generației de aur a teatrului românesc. Este supranumită „Doamna comediei românești”, fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie. A jucat în peste 25 de filme, personajul său emblematic fiind profesoara Isoscel din seria „Liceenii”. În anul 2009 a împlinit venerabila vârstă de 80 de ani și 56 de ani de cariera impresionantă în teatru și film.

A jucat pe scenele marilor teatre ale capitalei precum: Giulești, Bulandra, Național, Teatrul de comedie etc. A interpretat-o pe Coana Chirița pe scena Teatrului Național din Iași.

A avut roluri importante în teatru în piese precum „Coana Chirița”, „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Așteptând la arlechin”, „Domnișoara Nastasia”, „Mamouret” etc. Cartea de vizită a carierei sale rămâne fără îndoială personajul Vicăi Delcă din piesa „Dimineață pierdută” după Gabriela Adameșteanu.

De asemenea Tamara Buciuceanu a făcut o cariera impresionantă și în Televiziune.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Luchian

Sfântul Mucenic Luchian s-a nascut din parinti nobili, in cetatea Samosata (Siria). Rămas orfan la varsta de 12 ani, si-a daruit averea saracilor.

De tânăr se hranea doar cu paine si apa o data pe zi, iar uneori nu gusta nimic toata saptamana.

Datorita invataturii si sfinteniei sale a fost hirotonit preot in Antiohia.

A indreptat multe texte evreiești, pe care ereticii le strâmbaseră.

Sfantul Luchian s-a aflat pe lista celor pe care imparatul Maximian dorea sa-i omoare in vremea persecutiilor. In timp ce era adus spre a fi judecat, converteste  la crestinism 40 de soldati, persoane care vor primi moarte muceniceasca.

Sfantul Luchian a fost aruncat in temnita si supus unui regim de exterminare prin infometare.

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, au venit cativa crestini in temnita unde era prezent Sfantul Luchian cu paine si vin.

Cand acestia l-au intrebat unde anume sa puna painea si vinul pentru savarsirea Sfintei Liturghii, acesta le-a raspuns: ”Pe pieptul meu sa le puneti si va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu”. Si asa s-a savarsit dumnezeiasca Liturghie in temnita, pe pieptul sfantului. A doua zi de la acest minunat eveniment, a trecut la cele vesnice.

Amintim ca pe mormantul Sfântului Luchian, Sfanta Elena, mama Sfantului împarat Constantin cel Mare, a ridicat o biserică.

CITIȚI ȘI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/15/135625/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. Istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

15/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: