CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un document referitor la drepturile etnice ale românilor anexat la Tratatul de pace de la Bucureşti din 1913

România în 1913 – arbitrul Balcanilor « Civitas Politics

O simplă scrisoare

După războiul balcanic, situaţia s-a schimbat. Prin pacea de la Bucureşti (1913) drepturile etnice ale Aromânilor au fost stipulate într-o scrisoare anexată la Tratatul de pace, şi semnată de către reprezentanţii Greciei, Bulgariei şi Serbiei, scrie Blogul armânescu daimadeadun.wordpress.com

Iată conţinutul acelei scrisori:

„Grecia, (Bulgaria, Serbia) consimt a acorda autonomia şcolilor şi bisericilor Aromânilor ce se vor găsi în viitoarele posesiuni greceşti (bulgăreşti, sârbeşti) şi a îngăduit crearea unui episcopat pentru aceşti Aromâni, cu facultatea pentru guvernul român de a subvenţiona numitele instituţii prezente şi viitoare, sub supravegherea guvernului grec, (bulgar, sârb).”

Această scrisoare deşi a fost anexată tratatului, totuşi n-a fost parafată, astfel că a rămas ca o simplă scrisoare, schimbată între reprezentanţii celor trei ţări balcanice şi reprezentantul României.

Atât a putut obţine guvernul nostru de pe atunci, cu toate că a dictat pacea dela Bucureşti.

N-a apucat să intre în vigoare convenţia dela Bucureşti şi a isbucnit războiul mondial.

În tot timpul acestui războiu, şcolile secundare au fost închise, iar cele primare au funcţionat cum a dat Dumnezeu.

Ce s-a petrecut după războiu.

Sârbii, considerând tratatul dela Bucureşti caduc, au închis toate şcolile şi Bisericile româneşti din Macedonia sârbească, şi închise au rămas până azi!

Paralel cu această măsură arbitrară, au pornit o acţiune de desnaţionalizare forţată împotriva Aromânilor; interzicerea de a vorbi limba maternă afară din casă; obligativitatea numelui de botez sârbesc, etc., etc.

Grecii au fost mai puţin brutali decât sârbii. Ei au lăsat să funcţioneze şcolile şi Bisericele româneşti, luând în schimb o serie de măsuri administrative şi economice, care au avut ca efect împuţinarea simţitoare a numărului de şcoli.

Astfel din vreo 45 de şcoli câte aveam în ajunul războiului balcanic au rămas numai 27.

Tot în Grecia mai funcţionează şi 5 şcoli secundare: un liceu la Grebena, un gimnaziu la Ianina, un gimnaziu la Salonic, o şcoală superioară de comerţ la Salonic şi o şcoală normală şi profesională de fete în acelaş oraş.

În Bulgaria s-au folosit aceleaşi mijloace ca în Grecia.

Nu s-au închis şcolile, dar s-a dus o acţiune susţinută de teroare administrativă şi sărăcire, prin amenzi, fisc, etc.

Astăzi nu mai avem acolo, decât: două şcoli primare, una la Giumaia de Sus şi una la Sofia, şi un gimnaziu la Sofia.

În Albania. Aromânii de aci sunt lipsiţi de orice drept etic, recunoscut prin vreun act juridic oarecare.

Aşa se explică de ce, din 20 de şcoli primare şi 2 gimnazii, câte au avut înainte, n-au mai rămas decât 3-4 şi acestea când închise, când etatizate, după bunul plac al guvernului albanez!

În concluzie, vom spune: marea majoritate a Aromânilor e lipsită de drepturi etnice, iar acei dintre dânşii cari continuă a se bucura de oarecari drepturi, nu au nici o garanţie că le vor fi respectate şi în viitor.

(I. Nica – “Problema aromânilor”)

10/05/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: