CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

A fost o vreme când România punea în aplicare mari proiecte de dezvoltare și de modernizare, inclusiv ale rețelei de drumuri și căi ferate

 

 

 

 

 

 

Master-Plan interbelic

 

Societatea românească din prima jumătate a secolului trecut nu era nici pe departe una perfectă. Implementarea marilor proiecte de dezvoltare și de modernizare a României era însoțită și atunci de mari scandaluri de corupție.

Cu toate acestea, planul pentru crearea unei infrastructuri moderne de drumuri și de căi ferate (ceea ce am putea numi astăzi “Master Planul de Transport”) era gândit de cei ce se aflau la conducerea statului. Și era pus în practică.

Rețeaua de drumuri și de căi ferate construită începând cu domnia Regelui Carol I – proiect continuat și după Marea Unire – este în bună măsură cea pe care o utilizăm și astăzi. “E interesant să reamintim că, atunci când i s’a propus principelui Carol de Hochenzollern tronul Principatelor Unite, acesta, uitându-se pe hartă, i-a spus lui Ion Brătianu: România e destinată unui viitor strălucit. Pe teritoriul ei va trece șoseaua Angliei spre Indii!”. 

Nu a fost doar o constatare vizionară. Trei sferturi din rețeaua feroviară pe care o România o deține astăzi a fost construită în timpul domniei Regelui Carol I (din păcate, pe multe tronsoane se circulă astăzi cu viteze mai mici decât atunci). T

ot în aceiași perioadă a fost derulat un program de anvergură de pietruire a drumurilor. Într-un singur an, în România acelor vremuri, se pietruiau mai mulți kilometri de drum decât totalul kilometrilor de autostradă construiți în România după 1989. 

Proiectele începute în timpul domniei primului rege al României au fost continuate și după Primul Război Mondial. Unul dintre cele mai importante proiecte de construcții de drumuri din perioada interbelică a fost construcția “autostrăzii Londra-București-Istambul”, arteră europeană care urma să permită parcurgerea cu automobilul a distanței Londra-Istambul “în doar 24 de ore”.

E adevărat că termenul de autostradă e pretențios dacă ne referim la accepțiunea pe care o dăm astăzi acestui cuvânt. Era vorba de șosele cu o singură bandă pe sens dar asfaltate “ca’n palmă” și care făceau parte din marele proiect european. Este de menționat că porțiunea românească a acestui proiect era aproape finalizată în anul 1936, în timp ce în Ungaria, Bulgaria, Grecia și Turcia se înregistrau întârzieri importante.

Finalizarea aproape în totalitate a porțiunii de pe teritoriul României Mari din traseul “autostradei europene” – una dintre cele mai importante căi de comunicație rutieră și azi – este consemnat în articolul “Autostrada Londra-București-Istambul”, publicat în revista “Ilustrațiunea Română”, numărul din 14 octombrie 1936:

În momentul de față, această șosea internațională, care traversează Europa de la Apus la Răsărit, e fapt împlinit. Mai sunt prea puțini kilometri de asfaltat pentru ca această autostradă, care leagă Londra de Istanbul în mai puțin de 24 ore pe uscat, să fie realizată. Șoseaua, prin toate statele prin care trece, e construită conform unui tip standard, stabilit întro conferință internațională de turism.

La noi în țară șoseaua internațională parcurge aproape 650 kilometri, între Episcopia Bihorului și Giurgiu, prin cele mai frumoase priveliști românești. Pentru turismul nostru, șoseaua aceasta e de un folos imens.

Călătorul străin, chiar numai în tranzit prin țara noastră, are ocazia să vadă diferitele aspecte ale pământului românesc, de deal, de munte, de vale, de pădure, de oraș și de sat.

E foarte greu ca cineva să rămâie nepăsător față de aceste minunate frumuseți pe care le posedă pământul românesc și să nu se mai întoarcă pentru a studia în amănunțime și a străbate, de la un capăt la altul, țara aceasta cu nenumărate posibilități turistice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Șoseaua internațională vine de la Budapesta, străbătând pusta ungurească de la Szolnoc la Artand (notă: Ártánd este un sat din județul Hajdú-Bihar, Ungaria), și șoseaua ajunge la Borș, stația de frontieră românească. Prin Ungaria șoseaua nu a fost încă asfaltată, nu e încă o autostradă. La Episcopia Bihorului, unde se face revizia bagajelor, șoseaua e asfaltată ca în palmă.

Cei 7 km. care despart Episcopia Bihorului de Oradea Mare sunt un drum minunat de-a lungul Crișului Repede, care însoțește șoseaua internațională până în capitala Crișanei. La 15 kilometri de frontieră călătorul străin găsește un oraș frumos, cu hoteluri și restaurante occidentale, cu teatre, cinematografe, statui, muzee și o mișcare pe străzi, ca la Budapesta.

De la Oradea la Tileagd, șoseaua asfaltată își continuă drumul prin aceeași vale a Crișului Repede, pe care a urmat-o de la frontieră. De la Tileagd la Aleșd, șoseaua nu e gata încă, dar va fi peste cel puțin un an de zile. E o distanță de numai de 20 de kilometri, care se va împlini foarte lesne.

De la Aleșd, de unde începe din nou autostrada, ea străbate văile munților Apuseni, prin locuri de o frumusețe sălbatică, cum au prea puține tări din Europa. Șoseaua străbate Borodul, Ciucea, Huedinul, Gilăul, trece prin Cluj și urcă dealul Feleacului.

Se află acum în inima Transilvaniei. De la Feleac la Turda șoseaua nu e gata. De la Turda la Diciosânmartin (notă: azi Târnăveni) autostrada se lucrează acum și automobilistul are ocazia să vadă pe o distanță de 15 km. cum “se toarnă” o autostradă.

Trece apoi prin Aiud și Teiuș, ca în apropiere de Alba Iulia să înceapă din nou autostrada. Aici sunt câteva priveliști minunate până la Sibiu, unde pe o distanță de încă 20 de km. se lucrează la autostradă.

De aici, pe coastele munților, prin locuri pe care nici pana cea mai măiastră nu le poate descrie, autostrada trece prin Avrig, Voila, Făgăraș, Șercaia, Vlădeni și Codlea până la Brașov. De aici, străbătând renumita vale a Prahovei, prin Predeal, Azuga, Bușteni, Sinaia, Comarnic, Câmpina, Ploiești ajunge la București.

Din Capitală, autostrada pleacă prin Jilava până la Giurgiu, de unde trece Dunărea cu bak-ul la Rusciuk. De aici până la Istanbul, nu e gata decât o foarte mică porțiune din autostrada internațională.

De la București, o altă ramnificație a autostradei pleacă, prin Popești, Budești și Oltenița, trece Dunărea la Turtucaia și își continuă drumul la Constanța, pentru cei ce vor să facă drumul la Constantinopol pe mare. 

De la Ploiești până aproape de Urlalți s’a făcut asfaltarea unei noi șosele internaționale, de mai mic interes, prin Buzău, R. Sărat, Focșani, Bacău, Roman, Hârlău, Botoșani, Dorohoi, Cernăuți, trece spre Polonia prin Lwow și Varșovia, legând România de țările baltice.

Importantă pentru noi, este autostrada Londra-București-Istanbul, care, avându-se în vedere dezvoltarea exceptională din ultima vreme a autoturismului, va aduce, prin tranzit, un impresionant număr de turiști, care vor depinde de felul nostru de a-i primi ca să se mai întoarcă la noi.

22/06/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce a spus Wess Mitchell, asistentul Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, în discursul său de la Universitatea Bucureşti ?

„România se află într-o regiune cu un important rol geopolitic de-a lungul istoriei. România nu ocupă un teritoriu uşor. Ea se află la intersecţia a trei mari regiuni şi este poarta istorică spre Europa Centrală şi Balcani.

Ea s-a aflat întotdeauna la răscrucea imperiilor. De secole, puterile mari şi mici încearcă să domine strâmtorile, porturile şi drumurile României”, a declarat asistentului Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Wess Mitchell, în timpul discursului pe care l-a susţinut la Universitatea din Bucureşti, şi care a fost preluat de agenţiile de presă româneşti şi străine.

 

 

 

Imagini pentru wess mitchell photos

 

 

Discursul integral

 

Vă mulţumesc pentru prezentarea extrem de amabilă, domnule rector Mircea Dumitru. Îi spuneam acum câteva minute domnului rector că am conferenţiat la această universitate cu câţiva ani în urmă, iar audienţa a fost atunci mult mai puţin numeroasă decât acum.

Nu am nici cea mai mică idee care este motivul, sunt foarte bucuros că aţi venit să mă ascultaţi astăzi şi doresc să transmit recunoştinţa mea universităţii pentru ospitalitate.

Şi doresc să vă mulţumesc dumneavoastră, tuturor, pentru că aţi venit. Doresc de asemenea să acord recunoaştere şi să mulţumesc ambasadorului Hans Klemm şi echipei sale extraordinare de la Ambasada SUA din România pentru activitatea nemaipomenită pe care o desfăşoară într-o ţară importantă, într-un moment important.

Vreau să spun de asemenea cât de plăcut este să vezi câteva chipuri prietenoase în public.

Unii dintre dumneavoastră ştiu probabil că România este o ţară pentru care am o afecţiune deosebită şi de-a lungul anilor mi-am creat mulţi prieteni în România, de aceea mă bucur să îi văd în public pe unii dintre acei prieteni.

România este un aliat şi un partener strategic foarte apropiat al Statelor Unite. Militarii români şi-au îndeplinit misiunea alături de militarii americani în Irak şi Afganistan şi ştiu cât de apreciate sunt forţele armate române de către forţele armate americane.

În numele poporului american, doresc să mulţumesc poporului român pentru sacrificiile făcute în sprijinul atât de multora dintre aceste misiuni importante.

Doresc să transmit recunoştinţa mea în special familiilor celor opt militari români răniţi la Kandahar în această primăvară.

Mâine vom participa la o întâlnire în cadrul Dialogului Strategic România-SUA. Vom discuta despre cooperarea continuă şi foarte robustă dintre Statele Unite şi România în domeniile securităţii, energiei şi comerţului. Şi vom căuta modalităţi de a extinde această cooperare în zilele următoare.

Este de bun augur momentul în care are loc acest dialog. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la crearea României pe care o cunoaştem astăzi.

În urmă cu 100 de ani, în oraşul Alba Iulia, trei regiuni s-au unit pentru a forma un nou stat naţional care avea să devină România modernă.

Statele Unite au jucat un rol foarte însemnat în acel eveniment.

Noi ne-am numărat printre primele ţări care au stabilit relaţii diplomatice oficiale cu România, în 1880. Iar după Primul Război Mondial, mai mult decât orice altă putere Statele Unite au fost cele care au făcut eforturi să asigure întemeierea unei Românii independente. Libertatea a fost înscrisă în construcţia României încă de la început.

Astăzi ne amintim cuvintele lui Iuliu Maniu: „Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor.”

A fost nevoie de o perioadă foarte lungă şi de sacrificii semnificative ale poporului român, trecând prin ororile nazismului, noaptea lungă a comunismului, corupţia şi poliţia secretă a lui Ceauşescu, pentru a obţine premiul independenţei politice.

Iar astăzi, românii continuă să demonstreze vigilenţă şi determinare în valorificarea întregului potenţial al ţării dumneavoastră.

Aş dori să ne gândim pentru o o clipă cât de departe a ajuns România.

În urmă cu 30 de ani, în ajunul lui 1989, România era una dintre cele mai sărace, mai izolate şi mai retrograde ţări din Europa.

PIB-ul său era de aproximativ 40 de miliarde de dolari. Românul de rând câştiga mai puţin de 150 de dolari pe lună, se obişnuise cu lipsurile frecvente şi cozile la pâine.

De asemenea, românul de rând putea fi torturat sau executat rapid la cel mai mic indiciu al lipsei de loialitate faţă de regimul comunist.

Astăzi, România este membru NATO şi UE. Are un PIB de 187 de miliarde de dolari, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de cinci ori, iar economia românească este una dintre cele mai dinamice din Europa, cu o creştere de aproape 7% anul trecut.

România şi-a construit un sistem judiciar puternic şi instituţii de luptă împotriva corupţiei pe care victimele comunismului nu şi le-ar fi imaginat nici în cele mai îndrăzneţe vise.

Românii se bucură astăzi de libertăţi ample; vă puteţi exprima liber, şi vă puteţi întruni fără teama de represiune; puteţi călători neîngrădiţi prin toată Europa; aveţi o bază solidă.

Odiseea României o transformă într-un puternic simbol al libertăţii occidentale la frontiera de est.

Cred că încă şi mai remarcabil este faptul că această odisee prin care a trecut România a avut loc într-o regiune cu un important rol geopolitic de-a lungul istoriei.

România nu ocupă un teritoriu uşor. Ea se află la intersecţia a trei mari regiuni şi este poarta istorică spre Europa Centrală şi Balcani. Ea s-a aflat întotdeauna la răscrucea imperiilor. De secole, puterile mari şi mici încearcă să domine strâmtorile, porturile şi drumurile României.

În apropiere, pe fâşia îngustă de pământ dintre Porţile de Fier şi Marea Neagră s-au luptat ruşii şi austriecii pentru controlul gurilor Dunării.

Şi tot în apropiere a avut loc Criza Strâmtorilor Turciei, care a dat naştere Doctrinei Truman, ce a semnalat angajamentul Statelor Unite de a împiedica Uniunea Sovietică să domine regiunea.

La încheierea Războiului Rece, consensul general părea a fi că regiunea Mării Negre şi restul Europei de Est şi-au diminuat valoarea strategică. Rusia era enervată şi distrasă, NATO şi UE se extindeau, iar geopolitica părea a fi, cel puţin pentru Europa, o chestiune a trecutului.

Aceste presupuneri erau premature. Istoria nu se încheiase. Rusia lui Vladimir Putin nu a încetat niciodată să considere această regiune parte a sferei sale naturale de influenţă. Ea nu a acceptat niciodată alegerea românilor de a se alătura liber Occidentului.

Invadarea Georgiei şi Ucrainei de către Rusia, preluarea Crimeii, destabilizarea sistematică şi prelungită a Moldovei, intervenţia în Siria şi consolidarea flotei Mării Negre, toate acestea evidenţiază seriozitatea cu care Moscova abordează competiţia pentru influenţă şi teritoriu în această regiune.

Însă Rusia nu mai este singură. Există şi China. Influenţa chineză se extinde rapid în regiunea Mării Negre. Beijingul foloseşte diplomaţia bazată pe acordarea de împrumuturi ţărilor care nu le pot returna pentru a crea relaţii de dependenţă care pot părea neglijabile astăzi, dar care în cele din urmă vor reprezenta o influenţă reală asupra guvernelor şi societăţilor din Europa Centrală.

Scopul iniţiativelor 16+1 şi „Centura şi drumul” (Belt/Road) este să creeze alternative la influenţa Occidentului. Prin banii săi, China le oferă ţărilor un fel de ipotecă asupra viitorului lor.

Atât Rusia, cât şi China, doresc în felul lor să înfrângă Occidentul: Rusia doreşte să-l fragmenteze, China doreşte să-l înlocuiască. Şi nicăieri nu sunt mai hotărâte să facă acest lucru decât aici, în regiunea Mării Negre. Obiectivul lor este însăşi construcţia politică, economică şi socială din care este alcătuită România.

Un mesaj central al Strategiei de securitate naţională a SUA este că Occidentul trebuie să recunoască ameninţarea crescândă reprezentată de aceşti rivali şi să o ia în serios. Acest lucru începe acordând importanţa cuvenită apărării. America se achită de sarcina sa.

În ultimele luni, am contracarat anii de reducere a bugetului forţelor noastre armate şi am început să reconstruim arsenalul nuclear american.

Am reafirmat Articolul 5 al NATO, am alocat noi fonduri de peste 11 miliarde de dolari pentru Iniţiativa Europeană de Descurajare şi am oferit Ucrainei şi Georgiei ajutor în domeniul apărării. În prezent avem peste 4.800 de militari în Europa de Est, cel mai mare contingent al unui stat mebru NATO, inclusiv circa 1.200 de militari în România.

Prin prezenţa înaintată adaptată a NATO, consolidăm activităţile de descurajare în regiunea Mării Negre, cu componente cheie precum Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est şi Brigada Multinaţională Sud-Est din România.

Şi România se achită de sarcina sa. Felicităm România pentru decizia sa de a aloca 2% din PIB pentru apărare şi de a-şi îndeplini astfel angajamentul asumat la Summitul din Ţara Galilor. Prin asumarea responsabilităţii pentru securitatea occidentală în regiunea Mării Negre, România dă exemplu celorlalte state membre NATO.

Dumneavoastră demonstraţi spirit de conducere. Alte ţări v-au văzut exemplul şi îl urmează. În total, din ianuarie 2017 până în prezent, cu excepţia uneia, toate ţările membre NATO şi-au crescut cheltuielile pentru apărare; numărul ţărilor membre care şi-au asumat angajamentul de a aloca 2% pentru apărare până în 2024 s-a triplat, iar numărul celor care vor aloca 20% pentru echipamente militare de importanţă majoră a crescut de aproape două ori.

A trata concurenţa cu seriozitate înseamnă şi a fi mai strategic în promovarea securităţii energetice şi a prosperităţii economice în regiunea Mării Negre. Împreună trebuie să susţinem proiecte regionale care sporesc securitatea energetică a Europei şi să ne opunem celor care încearcă să o submineze.

Promovăm diversificarea tipurilor de combustibili, a rutelor şi surselor acestora, precum şi conductele de interconectare dintre ele. În acest scop, sprijinim gazoducte intra-europene precum Interconectarea Grecia-Bulgaria şi gazoductul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria).

Alături de UE şi multe dintre statele sale membre ne opunem Nord Stream 2. Şi ne opunem gazoductului TurkStream cu mai multe conducte, care ar oferi Rusiei modalitatea de a-şi păstra practic monopolul asupra importurilor de gaze în sud-estul Europei.

Date fiind atât sa poziţia geografică, cât şi abundenţa resurselor sale, România este o componentă crucială a securităţii energetice a Europei. Astăzi, companiile americane au un rol în explorarea şi exploatarea de noi zăcăminte descoperite la ţărm şi în Marea Neagră, care au potenţialul de a transforma România în exportator de gaze naturale.

Aceste noi surse de importanţă vitală vor consolida economia României şi vor promova securitatea energetică a întregii regiuni. Aşteptăm cu interes adoptarea Legii Offshore şi lăudăm dezvoltarea rapidă de către România a infrastructurii şi resurselor necesare pentru gazoductul BRUA pe teritoriul său.

În paralel, Statele Unite sprijină România și pe vecinii săi în eforturile lor de creștere a cooperării regionale. România demonstrează spirit de inițiativă conducând Inițiativa celor Trei Mări, pe care o considerăm un catalizator pentru un grad de integrare economică și infrastructură nord-sud care lipsește de mult timp în Europa.

Felicităm România pentru găzduirea Summitului celor Trei Mari în această toamnă și îi încurajăm pe membri să identifice și să finanțeze proiectele concrete care vor transforma această inițiativă într-o platformă pentru schimbare. Inițiativa celor Trei Țări nu este proiectată să concureze cu UE.

Rolul său, care ar trebui să fie, cred eu, și scopul nostru, al tuturor, este să identifice modalități de stimulare sistematică a unei implicari occidentale mai mari în Europa Centrală și de Est, din punct de vedere financiar, comercial și al infrastructurii. Invităm o mai mare participare a UE în acest proiect și în alte proiecte regionale și îi încurajăm pe aliați să facă eforturi mai mari pentru a găsi soluții la lipsa de legături care alimentează insecuritatea în această regiune.

Cu toate acestea, concurența pentru influență strategică nu are legătură doar, sau în principal, cu bugetele de apărare și gazoducte. Ea presupune şi a concura mai eficient pentru inimi și minți și câștigarea războiului ideilor.

Împreună, Rusia și China reprezintă un model coerent: stabilitate întemeiată pe autoritarism și forță brută, strâns legate de anumite aspecte ale competiţiei pe piață si asociate cu o politizare a economiei de către stat.

Ceea ce împărtășesc ele este o negare fundamentală a individului și a demnității inerente a omului; o acumulare a autorității centrale mai presus de libertățile individuale; o nerăbdare de a reprima și pedepsi orice constituie o provocare la adresa statului; o îmbrățisare a cleptocrației, venalităţii și corupției pentru a-i îmbogăți pe cei care conduc statul.

Toate aceste lucruri sunt în antiteză cu tradițiile politice ale Occidentului, întemeiate mai presus de orice pe ideea că fiecare viață merită protejată și că individul trebuie protejat de abuzurile puterii statului.

România este parte a Occidentului prin origine, istorie şi cultură, din vremurile când soldaţii şi coloniştii romani au adus legea romană pe aceste pământuri. Dar sunteţi occidentali şi în urma alegerii, prin decizia de a adera la NATO şi la Uniunea Europeană.

Indiferent cât de importantă este amplasarea geostrategică a României, cea mai mare contribuție a sa este cea la lumea ideilor. România reprezintă un simbol de neșters al succesului democrației.

În ultimii ani, ați înregistrat un progres istoric în lupta împotriva corupției. Nu sunteți singuri în această luptă. Fiecare țară din lume trebuie să lupte împotriva corupției.

Știți din perioada comunistă cât de subtilă poate fi o forță precum corupția. Și, așa cum știți mai bine decât oricine, lupta împotriva corupției solicită o aplicare eficientă a legii și un sistem judiciar eficient și echitabil.

Ea necesită curaj şi spirit de iniţiativă. Înfiinţarea de către România a instituţiilor anti-corupţie atestă faptul că românii sunt curajoşi în apărarea libertăţilor câştigate în 1989. Oameni cinstiți și curajoși din aceste instituţii şi din sistemul judiciar trebuie să apere întâietatea legii asupra politicii care constituie din antichitate principalul dar făcute de civilizația occidentală lumii.

Așa cum spune Constituția dumneavoastră: „nimeni nu este mai presus de lege”. Această declaraţie constituie esenţa a ceea ce înseamnă să fii occidental.

Progresul înregistrat de România în combaterea corupției este impresionant. Este evident în locul constant îmbunătățit ocupat de România în clasamentele Transparency International și în numărul în creștere de companii străine care au încredere să investească în România și să aducă locuri de muncă și capital. Aplaudăm progresul României și vă încurajăm să continuați pe această cale, nu doar spre binele cetățenilor dumneavoastră și pentru că ați devenit un adevărat model pentru țările vecine, ci și pentru că făcând acest lucru eliminați vulnerabilitățile pe care puteri ostile le-ar folosi pentru a va submina statul din interior.

Aşa cum spunea preşedintele Trump în luna iunie, „Statele Unite vor susţine întotdeauna lupta României împotriva corupţiei.”

În toate aceste domenii – apărare, energie, democrație – România dă dovadă de spirit de iniţiativă. Exemplul pe care îl oferiţi este incredibil de important pentru vecinii dumneavoastră, pentru regiune şi pentru Europa.

În toate aceste domenii, provocarea este aceeași: apărarea câștigurilor obținute de Occident, apărarea tuturor elementelor cheie pentru identitatea noastră ca națiuni, alianțe, și a unei civilizații politice împotriva unor rivali deciși.

Așa cum a spus președintele Trump anul trecut la Varșovia, trebuie să avem dorința și curajul de a apăra Occidentul de aceia care l-ar submina și distruge.

Nu putem presupune că vom avea în mod automat succes în această sarcină pentru că istoria „este de partea noastră”. Trebuie să fim implicați activ și să privim cu seriozitate această competiție strategică, în caz contrar să ne așteptăm să pierdem teren.

Istoria recentă a României ne dovedește că vom câștiga. Libertatea, căldura și determinarea poporului român constituie un exemplu, o sursă de inspiraţie pentru noi toți și ne reamintesc pentru ce luptăm.

Așa cum spunea Iuliu Maniu în 1918:

„În aceste momente solemne ne vom purta vrednici de timpurile pe care le trăim.”

 

Fie ca această afirmație să fie adevărată și astăzi pentru poporul nostru.

 

 

CITIŢI  ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/19/ziua-de-19-iunie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/19/o-istorie-a-zilei-de-19-iunie-video/

 

 

 

19/06/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: