ALTERNATIVA LA UNIRE SAU CALEA SPRE NICĂIERI

Un mare geopolitician, am impresia că Samuel Huntington, spunea că o dată la 30-40 de ani, în lume se produc cutremure geopolitice majore, care reconfigurează regiuni întregi de pe glob și schimbă substanțial paradigmele politice.

Mai mult decât atât, acestea se soldează cu prăbușirea unor imperii, reîmpărțiri teritoriale, schimbarea hotarelor și apariția unor state noi pe harta lumii, constată  https://federiuc.net.

Harta României după Marea Unire

În Europa secolului 20, am avut trei astfel de seisme – 1914-1918 (Primul Război Mondial), 1939-1945 (Al Doilea Război Mondial), 1988-1991 (destrămarea Uniunii Sovietice).

Asupra României și actualului stat independent Republica Moldova, aceste conflagrații au avut efecte directe – la 27 martie 1918, Basarabia s-a unit cu România, iar la 1 decembrie, odată cu revenirea Transilvaniei la trupul țării, a fost constituit statul național unitar român.

În urma celui de-al doilea cutremur geopolitic, Basarabia a fost ruptă din nou din trupul României și încorporată în URSS, iar după cel de-al treilea a devenit stat „independent” și așa a rămas până în prezent.

Astăzi, dacă ținem cont de această ciclicitate, dar și de turbulențele majore, provocate, mai ales, de invadarea Ucrainei de către Rusia, putem afirma aproape cu certitudine că ne aflăm în mijlocul unui nou cutremur geopolitic.

Conform logicii enunțate mai sus, ar urma să fim din nou martori ai prăbușirii unor imperii, reîmpărțirilor teritoriale, schimbării hotarelor și/sau apariției unor state noi pe harta lumii. Și, desigur, la renunțarea unor vechi paradigme și la apariția unor noi dominante politico-ideologice.

„Independența” și „aderarea la UE” versus unirea cu România

Acum, referitor la afirmația din titlu. Vedem că, în cazul Basarabiei (Republica Moldova, cum se numește astăzi), în primele două faze (dacă facem abstracție de ceea ce s-a întâmplat cu acest teritoriu în secolul al 19-lea), existau doar două opțiuni – fie cu Rusia, fie cu România.

A treia s-a conturat abia spre sfârșitul secolului, când am asistat la prăbușirea Uniunii Sovietice. Atunci a apărut și opțiunea „independenței”, ca soluție „de compromis” între marile puteri.

Am accentuat intenționat ultima parte din enunț, pentru că am certitudinea că „independența definitivă” a reprezentat o soluție de alternativă, agreată de străini, în locul „independenței tranzitorii”, agreată de românii de pe cele două maluri ale Prutului.

Pentru că, inițial, „independența” Republicii Moldova nu reprezenta decât o etapă, o primă fază, premergătoare reunirii cu România.

Exact așa cum s-a întâmplat în 1917-1918 – întâi am devenit subiect de drept internațional, apoi am aplicat dreptul la autodeterminare.

De altfel, dacă citiți Declarația de Independență, veți vedea că ea vorbește cu text deschis despre intenția reunirii Republicii Moldova cu România, nicidecum despre independență permanentă.

Prin urmare, nu noi am vrut să fim „independenți”, alții au vrut acest lucru. Noi doar ne-am lăsat „convinși” sau am fost constrânși, mai exact.

„Ceea ce cereți voi e prea mult, dar noi vă propunem așa o variantă, acceptabilă pentru toți”, cam acesta a fost mesajul, cred eu. Nu doar din partea Rusiei, insist, deoarece ea era prea slăbită atunci, ca să poată impune o asemenea decizie finală (cu tot cu războiul ei din Transnistria).

Pentru că, dacă Occidentul ar fi fost de partea noastră, ar fi denunțat Pactul Ribbentrop-Molotov și în cazul nostru, nu doar în cazul balticilor, polonezilor și cine a mai fost acolo. Dar în cazul nostru pactul nu a fost denunțat, de facto, cel puțin.

Acum istoria se repetă – un nou cutremur geopolitic, respectiv, o nouă șansă pentru… reunire.

Și, din nou, apare de nicăieri o soluție de alternativă – statutul de „țară-candidat” pentru integrarea în UE, de această dată. Nu vi se asociază cu nimic? Credeți că e o mișcare clar antirusească?

