Cuţitul rusesc înfipt în inima Moldovei istorice în anul 1812

Harta Moldovei lui Ștefan cel Mare

„Noi trebuie să spunem foarte clar Adio lumii ruse, Adio imperialismului rusesc, Adio celora care vor să refacă Uniunea Sovietică. Trebuie să condamnăm toate formele de agresiune din spațiul post sovietic, și în primul rând de teroare la acre este supus vecinul nostru – Ucraina” – Alecu Reniță –

Statul moldovenesc, făurit de la Munte până la Dunăre şi Marea Neagră de Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare şi Sfânt, de Petru Rareş, Vasile Lupu, Ion Vodă cel Cumplit şi, apărat cu sabia şi crucea de zeci de generaţii de români moldoveni, a fost sfârtecat şi înjumătăţit de Rusia imperială. Statul moldovenesc, jumătatea de Est cu o suprafaţă de 45 mii km pătraţi, cu cele mai mănoase pământuri, cu sute de sate de răzeşi, plăieşi, arcaşi mândri, cu glorioasele cetăţi de pe Nistru şi Dunăre, a fost lichidat de către ţarul Alexandru şi transformat într-o uitată gubernie de la periferia imensului imperiu rusesc. 

Practic, Rusia ţaristă a fost groparul Moldovei istorice şi a statului moldovenesc, fiindcă şi partea de Vest şi-a pierdut în mare măsură moralul şi puterea de a se dezvolta independent până la înfăptuirea Unirii din 1859, scrie ziaristul și omul politic român basarabean Alecu Reniță, în publicația online https://podul.ro.

O graniţă artificială, păzită cu străşnicie de „eliberatori”, a fost trasă prin trupul viu al Ţării. Înstrăinaţi, moldovenii de o parte şi alta a Prutului, au trăit din plin drama sfâşierii moşiei lui Ştefan cel Mare, dându-i de la început dreptate lui Kutuzov, care le-a promis „creştineşte” că „nu vă voi lăsa decât ochii, ca să plângeţi”.

Cu baioneta şi cnutul, administraţia ţaristă din Moldova ocupată, a instalat un regim despotic de rusificare forţată, de strămutare a băştinaşilor în Caucaz şi Extremul Orient, de interzicere a limbii române şi de colonizare masivă cu populaţii străine. 

Planul Rusiei era de a „elibera” definitiv Moldova de moldoveni, apoi, în etapa următoare, de a lichida întreaga insulă de românitate, care separa imperiul ţarist de slavii din Balcani. 

În ansamblu, dacă luăm în calcul că băştinaşii români, la momentul ocupării, constituiau 95 procente, iar la desprinderea de imperiu abia 56 procente, atunci este limpede că perioada 1812-1917 a fost una de genocid fizic şi spiritual, de exterminare, asimilare, rusificare şi de umilire a populaţiei autohtone din Basarabia.

Să mai reţinem că „misiunea civilizatoare” a Rusiei ţariste timp de 105 ani a dat tocmai…3-4 procente de populaţie, care ştia ceva carte. Spre deosebire de turcii otomani, care ne cereau drept bir bunuri materiale, ruşii ne luau totul, şi în primul rând, sufletul, conştiinţa şi fiinţa naţională. 

Anul 1812 a fost şi a rămas cel mai negru an din istoria Basarabiei şi a românimii.

Ca dintr-o „matrioşcă” tipic rusească, din anul 1812 a ieşit oribilul iunie 1940, care a smuls Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța din trupul României moderne, dând startul dezmembrării statului român unitar. 

Trâmbiţata „eliberare a nărodului moldovenesc” a însemnat un an de teroare roşie, de exterminări în masă a populaţiei româneşti, de incendieri a bisericilor ortodoxe, de ucidere a preoţilor şi intelectualilor şi, a finalizat înainte de războiul sovieto-german, în 12 iunie 1941 cu o deportare de coşmar a zeci de mii de fruntaşi români în GULAG-urile sibiriene. Şi august 1944 a ieşit din „matrioşca 1812”.

La împărţirea Europei, după încheierea celui de-al doilea război mondial, Rusia a cerut iarăşi Basarabia, bazându-se pe furturile ei numite „eliberări” din mai 1812 şi iunie 1940. Merită să mai menţionăm că faţă de Rusia ţaristă, care a păstrat nefragmentat teritoriul Basarabiei, Rusia comunistă a dăruit Ucrainei pământurile noastre strămoşeşti din ţinutul Hotin, aproape250 de km de litoral la Marea Neagră şi circa 200 de km de Dunăre de la Reni până la Vâlcov. Plus Bucovina de Nord, Ținutul Herța și câteva insule importante din Deltă. 

Planul lor satanic de a ne şterge de pe harta Europei a prins contururi reale în perioada august 1944 – august 1991.

Tot ce a început Rusia ţaristă a fost continuat şi mai acerb de Rusia comunistă: mobilizarea tinerilor basarabeni în vara lui 1944 şi transformarea lor în carne de tun pe linia întâia a frontului sovietic, soldată cu pierderea a circa o sută de mii de bărbaţi; foametea organizată din 1946-1947 care a ucis peste un sfert de milion de moldoveni; deportările în masă ale gospodarilor, intelectualilor, preoţilor din vara lui 1949 în Siberia şi Kazahstan (circa o sută de mii); neodeportările „voluntare” ale tinerilor basarabeni la pământurile înţelinite din Asia sovietică; stimularea căsătoriilor mixte (peste 250 de mii); transformarea RSS Moldoveneşti (harta alăturată), într-un poligon experimental, economic şi polietnic, care prevedea ca în 20 de ani să dispară omul vechi, cu rădăcini seculare, şi să apară omul nou, fără memorie, fără limbă maternă şi fără conştiinţă naţională – homo sovieticus. 

Tot din „matrioşca 1812”, Stalin a scos teoria limbii moldoveneşti şi a naţiunii moldoveneşti, cultivând prin propagandă, educaţie şi instruire, în românii basarabeni dispreţ şi ură faţă de România şi faţă de tot ce e românesc. Testul de ură faţă de neamul tău îţi garanta cariera profesională şi accesul spre un post din ierarhia comunistă.

În fond, ar trebui să recunoaştem că moldovenii fără conştiinţă românească sunt un produs tipic rusesc, iar Uniunea Sovietică a reuşit să plăzmuiască pe teritoriul RSS Moldoveneşti un mutant jalnic, care astăzi poate fi văzut în partidul comunist-socialist şi în organizaţii de felul „Patrioţii Moldovei” sau „Liga tineretului rus”.

La fel ar trebui să spunem deschis, că URSS s-a prăbuşit, dar Rusia a rămas în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, că otrava ideologică a atacat gândirea normală a zeci de mii de cetăţeni moldoveni, care poartă în ei stigmatul anului 1812.

În luna mai consemnăm 211 de ani de când cuţitul rusesc a fost înfipt în inima Moldovei istorice. De atunci şi până astăzi harta Ţării sângeră, iar marele Voievod Ştefan ne priveşte cu dojană şi nu-şi poate dormi somnul de veci la Putna.

Deşi rezistenţa românească este una de referinţă, mai rămânem singurul popor dezmembrat în două din Europa. E o umilire pentru lumea civilizată. Dar pentru noi? Cine sau ce generaţie va scoate cuţitul străin din inima Moldovei şi va pune capăt celei mai mari nedreptăţi istorice? Întreabă-te, române, şi îndreaptă-ţi coloana vertebrală.

Şi nu te teme: cuţitul moscălesc a ruginit demult. Iar Basarabia, ca şi sora ei Bucovina de Nord, nu şi-a pierdut pentru totdeauna buletinul de identitate şi nu a uitat drumul spre Putna, spre vatra ei milenară, din care a fost zmulsă cu forţa.

Basarabia românescă rezistă și calcă cu demnitate peste „matrioşca 1812”, iar prin Tricolorul românesc, care nu a recunoscut şi nu recunoaşte frontierele artificiale, luminează întunericul şi renaşte speranţele din suflete şi de pe harta inimii noastre.

Publicitate

Nu trebuie uitată ziua în care Rusia a cotropit și anexat Basarabia și Nordul Bucovinei, sfâșiind România noastră

Despre ziua de 28 iunie 1940 au curs râuri de minciuni în Basarabia şi în spaţiul sovietic şi, din păcate, mai continuă să curgă. Ideologia comunistă şi propaganda rusească au transformat tragedia poporului român dezmembrat şi umilit la el acasă, într-o mare sărbătoare oficială şi un prilej de bucurie pentru „eliberatori” şi sclavi. 

Oricare alt punct de vedere, în afară de cel al Moscovei, asupra zilei de 28 iunie, însemna pentru orice moldovean în perioada de ocupaţie, excluderea din viaţa socială, prigonire, închisoare şi Siberia. 

Spaima de a spune adevărul despre ziua de 28 iunie 1940 a fost atât de mare, încât şi astăzi, după 30 de ani de relativă libertate, se tace sau se perpetuează minciunile din timpul Uniunii Sovietice, scrie jurnalistul unionist basarabean Alecu Reniță, în https://www.podul.ro.

Cea mai urâtă, rău mirositoare şi scârboasă minciună scornită de Kremlin despre ziua de 28 iunie a fost că în acea zi neagră, nenorocită şi blestemată din vara anului 1940, românii basarabeni şi bucovineni, au fost chipurile ”salvaţi” şi ”eliberaţi” de către ruşi de sub talpa nemiloasă şi jugul „ocupanţilor români”. 

Cărţile şi manualele ticluite de „eliberatori” plesneau de ură împotriva românilor şi a României, o ţară burgheză care „s-a folosit de slăbiciunea imperiului ţarist din 1917 şi a ocupat Basarabia, rupând-o cu forţa de la Rusia”.

Din acele manuale jegoase, amestecate cu o oribilă propagandă antiromânească, s-au scurs cele mai toxice deşeuri care au otrăvit mintea, sufletul şi cugetarea a milioane de fraţi, care încetul cu încetul au devenit ostaticii teoriei staliniste care pretindea că moldovenii şi românii ar fi două naţiuni diferite care vorbesc două limbi diferite, că România ar vrea să-i asimileze, să-i transforme pe moldoveni în români etc. 

În fiecare clipă, oră, zi, săptămână, timp de o jumătate de secol, românilor basarabeni si bucovineni li se băga pe gât de propaganda sovietică (radio, TV, presa scrisă, manuale, întruniri, evenimente) care spunea că jandarmul român are insomnie şi stă ascuns pe dreapta Prutului şi aşteaptă momentul potrivit ca să-l treacă şi să ocupe Basarabia.În fapt, ca moldovean, nu erai considerat cetăţean sovietic deplin, dacă nu îţi scăpărau ochii de ură atunci când rosteai cuvântul România. 

Şi după prăbuşirea URSS, triada trădătoare Lucinschi-Voronin-Dodon, a avut misiunea – sub masca apărării statalităţii moldave şi creării naţiunii civice moldovenești – să promoveze moldovenismul stalinist, să cultive ura faţă de tot ce e românesc, să păstreze în Constituţie art.13 care proclamă ”limba moldovenească”drept limbă oficială în statul R.Moldova şi să scuipe conştient pe istoria şi identitatea propriului popor. 

E o ruşine imensă să ajungi în secolul XXI, să stai în genunchi, să lingi talpa care te-a strivit şi să-i mulţumeşti Moscovei că te-a rupt de la părinţi, deportându-te într-un orfelinat sau lagăr de concentrare.

La 28 iunie s-au împlinit 82 de ani de când defuncta Uniune Sovietică a dezmembrat România noastră şi poporul român. Uniunea Sovietică a dispărut, dar nu şi nedreptăţile pe care le-a făcut împotriva unităţii și a existenței însăși a naţiunii române. 

Minciunile despre „eliberarea” Basarabiei şi Bucovinei de către tancurile ruseşti vor trece definitiv în manualele de psihiatrie, iar ziua de 28 iunie va fi declarată zi de doliu naţional în toată România și va rămâne şi după reîntregirea naţiunii.

Ea va fi ca un dangăt de clopot în memoria tuturor celor care au păstrat fiinţa românească în timpuri de restrişte, dar şi ca un avertisment tuturor cominterniștilor de pe ambele maluri ale Prutului, guvernanților, colaboraţioniştilor, cozilor de topor, slugilor şi vorono-dodoniştilor care se dezic de Identitatea, Istoria, Neamul şi Ţara lor. 

Proiect rusesc: neutralitatea permanentă a R.Moldova dar cu armata RUSIEI pe teritoriul acestei țări

Agenția de presă TASS informează că luni 7 martie a.c., deputații Blocului Comuniștilor și Socialiștilor au înregistrat în Parlamentul Republicii Moldova un proiect de lege privind neutralitatea Republicii Moldova.

În timpul unui briefing de presă, secretarul executiv al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, Vlad Batrîncea, a explicat necesitatea adoptării legii prin faptul că „Legile organice nu dau răspunsuri clare cu privire la punerea în aplicare a prevederilor privind neutralitatea din Constituția Republicii Moldova, nu sunt conturate cadrul cooperării militare, rolul și locul în misiunile umanitare, posibilitatea primirii și trimiterii de ajutor militar”.

În continuare, el a cerut partidului de guvernământ PAS să susțină această inițiativă sau să ia parte la definitivarea acesteia.

Constantin Starîș, secretarul pentru ideologie al Partidului Com unist din R.Moldova, prezent și el la briefingul de presă amintit, a declarat că proiectul de lege propus ”este menit să consolideze statutul neutru al țării, să scape de încercările de interpretare a constituției”.

”În aceste zile, a mai adăugat filosofic comunistul, ne-am dat seama cu toții cât de important este să menținem un statut neutru pentru o țară atât de mică ca a noastră”.

Foto: Slugile Rusiei, Voronin și Dodon

Ne amintim că includerea articolului despre neutralitatea permanentă a Republicii Moldova a fost introdus în Constituție cu speranța că neutralitatea va determina Rusia să-și retragă trupele de ocupație din Republica Moldova.

Acest lucru însă nu s-a întâmplat, pentru că Rusia nu dă doi bani pe Constituția și neutralitatea Moldovei.

E adevărat că Rusia a flatat deseori Moldova pentru statutul ei de neutralitate, dar doar pentru a o descuraja să coopereze cu NATO.

În ultimele zile s-au înmulțit opiniile conform cărora următoarea victimă a agresiunii Rusiei, după Ucraina, va fi R. Moldova.

De exemplu, chiar în ziua când Bătrâncea delira în Parlament despre importanța neutralității Moldovei, ministrul bulgar al apărării, Dragomir Zakov, declara pentru un post de televiziune bulgar ( bTV), că „dacă urmăm logica, Moldova ar putea fi următoarea victimă a Rusiei”.

În contextul actual, îmbrățișând ”neutralitatea”, conducerea Moldovei pare să ignore realitatea din jur și amenințarea rusă. Maia Sandu ne spune că, ”deși lipsa controlului asupra raioanelor din stânga Nistrului reprezintă o vulnerabilitate și un focar de instabilitate, deocamdată nu există pericole militare la adresa Republicii Moldova”. Aș vrea să o cred pe cuvânt, dar nu pot.

Scoaterea de la naftalină a proiectului de lege ce vizează neutralitatea permanentă a R.Moldova, trădează dorința acerbă a socialiștilor și comuniștilor de la Chișinău de a intra din nou în grațiile Kremlinului după înfrângerea rușinoasă al lui Dodon la prezidențiale și a PSRM-ului la parlamentare, dar și profunda lor disperare după lamentabilul eșec al blitzkrieg-ului putinist în Ucraina, scrie analistul  Iurie Reniță în publicația online www. podul.ro.

Acest proiect a fost elaborat la Moscova, inițial fiind prezentat de comuniștii lui Vorinin, apoi actualizat de socialiștii lui Dodon, iar în prezent propus de ambele partide.

Mentalitatea de sclavi (ca reprezentanți consacrați ai sindromului Stockholm) îi fac pe comuniști și socialiști să ignore o realitate internațională indubitabilă: chiar și cele mai neutre țări din lume – Elveția, Austria, Irlanda, Suedia și Finlanda – alocă sume financiare considerabile pentru a-și „apăra” neutralitatea, procentele din PIB-ul lor în scopturi militare fiind de 4-5 ori mai mari decât în Republica Moldova.

Insistența cu care comuniștii și socialiștii promovează proiectul acesta în parlament denotă repulsia lor totală vis-a-vis de existența Republicii Moldova ca stat democratic și european, mai degrabă aceștia văzând-o ca o gubernie a Rusiei.

Făcătura rusească cu neutralitatea permanentă este o tentativă mai veche a Kremlinului de a obține recunoașterea internațională a „know-how”-ului pentru Republica Moldova: neutralitate permanentă, dar cu armata lor pe teritoriul nostru.

E ceva similar cu așa-numitele „forțe rusești de menținere a păcii” în spațiul ex-sovietic (inclusiv în Transnistria), când părțile care s-au aflat în conflict armat sunt, în prezent, și „părți pacificatoare”.

Atâta timp cât armata rusă de ocupație se află ilegal pe teritoriul nostru, nu poate fi vorba de vreo lege care să contravină prevederilor constituționale. Ca să-i parafrazăm pe Ilf și Petrov, urmează ca ”dimineața” armata rusă de ocupație să plece definitiv și necondiționat din Republica Moldova, iar ”seara” vom putea vorbi și despre neutralitate.

Zvârcolelile disperate ale conservelor rusești (în frunte cu kuliokarul Dodon, junele kominternist Vladik Bătrâncea și matusalemicul senil Voronin) trebuiesc combătute și respinse cu fermitate, deopotrivă cu alte proiecte „frățești” (dar în „pălărie moldovenească”) privind „statute speciale extinse”, elaborate la Moscova și prezentate la Chișinău atât de reprezentanții sindromului Stockholm de la noi, cât și de emisarii unor state și organizații internaționale.

În contextul actual, îmbrățișând ”neutralitatea”, conducerea Moldovei pare să ignore realitatea din jur și amenințarea rusă. Presedintele R.Moldova,Maia Sandu ne spune că, ”deși lipsa controlului asupra raioanelor din stânga Nistrului reprezintă o vulnerabilitate și un focar de instabilitate, deocamdată nu există pericole militare la adresa Republicii Moldova”. Aș vrea să o cred pe cuvânt, dar nu pot, scrie doctorul în istorie și diplomatul de carieră, MIHAI GRIBINCEA în https://www.activenews.ro.

Mă întreb dacă nu ar fi mai judicios să solicităm SUA garanții de securitate decât să fluturăm deasupra capului drapelul neutralității?

Este oare această idee chiar atât de naivă, încât nici nu merită să fie discutată?