CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În actualele condiții critice, Republica Moldova nu poate supraviețui singură, fără sprijinul României

 

Fără România, statul R. Moldova e mai mult o ficțiune decât o realitate, iar existența sa e mai mult formală

Despre efectul consolidator, coeziv al „operației militare speciale” ruse asupra ucrainenilor a aflat toată lumea. Chiar dacă mai slab, un efect asemănător al războiului ruso-ucrainean poate fi observat și în Republica Moldova. Acesta se reflectă, în primul rând, în atitudinea cetățenilor față de protestele organizate de Ilan Șor pentru a destabiliza și răsturna guvernarea actuală.

În majoritatea lor, cetățenii refuză să iasă în stradă, înțelegând că astfel fac jocul Rusiei, care și-ar dori un stat-vasal în spatele Ucrainei.

Cu toate că au motive să fie nemulțumiți, cetățenii noștri se abțin de la manifestările de protest, conștienți de natura și miza lor geopolitică.

Până și o parte din cei care optează sincer, naiv, pentru „neutralitatea” Republicii Moldova ignoră apelurile lui Șor și ale fostului lor lider Igor Dodon, cărora li s-a alăturat recent și Plahotniuc, evitând să fie taxați ca trădători, ca instrumente ale revanșei ruse.

Cu tot ajutorul coloanei a cincea, plătind generos serviciile „protestatare”, Rusia abia reușește să scoată în stradă 5-7 mii de oameni și, supărată, răzbunătoare, închide tot mai mult robinetul la gaz și taie curentul electric.

Ceea ce, la rândul său, provoacă în Republica Moldova alte efecte, similare celor de după închiderea pieței ruse pentru vinurile, fructele și legumele moldovenești, efecte pe care Moscova irațională, prinsă într-un vârtej al smintelii imperiale, le ignoră, mizând totul pe cartea războiului.

Pusă în situația să caute surse alternative de gaze și energie electrică în prag de iarnă, la prețuri corespunzătoare puterii de cumpărare a cetățenilor, guvernarea începe în sfârșit să realizeze starea adevărată a Republicii Moldova, cât de reală e „statalitatea” ei și cât de „independente” au fost guvernările precedente, dacă în peste 30 de ani nu s-a reușit construcția măcar a unei linii electrice de tensiune înaltă care să unească ambele maluri ale Prutului,constată jurnalistul Nicolae Negru, în Ziarul Național.

Dar mai cu seamă vine înțelegerea că Republica Moldova nu poate supraviețui în actualele condiții critice fără România, că are nevoie „organică” de ajutorul și sprijinul României, nu numai din punct de vedere energetic, economic și comercial (ca piață de desfacere), dar și al securității sale. Fără România, statul Republica Moldova e mai mult o ficțiune, mai mult un „proiect”, decât o realitate, existența sa e mai mult formală, bazată pe un fundament ipotetic, pe un teren mișcător, pe ceea ce se așteaptă să fie, nu pe ceea ce este cu certitudine.

E un stat eșuat sau nerealizat, dar nu din cauza că instituțiile sale au fost (și poate mai sunt) capturate de oligarhi, ci pentru că nu e capabil să se țină pe picioare de sine stătător. Și nu se știe când va fi capabil, dacă va fi. Creșterea sentimentelor unioniste e una din consecințele acestui fapt.

Pe de cealaltă parte, trebuie să recunoaștem că Bucureștiul oficial este receptiv la nevoile existențiale ale statului moldav „suveran și independent”, că orice s-ar spune despre planurile, gândurile și năzuințele sale „intime”, răspunsul autorităților române este corect, civilizat, realist, pragmatic și, sperăm, strategic, vizionar, ele nu pun alte condiții decât cele pe care le pune UE. Și, principalul, nu au transformat, relația cu Republica Moldova, deși există această tentație, într-un câmp de bătaie electorală. Că unele partide încep să se adreseze electoratului basarabean e altceva.

„Astăzi, în aceste timpuri extrem de grele pentru toți, Republica Moldova și România nu doar își dau mâna, ci își croiesc împreună soarta, ca parte a lumii libere”, a apreciat Maia Sandu în discursul adresat „cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului”, vorbind în cadrul conferinței internaționale „Femeile parlamentare din România și promovarea egalității de gen ca angajament național”, organizată de Parlamentul României la începutul acestei săptămâni și căreia guvernarea PAS i-a acordat, în aparență, o importanță exagerată, delegând-o nu numai pe șefa statului, ci și pe președintele Parlamentului, Igor Grosu. Conferința a fost mai curând un pretext de a merge la București.

Deși tema era alta, Maia Sandu a mulțumit pentru „interesul deosebit” cu care autoritățile de la București răspund „rugăminților și nevoilor cetățenilor din Republica Moldova”.

„Vă mulțumesc pentru cât de aproape ne sunteți și vă rog să ne rămâneți aproape”, a spus președinta R.Moldova.

Ea ar putea părea, pentru prima dată, luată de un val sentimental, dacă nu am ști cât de critică este situația prin care trece Republica Moldova azi, ce eforturi enorme trebuie să depună pentru a nu cădea în prăpastie. Și când își exprimă dorința „să muncim (împreună) pentru ca cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului să trăiască în pace și în bunăstare într-o casă comună europeană” (…), iar „Prutul să nu ne despartă, ci să unească – drumuri, afaceri, teatre, cinematografie, școli, inovații, valori, oameni”, vrei să crezi că Maia Sandu e sinceră, că nu sunt cuvinte ocazionale și că nu spune totul.

Da, s-au mai rostit cuvinte asemănătoare și până la ea, unii îi vor reproșa că a spus prea puțin sau că a spus prea mult, dar trebuie să recunoaștem că Maia Sandu e prima care le spune, știind că s-ar putea curând să i se ceară să le probeze.

Publicitate

06/11/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Insecuritatea regională, agravată de politica externă militaristă rusă, a schimbat planurile imediate ale R.Moldova legate de Unirea cu România

 


Site-ul https://www.ipn.md/ro, constată într-o analiză semnată de columnistul Dionis Cenușa, că agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a R.Moldova, iar acest lucru alimentează motivația unei părți a populației acestei țări de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie…

Într-adevăr, insecuritatea regională, agravată de politica externă militaristă rusă, a schimbat planurile europene imediate ale R.Moldova.

Inițial, accentul era pus pe accelerarea procesului de implementare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană (UE) și stabilirea unei Agende de Asociere ambițioase până în 2027.

Aplicația de aderare la UE depusă de Ucraina (28 februarie) și mișcarea similară anunțată de Georgia (pe 1-2 martie) a lăsat Chișinăul fără altă alternativă, decât cea de a se alătura valului de demersuri pro-UE în rândul țărilor asociate din Parteneriatul Estic.

Totodată, șirul de crize pe care le traversează Moldova face ca atenția publicului să se îndrepte spre soluții alternative. Deși acestea sunt în detrimentul statalității sau integrității teritoriale moldovenești, alternativele spre care este țintită privirea opiniei publice nu contravin dezideratului european.

Pe de o parte, se menține la nivel relativ înalt interesul cetățenilor pentru proiectul de reunificare cu România, acceptabil fie din punct de vedere ideatic sau utilitarist drept perspectivă pentru atingerea unei senzații de normalitate.

Acest lucru vine în contrast cu incertitudinea legată de capacitatea Moldovei de a preveni și soluționa eficient situațiile de criză.

Pe de altă parte, se atestă o explozie în sprijinul public pentru separarea Moldovei de regiunea transnistreană.

Această tendință se poate explica prin faptul că o parte din populația țării crede că recunoașterea independenței regiunii separatiste va accelera automat parcursul european al țării.

În realitate, nu există nicio cauzalitate între separatismul transnistrean și, respectiv, drumul în direcția UE, care a fost în pană din cauza eșecurilor regimurilor politice, luate în captivitate de cercuri oligarhice.

Unirea cu România versus separarea de Transnistria

Aspirațiile unioniste ale moldovenilor sunt prezente la cel puțin o treime din populația aflată în țară. Circa 700 mii de moldoveni au cetățenie română, dar o bună parte dintre aceștia locuiesc în statele UE.

Pentru a înțelege despre ce proporție din populație este vorba trebuie să luăm ca cifră de referință recensământul din 2004 (înainte de aderarea României la UE), când numărul cetățenilor aflați în Moldova ajungea la 3.3 milioane.

Așadar, din această cifră aproape 21% din cetățeni au intrat în posesia documentelor de identitate românești.

Acesta este procentul aproximativ al celor care au plecat în străinătate, lucru soldat cu reducerea demografiei moldovenești până la 2.6 milioane de persoane.

Sondajele recente arată că circa 35% sau 910 mii de persoane din populația rămasă în Moldova ar vota la un referendum pentru reunificarea cu România.

Această cifră este practic la fel de ridicată ca și segmentul de populație care susține separarea Moldovei de regiunea transnistreană, care s-a ridicat până la 31% în martie 2022.

Ascensiunea graduală a unionismului se explică prin avantajele atribuite de public apartenenței la statul românesc, care face parte din UE și are mai multe resurse pentru a fi autosuficient comparativ cu Moldova, care depinde tot mai des de asistența externă.

Raționamentele legate de opinia favorabilă a moldovenilor față de independența regiunii transnistrene se pare că este alimentată de agresiunea militară rusească împotriva Ucrainei.

În contextul staționării ilegale a forțelor ruse, precum și a ieșirii Rusiei din Consiliul Europei și, respectiv, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, regiunea transnistreană se convertește într-o “necunoscută” și mai periculoasă pentru securitatea națională a Moldovei.

Deși elitele politice (Obnovlenie) și economice (rețeaua oligarhică Sheriff) din regiune s-au abținut de la atacuri împotriva Ucrainei din motive de interdependență economică și riscuri de răspuns militar ucrainean, regimul separatist este subordonat intereselor geopolitice ale Rusiei.

În mod practic, regiunea poate fi folosită oricând în calitate de platformă de unde Rusia poate ataca, dacă acest lucru îi servește intereselor strategice.

În pofida guvernării pro-reformă și pro-UE, datele sondajelor indică că moldovenii par să fie tot mai determinați să renunțe fie la independența Moldovei, fie la integritatea sa teritorială.

Deocamdată, aceste proporții sunt mai mici decât procentul dispus să transfere o parte din suveranitatea țării în favoarea UE sau a Uniunii Euroasiatice (Vezi Tabelul de mai jos).

Dacă Moldova reușește să se apropie de UE, obținând statutul de țară candidat, atunci s-ar putea diminua suportul pentru unirea cu România, privită parțial ca un substitut al statutului de membru UE.

Accelerarea procesului de europenizare al țării ar putea avea un efect accelerator în privința recunoașterii independenței regiunii transnistrene, mai ales dacă Rusia își consolidează ocupația în Ucraina sau, și mai rău, și-o extinde inclusiv asupra Odesei până la regiunea transnistreană.

Tabel. Opțiunile opiniei publice în privința suveranității și integrității teritoriale a Moldovei

SondajeOpțiuni%
IMAS(Feb. 2022)Aderarea la UE52
Aderarea la Uniunea Euroasiatică48
Unirea cu România35
IData(Mar. 2022)Recunoașterea independenței regiunii transnistrene31.3

Sursa: Compilația autorului cu referință la IMAS și IData.

În loc de concluzii…

„Chestionarul” poate deveni un catalizator util pentru a pune bazele unei platforme naționale, care ar reuni instituțiile și actorii relevanți pentru pregătirea Moldovei pentru aderarea la UE, cu un calendar realist pentru atingerea obiectivelor premărgătoare. În niciun caz, guvernarea nu trebuie să monopolizeze agenda europeană, ci trebuie să mobilizeze toată societatea în jurul acestui obiectiv complex și dificil de atins.

Doar cu un singur partid politic și cu o fracțiune din societate fezabilitatea perspectivei europene este improbabilă, chiar dacă din raționamente geopolitice UE va acorda Moldovei statutul de țară candidat până la finele acestui an, în anul 2023 sau până la finele mandatului guvernării PAS în 2025.

Mai mult ca atât, completarea reușită a chestionarului și, respectiv, obținerea statutului de țară candidat poate consolida percepția pozitivă a moldovenilor privind independența țării, slăbind tendințele unioniste.

Cu toate acestea, materializarea perspectivei europene nu va avea același efect asupra poziției moldovenilor față de separarea Moldovei de regiunea transnistreană.

Agresiunea militară împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unei părți de moldoveni de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie.

08/10/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

În mai puțin de un an, s-au realizat progrese uriașe în ceea ce privește apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană

preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, împreună cu preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen

Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, împreună cu preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. 

Uriașii pași spre integrarea europeană a Republicii Moldova

În ultima perioadă, relațiile dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova au devenit din ce în ce mai strânse, constată publicația https://spotmedia.ro.

De la pachete de asistență, la implementarea reformelor și întâlniri din ce în ce mai dese între liderii europeni și liderii de la Chișinău, toate aceste lucruri indică faptul că Republica Moldova are un viitor european.

Să nu uităm că Republica Moldova este prima țară din afara Uniunii Europene căreia Comisia Europeană i-a oferit un pachet foarte ambițios de asistență economică, în valoare de 600 de milioane de euroexact la fel ca pachetul de asistență economică oferit statelor membre UE pentru redresarea după pandemia de Covid-19.

În mai puțin de un an, s-au realizat progrese uriașe în ceea ce privește apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană. În contextul acesta și în urma invaziei Rusiei în Ucraina, Republica Moldova a hotărât să depună cererea de aderare la Uniunea EuropeanăRăspunsul nostru trebuie să fie: „da, haideți să ne apucăm de treabă”.

Republica Moldova – esențială pentru siguranța Uniunii Europene

Republica Moldova este la fel de importantă pentru securitatea Uniunii Europene cum este și Ucraina. Nu putem trăi în siguranță în interiorul granițelor celor 27 de state membre, dacă nu avem în vecinătatea noastră imediată țări care sunt sigure, stabile și prospere. Am transmis acest lucru în Parlamentul European de foarte multe ori în ultimii ani.

În ultimele săptămâni, odată cu invazia Federației Ruse în Ucraina, acest lucru a devenit evident pentru toată lumea. Uniunea Europeană începe să înțeleagă mai bine importanța Republicii Moldova pentru siguranța noastră.

Din fericire, există în Republica Moldova în momentul de față o președintă pro-europeană, un guvern pro-european rezultat din alegeri libere, democratice și un parlament cu o majoritate pro-europeană, transparentă, care a început să implementeze reformele așteptate de oameni.

Republica Moldova a demonstrat în ultimul an că vrea și poate să implementeze reformele agreate cu Uniunea Europeană și că își dorește integrarea europeană. Autoritățile de la Chișinău și-au demonstrat angajamentul față de reforme, în ciuda faptului că s-au confruntat în ultimul an cu multe provocări externe, cum ar fi dezinformarea, amenințarea întreruperii furnizării de gaze, iar acum cu un război la graniță și o criză a refugiaților.

Autoritățile de la Chișinău au adoptat inițiative legislative majore în lunile trecute. S-au înregistrat progrese privind reformele, în special în domeniul justiției și întăririi statului de drept, precum Legea privind procuratura care permite evaluarea performanțelor procurorului general, proiectele de lege ce privesc modificarea Constituției sau modificările la legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

În plus, încă de la începutul invaziei ruse din Ucraina, am văzut cu toții că Republica Moldova a dovedit că acționează în baza valorilor și principiilor europene. Atât autoritățile de la Chișinău, cât și cetățenii Republicii Moldova au acționat în spirit european: au deschis granițele pentru refugiații din Ucraina care au nevoie de ajutor, le-au oferit apă, hrană, adăpost.

Sprijin pentru Republica Moldova și cetățeni în contextul invaziei ruse din Ucraina

Republica Moldova este țara europeană care a primit cei mai mulți refugiați pe cap de locuitor. Aproape 400.000 de refugiați la o populație de aproape 3 milioane de locuitori, mai mult decât orice stat membru al Uniunii Europene. Autoritățile din Moldova au trebuit să proceseze datele tuturor acestor oameni, au trebuit să le ofere hrană, apă și adăpost.

Săptămâna trecută, când am fost în vizită oficială în Republica Moldova, m-am deplasat la punctul de trecere a frontierei de la Palanca și am văzut foarte clar cât de bine s-au organizat autoritățile de la Chișinău.

Mulți dintre cei care au trecut granița din Ucraina în Republica Moldova au plecat deja spre alte țări membre ale Uniunii Europene, dar există în continuare în țară mai mult de 90.000 de refugiați. 75% dintre aceștia sunt găzduiți de simplii cetățeni, oameni care și-au deschis casele și le-au oferit tot ce au putut celor care au fugit din calea războiului.

Toate aceste eforturi pentru gestionarea crizei refugiaților vin cu foarte multe costuri pentru autorități. Sunt costuri care apasă și mai mult pe economia Republicii Moldova, care se confrunta deja dinainte cu două crize majore: criza creșterii prețurilor la energie și criza economică generată de pandemia de Covid-19.

O presiune mai mare pe economia Republicii Moldova înseamnă o presiune mai mare asupra cetățenilor moldoveni. În Republica Moldova oamenii sunt afectați la fel ca noi, în țările membre ale Uniunii Europene, de creșterea prețului la combustibil, gaz și electricitate. În plus, inflația din Republica Moldova a crescut la peste 16%, în condițiile în care Moldova este o țară în care oamenii au o putere de cumpărare mult mai mică decât în țările din UE.

Republica Moldova avea nevoie de asistență macrofinanciară din partea UE încă dinainte de declanșarea războiului din Ucraina și de criza refugiaților ucraineni. Acum are nevoie de și mai mult sprijin, iar noi trebuie să-l oferim.

Am adoptat deja în Parlamentul European asistență macrofinanciară pentru Republica Moldova de 150 de milioane de euro. Prima tranșă din această asistență va ajunge în cel mai scurt timp la Chișinău pentru a fi folosită acolo unde este cea mai mare nevoie.

În plus, Comisia Europeană a anunțat chiar ieri un sprijin bugetar în valoare de 53 de milioane de euro pentru Republica Moldova.

Acest sprijin vine în completarea asistenței de urgență deja acordate de UE Moldovei, care include cele 150 de milioane mai sus menționate, 8 milioane de euro ajutor umanitar pentru a furniza sprijin de urgență refugiaților, 15 milioane de euro pentru a sprijini atât prelucrarea cererilor pentru refugiați, cât și tranzitul și repatrierea în condiții de siguranță ale cetățenilor țărilor terțe, în strânsă colaborare cu Organizația Internațională pentru Migrație și 15 milioane de euro pentru a sprijini misiunea de asistență la frontieră a UE (EUBAM).

Pe lângă aceste măsuri de sprijin, și alte state au venit în ajutorul Republicii Moldova.

La conferința donatorilor organizată marți la Berlin, 30 de țări au anunțat o alocare totală pentru Republica Moldova de 695 de milioane de euro, sub formă de sprijin bugetar, împrumuturi și alte forme de asistență financiară.

Toate acestea sunt vești foarte bune.

Republica Moldova are nevoie în momentul de față de fonduri nerambursabile, de suport bugetar, pentru a ajuta economia să se redreseze astfel încât cetățenii moldoveni să nu aibă și mai mult de suferit de pe urma acestei crize. Totodată, este nevoie de sprijin și pentru a ajuta categoriile vulnerabile ale populației și pentru a sprijini financiar cetățenii moldoveni care primesc refugiați ucraineni.

Cererea de aderare – care sunt următorii pași

În contextul relațiilor din ce în ce mai strânse cu Uniunea Europeană, dar și al invaziei Rusiei în Ucraina, Republica Moldova a hotărât să depună cererea de aderare la UE.

Răspunsul nostru, al Uniunii Europene, la această cerere trebuie să fie „da, sunteți bineveniți, haideți să ne apucăm de treabă”. Este clar că Republica Moldova își dorește integrarea europeană, că se reformează și urmărește îndeplinirea standardelor europene.

Pentru aderarea la Uniunea Europeană sunt, evident, mulți pași de făcut. Atât din partea Republicii Moldova, cât și din partea Uniunii Europene, dar trebuie să ne apucăm de treabă acum.

Aderarea nu se va produce imediat, dar chiar și până la momentul la care aderarea va fi finalizată politic și instituțional, trebuie să facem pași concreți.

De aceea, eu susțin includerea Republicii Moldova în Piața Unică Europeană. Asta ar însemna, în primul rând, dezvoltarea economiei Republicii Moldova, mai multe exporturi spre Uniunea Europeană, mai multe investiții în Republica Moldova, mai multe locuri de muncă pentru cetățenii moldoveni. Practic, Republica Moldova ar reuși prin propriile forțe, mai rapid, să se dezvolte economic.

În al doilea rând, acest lucru ar presupune ca mari părți din aquis-ul comunitar, legislația europeană, să fie transpuse deja în Republica Moldova, ceea ce ar face procesul de aderare mult mai ușor.

De asemenea, ar însemna că standardele de protecția mediului și standardele de calitate europene s-ar aplica și în Republica Moldova, ceea ce ar duce imediat la creșterea calității vieții cetățenilor moldoveni.

Nu în ultimul rând, aderarea la piața internă ar oferi cetățenilor din Republica Moldova libertatea de a munci, de a studia și de a se stabili oriunde în Uniunea Europeană, mult mai ușor decât o pot face până acum.  

Așadar, de îndată ce ne apucăm de acest proces de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, vom aduce beneficii concrete pentru oameni.

24/04/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: