Badea Cârţan şi teama Budapestei de răspândirea cărţilor în limba română în Transilvania

 

Au fost vremuri când Budapesta tremura de teama răspândirii cărţilor în limba română în Transilvania.

Jandarmul, procurorul, judecătorul sau inspectorul şcolar maghiar aveau grijă ca nu cumva românii să poarte tricolorul românesc, să cânte „Deşteaptă-te, române!”, să nu răspândească publicaţii şi mai ales carte scrisă în limba română.

În faţa înăspririi măsurilor luate de stăpânirea ungurească în 1906, Episcopia Ortodoxă Română din Sibiu a fost obligată să trimită şcolilor cu Nr. 3322 Scol., o Circulară avertizând că este interzisă de către autorităţile maghiare folosirea în şcoli a unor publicaţii româneşti:

 

 

 

 

 

Iată însă că pentru „grija” faţă de şcoala românească şi faţă de cartea scrisă în limba română, Ministerul Instrucţiei Publice din Ungaria, prin Jezensky Sandor, a fost decorat de regele Carol I al României, în 1897, cu „Coroana României”.

Ungurii au răspuns şi ei la gestul făcut de România, arestându-i, condamnându-i şi prigonindu-i pe românii care răspândeau în Transilvania publicaţii în limba română.

 

 

 

 

 

 

Pentru  badea Gheorghe Cârţan, un ţăran autodidact care a luptat pentru  românii asupriţi din Transilvania, distribuind cărţi româneşti cărate în spate clandestin din România, pe cărări dosnice, puţin umblate, peste Carpaţi, deveniseră obişnuite arestările, bătăile, condamnările şi confiscarea publicaţiilor româneşti. În total a trecut ilegal  munţii peste 200.000 de cărţi pentru copii, pentru ţărani învăţători sau preoţi.

Conducătorii statului maghiar, simţind pericolul ce izvora din cărţile de propagandă naţională pe care Badea Cârţan le trecea Carpaţii şi le răspândea românilor din Ardeal, au dat dispoziţii severe de confiscare a lor.

Comoara sa sufletească compusă din multe mii de volume, gazete, reviste, publicaţii în limba română aduse cu atâta amar şi trudă în spate pe potecile ascunse ale munţilor noştri, aranjate rânduri-rânduri, o parte într-una din camerele şcolii primare confesionale din Oprea Cârţişoara, iar altele la amicul său Ioan Şari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de atunci, însoţit fiind de câţiva jandarmi.

Toate au fost încărcate pe patru care, apoi transportate la Braşov, unde josnicia autorităţilor maghiare a culminat cu punerea pe foc de către acestea a unui număr de 76.621 de tipărituri, printre care şi cărţile  care îi fuseseră dăruite personal de regina Carmen Sylva a României.

  Badea Cârţan a fost obligat să asiste la arderea cărţilor, după care a fost  aruncat în temniţă şi judecat , fapta lui fiind socotită un act de uzurpare a statului maghiar.

Procesul a fost încredinţat unui judecător sas, care a aplicat prevederile cele mai severe din legile maghiare, condamnându-l pe Badea Cârţan la un an închisoare.

După 6 luni, la intervenţia personală a regelui Carol I al României către Franz Iosif împăratul Austro-Ungariei, martirul Badea Cârţan a fost graţiat şi eliberat din temniţă

 

 

 

 

 

 

 

 

Au trecut mai mult de 100 de ani  de când dorinţa bădiei Cârţan (n.24 I 1849 – d.7 VIII 1911) de a se odihni în pământ liber românesc, i s-a împlinit. Pe placa funerară de pe mormântul său de la Sinaia i-au fost  incripţionate următoarele cuvinte:

„Badea Cârţan doarme aici, visând întregirea neamului său”.

 La şapte ani de la moartea sa, Marea Unire pentru care a luptat şi s-a sacrificat acest mare român, avea să se înfăptuiască.

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/04/badea-cartan-dacul-de-pe-columna-lui-traian/

 

 

 

 

Surse:

Prof. Ilie FURDUIU –  http://www.dacoromania-alba.ro/nr56/index_56.htm

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tu-cum-ti-l-inchipui-pe-badea-cartan-o-fotografie-de-arhiva

http://adevarul.ro/locale/sibiu/secretele-badea-cartan-legendarul-taran-roman-mers-jos-roma-dormit-statuia-mihai-viteazul-soclul-columnei-traian-

Publicitate

Albina românească – primul ziar în limba română din Moldova

  Albina Românească este primul ziar în limba română tiparit in Moldova.

A  fost o gazetă politico-literară, care  a aparut  la Iași  bisăptămânal (1 iunie 1829 – 3 ianuarie 1835) si din  3 ianuarie 1837  pana la 2 ianuarie 1850, al carei proprietar și redactor era Gh. Asachi. A publicat și suplimentul literar „Alăuta Românească”.

La apariţia “Albinei Româneşti”se menţiona: “nu se află azi în lumea politica neam carele, între alte  ale sale folositoare instituţii, să nu aibă în limba naţiei (s.n.) un jurnal periodic”.

 Alături de Curierul Românesc,  redactat  la Bucuresti de I. Heliade Rădulescu și de Gazeta de Transilvania a lui G. Barițiu de la Brașov (aparuta mai tarziu, la 12 martie 1838), a pus  bazele presei periodice românești.

„Curierul românesc” a  început  să apară în București la 8 aprilie 1829, și „Albina românească”, în Iași la 1 iunie același an si publicau  mai ales știri politice din țară și din afară, iar mai târziu au început  să dea și  articole istorice,informații literare, nuvele, poezii, astfel că  au ajuns să strângă în jurul lor toată mișcarea literară din țară.

„Albina Românească. Gazetă politico-literară. Parte I. De la 1 iunie păn la 31 dechemvrie 1829.

Este Albinei doru și lege
Din flori miere a culege.

Proprietate privileghiată și dregere a lui A.G. Asachi, giudicătoriu al Departamentul Pricinilori Străine, referendaru învățăturilor naționale a Moldovei și mădulariu Academiei de Roma. Tipărit și publicat în Eși.

No. 1
Eșii 1 iunie 1829

Albina Românească
Gazetă politico-literară

Înainte cuvântare

Epoha în carea trăim poartă semne însușite și vrednice de mirare! Dorul învățăturilor nu numai că înfrățește pe lăcuitorii unei țeri întru câștigarea acestei moralnice avuții, prin carea o nație se face puternică și fericită, ci încă și oameni ne asemănați cu relighia, cu limba și cu legile sânt însuflați tot de aceieși simțire lăudată de a pofti bunul altuia gradul deplinirei moralnice al învățăturei și al măestriei.

În zilele de acum ori care înbunătățire și aflare  a vre unei nație trece în posesia tuturor spre folosul omenirei.

De asemene cugetări povățuiță să vădu în Evropa mulți învățați, carii supt umbrirea Guvernului, și cu agiutoriul celor avuți, unii lucrează în patria lor pentru sporiul bunelor învățături, alții fără a se teme de ostinele și primejdii, petrec luciul mării, călătorescu țări necunoscute înpărtășind pretutindenea razile moralului, ale politicirei și ale științelor.

Prin asemine mijloace în Eghipet, în India, în America, carele odinioară era întunecate de negura bărbăriei, vedem astăz pre acii sălbatici lăcuitori dumesticiți politicindu-să, învățindu-se și supuindu-se dreptelor legi.

Oare putemu noi privi la aceaste bune urmate înaintea ochilor nostru, fără a ni întrista că numai nația noastră în cea mai mare parte este pilsită de acesti înbunătățiri și înapoietă de cât toate neamurile Evropei, și decât multe altele ce lăcuescu pre cele lalte părți ale pământului?

Cine nu sâmte în țara noastră lipsa așezământurilor prin acărora lucrare, precum sântem politicește se ne putemu face și moralicește mădulări folositoare ale familiei Evropiene, acăria raze de învățătură de atâtea veacuri se refrângu pre orizonul nostru?

În aseminea înapoiere deacă astăzi ne povățuimu de mai nalte cugetări, deacă voim a urma în lucrarea noastră paradigmei aducătoare statului de folosuri, și de nume strălucit, și carea revarsă îndestulare asupra fiește căruie, să cuvine cu îndoite pasuri și sirguințe a ni porni spre câștigare în parte a celor întârziete.

Precum măestriile îndeplinescu lipsa vârtutei omului, aseminea și noi spre a pute spori în scoposul nostru trebuie a ni folosi de uneltile, ce spre aceasta s-au cunoscutu și se mărturisescu a fi cele mai nemerite. Dorința celor ce

demult poftescu înființarea unui mijloc înlesnitoriu prin carele să poată nația noastră cunoaște înbunătățirile și înaintirile mintei omenești, precum și cursul întâmplărilor Lumei de carele tot omul atârnă, astăzi să plinește prin publicația a cestei Gazete, ce supt prea puternică Paveza a Împărăției Rossiei s-au privilighiat, și prin agiutoriul evghenistilor compatrioți s-au înființat.

Numile bine voitorilor prenumeranți păstrate în filele aceste vor fi cunoscute în Evropa și în toată Lumea politicită și trăitoare în Istoria Nației, iară nepoții nostri, carii deplin vor gusta rodul acestei bunătăți, vor binecuvânta lăudatul lor nume.

Albina Românească astăzi întâiu vede lumina zilei și tinerelile sale aripi le cearcă în ostinitoarea sa călătorie, mii și mii de flori cu felurite văpsele și mirezme înpodobescu câmpul, pre carele ea va să zboare, înse numai aceale flori îi vor fi plăcute care aduc mană și vindecare, de însași ei blândă fire povățuită se va feri de cele ce supt amăgitoare frumusețe ascund farmăc și venin în sinul lor.

Asemine și Redacția Gazetei nu se va abate de la aceale ce privesc cătră înbunătățirea inemei și a minței, dogmile Sfintei noastre Relighiei orthodoxe, sevas cătră Ocârmuirea și Legile Țării o vor povățui întru a sa lucrare, înștiințeri adevărate, pre cât vor agiunge la cunoștința sa, și învățături folositoare vor cuprinde filile sale.

Fiind înse că tot lucrul la începutul său nu poate ave deplinătatea care se câștigă numai prin o îndelungată praxis, drept aceasta și bine voitoriul cetitoriu va îngădui la neagiunsurile ce poate întimpina în această Gazetă, și spre a ei cunoștință înțeleptele îndreptări atât ale celor din lăuntrul Șărei, cât și acelor streini, ce prin chipurile cuviincioase le vor împărtăși redacției.”

„Eșii, No 46, 12 iunie 1832

Albina Românească
Gazetă administrativă și politică literară

Înștiințare din partea Redacții

Trii ani au trecut de când Albina Românească au văzut lumina vieții. Urată de Nația cu al căria nume s-au întitulat, ia străbate o cale gre și plină de împiedecări, dar neobosită urmează menitei sale soarte și plecări, prin osteneala îmbunătățile sale, a pute adăogi folosul și plăcerea patrioților, cărora s-au hărăzit, nerămăindu-i alt doru decât a fi, după cuviință prețuit a ei zilos, și îngăduite ale sale neagiunsuri.

Cu închierea lunii acestia apropiindu-se terminul de nou Abonament pe viitoarea lunie, doritorii a primi această Gazetă, vor bine voi a înoi a lor prenumeranție, acii din Eși trimițind la Redacție câte 2 galbeni și 6 lei, prețul gazetei și a portului pe acasă, iar acii de pe la ținuturi, dând acești bani la dumnealor sameșii.

Dumnealor prenumeranții din provințiile îmvecinate vor îndestula aceasta cu trimiterea banilor franco (strahovoi) prin mijlocirea cantorii postei. Neîmplinirii acestei condiții numai se va împuta neprimirea gazetilor.”

 Primul cotidian romanesc purta numele  “România”, si  isi  face aparitia  la data de  1 ianuarie 1838. Acest ziar, despre care N. Iorga scria că “face onoare epocii în care a apărut”, a fost eitat  din convingerea că “o astfel de gazetă a ajuns a fi o trebuinţă” si ca “omul este curios din natura sa, voieşte să cunoască întâmplările lumii; …doreşte să cunoască orice aflare şi născocire”; ”dar omul este şi nerăbdător”; ”numai o gazetă cotidiană, care să ese în toate zilele, poate să mulţumească curiozitatea şi nerăbdarea”.

Primul ziar de limba romana in Basarabia tarista a vazut lumina tiparului  mult mai tarziu, la 24 mai 1906 si  a aparut pana in martie 1907 la Chişinău,  cu concursul  lui  C. Stere. Se numea „Basarabia”.

 În fruntea redacţiei s-a aflat Em. Gavriliţă. Printre colaboratorii activi ai acestei publicatii s-au numarat  P. Halippa, I. Pelivan, I, Inculeţ, A. Nour, A. Mateevici, N. Popovschi ş.a. Pentru prima dată, în această perioadă, pe paginile gazetei a fost lansată ideea reinstaurării autonomiei Basarabiei de la 1818.

Surse: www.dacoromanica.ro;  tiparituriromanesti.wordpress.com; Wikipedia ro.; moldova650.asm.md, ralukghiata.wordpress.com.