Povestea marii vânători de șobolani din timpul administrației coloniale franceze din Vietnam

 

 

 

 

 

 

 

Masacrul șobolanilor din Hanoi: Cum  au păcălit vietnamezii administrația colonială  franceză

 

Când vine vorba de moștenirea lăsată de francezi în capitala Vietnamului, Hanoi, cele mai importante lucruri sunt clădirile coloniale și infrastructura modernă.

Puțini știu însă, că francezii au fost aceia care au creat în Hanoi un sistem de canalizare și toaletele cu apă curentă de care erau deosebit de mândri și de care se leagă o istorioară din 1902, mai puțin cunoscută: masacrul șobolanilor.

Cartea Marea vânătoare de șobolani din Hanoi: Imperiu, boală și modernitate în Vietnamul colonial francez scrisă de istoricul Michael G. Vann , spune povestea plină de umor a eforturilor eșuate ale statului francez de a-și impune viziunea sa de  modernizare a acestui important oraș din colonia sa Vietnam.

Coloniștii francezi doreau  să facă ordine

 

 

Foto: Paul Doumer a fost guvernatorul general al Indochinei timp de cinci ani.

 

 

În 1897, noul guvernator general al Indochinei franceze, Paul Doumer, a elaborat un plan de  transformare a Hanoiului într-un oraș modern, cu reguli urbanistice clare și cu clădiri renovate.

Primul pas a fost făcut pentru eliminarea gunoiului și introducerea unui sistem de canalizare mai elaborat și mai complex pentru comunitatea franceză din Hanoi, în timp ce vechea canalizare a vietnamezilor era un simplu sistem de drenaj.

 La început, acțiunea autorităților coloniale părea un succes, dar în scurt timp au apărut probleme.

Rețeaua subterană proiectată pentru toaletele cu apă curentă din casele coloniale, lungă de 14 kilometri, a devenit un refugiu pentru șobolani, care găsiseră condiții propice pentru a se reproduce  și mai mult.

Înmulțirea șobolanilor a fost un motiv de îngrijorare major pentru francezi, nu doar din cauza problemelor de igienă, dar și datorită legăturii cunoscute între șobolani și epidemiile de ciumă bubonică.

În 1902, pentru a extermina rozătoarele, administrația franceză a recrutat pe post de vânători de șobolani o echipă de muncitori vietnamezi, care s-au pus pe treabă, iar numărul de șobolani uciși creștea în fiecare zi.

Astfel, într-o singură zi vânătorii  reușiseră să omoare nu mai puțin de 20.112 exemplare, dar cu toate acestea șobolanii au continuat să infesteze orașul.

Administrația franceză a pus în aplicare un program de recompense pentru cei care vânau rozătoarele: oferind un cent pentru coada fiecărui șobolan ucis.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inițial, vietnamezii au predat o mulțime de cozi, ceea ce însemna pentru francezi o mulțime de șobolani morți, numai că, în curând oficialii au descoperit că vânătorii vietnamezi de șobolani găsiseră o modalitate ingenioasă de a face bani.

Prindeau rozătoarele, le tăiau cozile, iar apoi le dădeau drumul ca să se împerecheze în continuare și să producă noi „surse” de cozi și, evident, de profit.

Alții aduceau în Hanoi șobolani din afara orașului, iar cei mai descurcăreți au înființat chiar crescătorii de șobolani.

 

 

 

 

 

După ce au descoperit  escrocheria în care se transformase programul lor de eradicare a șobolanilor din oraș, autoritățile au decis să îl oprească. Patru ani mai târziu, în 1906, în oraș a izbucnit un focar de ciumă bubonică.

Boala a făcut cel puțin 260 de victime, în  majoritate vietnamezi. În cele din urmă, Doumer s-a întors în Franța, unde a primit aprecieri  pentru realizările sale remarcabile în domeniul modernizării  infrastructurii și sistemului de impozitare din Vietnam.

Ulterior, în 1931, a devenit președintele Franței, iar episodul masacrului șobolanilor a fost dat uitării.

 

Publicitate