VIDEO: CINE NE MANIPULEAZA SUBCONSTIENTUL

(AP Photo/Victor R. Caivano)

Manipularea subconstientului

Reproduc din articolul „Cum ni se  manipulează subconştientul „:

Poţi să convingi mai repede un client să cumpere o maşină dacă îi oferi o cafea caldă şi un scaun confortabil. În schimb, dacă ţine în mână un suc rece, s-ar putea să nu mai cumpere nimic.

Mai multe studiile recente arată că mediul înconjurător ne influenţează în mod inconştient deciziile şi comportamentul, potrivit time.com.

   Ne place să definim omul ca o fiinţă raţională, al cărei comportament este determinat de alegeri conştiente. Cercetările făcute în ultima vreme de psihologi ne arată însă cât de profound ne influenţează subconştientul deciziile şi comportamentul şi cît de mult aceste gânduri inconştiente sunt guvernate de stimuli dincolo de înţelegerea noastră imediată.

De exemplu, oamenii vorbesc mai încet dacă în încăpere există o fotografie cu o bibliotecă, îşi păstrează biroul mai curat dacă simt mirosul vag al unei substanţe de curăţare în aer, iar prezenţa unei serviete diplomat pe birou îi face mai competitivi.

   Cercetătorii Ruud Custers şi Henk Aarts de la Universitatea Utrecht din Olanda au prezentat în revista Science dovezile puterii de influenţare a „voinţei inconştiente”. „Oamenii cred că acţiunile prin care îşi îndeplinesc scopurile sunt conduse de conştiinţă.

Dar adesea, acţiunile noastre sunt iniţiate chiar dacă noi nu suntem conştienţi de ceea ce căutam”, spune Custers. În plus, de multe ori nici măcar nu suntem conştienţi de ce ne dorim ceea ce ne dorim.

   Stimulii inconştienţi pot influenţa nu doar acţiunile, dar şi dorinţele oamenilor. Custers şi Aarts au prezentat mai multe experimente în care au fost folosite mesaje subliminale pentru a motiva oamenii. Într-un experiement, studenţii trebuia să rezolve un puzzle după ce au vizionat pe un ecran mai multe cuvinte legate de acest joc.

Cei care au fost expuşi la cuvinte subliminale pozitive cum ar fi plajă, prieten sau acasă, au fost mai motivaţi şi au lucrat mai mult ca să rezolve puzzle-ul decât ceilalţi.

   În urmă cu zece ani, profesorul John Bargh de la Universitatea Yale a publicat lucrarea „Automatismul insuportabil al vieţii” anticipând multe dintre concluziile studiului prezentat de Custers şi Aarts. Cercetările sale au dovedit că procesele inconştiente pot fi influenţate chiar şi de stimuli raţionali, adesea în moduri neaşteptate.

Un client care stă pe un scaun incomod va fi mai rigid într-o negociere pentru preţul de vânzare al unui automobil. Oferă-i unui musafir o cafea caldă în loc de suc rece şi te va considera o persoană generoasă. Un evaluator îi va considera candidaţii pentru o slujbă mai serioşi dacă au un CV mai gros decât unul mai subţire.

   „Aceştia sunt stimuli de care oamenii sunt conştienţi – simţi scaunul mai tare sau cafeaua fierbinte – dar nu ştiu că îi influenţează. Inconştientul este activ în mai multe moduri decât sugerează acest studiu”, spune el.

   Aceste cercetări demonstrează că tehnicile publicitare subliminale – care care au fost interzise în unele ţări – pot fi eficiente. „Persoanele care cred că pot fi manipulate în mod inconstient ar trebui să fie mult mai speriate de reclame pe care le pot vedea, mai degrabă decât de cele pe care nu pot vedea”, spune Bargh.

Multe reclame la sucuri, de exemplu, asociază aceste băuturi cu diferite recompense pozitive, cum ar fi prietenii sau vacanţa. „Dacă eşti expus la aceste reclame din nou şi din nou, este foarte probabil ca subconştientul tău să decidă brusc că vrei o Coca-Cola”, spune el.

   Dar tot el spune că, cel puţin atunci când vine vorba de alimente nesănătoase, politicienii au început să înţeleagă că „opţiunea personală” poate fi influenţată de publicitatea agresivă.

„Am început dezbaterea despre mediile toxice cu alimentele pentru a înţelege cât de uşor este să ajungi să îţi doreşti o pungă de chipsuri din cauza reclamelor. Eliminarea acestor stimuli din mediu pot fi o soluţie eficientă”, spune el.

