CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CHEIA INSTAURĂRII VIITOAREI DICTATURI A ANORMALITĂȚII LA NIVEL PLANETAR

Raportul Matic a fost adoptat de Parlamentul European, educația sexuală  contraceptivă, avorturile, sodomia, transgenderismul devenind normative în  Uniunea Europeană. Cine sunt eurodeputații români care au votat PENTRU |  ActiveNews

Dictatura anormalității

Recent, parlamentarii europeni au hotărât că un bărbat poate naște copiii și au votat un raport în acest sens (Raportul Matic).

Nu e obligatoriu, e doar un act politic, însă a strecurat în conștiința opiniei publice ideea insidioasă că și bărbații pot rămâne însărcinați și pot face copiii,scrie Mihai RAPCEA în justitiarul.ro.

Nu contează faptul că nu a existat încă nici un caz în istoria umanității sau a biologiei mamiferelor în care un mascul să nască pui vii, iar demersul este similar unui semnal de alarmă la adresa protejării inorogilor în fața atacurilor dragonilor.

S-a cerut (de către cine !?), s-a votat !

Transgender woman Kataluna Enriquez wins Miss Nevada USA pageant | Las  Vegas Review-Journal

În urmă cu două zile, un transgender (un fost bărbat care și-a schimbat prin chirurgie plastică și tratamente hormonale sexul, devenind femeie) a “câștigat” concursul de frumusețe “Miss Nevada” din SUA.

Nu contează faptul că respectivul individ nu corespunde definiției biologice a femeii (factorul principal fiind acela că nu are aparatul reproducător al femeii). Dacă el vrea să se considere “femeie”, a devenit incorect politic să te pui în calea fericirii lui, considerându-l bărbat.

Transgender athlete Laurel Hubbard named sportswoman of the year by  university after making Olympic history - Irish Mirror Online

Laurel Hubbard (43 de ani, fostă Gavin Hubbard) este primul sportiv transgender care va concura la Jocurile Olimpice, după ce Federația de Haltere din Noua Zeelandă l-a înscris oficial pe lista de participanți la probele feminine.

Selectarea lui Laurel Hubbard a fost posibilă după ce Federația Internațională de Haltere a schimbat criteriile de calificare pentru Olimpiada de la Tokyo și a permis astfel participarea sportivilor transgender.

Hubbard nu a câștigat nici un titlu semnificativ cât timp a concurat în concursurile masculine de haltere.

Începând cu vârsta de 35 de ani, când s-a declarat femeie și a început să concureze în competițiile feminine, a câștigat medalia de argint la Campionatele Mondiale din 2017 și medalia de aur la Jocurile Pacificului în 2019.

Belgiana Anna Vanbellinghen, principala favorită în competiția olimpică de la Tokyo la categoria la care va concura și Hubbard (87 kg), a numit selectarea sa drept ”o glumă proastă” și a criticat mișcarea pentru lipsa de fairplay la adresa celorlalte competitoare.

Se preconizează deja introducerea categoriei transgender, alături de masculin și feminin, la competițiile deja existente – însă inițiativa se lovește de opoziția mișcărilor gay, care critică acest demers.

Dacă un bărbat se declară femeie, de ce nu i-am recunoaște până la capăt acest statut , char dacă el are morfologia și musculatura unui bărbat !?

Exemplele de acest gen pot continua, căci sunt din ce în ce mai multe, în special în lumea sportului, iar reacțiile nu întârzie să apară.

Mișcarea feministă, care până mai ieri clama egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, vârful de lance al revendicărilor fiind dreptul la avort (sub sloganul “fac ce vreau cu corpul meu”) s-a trezit atacată de invazia de transgenderi care doresc să intre în istorie, să devină relevanți ca femei, în domenii în care erau anonimi ca bărbați.

În momentul de față, feministele au început să reacționeze la adresa acaparării de către transgenderi a unor zone destinate femeilor, cu consecința unor rupturi ideologice în cadrul frontului pentru libertățile sexuale.

