Planuri de distrugere a Germaniei și de nimicire totală a poporului german despre care nu se prea vorbește

În cartea Germania trebuie sa dispara! (”Germany must Perish !”), scrisa si publicata de Theodore Kaufman in 1941, se făcea o pledoarie pentru genocidul populatiei germane si dezmembrarea teritorială a acestei tări. Se schța un plan de anihilare a Națiunii Germane și eradicarea completă de pe fața
pământului a întregii sale populații. De asemenea, aici este inclusă și o hartă cu posibila disecție teritorială a Germaniei și a repartizării pământurilor acesteia.”

Se avea în vedere in mod special sterilizarea in masa a tutror barbatilor sub 65 de ani si a femeilor sub 45 de ani. Lucrarea mai promova distibuirea de pământuri germane, care ar rezolva multe dintre problemele omenirii.

”În ceea ce îi privește pe bărbații vizați de sterilizare, aceștia vor fi cel mai ușor de manevrat. Luând un număr arbitrar de 20.000 de chirurgi și presupunând că fiecare dintre aceștia va efectua un minim de 25 de operații pe zi, nu va lua mai mult de maxim o lună pentru a termina cu sterilizarea.

În mod natural, cu cât mai mulți chirurgi disponibili, cu atât mai puțin timp ar fi necesar – și vor fi disponibili mult mai mulți decât cei 20.000 pe care i-am menționat noi, avându-se în vedere toate națiunile pe care le putem trage în joc.

În măsura în care sterilizarea femeilor are nevoie de ceva mai mult timp, evaluăm sterilizarea întregii populații feminine a Germaniei la o perioadă de trei ani sau mai puțin. Este necesară sterilizarea ambelor sexe și nu doar a uneia, deoarece actuala doctrină a germanilor spune că și un strop de sânge german te face german”

”Bineînțeles, după sterilizarea completă, rata nașterilor în Germania ar scădea în mod drastic. Și cu o rată a mortalității de 2% pe an, Națiunea Germană s-ar diminua cu 1.500.000 de persoane în fiecare an.

În consecință, pe durata a două generații, acțiunea care va secera milioane de vieți și ne va scuti de un efort inutil – și anume eliminarea Germanismului și a purtătorilor acestuia –
ar deveni un fapt împlinit. Prin virtutea pierderii auto-perpetuatoarei Voințe Germane, aceasta s-ar atrofia iar puterea germană ar fi redusă la o importanță neglijabilă.”

”Cerințele imperative ale învingătorilor spun că Germania trebuie să piară pentru totdeauna, lucru care face din sterilizarea germanilor o sarcină obligatorie pentru liderii noștri, aceasta fiind considerată cea mai bună metodă de eradicare permanentă. Trebuie să se acționeze prin:

1. dezarmarea imediată și completă a armatei germane și îndepărtarea întregului armament de pe teritoriul Germaniei.

2. plasarea tuturor utilitarelor și a uzinelor de industrie grea sub supraveghere amănunțită și înlocuirea lucrătorilor germani cu
lucrători din naționalitățile Aliaților.

3. segregarea armatei germane în grupuri, concentrate în diferite zone restricționate și sterilizarea sumară a acestora.

4. organizarea populației civile, atât bărbați cât și femei, pe sectoare teritoriale și sterilizarea acestora.

5. împărțirea armatei germane (după ce sterilizarea acesteia a fost încheiată) în batalioane de muncă și alocarea serviciilor
acestora în reconstruirea orașelor pe care le-au distrus.

6. divizarea și împărțirea pământurilor Germane. Harta prezentată în această lucrare oferă câteva idei cu privire la ajustările
teritoriale care pot fi făcute, în raport cu extincția Germaniei.

7. interzicerea tuturor civililor de călători dincolo de granițele prestabilite, până când sterilizarea a fost terminată.

8. obligarea populației germane din teritoriile repartizate de a învăța limba noii țări de apartenență și într-un an de zile,
interzicerea publicațiilor a tuturor cărților, ziarelor și anunțurilor din limba germană, și în aceiași măsură, restricționarea
difuzărilor (radio, TV) în limba germană și stoparea activităților școlilor de limbă germană.

9. se face doar o singură excepție de la legea sterilizării totale: sunt absolvite de la asemenea tratament numai aceia dintre
germani a căror rude, fiind cetățeni ai națiunilor victorioase, își asumă responsabilitate financiară pentru faptele lor. În acest fel,
într-o uitare profundă a existenței sale, este abandonată Germania.

În completarea celor de mai sus, ”Planul Morgenthau” – creat de Henry Morgenthau (evreu) – a fost schița anihilări sistematice a poporului German.

”Fiind supărat de ridicarea lui Hitler și de persecuția jidanilor condusă de acesta, Morgenthau a căutat adesea să îl convingă pe președinte să anticipeze Departamentul de Stat sau să acționeze în contrar cu deciziile acestuia. L-am surprins adesea angajat în negocieri cu guvernele altor țări, lucru care se află în sarcina Departamentului de Stat. Eforturile depuse de acesta în elaborarea unui plan catastrofic pentru tratarea Germaniei postbelice, împreună cu convingerea președintelui de a accepta acest plan fără să consulte Departamentul de Stat, a fost un exemplu remarcabil al acestei ingerințe.”

”Recent, diverse grupuri germane, în cooperare cu rușii, au ridicat memoriale pentru civilii și soldații germani care au murit în Rusia Sovietică. Tot de curând, rusul Alexander Gutman a făcut un film documentar în care a intervievat patru femei germane din Prusia de Est care, copilă fiind, a fost violată de trupele Armatei Roșii, după care a fost dusă într-un avanpost infernal din

Gulag, nr. 517, în apropiere de Petrozavodsk în Karelia. Din cele 1000 de fete și femei transportate în acest lagăr odată cu ea, 522 au murit pe parcursul primelor șase luni. Aceste femei se numărau printre zecile de mii de civili germani, bărbați și femei, care au fost deportați cu consimțământul puterilor Vestice în Rusia Sovietică, ca ”reparații germane în natură” pentru muncă silită.

Una dintre femeile intervievate de Gutman, remarcă: ”În timp ce jurnalul lui Anne Frank este cunoscut peste tot în lume, noi ne purtăm amintirile în inimile noastre.” Nu de mult, filantropiii germani au ridicat un cimitir memorial pentru femeile care au pierit în lagărul de concentrare nr. 517”

”În cea mai bună estimare a sa, în jur de 3 milioane de germani, soldați și civili, au murit inutil după încheierea oficială a ostilităților. Un milion dintre aceștia erau bărbați care erau ținuți prizonieri de război, dintre care cei mai mulți au murit în captivitate sovietică. (Spre
exemplu, din cei 90.000 de germani care s-au predat la Stalingrad, numai 5.000 s-au mai întors acasă.) Mai puțin cunoscută este istoria miilor de prizonieri germani care au murit în captivitate americană și britanică, în cele mai rușinoase și oribile lagăre situate de-a lungul
Rinului, fără adăposturi și cu foarte puțină mâncare.

Alții mai norocoși, au robotit munci silite în țările Aliate, adesea timp de ani întregi.
Cea mai mare parte din celelalte două milioane de civili germani care au pierit după încheierea războiului, au fost femei, copii și bătrâni – victime ale bolilor, frigului, foametei, sinuciderii și masacrelor.

Se amintește fără încetare de lagărele de concentrare din timpul războiului, operate de al Treilea Reich, însă puțini știu că lagărele infame Dachau, Buchenwald, Sachsenhausen și Auschwitz au rămas operabile și după terminarea războiului, numai că de data aceasta au fost îndesate cu captivi germani, dintre care mulți au pierit în moduri mizerabile.

La procesul său de la Nürnberg, Julius Streicher, un propagandist de frunte al Reichului nazist a citat cartea lui Kaufman în apărarea sa, susținând că mânia împotriva evreilor a fost determinată de cartea ” Germania trebuie să piară! ”

Filosoful și istoricul german Ernst Nolte susține că reacția germană la cartea ”Germania trebuie să piară!” a fost un răspuns autentic la temerile germane cu privire la un complot evreiesc la nivel mondial.

Ilya Ehrenburg, capul propagandiștilor sovietici din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un mincinos notoriu și patologic, era un evreu din Ucraina care îndemna trupele sovietice să ucidă fără discernământ și fără milă pe toți germanii pe care îi întâlnea.
Într-un manifest intitulat ”Omoară,” Ehrenberg incita soldații ruși de rând, să îi trateze pe germani ca pe niște ființe subumane.
Paragraful final al acestui manifest conclude:

”Germanii nu sunt ființe umane. De acum înainte, cuvântul ”german” este cel mai oribil blestem. Nu avem ce discuta. Nu ne vom emoționa. Ci vom ucide. Dacă nu ai ucis cel puțin un german într-o zi, ai irosit acea zi … Dacă nu poți omorî un german cu un glonț, ucide-l cu baioneta. Dacă zona de front în care te afli este liniștită și nu ai cu cine lupta, atunci ucide un german. Daca ai omorât deja un german pe ziua de azi, mai omoară unul.”

PLANUL MORGENTHAU

A existat un plan răzbunător al Secretarului Trezoreriei SUA, Henry Morgenthau, de a transforma Germania înfrântă într-o țară împovărată și ”pastorală,” lipsită de orice fel de industrie modernă.

Acest plan a fost completat de scheme genocidale de înfometare, sterilizare si de deportare a populației germane care supraviețuise războiului.

Harta: Planul Morgenthau arătând partiţia planificată a a Germaniei postbelice într-un  Stat de Nord,un Stat de Sud, și o Zonă Internațională. Zona gri urma să intre sub controlul Franței, Poloniei și URSS-ului.

Secretarul Trezoreriei Henry J. Morgenthau Jr. a fost singurul membru al cabinetului american invitat să participe la Conferința din Quebec, în timpul căreia a fost convenit planul privitor la viitorul Germaniei.

Motivațiile lui Roosevelt pentru a fi de acord cu propunerea lui Morgenthau pot fi atribuite dorinței sale de a fi în relații bune cu Iosif Stalin și convingerii personale că Germania trebuie tratată aspru.

Într-o scrisoare din 26 august 1944 adresată reginei Wilhelmina a Olandei , Roosevelt scria că „Există două școli de gândire, cei care ar fi altruisti în privința germanilor, sperând prin bunătatea iubitoare să-i facă din nou creștini și cei care vor adopta o atitudine mult mai „dură”. Aparțin acestei din urmă școli, pentru că, deși nu doresc sânge, vreau ca germanii să știe că de data aceasta cel puțin au pierdut cu siguranță războiul. ”

Secretarul de stat Hull a fost revoltat de „intruziunea de neconceput” a lui Morgenthau în politica externă a Americii. Hull i-a spus lui Roosevelt că planul va inspira o rezistență germană acerbă și va costa mii de vieți americane.

Ulterior el a demisionat din motive de sănătate, deși au existat rapoarte anecdotice conform cărora demisia sa a fost cauzată de „afacerea Morgenthau”.

Planul secretarului Trezoreriei SUA, Henry Morgenthau prevedea imparțirea Germaniei după cel de-Al Doilea Razboi Mondial și avea în vedere impunerea unor masuri extrem de dure cu intentia de a înlătura orice posibilitate pentru această țară de a mai provoca un alt război.

Propunerea trebuia aîndeplinită urmând trei pași esențiali:

• Germania urma sa fie imparțita în doua state independente.
• Centrele principale de minerit si industrie ale Germaniei, incluzand regiunile Saar,Ruhr si Silezia de Sus urmau sa fie internationalizate si anexate tarilor vecine.
• Toata industria grea urma sa fie demontata sau distrusa in alt mod.

La a doua Conferință aliată din Quebec la 16 septembrie 1944 , presedintele SUA, Franklin D. Roosevelt si Henry Morgenthau l-au convins pe prim-ministrul britanic Winston Churchill sa fie de acord cu planul.

Cu toate acestea, Churchill a intocmit o noua versiune a planului care în final a fost semnată si de presedintele Roosevelt.

Planul lui Morgenthau a avut o oarecare influență asupra planificării acțiunilor forțelor aliate în Germania, până la mijlocul anului 1947. Politicile SUA de ocupare vizau „dezarmarea industrială”, dar conțineau și o serie de „lacune” deliberate.

O investigație realizată de Herbert Hoover, a concluzionat că planul Morgenthau nu era realizabil și putea să ducă la moartea prin înfometare a unui număr de până la 25 de milioane de germani.

Din 1947, politicile SUA au urmărit restabilirea unei „Germanii stabile și productive” și au fost urmate în curând de Planul Marshall .

Publicitate