   Studiul lui Bargh, dar şi cercetarea mai recentă a lui Custers şi Aarts subminează un principiu fundamental folosit pentru a promova excepţionalismul uman – existenţa liberului arbitru. Dar această idee nu este nouă: oamenii au simţit încă din antichitate că sunt influenţaţi de forţele necunoscute – fie că este vorba de zeii greci sau id-ul nesupus al lui Freud. Voinţa inconştientă este vitală în viaţa de zi cu zi şi, probabil, s-a format înaintea conştiinţei ca un mecanism de supravieţuire la îndemână – Bargh îl numeşte „fundaţia evolutivă pe care s-a construit schela conştiinţei”.

„Viaţa impune adoptarea a numeroase decizii care ne-ar copleşi rapid dacă nu ar exista aceste procese automate pentru a le face faţă”, spune Bargh.

   La rândul său, Custers spune că este adevărat că sinele nostru conştient este uneori doar un călător pe un vas asupra căruia are un control redus, dar nu vede acest lucru ca pe un motiv de neajutorare.

„Să sperăm că sentimentele noastre inconştiente despre ceea ce vrem şi ceea ce este bine pentru noi sunt puternice şi ne vor conduce, în general, în direcţia cea bună”, spune Custers.

 Saccsiv’s Weblog

 

 

VIDEO : Yuri Bezmenov,un specialist K.G.B., despre razboiul  subversiv 

 

 

 

 

DOCUMENTARE CELEBRE: „The Merchants of COOL”     

 

 

 

Documentare celebre: “CONSUMING KIDS”

STUDIILE arata ca MULTIMILE se comporta PRECUM OILE sau FURNICILE …

Proiectul MK ULTRA (MK-ULTRA sau MKULTRA) 

„Cum suntem vazuti de catre rusi, ce imagine au ei despre noi si respectiv ce imagine aveti despre rusii din Basarabia?”

Pentru că am văzut că multă lume este interesată de problematica identității și relațiilor interetnice cred ca la întrebarea de mai sus există răspunsuri multiple . Asadar,ntrebarea este: „Cum suntem vazuti de catre rusi, ce imagine au ei despre noi si respectiv ce imagine aveti despre rusii din Basarabia?”

Răspuns:
Cred că ar fi mai realist dacă am întreba ce cred românofonii despre rusofoni și viceversa. Este greu de spus cine sunt rușii și cine sunt românii în Republica Moldova. În ce categorie încadrăm etnicii români care vorbesc rusa? Dar actualii comuniști? Deseori am impresia că românii și rușii în RM reprezintă două comunități, care nu comunică, nu dialoghează. Există prea puţine excepții … De altfel nici în Uniunea Europeană, din cauza barierelor lingvistice dialogul între culturi nu reuşeşte. Diversitatea lingvistică poate fi uneori un obstacol, nu doar o bogăţie.

Nu am imagini unitare despre întreaga etnie rusă sau românească, de fapt sunt mai multe fragmente. O primă imagine este a românofonilor din mediul rural venind în orașele dominate de rusofoni care aleg diverse strategii de adaptare: unii dezvoltă complexe de inferioritate și încearcă să asimileze cacealmaua numită cultură urbană din orașele basarabene, în timp ce alţii se împotrivesc și aduc cultura populară la oraș încingând hore în centrul Chișinăului. Sunt puţine oraşe europene, unde cultura populară este atât de preţuită de sărbători. Pe de altă parte, rușii se împotrivesc aprig celor mai neînsemnate tentative de integrare crezând greşit că riscă să fie asimilaţi. Mulţi se încăpățânează să se izoleze în cultura lor admirând de la mii de kilometri Moscova. De altfel, şi rușii, și românii din RM au dezvoltat o mentalitate de periferici, unii admirând Moscova, iar alții privind cu speranţă spre București.

La fel ca națiunile, cele două comunităţi sunt două “comunități imaginate” cum ar spune Benedict Anderson, pentru că în definitv identitatea naţională ţine de imaginaţia fiecăruia ajutată de mass media. Am discutat cu ruși, care se încăpățânau să numească limba română – “limbă moldovenească”. De multe ori ne acuzau pe noi vorbitorii de română că nu știm ce limbă vorbim și că-i băgăm și pe ei în ceață cu dilemele noastre identitare. Şi occidentalii au aceleaşi nedumeriri lingvistice. Totuşi, de multe ori am impresia că vorbitorii de rusă încearcă să profite de criza identitară a majorităţii pentru a poza în victime naive, iar unii chiar încearcă să o acutizeze promovând “ideologia moldovenismului” pe post de ideologie națională. Probabil că cei din urmă sunt conştienţi că odată cu dispariţia problemelor identitare îşi vor pierde influenţa politică. Nu prea avem multe sondaje despre cum ne văd pe noi rușii sau cum îi percepem noi pe ei. Dar faptul că peste 50% din populație îl consideră pe Vladimir Putin un lider model spune multe despre modul în care se raportează mulți la Rusia.