Pentru noi, cei majoritari, genul acesta de știri ne provoacă cel mult amuzament și o ridicare indiferentă din umeri, deoarece nu vedem nici o miză în aceste încercări (aparent ratate), de modificare a legilor firii însă femeilor (competitoare la concursuri de frumusețe sau sportive) care își văd răpită munca de o viață și dreptul la podium, nu prea le mai arde de zâmbete îngăduitoare.

Pentru cei care susțin din umbră aceste aberații însă, ele sunt foarte importante, deoarece acum se scrie istoria transgenderismului: primul transsexual care a câștigat eurovizionul, primul transsexual care a câștigat un concurs de miss, primul transsexual care a câștigat o competiție atletică feminină.

Primul transsexual care a câștigat dreptul la concediu maternal. Primul bărbat care a câștigat dreptul de a folosi toaleta femeilor.

Toate aceste date, nume și evenimente sunt adunate cu grijă și glorificate în viitoarele manuale de educație sexuală, ce sunt destinate schimbării mentalității privind ideologia de gen, a copiilor noștri.

Ele vor fi prezentate ca fiind egale în importanță cu primul transplant renal sau hepatic, sau cu descoperirea insulinei.

Copii noștri vor trebui să învețe, să memoreze aceste date și nume “importante”, vor primi note și le va fi testat și reeducat simțul realității și normalității (redenumit “homofobie”).

Viitorul “aparține” – în viziunea scelerată a mondialiștilor, indivizilor “neutri” (nici bărbați, nici femei).

Deja se promovează cântăreți, modele și haine unisex, personaje, păpuși pentru copiii cu o identitate sexuală cât mai vagă (androgină).

Pentru copiii, pentru viitor, au fost inventate genuri noi, ce nu există în natură (cisgen, non-binar, transgen) și orientări sexuale noi (asexuali, bisexuali, homosexuali, bi-curioși, demisexuali, non-heterosexuali, pansexuali, polisexuali, queer).

Vor trebui să învețe definiția fiecărui gen și orientare, vor da examen din ele, iar probabil până în 2050 vor trebui să învețe despre câte tipuri de inorogi și curcubee specifice mișcării LGTBQIA există și care sunt diferențele între ele, câte sub-categorii de gay există și prin ce se identifică.

Copii învață la școală în America, despre cultura bear și simbolurile gay friendly din zonele în care pot fi găsiți respectivii.

Ne dăm seama că treaba devine serioasă, când un președinte european, Emmanuel Macron ajunge să susțină ideea unei „bătălii culturale” cu statele-membre al Uniunii Europene din est, precum Ungaria sau Polonia, care adoptă legislație anti-LGBT sau anti-minorități.

Trebuie să încercăm să aflăm cum pot ajunge unele ţări în această situaţie. Trebuie să ducem o bătălie culturală, o bătălie a civilizaţiilor”, a spus Macron la Bruxelles la conferinţa de presă de spătămâna trecută, după terminarea unui summit european unde au avut loc discuţii aprinse pe tema noii legi din Ungaria împotriva promovării homosexualităţii în rândul minorilor.

În spatele tuturor acestor inițiative și luări de poziție a politicienilor există un puternic lobby, ce sprijină deja o industrie a culturii sexuale de gen.

În SUA, grupuri de presiune (ONG-uri) finanțate generos de mișcarea neo-marxistă evreiască, au determinat deja la Hollywood introducerea scenelor și personajelor gay sau transgender în filme, seriale și desene animate, ținta predilectă fiind copiii.

În premieră, personajul mitologiei nordice Loki, portretizat de Marvel în seria de filme Thor, devine primul personaj bisexual din filmele destinate copiilor ! 

Hungary LGBTQ Protests: Inside Orban's Standoff With the EU - Bloomberg

Credeți că paradele anuale, săptămânile (devenite luni !) ale “diversității” sunt organizate gratuit, de către voluntari inimoși ?!

Toți activiștii gay sunt bine finanțați și sponsorizați pentru activitatea lor, unii chiar trăiesc foarte bine doar din asta !

A devenit profitabil să devii gay, transgender sau susținător al mișcării LGTBQIA și mulți fripturiști din artă, cultură, muzică sau politică s-au prins de treaba asta și au devenit peste noapte susținători ai noii ideologii de gen.De ce este importantă pentru mondialiști denaturarea normalității identității de gen ?

lgbtq | Citeste totul despre lgbtq pe CanCan.ro

Deoarece conștiința propriei identități pornește de la conceptul fundamental de bărbat sau femeie.

Șubrezirea individului și a societății – prin alterarea conștiinței propriei identități este cheia viitoarei dictaturi planetare.

Dacă îi lăsăm să distrugă identitatea naturală a copiilor noștri, bătălia lor împotriva Umanității este ca și câștigată.

21/01/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Scurtă incursiune în istoria a două „revoluții”: cea bolșevică și cea sexuală 

 

Cum poți legaliza ceva care nu există în realitate? Scurtă incursiune în istoria a două revoluții: cea bolșevică și cea sexuală

Ultima dată când m-am uitat în dicționar, căsătoria era definită ca „uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie, pentru întemeierea unei familii”. De aceea, nu pot fi nici pentru, nici împotriva „căsătoriei” între persoane de același sex. Nu poți fi pentru sau împotriva a ceva ce nu există.

Legiferând așa-zisa „căsătorie” între persoane de același sex, statele vest-europene si americane, acaparate de ideologii de serviciu, aspiră să redefinească realitatea printr-o manipulare lingvistică.

Se dă un nou sens unui vechi cuvânt.Să nu uităm că totalitarismele au stăpânit cel mai bine această a artă a manipulării limbajului pentru a impune o nouă realitate. În special comunismul, rudă bună cu neomarxismul, mișcarea politică și socială care a impus revoluția sexuală în Occident.

Scurtă incursiune în istoria a două revoluțiiAlexandra Kollontai, numită Comisar al Poporului imediat după lovitura de stat bolșevică din 1917, credea că revoluția socialistă va reuși în mod definitiv numai printr-o schimbare radicală a atitudinii față de sexualitate.

Ea propovăduia iubirea liberă ca mijloc de eliberare și vedea familia naturală ca pe o structură opresivă. Îndemna oamenii să se dezbare de viziunea tradițională asupra familiei și să își privească propriii copii ca pe bunuri ale întregii societăți, militând astfel pentru instituționalizarea obligatorie a tuturor copiilor din societate.

Vederile ei radicale au fost temperate de Lenin, care s-a opus continuării revoluției din Rusia pe această linie, probabil pentru că a simțit potențialul exploziv pe care l-ar fi avut la nivelul societății.

În schimb, surpriză: în anii 1920, se înființează în Germania Școala de la Frankfurt, despre care se spune că a fost o inițiativă a serviciului secret sovietic NKVD, pentru a submina civilizația occidentală. Practic, așa cum Germania l-a exportat pe Lenin în Rusia înainte de Revoluția Bolșevică, și Lenin s-a gândit ulterior să-i facă un „cadou” în schimb Germaniei. Și i-a dat Școala de la Frankfurt.

Adepții acesteia propovăduiau exact ideile lui Kollontai, afirmând că familia tradițională este cea mai opresivă structură socială, deoarece sufocă pulsiunile sexuale, considerate eliberatoare pentru individ [1].

După al Doilea Război Mondial, Școala de la Frankfurt s-a mutat în mediul universitar american, unde a impus ca lege ideologia revoluției sexuale.

Prima defilare publică a homosexualilor – 1918, Rusia Sovietică.

Iată ce spune Pavel Preanikov:

… sunt emise decretele lui Lenin (la 19 decembrie 1917) „Cu privire la abolirea căsătoriei” și „Cu privire la abolirea pedepsei pentru homosexualitate” (acesta din urmă era parte a decretului „Cu privire la căsătoria civilă, copii și despre modificarea actelor de stare civilă”).

In mod special, ambele decrete confereau femeii „autodeterminarea materială, precum și sexuală” și au introdus „dreptul femeilor la libera alegere a numelui și a locului de reședință”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuală” (al doilea nume „uniunea prin căsătorie”), era posibil să se încheie rapid și să se desfăcea la fel de ușor.

… la Petrograd (Sank-Petersburg), la 19 decembrie 1918, a defilat o paradă a lesbienelor, care au aniversat un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”.

Troțki nota, in memoriile sale, că Lenin a afirmat cu bucurie la auzul acestei vești: „Țineți-o tot așa, tovarăși!”.

La acea paradă, se purtau pancarte de tipul: „Jos cu rușinea”. Acest apel, în cele din urma, a fost preluat și utilizat pe scară largă in iunie 1918, atunci când mai multe sute de reprezentanți ai ambelor sexe au mărșăluit prin centrul Petrogradului complet goi.

…, în guvernul provinciei Reazani, in 1918, s-a emis un decret „Cu privire la naționalizarea femeilor”, iar în Tambov, in 1919 – „Cu privire la distribuția femeilor”. In Vologda, sunt puse în practica, astfel de dispoziții: „Fiecare membră a komsomolului, studentă la cursurile de calificare sau orice alta studentă, care  primește o ofertă de a intra în relații sexuale, de la un komsomolist sau student la cursurile de calificare, ar trebui să o ducă la îndeplinire. In caz contrar, ea nu merita titlul de studenta proletară”.

Şi iată cum îi descrie un militant al revoluţiei sexuale, lui Constantin Constante, tatăl Lenei Constante, aflat în călătorie prin Rusia sovietică, „socializarea femeii între 20 şi 36 de ani” (fragment din memoriile acestuia):

„Se va crea – mi-a spus el – pe langă fiecare soviet câte un comisariat al dragostei publice. Fiecare cetățean sovietic va avea dreptul la un bon de dragoste pe zi.

Cu acest bon el se va prezenta femeii socializate care va fi obligată să i se pună la dispoziție , fără vreo opunere și fără plată, în schimbul bonului eliberat de comisariat. Ea este liberă in aceea zi de a accepta sau refuza pe al doilea candidat la însurătoarea de-o clipă…

Copiii născuți din aceste împreunări vor aparține Statului Sovietic care-i va crește și-i va îngriji până la vârsta când urmează să fie repartizați școlilor sovietice, sau atelierelor, după aptitudini… Acești copii – continuă interlocutorul meu –, neavând nici o afecțiune de familie, vor fi cei mai sinceri sprijinitori ai familiei sovietice care este Statul Sovietic.

Un fenomen obișnuit, în acel moment, erau comunele komsomoliste. Pe bază de voluntariat, într-o asemenea „familie” locuiau, de obicei, 10-12 persoane de ambele sexe.

La fel ca și in „familia suedeza” de astăzi, într-un astfel de colectiv, există o gospodărie comună și viață sexuală comună. … Treptat, comunele sexuale s-au răspândit în toate marile orașe ale țării.

S-a ajuns chiar până acolo încât, de exemplu, la comuna din cadrul Bibliotecii de Stat din Moscova, comunarzii nu doar că împărțeau aceeași haină și aceiaşi pantofi, dar și aceeași lenjerie intimă.

Un model în acest sens era considerată comuna de muncă a Direcției Politice de Stat pentru copiii fără adăpost în Bolșevo, înființată în 1924, din ordinul personal al lui Dzerjinski. In ea au existat aproximativ o mie de tineri infractori de la 12 la 18 ani, dintre care aproximativ 300 erau fete.

Educatorii comunei salutau „experiențele sexuale comune”, fetele și băieții locuiau in barăci comune. … De altfel, o astfel de practica a existat in toate casele de copii și chiar in taberele de pionieri.”

Aceasta este ideologia care încearcă să impună ca normă la nivel social comportamentul homosexual, după ce a reușit același lucru cu amorul liber și consecința lui directă, avortul la cerere – devenit deja o practică obișnuită.

Așadar, să nu uităm că Revoluția Sexuală este fiica directă a Revoluției Bolșevice. Aceeași matrice marxistă și aceeași tendință totalitară le caracterizează.

Dacă familia tradițională era opresivă, „familia” LGBT va fi eliberatoare?

În acest context, o nouă întrebare se pune: de ce descendenți ideologici direcți ai Revoluției Sexuale  fac atâta caz de „căsătorie” și de „dreptul de a avea o familie”?

Că doar până de curând, susțineau că familia este o structură opresivă și totalitară, care spală individul pe creier și nu îi permite să se dezvolte liber și armonios conform propriilor dorințe!Sau ei înșiși se cred atât de minunați, încât „familiile” pe care le vor întemeia nu vor avea structura opresivă și stereotipă pe care tot ei o acuză de zor la familiile naturale?

De la cei mai de seamă activiști gay și lesbiene aflăm de ce se face atâta lobby pentru acceptarea „mariajelor” și a „familiilor” LGBT:

„A fi queer (n.n. – nonheterosexual) reprezintă mai mult decât să‑ți aranjezi o casă, dormitul împreună cu o persoană de același sex și căutarea aprobării statului pentru a face asta… A fi queer înseamnă împingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate și familie și, prin acest proces, însăși transformarea țesutului social” (Ettelbrick, 1993).

/ Paula Ettelbrick, Fondul Lambda pentru Apărare Legală și Educație, organizație pro-homosexualitate .[2]„Să luptăm pentru căsătoria între persoanele de același sex și beneficiile ei și, apoi, odată acordate, să redefinim complet instituția căsătoriei, pentru a cere dreptul la căsătorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societății, ci mai curândpentru a demitiza și a schimba radical o instituție arhaică…

Cea mai subversivă acțiune pe care femeile lesbiene și bărbații gay o pot întreprinde… este să transforme cu totul noțiunea de «familie»” / Michelangelo Signorile, activist homosexual [3]„…lupta pentru legalizarea căsătoriei între persoane homosexuale presupune în general să mințim în legătură cu ce vom face cu că

sătoria odată ce aceasta ne va fi permisă – fiindcă mințim atunci când spunem că instituția căsătoriei nu se va schimba. Acesta este o minciună. Instituția căsătoriei se va schimba, așa cum și trebuie să se schimbe. Părerea mea este că aceasta nici nu ar trebui să existe. Și spun asta pentru că nu-mi place să construiesc ficțiuni în viața mea”. / Masha Gessen, activistă lesbiană [4]

Așadar, cea mai radicală revoluție din istoria umanității se desfășoară sub ochii noștri, fără vărsare de sânge, ba chiar cu acordul nostru tacit.

„Căsătoria” între persoane de același sex este doar calul troian din cetatea civilizației așa cum o știam până de curând.

Odată pătrunsă în cetate, pretenția „căsătoriei” între persoane de același sex va dinamita din interior conceptul de căsătorie și familia naturală.

De ce? Fiindcă, atunci când ceva (respectiv căsătoria) poate însemna orice, nu mai înseamnă, de fapt, nimic, aflăm de pe (http://stiripentruviata.ro/opinie-cum-poti-legaliza-ceva-care-nu-exista-realitate/) şi http://www.culturavietii.ro/2018/09/24/amor-liber-comune-sexuale-si-lgbt-ism-oficial-in-comunismul-sovietic-al-anilor-1920/

NOTE: [1] http://www.schillerinstitute.org/fid_91-96/921_frankfurt.html
[2] Citată în Since When Is Marriage a Path to Liberation? Lesbians, Gay Men, and the Law de William B. Rubenstein, New York:The New Press, 398, 400.
[3] Michelangelo Signorile, „Bridal wave”, Out, December, 1994
[4] http://www.lifesitenews.com/news/homosexual-activist-says-gay-marriage-isnt-about-equality-its-about-destroy/

22/10/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: