Războiul terorist purtat de rusi (sovietici) in Basarabia anilor 1918-1940

 

 

Războiul terorist rus/sovietic din Basarabia anilor 1918-1940

 

 

În perioada anilor 1918-1940, Rusia sovietică (din 1922 – Uniunea Sovietică) a dus în spaţiul pruto-nistrean un război terorist (nedeclarat) al cărui scop a fost, pe de-o parte – înfricoşarea populaţiei, iar pe de alta – destabilizarea şi paralizarea activităţii administraţiei româneşti.

Până în 1936, urmare a ambuscadelor, asasinatelor şi raidurilor comandourior ruso-sovietice, în Basarabia au fost omorâţi 3342 militari români (inclusiv: 886 grăniceri, 1259 soldaţi din jandarmerie şi 1197 poliţişti).

NB. În Republica Moldova se cere ridicarea unui monument în amintirea militarilor români căzuţi în urma acţiunilor teroriste întreprinse de Rusia/Uniunea/ sovietică în anii 1918-1940.

 Sursa: Dr. Veaceslav Stavila / Blogul istoricului de veghe

Publicitate

ACTIUNI DE PROPAGANDA PROVOCATOARE ANTIROMANEASCA IN CENTRUL CHISNAULUI

 

 

Propagandă antiromânească în centrul Chişinăului !

La 2 septembrie 2011, în “Sala de Conferinţe” a site-ului de limbă rusă – ava.md din Chişinău a avut loc o “conferinţă” la care s-a lansat (în limba rusă) culegerea de articole “Campania de Est”: românismul agresiv – de la începutul secolului XX până în prezent” (3.000 exemplare). (http://ava.md/projects/history/012555-kruglii-stol-natisk-na-vostok-agressivnii-ruminizm-s-nachala-hh-veka-po-nastoyashee-vremya-kratkii-otchet.html

Această acţiune de propagandă antiromânească a fost organizată de Fondul “Istoriceskaia Pamiati” (Rusia), cu susţinerea portalului de limbă rusă ava.md.

“Culegerea de articole” repetă mai multe “idei” românofobe din perioada sovietică conform cărora, după 1918:

– “moldovenii” din Basarabia sufereau din cauza românizării forţate,

– şcolile şi bibliotecile de limbă rusă erau închise, iar cărţile erau nimicite,

– Basarabia a fost transformată într-o colonie populată de o rasă inferioară, iar “moldovenii”, chipurile, au fost calificaţi drept “români de categoria a II-a” etc. etc. etc.

Notă: Făptaşii acestei acţiuni de intoxicare au anunţat că astfel au dorit să atragă atenţia societăţii “asupra politicii agresive a României” (din ultimii 100 de ani), în momentul când Bucureştiul pregăteşte o nouă “Campanie de est”…

Întrebare: Autorităţile Republicii Moldova, cât şi ale României, trebuie să întreprindă acţiuni de informare în limba rusă pentru a dezintoxica minoritarii din spaţiul puto-nistrean ?

Dr. Veaceslav Stavila

Blogul istoricului de veghe, Chisinau

IN R.MOLDOVA O OFICINA DIVERSIONISTA AUTOINTITULATA ” PATRIOTISM MD”, REGURGITEAZA NON STOP MIZERII PROPAGANDISTICE ANTIROMANESTI IN CEL MAI PUR STIL SOVIETIC

 

In ceea ce a mai ramas din Basarabia sfasiata  de Stalin,  in actuala R.Moldova , si-au intensificat activitatile antiromanesti  niste neica nimeni, o mana de   indivizi  penibili  care se  se screm  sa construiasca strambe  istorii si false identitati  pentru moldovenii care incearca sa iasa  de sub stapanirea imperiului de la rasarit si sa o rupa cu trecutul .

 

Pentru a va convinge ca propaganda sovietica este inca vie peste Prut si ca mai produce toxine, va propun sa cititi in cele ce urmeaza un text  publicat de mai vechii nostri prieteni de la “Patriotism md”, o foaie  de propaganda antiromaneasca  finantata din surse nu foarte greu de banuit, care se ineaca in mocirla  falsurilor si abjectiilor antiromanesti.

 

Va las pe dv. sa constatati cu cine avem de-a face,  nu inainte de a  preciza  ca am reprodus in intregime  textul  publicat de asa zisii “patrioti maldavani”, cu toate greselile de ortografie si de limba care ii face inconfundabili .

Marturisesc ca rar mi-a fost dat sa intalnesc atata ignoranta, amestecata cu minciuna ordinara, rea-credinta si ipocrizie,  ca la aceste specimene care starnesc  rasul oricarui om intreg la minte, desi intentia lor  este cu totul alta…Va urez asadar,distractie placuta.

 

Iata textul:

 ”Minciuni al istoriografiei româneşti

“Calitatea care îmi repugnă

(mă dezgustă) mai mult la

români, este şmecheria.”

I.Iliescu

Dezlegînd  sacul  cu minciuni al istoriografiei româneşti, îndată te loveşte la nări o duhoare specifcă, de parcă aceste minciuni o  veşnicie  s-ar fi  aflat  închise în  saloanele  oligarhiei  politice de  pe Dîmboviţa,  neventilate veacuri  la  rînd  de  aerul  greoi şi  stătut  al  expansionismului  şi şovinismului mare  românesc.  Stai la îndoială şi de loc nu te poţi dumeri: ori istoricii fac politică, ori politicienii fac istorie? Aşa-i istoriografia la români…

De cînd politicienii şi istoricii români  au  simţit  nevoia  de  a cîrpi minciuni  despre  neamul moldovenilor?

Răspuns: De  cînd  e România…  „1861, dec.   11/23. Proclamaţia către naţiune a lui Al.I.Cuza, prin  care  aduce  la  cunoştinţă ofcial că “Unirea” (o parte din teritoriul moldovenesc,  dintre Prut şi Milcov cu Valahia) este îndeplinită,   naţionalitatea română este întemeiată”.

Cum vedem, odată cu naşterea noului stat, cu numele România, apare  şi  povestea  (minciuna) cum că o naţionalitate ar putea  fi „lichidată” iar alta „întemeiată” printr-un act volitiv de moment, printr-o declaraţie de  la  tribună sau o hotărîre a instituţiei puterii. De  parcă  domnitorul  unionist n-ar fi cunoscut un lucru simplu de  tot  că  naţiunile  nu  apar  din senin la porunca ştiucii sau chiar a unui domnitor. Că naşterea lor e un proces îndelungat şi anevoios, iar odată ce s-au născut, nimeni nu  le poate proclama nule. Ele nu pier, chiar de s-ar afla sub papucul românesc.

Poporul moldovenesc dintre Prut şi Nistru timp de 22 de ani a  îndurat un regim de ocupaţie      românească     din   cele   mai   barbare   însoţit   de   o   campanie de denaţionalizare   de   proporţii   înfiorătoare.   Dar   ce   folos   din   aceste    opinteli colonizatoare?  Moldovenii  cum au fost,  aşa şi  au  rămas tot  moldoveni. Nici moldovenii  dintre Prut şi Milcov nu s-au făcut chiar atît de romani,  cum s-ar crede, cu toate că procesul de denaţionalizare  (muntenizare)  durează acolo aproape 150 de ani.  Moldovenii din  România pînă acum    se    ştiu   de   moldoveni,    cunoscînd prea bine deosebirea lor de munteni. Aici nu e vorba numai de specifcul graiului (cu toate că şi acesta e un indice însemnat), dar,   în primul rînd, de caracterul,   mentalitatea  şi  psihicul  naţional  al   moldovanului,   care,    la  drept vorbind, nu numai că nu se aseamănă, dar e diametral opus, e contrastant cu cel al  românului (munteanului).  Ce n-ar spune românii, moldovanul e făcut cu totul din alt aluat.  Nu dorim să le pricinuim românilor prea mare obidă enumărînd aceste calităţi, în majoritate contrare, antagonice ce  îi deosebesc    pe    moldoveni    de    români.    Vom    aminti         doar       o       expresie generalizatoare, dar cu mult tîlc, a unui mare moldovan din România, care a spus: “Cu cît merg mai spre răsărit cu atît oamenii sînt mai aproape de natură  şi de Dumnezeu” (M.Sadoveanu). N-ar  fi  rău  să  cunoască  acest lucru  şi    iconizatorii  neamului românesc de la noi.

Moldovenii şi românii vorbesc o  limbă reciproc  înţeleasă. Limba,  cum  se  ştie,  nicidecum nu  e  singurul  criteriu  în  determinarea unei naţiuni. În America Latină zeci de popoare vorbesc o  singură  limbă  (spaniola),  dar se consideră şi sînt recunoscute de toată lumea ca state şi naţiuni diferite. Şi nimeni acolo nu face nici o tragedie din această varietate  de  naţiuni,    nimeni  nu-şi aprinde  paie  în  cap  de    scîrbă şi mînie,  cum  fac  acest  lucru guvernanţii români.

Exemple asemănătoare putem aduce din toată lumea. Dar de ce să le căutăm prin lume, cînd ele sînt aici, la noi: Republica Moldova şi România sînt două state, în care trăiesc două popoare, două naţiuni, fecare avînd destinul său istoric diferit. Că doar nu pentru flori de cuc strămoşii noştri, mai bine de jumătate de mileniu, au purtat lupte crîncene, pe viaţa şi moarte,  împotriva  numeroşilor duşmani  (printre  ei  şi  valahii, aliaţii turcilor!) apărîndu-şi finţa de neam şi independenţa statală, făurindu-şi de-a lungul veacurilor şi o comoară cultural-istorică naţională moldoveneasca, de o  originalitate  inconfundabilă şi  de mare  preţ,    cunoscută  de întreaga civilizaţie europeană.

Declaraţia lui A.I.Cuza despre „întemeierea” naţiunii române în ziua  de  11/23  decembrie  1861 a  fost prima minciună de mare calibru lansată din vîrful puterii chiar la naşterea statului român. Prin această minciuna s-a comis o mare nedreptate faţă de moldoveni, egalînd cu un adevărat act de genocid. Că doar a existat o variantă cu faţă omenească a unirii principatelor şi creării statului român pe principii democratice, prin care se prevedea respectarea tuturor drepturilor şi intereselor naţionale  şi  general-umane  ale moldovenilor.

Cunoscînd  prea  bine  năravul (vicleşugul)  unioniştilor  şi  al românilor,   Adunarea  ad-hoc a Moldovei  încă  la 1857  (20 decembrie)  votează  o  rezoluţie prin care se adresează puterilor garante cu rugămintea de a „să prevedea  şi  a  stătornici  calea prin care Principatele Unite, la orice călcare a drepturilor lor, de orice parte ar proveni, să poată cere şi dobîndi puternicul sprijin al marelui Areopagiu  (tribunal suprem)”.

E ştiut că statele garante (Marea Britanie, Franţa, Rusia, Austria, Prusia, Turcia, Regatul Sardiniei)  care  au monitorizat unirea principatelor au fost foarte precaute  în  această  privinţă, propunînd o variantă  înţeleaptă de creare a noii statalităţi, cu respectarea drepturilor naţionale şi general-demociatice ale fecării părţi integrante.

La Conferinţa de la Paris (mai-august  1858)  a  celor  şapte  ţări garante  s-a  luat  o  hotărîre  prin care  se  stabilea  viitorul  statut politic şi administrativ al principatelor şi care sumar se reducea la următoarele: cele două ţări vor purta numele Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, fecare cu domn, guvern şi legislativ. Se va înfinţa Comisia Centrală  din  legiuitori  din  ambele părţi  pentru  alcătuirea  legilor comune şi Curtea de Casaţie unică. Această hotărîre, cum vedem, oferea ambelor părţi o autonomie largă, nelăsînd şanse vreunei din ele de a-şi afrma hegemonia sau a încălca drepturile naţionale sau de altă natură ale celeilalte.

De s-ar fi  respectat aceste principii politice  în  crearea  statalităţii Principatelor Unite, astăzi n-ar fi însemnat nici un păcat unirea Republicii Moldova cu consîngenii noştri dintre Prut şi Milcov. Însă forţele unioniste din Moldova, în cîrdăşie cu românii, prin vicleşug şi diferite manevre şmechereşti, au înşelat ţările garante, ignorînd  totalmente  hotărîrea Conferinţei de la Paris şi călcînd în picioare voinţa maselor populare. Aceste   forţe   au   aplicat  o variantă   monstruoasă   a   unirii, discriminatorie     şi pagubitoare pentru   moldoveni.      În    urma acestor manevre,       moldovenii au fost aduşi în casa nouă nu ca stăpîni  de  rînd  cu  românii,  dar în  calitate  de  chiriaşi  anonimi, lipsiţi  de orice drepturi.

Datorită poziţiei  trădătoare  a    unioniştilor     din Principatul Moldovei, moldovenii  au  fost  lipsiţi  chiar şi de dreptul de a purta  în continuare    numele  său  de  neam tradiţional-istoric  – moldoveni, de  a-şi  numi  limba  cu  numele strămoşesc  – moldovenească, iar românii vor fi liberi în toate acţiunile  lor  antimoldoveneşti; vor  desfăşura  o  campanie  de demoldovenizare  a moldovenilor,  cu  scopuri  etnocide  de  a scoate neamul moldovenilor din circuitul istoric,  de  a-l  despoia de  toate  valorile  lui  naţional-spirituale,  şi să-l zătrească cu desăvirşire din istorie, din prezent şi viitor.

Datorită acestei uniri monstruoase a şi apărut o istorie cu români de pretutindeni”, fără moldoveni, cu minciuni care îngheaţă apele în luna cuptorului…”

 

Cititi va rog si :https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/10/09/23840/