Tratatul de la Trianon și obsesiile imperiale ale Ungariei
Obsesia ungurilor cu Tratatul de la Trianon
Când mergea să semneze Tratatul de la Trianon, ministrul maghiar Bernard Agost avea figura unui condamnat la moarte, sfidător în drumul către ștreang. Restul membrilor delegației maghiare mergeau ca în urma coșciugului.
Tratatul de la Trianon a fost într-adevăr o înmormântare:îngropăciunea unei părți din Imperiul Austro-Ungar. De atunci clasa politică și intelectuală maghiară nu a fost în stare să își revină, a rămas blocată în obsesia revizuirii Tratatului de la Trianon, scrie pe blogul său Historice.ro, istoricul și gazetarul George Damian, care se arată surprins să afle că în Ungaria este răspândită în spațiul public ideea că Tratatul de la Trianon ”expiră” după 100 de ani.
Într-adevăr nu e de loc clar cum ar fi posibil ca Transilvania și restul teritoriilor Imperiului Austro-Ungar să reintre în componența Ungariei.
Aflăm că se strâng semnături pentru ”expirarea” Tratatului de la Trianon la 100 de ani deși este inexplicabil ce ar putea face aceste semnături.
Este neîndoielnic un artificiu de PR al unor capete înfierbântate de la Budapesta care reîncălzesc o zeamă stricată.
Într-un interviu acordat presi maghiare, istoricul Ablonczy Balasz, coordonatorului proiectului de la Budapesta legat de împlinirea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, are doar cuvinte de laudă față de reprezentanții României la aceste tratative, că nu au cedat niciodată pe ceea ce se numea interes național, s-au bătut până în pânzele albe, chiar și când erau în pierdere. Asta în vreme ce fel de fel de ”comentatori” din țara noastră se întrec în critici la adresa prestației diplomaților români în timpul tratativelor de atunci.
Ablonczy se dovedește un om rațional: spune că o Ungarie în hotarele Imperiului Austro-Ungar nu ar fi fost posibilăși că într-o formă sau alta s-ar fi ajuns la dezmembrare.
Interviul și declarațiile decente făcute de istoricul maghiar Ablonczy Balasz, poate fi citit aici
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
.jpg){kind=link}