Dar dacă e și asta o soluție de compromis, nu v-ați gândit? La fel ca și „independența permanentă” și care ar putea fi agreată de marile puteri, inclusiv Rusia?!

„Decât Unirea, mai bine așa”. Iar noi suntem, din nou, „convinși” sau constrânși să o acceptăm (?). Ah, da, guvernarea antirusească și proeuropeană de la Chișinău și… ce mai era acolo… Se poate să zâmbesc?

Nu știu cât de proeuropeană și cât de antirusească este guvernarea de la Chișinău, dar conștientizez destul de clar, mai ales ținând cont de context, cât de antiromânească este.

Și nu doar cea de la Chișinău, ci și cea de la București. Două inimi gemene, București și Chișinău… Inimi străine, nu românești, ca să nu reinterpretăm vorba poetului.

În loc de Post Scriptum

Chiar dacă ceea ce spun vine în contradicție flagrantă cu opinia euroentuziaștilor de pe ambele maluri ale Prutului, eu cred că atât Rusia, cât și Occidentul colectiv nu-și doresc în coaste o Românie mare, puternică, autosuficientă și, cel mai important, care să dea dovadă de caracter și capacitate de rezistență.

Or, unirea cu Republica Moldova ar reprezenta, pentru România, în mod special, nu doar recuperarea unor teritorii pierdute și corectarea unor nedreptăți istorice. Asta e o nimica toată pentru cei care privesc lucrurile global. Ar reprezenta, în primul rând, un energizant puternic, care ar stimula sentimentul de mândrie națională.

Având un moral ridicat, poporul român ar deveni mult mai sigur pe sine și mai combativ, ceea ce ar produce metamorfoze profunde la nivel psiho-social și ar duce, în definitiv, la o reevaluare totală a paradigmei social-politice, dar mai ales economice. De ce ar avea nevoie străinii de așa ceva, nu-i mai ok așa cum este?

De altfel, Ucraina se află cam tot pe aici, dar ea merită o analiză aparte.

Mari evenimente care au marcat politica Republicii Moldova

 

 

 30 evenimente care au marcat politica externă a Republicii Moldova

 

Pe data de 27 iunie, Republica Moldova va semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, eveniment care, în opinia unor analiști, este cel mai important după declararea independenței.

 

 

 

 

 

 

1). Declararea independenței Republicii Moldova fata de URSS.

Moldova și-a declarat independența pe data de 27 august 1991, iar aceasta a permis stabilirea relațiilor diplomatice cu alte țări, precum și a legăturilor de colaborare cu cele mai importante organisme internaționale.

 

 

2). Adoptarea Declaraţiei a ţărilor-membre ale CSI de la Alma-Ata

În 1991, la 21 decembrie are loc adoptarea Declaraţiei ţărilor-membre ale Comunităţii Statelor Independente din Alma-Ata, prin care se proclamă încetarea definitivă a existenţei URSS.

 

3). Republica Moldova devine membru al OSCE

În 1992, la 30 ianuarie, Republica Moldova devine membru al OSCE.

 

4). Republica Moldova devine membru al ONU

Acest eveniment important are loc în 1992, la 2 martie, zi care coincide cu declanșarea conflictului armat de pe Nistru.

 

5). Declarația șefilor de state din CSI din 20 martie 1992

La 20 martie 1992, la Kiev, are loc adoptarea, de către şefii statelor membre ale CSI, a Declaraţiei cu privire la situaţia în raioanele din stînga Nistrului a Republicii Moldova.

 

6). Moldova devine membru al BERD

Pe data de 5 mai 1992, Republica Moldova devine membru al Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

 

7). Semnarea Acordului cu privire la încetarea focului la Nistru

La 1 iulie1992, are loc semnarea Acordului cu privire la încetarea focului în zona conflictului de pe Nistru.

8). Semnarea Tratatului cu privire la principiile reglementării paşnice în Transnistria

La data de 21 iulie 1992, Preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur şi Preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elțin semnează Tratatul cu privire la principiile reglementării paşnice în Transnistria.

 

9). Moldova aderă la BM

La 28 iulie 1992, Republica Moldova aderă la structurile Băncii Mondiale.

 

10). Moldova devine membru al FMI

La 12 august 1992, Republica Moldova devine membru al Fondului Monetar Internaţional.

 

11). Obținerea statutului de invitat special al Consiliului Europei

În 1993, la data de 5 februarie, Republica Moldova obţine statutul de invitat special al Consiliului Europei.

 

12). Semnarea actului de aderare la CSI

La 26 aprilie 1993, Republica Moldova semnează Actul de intrare în componenţa Comunităţii Statelor Independente.

13). Antrenarea RM în programul NATO „Parteneriat pentru pace”

În 1994, la 16 martie, are loc antrenarea Republicii Moldova în Programul Blocului Nord-Atlantic (NATO) „Parteneriatul pentru pace”.

 

14). Ratificarea Acordului privind crearea CSI

La 8 aprilie 1994, Moldova ratifică Acordul privind crearea Comunităţii Statelor Independente.

 

15). RM este admisă în APCE

La 14 iulie 1995, Republica Moldova este admisă în Asambleea Parlamentară a Consiliului Europei.

 

16). Semnarea Memorandumului Primakov

La 8 mai 1997, la Odesa, are loc semnarea Memorandumului privind normalizarea relaţiilor dintre Moldova şi Transnistria, cunoscut ca și Memorandumul Primakov.

 

17). Ratificarea Protocolului de la Paris privind forţele armate în Europa

În 1997, la 15 mai, Republica Moldova ratifică Protocolul de la Paris privind forţele armate în Europa din 19 noiembrie 1990.

 

18). Ratificarea Cartei Europene de Autoadministrare Locală

La 16 iulie 1997, Republica Moldova ratifică Carta Europeană de Autoadministrare Locală.

 

19). Crearea GUUAM

În 1997, pe 11 octombrie, are loc crearea Uniunii statelor Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova (GUAM) temporar şi Uzbekistan (GUUAM).

 

20). Intrarea în vigoare a Acordul cu privire la parteneriat şi colaborare dintre RM și UE

La 1 iulie 1998, intră în vigoare Acordul cu privire la parteneriat şi colaborare între Uniunea Europeană şi Republica Moldova.

 

21). Ratificarea Cartei OCEMN

În 1999, la 22 aprilie, Parlamentul Republicii Moldova ratifică Carta Organizaţiei de Colaborare Economică a ţărilor din bazinul Mării Negre.

 

22). Decizia Summit-ului OSCE de la Istanbul

În 1999, la 22 noiembrie,Summit-ul OSCE la Istanbul obligă Rusia să evacueze, pînă la 1 ianuarie 2003, forţele sale militare şi armamentul din Transnistria.

 

23). Moldova devine membru al OMC

La 8 mai 2001, Republica Moldova devine membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

 

24). Moldova devine membru al PSESE

La 28 iunie 2001, Republica Moldova devine membru cu drepturi depline al Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est.

 

25). Semnarea Planului de acțiuni RM-UE

În februarie 2005, Republica Moldova a semnat, prima dintre statele CSI, la Bruxelles, Planul de Acţiuni UE-Moldova, recomandat pentru implementare în cadrul celei de-a VII-a reuniuni a Consiliului de Cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană.

26). Lansarea Parteneriatului Estic

Parteneriatul Estic este lansat oficial pe 7 mai 2009, în cadrul Summit-ului de la Praga și este adresat celor 16 vecini din sud și est ai UE. Ulterior, Moldova devine lider în acest parteneriat, ceea ce-i permite să se apropie mult de UE.

 

27). Lansarea negocierilor pe marginea Acordului de Asociere RM-UE

Negocierile pe marginea Acordului de Asociere RM-UE sînt lansate pe data de 12 ianuarie 2010 și finalizate în toamna anului 2013.

 

28). Lansarea negocierilor pe marginea liberalizării regimului de vize

Negocierile pe marginea liberalizării regimului de vize sînt lansate pe 15 iunie 2010 și finalizate în toamna anului 2013..

 

29). Summit-ul de la Vilnius

În cadrul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius, Moldova parafează Acordul de Asociere cu UE.

 

30). Liberalizarea regimului de vize cu UE

Liberalizarea regimului de vize cu UE intră în vigoare la datade28 aprilie 2014.

 

 

Sursa: voceabasarabiei.net