Incidentele de la Bălți, când tineri ruși au atacat vorbitori de română doar pentru că aceștia cereau retragerea armatei ruse din Transnistria demonstrează că tensiunile interetnice sunt latente. Din fericire nu avem încă organizaţii extremiste. Oare agresivitatea minoritarilor la Bălţi a fost un mecanism de auto-apărare, expresie a fricii de a fi asimilaţi sau a fost manifestarea brută a urii faţă de ceea ce este românesc, o urmare a educaţiei din şcolile ruse?

Unii ruși le spun românilor “bîki” (în rom. boi), iar unii români le răspund „cemodan, vokzal, Rossia” (în rom. geamantanul, gara, Rusia). Paradoxal, dar atunci când le răspund, românii din RM le răspund ruşilor în limba rusă, bănuind că cei din urmă nu cunosc limba română.
Cu cât o zonă este mai compact populată de o anumită etnie cu atât riscul ca aceasta să fie mai intolerantă crește. “Românii sunt fasciști” este o imagine exacerbată mai ales la Tiraspol, iar lozinca oricăui patriot basarabean este „toţi rușii sunt ocupanți”. Acuzaţiile reciproce de şovinism, xenofobie, naţionalism nu contenesc. Pentru a înţelege cum are loc manipularea minorităşii ruse este suficient să citim acuzaţiile de nazsim ale presei transnistrene şi ruse la adresa lui Grigore Vieru după moartea sa. În aceste condiţii de ură reciprocă, dialogul este imposibil. Puţini înţeleg că dialogul între etnii este necesar, pentru că nu există altă cale, suntem constrânși să locuim împreună paşnic pe această bucăţică de pământ.

De multe ori, în Chișinău observ cum în magazine clienții trec la limba rusă, pentru a se înțelege cu vânzătorul. Uneori cred că ruşii simulează, joacă teatru, că ei ar înţelege, dar nu vor să recunoască. Unii spun că ruşii nu pot învăţa limbi străine şi atunci îmi aduc aminte de teoriile lui Chomsky despre structurile gramaticale, învăţare şi genetică. Nu sunt adeptul lui Chomsky, pentru că după trei săptămâni în Kosova ştiam o sută de cuvinte în albaneză. Deci se poate. Unii basarabeni îşi imaginează greşit că utilizarea rusei reprezintă distincţia superiorităţii intelectuale. După protestele pentru limbă din 1989, cred că ar fi logic şi firesc ca fiecare să folosească limba sa maternă în spaţiul public. Dacă noi nu ne preţuim limba, bineînţeles că nu-i vom covinge nici pe alţii că merită învăţată. Unii ruşi vor să o înveţe, dar nu au unde, cum, cu ce.

Îmi aduc aminte cum un rus din Transnistria mă întreba unde poate găsi manuale de română sau cursuri audio pe net. Am întâlnit ruși, care vorbeau o română excelentă, mult mai bună decât a multor academicieni basarabeni. Îmi amintesc rușii, care veniseră la studii în România, de cei care stăteau cuminţi la coadă pentru a obține cetățenia română, cei care declară deschis că limba este română, cei care vorbesc rusa şi care se declară români. Realitatea identitară basarabeană este prea complexă pentru a o înghesui pur şi simplu în dihotomia reducţionistă ruşi-români.

Îmi aduc de cursurile de franceză de la Alianță, unde ruşii şi românii vin pentru că vor să plece în Quebec. Pe vremea URSS, românii se căsătoreau cu rusoaice pentru a face mai uşor carieră. Urmăriţi protestele pensionarilor la cale participă românii și rușii sau protestele deținătorilor de patente; etniile uită de stereotipuri atunci când au revendicări economice comune. Iar stereotipuri sunt multe de la rușii beau multă vodkă, rusoaicele sunt ușuratece şi blonde, la românii – băutori de vin, mămăligari sau numiţi (probabil) peiorativ ţigani. În ceea ce priveşte orientările politice nu am dubii că ruşii sunt în mare parte anti-NATO şi pro-PCRM. M-am convins că ruşii votează diferit numârând buletinele de vot în limba rusă de la alegerile locale din Chişinău. Totuşi, comparaţi-i pe Valeri Klimenko şi Valentin Krylov şi veţi vedea că politicienii ruşi adoptă comportamente diferite: unii sunt românofobi, alții învață româna. Atenţie mare însă la pensionarele care stau la coadă după pâine la „Franzeluţa”; de două ori am fost rugat acolo să vorbesc o limbă omenească (în rusă: govori na chelovecheskom iazyke). Nu ştiu dacă ar avea rost, pentru că vecinii mei de bloc nu m-au salutat niciodată în română.

Sursa: Blogul lui Ion Marandici

VIDEO: Controlul mintii, brainwashing.

Se considera manipulare mentala controlarea cu succes a gandurilor si actiunilor unei persoane, fara a avea consimtamantul ei.

De regula, persoana respectiva renunta la un set de idei politice, religioase sau atitudini sociale, fiind ”convinsa” sa accepte un set nou de idei, care sunt opuse celor vechi, fara a se face uz de forta.

Termenul “brainwashing” se foloseste in cazul persoanelor convinse prin si de propaganda.Controlul mental e reprezentat printr-o gama larga de tactici psihologice capabile de a slabi controlul individului asupra comportamentului, emotiilor si deciziilor sale.

Exista numeroase controverse in privinta metodelor de obtinere a acestui lucru, acestea sunt in stransa legatura cu religia, politica, prizonierii de razboi, totalitarism, culturi, terorism, etc.

In cartea sa din 1961 “ Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of “Brainwashing” in China”, psihiatrul Robert Jay Lifton descrie 8 metode folosite pentru manipularea individului.

 

1. Controlul milieu

 

Controlul milieu implica controlul total asupra informatiilor si mijloacelor de comunicatie, atat din mediul exterior cat si cel interior al individului, care are ca rezultat o izolare aproape totala de restul societatii.

Acest tip de control implica si diverse tehnici pentru a restrictiona contactul membrilor cu lumea exterioara si reduce capacitatea critica si rationala de judecare a informatiei.

Solidaritatea grupului unifica o subcultura intr-o comunitate. Criticii sustin ca oamenii izolati de societate si familie sunt privati de cunoasterea exterioara iar liderii grupurilor limiteaza cognitia umana, reducand-o la respectivul grup.

 

2. Manipularea mistica

 

Manipularea mistica implica manipularea experientelor care apar in mod spontan, dar de fapt au fost planuite si orchestrate de catre grup sau de liderii sai, avand ca scop demonstrarea autoritatii divine, a evolutiei spirituale sau a unui dar sau talent special care ii permite liderului sa reinterpreteze evenimentele, legile si experientele dupa bunul sau plac.

Cultele procedeaza asemanator alcatuind adevarate scenarii, cu scopul de a convinge grupul de nocivitatea unui anumit comportament sau convingeri, dand nastere la o comunitate de sentimente, la o coeziune interna, care poate imbraca forma unei eliberari de energie colectiva.

In acest mod, pe nesimtite o intreaga colectivitate este transformata in sensul dorit de lideri si, chiar daca la suprafata totul pare normal, sechele psihice nu sunt deloc neglijabile, ele sedimentandu-se si putand invada realul oricand.

Aceasta transformare nu are doar aspecte negative, ci poate constitui liantul care solidifica un anumit grup.

 

3. Puritatea ca cerinta primordiala

 

Puritatea ca cerinta primordiala implica impartirea lumii in alb si negru, membrii sunt presati permanent sa se conformeze ideologiei grupului si sa aspire la perfectiune. Drept mecanism de control se foloseste inocularea sentimentului de vina sau de vinovatie.

 

4. Confesiunea

 

Pacatele sunt definite de grup, iar confesiunea are loc in prezenta unui supraveghetor personal sau in mod public. Pacatele si atitudinile membrilor sunt discutate si exploatate de catre lideri.

 

5. Stiinta sacra

 

Stiinta sacra este doctrina sau ideologia unui grup care e considerata Adevar Suprem. Acest adevar nu poate fi gasit in afara grupului iar liderul, mesager al divinitatii, e dincolo de orice critica sau indoiala.

 

6. Incarcarea limbajului

 

Incarcarea limbajului este interpretarea sensului cuvintelor si frazelor de catre grup, astfel incat cei din exterior sa nu le inteleaga. Jargonul e compus din clisee care trebuie sa schimbe gandirea membrilor, conform celei de grup.

 

7. Doctrina mai presus de individ

 

Doctrina mai presus de individ, subordonarea experientelor personale celor sacre. Orice experienta contrarie trebuie interzisa sau reinterpretata pentru a corespunde ideologiei grupului.

Ideologiile de cult se bazeaza pe dihotomia interior-exterior si pe maniheismul bine-rau, intretinand la adept o frica continua de lume, discursul sectei alimentand si etaland contradictiile sociale.

Confruntarea brusca cu realitatea poate provoca accese anxioase, care pot avea o mare anvergura, insotindu-se si de manifestari somatice.

Astfel, medicii care au tratat copii care au supravietuit dramei de la Waco au constatat la acestia tulburari somatice masive, in special cardiace si intestinale, a caror evolutie a condus la ipoteza ca aveau cauze psihice. Manifestari asemanatoare s-au mai intalnit la persoane crescute exclusiv in mediul sectar, insa intr-un grad mai redus de gravitate.

Fobiile sunt indreptate intr-o diversitate de directii: persoane (in special reprezentanti ai institutiilor statului, psihiatri, clerici), institutii (armata, Biserica), manifestari culturale, practici medicale, diverse alimente, obiecte (in special noile produse ale tehnicii moderne, produse vestimentare).

Aceste fobii se pot indrepta si impotriva unor etnii, rase, natiuni, insa acele grupuri care adopta asemenea atitudini se autoizoleaza si nu au prea mare importanta din punctul de vedere al impactului social.

 

8. Renuntarea la existenta

 

Grupul hotaraste cine are dreptul sa existe si cine nu. De regula cei din afara sunt pacatosii condamnati, de aceea trebuiesc convertiti la ideologia grupului.

Exista multe conceptii gresite despre controlul mental, printre acestea se numara :

 

– eforturile parintilor pentru educarea copiilor conform normelor sociale, morale si a standardelor personale.

– tehnicile de modificare a comportamentului, fie prin auto-disciplinare si autosugestie sau prin intermediul work-shop-urilor si a anumitor clinici.

– publicitatea si seductia sexuala.

– tratamentele dezumanizante si devalorizante a fiintei umane din folosite de ofiteri in armata sau in penitenciare, avand ca scop distrugerea individualitatii.

 

Asta e valabil si pentru antrenorii si instructorii sportivi care ameninta, devalorizeaza, si care prin pedepse fizice sau prin exercitii fizice excesive, incearca sa distruga ego-ul si sa formeze spiritul de echipa si de identificare cu grupul.– unele dintre tacticile de recrutare a miscarilor spirituale si religioase sau a grupurilor de potential uman New Age.

-victimele unei rapiri care sunt convertite sau dobandesc o relatie empatica cu rapitorii lor ( Sindromul Stockholm ).

– femeia care ramane alaturi de barbatul care abuzeaza de ea.-mesajele subliminale din muzica, reclame sau casetele self-help.

-armele laser, radiatoarele isotropice, ultrasunete, generatoarele de puls electromagnetic non-nuclear sau emitatoarele de microunde de mare putere, toate acesta fiind folosite pentru a deruta sau a incapacita oamenii.

-tehnicile de “brain-washing” (tortura, deprivare senzoriala, etc. ), folosite de chinezi in timpul razboiului din Coreea si faimosii zombie obtinuti  de preotii Voodo.

Multe dintre conceptiile gresite despre controlul mental, provin din fictiune. Un exemplu in acest sens, e filmul “Candidatul Manciurian”, care are ca subiect un asasin programat sa reactioneze la un stimul post-hipnotic, sa comita o crima si sa uite complet evenimentul.

In alte lucrari de fictiune se folosesc droguri sau implanturi cerebrale,fiind deja cunoscut faptul ca stimularea creierului (mecanica, electrica, chimica, etc. ) poate produce reactii corporale si schimbari de comportament.

Putem cauza niste efecte previzibile, cum ar fi uitarea unui eveniment sau inocularea unui sentiment sau a unei dorinte, dar nu putem face asta intr-o maniera non-invaziva si care sa ne permita un control aproape complet a acelei persoane.

In viitor poate o sa fie posibila implantarea unui dispozitiv care prin controlarea reactiilor chimice din creier, sa manipuleze gandurile si actiunile individului.

Dar avand in vedere nivelul actual al neuro-stiintelor acest lucru inca nu e posibil, desi doi neurologi de la Universitatea Emory, dr. Roy Bakay si dr. Philip Kennedy, au realizat un implant cerebral electronic, activat de ganduri, care permite miscarea unui cursor.

 

 

 Documentarul „Secretele controlului minţii”

 

 

 

 Sursa: descopera.org

 

 

Urmariti in cele ce urmeaza, dezvaluirile spectaculoase facute de specialistul K.G.B.in manipulare, col.Iuri Bezmenov.

  VIDEO: