CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

12 iunie 1848: Se împlinesc 170 de ani de la apariţia la Bucureşti, a ziarului politic şi literar „Pruncul român” – primul ziar necenzurat din istoria naţiunii române

Se împlinesc 170 de ani (1848) de la apariţia la Bucureşti, de trei ori pe săptămână (până la data de 11/23 septembrie acelaşi an), a ziarului politic şi literar „Pruncul român”, sub conducerea lui C. A. Rosetti şi a lui Enrich Winterhalder.

 

 

C.A.Rosetti în 1848

Foto: Constantin A. Rosetti la 1848

 

A fost primul ziar necenzurat din istoria naţiunii române şi odată cu acesta  societatea română avea să cunoască un alt element esenţial al democraţiei: libertatea tiparului.

Tribună a mişcării liberal-radicale, ziarul reflecta cu precădere în paginile sale mersul evenimentelor mai importante din timpul Revoluţiei (12/24).

Anul revoluţionar 1848 a avut o deosebită însemnătate pentru istoria noastră naţională.

Pe 11 iunie 1848, la Bucureşti, sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu a semnat „Proclamaţia de la Islaz”, care va deveni ulterior un act apropiat de noțiunea de Constituţie.

În aceeaşi zi a fost editat primul ziar necenzurat din istoria naţiunii române, „Pruncul Român”, care a apărut pe 12 iunie 1848.

Astfel, societatea română avea să cunoască un alt element esenţial al democraţiei: libertatea tiparului.

Gazeta Pruncul Român, a lansat chiar în primul ei număr, din 12 iunie 1848, un apel  „Către fraţii noştri din Moldova”, chemându-i la înfrăţire în numele idealului comun :

 

„Pruncul romăn.

Sâmbătă 12 Iunie 1848. No. 1. București.

Către frații noștri din Moldova.

Frați romăni din Moldova! Ceasul libertății a sunat pentru tot romănul.

Astăzi la 11 Iunie era zioa fericită, în care libertatea a intrat triumfândă în capitala noastră.

Numai bucurie și frăție este între toți locuitorii; ulițile Bucureștilor răsună de strigări de veselie, stindardul libertății fâlfâie măreț, clopotele sună și glasul lor de aramă împrăștie noutatea regenerații neamului romăn prin toată cetatea care astăzi își merită numele său, adevărat oraș de bucurie!

Și dobândirea acestui dar ceresc n-a costat nici o picătură de sânge; toți romăni s-au radicat ca un singur om, toți s-au cunoscut de frați, de fii ai aceleaș mume.

Domnul țării Gheorghe D. Bibescu s-a unit cu noi și armia a fraternisat cu poporul; clerul ne-a binecuvântat și a mers înnainte cu sfânta cruce, semnul mântuirei. Uniți-vă cu noi, frați de dincolo de Milcov, peste undele lui vă întindem brațele, dorind cu înfocare a vă da sărutarea frății și a libertății.

Munteanul și Moldoveanul sânt toți Romăni, sânt frați, o singură nație; uniți-vă cu noi, goniți pe tiranul a cărui nume va rămânea o pată vecinică în istoria țării, înnălțați stindardul libertății și dobândiți-vă sfântele drepturi.

Să ne dăm mâna ca niște frați și să ne ajutăm unii pe alții. Uniți vom fi tari; uniți vom sta înpotriva orcăruia vrăjmaș al libertății noastre.

Voi frați ați făcut începutul, dacă din nenorocire n-ați putut isbuti, nu e vina voastră; căci voi nu aveți un Domn ca al nostru care își iubește patria; voă vă rămâne gloria că ați început, noă gloria că am sfârșit.

Vă dăm sărutare de frate; trăiască libertatea! Trăiască Romănia!”

 

 

 

Ziarul Pruncul Roman 1848


C. A. Rosetti a revenit de mai multe ori, în „Pruncul român”, asupra necesităţii înfăptuirii unităţii naţionale, lansând inflacarate apeluri moldovenilor.  

 

Astfel, într-un articol din ziarul „Pruncul român”, apărut la 13 iunie 1848, Rosetti scria:

Pruncul roman, 13 iulie 1848

„Pruncul romăn.
Marți la 13 Iulie 1848. No. 13. București.
__________
Unire cu Moldova.

Ca Romănia să fie liberă cu desăvârșire, ca să fie mare și puternică, trebue neapărat să se unească cu Moldova.

Munteni și Moldoveni nu fac decât o singură nație, amândoi port acelaș nume glorios de Romăni, amândoi vorbesc aceeaș limbă, au aceeaș religie, aceleași interesuri, au aceleași nenorociri și simt aceeaș trebuință de îmbunătățirea soartei lor; alcătuesc cu un cuvânt un singur corp.

Nu poate fi desăvârșită sănătate pentru un om, pe când mai pătimește un mădular al corpului său, asemenea o nație nu poate fi liberă cu desăvârșire până cănd se mai află o parte dintr-însa subt jugul despotismului.

Am aflat că și Moldovenii s-au sculat, că au rupt lanțurile tiranii și au lepădat jugul ce-i apăsă; dar încă ne lipsesc știri mai lămurite,încă nu știm daca și ei au isbutit, daca și ei se bucură de libertatea și de toate drepturile ce le am câștigat prin glorioasa noastră revoluție; și nici un Romăn nu se va bucura pe deplin de cele dobândite până ce Moldova nu va fi liberă.

Înnalta Poartă, care a recunoscut drepturile noastre, care a priimit noua constituția noastră, nu va priimi că într-o singură familie să fie unii în lanțurile robiei și alții în culmea fericirei nu o va priimi căci este și în interesul Porții de a avea patru milioane de oameni liberi și devuați cănd acum are numai doă și jumătate.

Dar, și liberă fiind Moldova, nu poate fi fericită până cănd nu va fi unită cu țara dincoace de Milcov.

De va voi să alcătuiască un stat în parte, va fi tot d’auna fără putere, nu va putea resista influenții vecinilor săi și va cădea prada ori căruia inimic ce se va scula împotriva ei. Aceasta ne așteaptă și pe noi Munteni, de nu ne vom uni cu Moldovenii.

Romănia toată, această mare familie de frați nu poate fi fericită, nu poate fi tare și puternică decât numai prin unire; prin unirea numai vom alcătui un stat mare, un stat care n-are a se teme de nici o putere streină și care să fie considerat între celelalte staturi libere […]”

 

În nr. 6, din 26 iunie 1848, arătând că supremul ţel este ca „toata Romania sa fie liberă, toata naţia româna sa alcătuiasca un singur stat, un singur popor de fraţi”, se adresa astfel :

„Frati moldoveni, nu uitati ca numai cind vom fi un singur trup, precum suntem si un singur suflet, vom fi liberi. Bratele noastre va sunt deschise, desehi-deti-le si pe ale voastre, veniti spre noi, precum venim spre voi, veniti sa formam o singura natie, o singura Romanie, care va fi atit de tinara, mare si puternica încît Europa toată va recunoaşte”.

Anul revoluţionar 1848 are o deosebită însemnătate pentru istoria noastră naţională.

Pe 14 iunie 1848 a fost adoptat de către guvernul revoluţionar tricolorul, ca steag naţional (ziua de 26 iunie – pe stil nou – a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional, dintr-o regretabilă eroare de principiu istoric), iar ziua de 13 septembrie a fost proclamată Ziua Pompierilor din România, ca urmare a bătăliei din Dealul Spirii dintre armata otomană şi Compania de Pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu.

Urmare a celor întâmplate în 1848, cinstim memoria unor adevăraţi eroi ai neamului, precum Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru şi Avram Iancu, Drapelul Naţional şi pompierii militari care s-au jertfit pentru idealul statului naţional român şi al democraţiei.

Cinstim şi importantul moment 11 iunie 1848, când „Proclamaţia de la Islaz” a fost semnată de domnitorul Gheorghe Bibescu, care a recunoscut astfel cererile poporului şi instaurarea guvernului revoluţionar .

 Ziua de 12 iunie ar trebui să fie Ziua Românească a Libertății fiindcă este o zi de importanță națională, care introducând libertatea presei, a dat și primul ziar care avea primul titlu pe toată pagina – Trăiască România Liberă!  

„Deşteaptă-te române”, Imnul Naţional al României, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848, este sărbătorit, din 1998, în fiecare an pe data de 29 iulie. Versurile imnului naţional actual al României aparţin lui Andrei Mureşanu, poet romantic, jurnalist şi traducător.

Poemul „Un răsunet”, scris în vremea Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile de Anton Pann şi cântat pentru prima dată pe 29 iunie 1848 în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea (la 18 zile după izbucnirea revoluţiei).

 

 

Nicolae Iorga spunea că un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.

Într-o ţară în care marcăm Ziua naţională a consultantului fiscal, este de neacceptat ca evenimente de o asemenea importanţă, precum cele care a avut loc în zilele de  11, 12 şi 14 iunie 1848, să nu fie comemorate cum se cuvine.

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/12/o-istorie-a-zilei-de-12-iunie-video-3/

 

 

 

Surse:

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2015/06/01/unire-cu-moldova-articol-din-ziarul-pruncul-roman-bucuresti-1848/

 adev.ro/p4pe2x

http://www.referatele.com/referate/noi/istorie/participanti-la-revo17161220617.php

12/06/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pe 9 iunie se împlinesc 170 de ani de la lansarea Proclamației de la Islaz, în urma căreia s-a declanşat revoluţia de la 1848 din Muntenia. VIDEO

Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile

În imagine: Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile „Dreptate, Frăţie” în 1848. Acuarelă de C. Petrescu

 

 

 

9 iunie 1848 – Proclamația de la Islaz

 

 

În data de 9 iunie se împlinesc 170 de ani de la lansarea programului revoluționar din Țara Românească, Proclamația de la Islaz, în urma căreia s-a declanşat revoluţia în Muntenia.

Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an, şi o expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale a românilor.

În anul 1848 în ţările Române s-au produs trei revoluţii : revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.

În Muntenia, revoluţia s-a bucurat, de la început, de mai mult succes decât în Moldova, una din cauze fiind mai buna organizare a ei şi mai ales concursul unei părţi din administraţie şi armată.

În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie. Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris.

Mişcarea s-a declanşat în Muntenia, în ziua de 9 iunie 1848, stil vechi (21 iunie 1848, stil nou) la Islaz, în judeţul Romanaţi (Teleorman), ale cărui autorităţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor.

Aici s-au aflat fruntașii pașoptiști Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu, Cristian Tell, Nicolae Pleșoianu și preotul Radu Șapcă.

Islazul, mic port la Dunăre cu însemnătate comercială, nu se afla sub controlul direct al turcilor.

Localitatea a fost aleasă de Nicolae Bălcescu pentru declanșarea Revoluției de la 1848 în Țara Românească pentru că atât comandantul companiei de dorobanți care păzea portul și frontiera, căpitanul Nicolae Pleșoianu, cât și șeful administrației erau de partea revoluționarilor.

Nicolae Bălcescu a justificat alegerea Islazului astfel: „La Islaz, cum nici prin gând nu i-ar trece lui Vodă Bibescu, vornicului Vilar sau agăi Manu, așa ca să ne pună piedici”.

Grupul de revoluționari, membri ai guvernului provizoriu, având în frunte tricolorul pe care era scris „Dreptate-Frăție”, s-a îndreptat spre centrul comunei, unde mulțimea era adunată pentru sfințirea bisericii Sfinții Trei Ierarhi.

În fața ei, Ion Heliade Rădulescu a citit Proclamația.

“Este vremea astăzi, când naţionalitatea şi existenţa politică ne sânt tăgăduite, când vedem că dela 1848 mai cu seamă cuvintele unitate şi naţionalitate sânt în toate gurile în Europa, simţimentul lor în toate inimile şi au armat toate braţele, au vărsat atâta sânge în aceşti doi ani din urmă, sânge ce va curge mereu, până când harta Europei se va preface, staturile întemeiate pe concuistă, pe călcarea drepturilor naţiilor se vor zdrobi, naţiile se vor reîntregi în libertatea lor şi sfânta alianţă a popoarelor se va întocmi, astăzi când toată Europa vede că o nouă năvălire a barbarilor nordului o ameninţă, astăzi când în faţa acestei primejdii, văzând că n’au a alege decât a fi toate libere sau toate ruse, popoarele Europei îşi dau mâna ca să înceapă această cruciadă a libertăţii şi civilizaţiei în contra barbariei, este vremea, zicem, ca şi naţia română să ridice stindardul lui Mircea, Ştefan şi Mihai, stindardul de viaţă şi mântuire.
Copleşiţi şi ameninţaţi astăzi de panslavism, mâine poate şi de pangermanism, noi nu ne putem mântui fără numai opuindu-le panromânismul.
Panromânismul dar, trebue să fie astăzi ţinta noastră comună de activitate.

Printr’nsul se completează sinteza noastră revoluţionară.”

Proclamația de la Islaz, întocmită de Comitetul revoluționar din Țara Românească a fost concepută ca act constituțional.

Prin ea se renunța la Regulamentul organic şi se puneau bazele unei noi ordini constituționale.

 

Proclamația de la Islaz: 

 

Fraților români,

 

Timpul mântuirii noastre a venit;poporul român se deșteaptă la glasul trâmbiței îngerului mântuirii și își cunoaște dreptul său de suveran.

Pace vouă, pentru că vi se vestește libertate

vouă!

 

Pe scurt, popolul român, recapitulând, decretă:

 

1. Independența sa administrativă și legislativă pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.

 

2. Egalitatea drepturilor politice.

 

3. Contribuție generală

 

4. Adunanță generală compusă de reprezentanți ai tuturor stărilor soțietății.

 

5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, și căutat în toate stările societății.

 

6. Împuținarea listei civile;ardicarea de orice mijloc de corumpere.

 

7. Responsabilitatea miniștrilor și a tuturor funcționarilor în funcția ce ocupă.

 

8. Libertatea absolută a tiparului.

 

9. Orice recompensă să vie de la patrie prin reprezentanții săi, iar nu de la domn.

 

10. Dreptul fiecărui județ de a-și alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul popolului întreg de a-și alege domnul.

 

11. Gvardie națională.

 

12. Emancipația mănăstirilor închinate.

 

13. Emancipația clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.

 

14. Desrobirea țăranilor prin despăgubire.

 

15. Reprezentant al țării la Constantinopole dintre români.

 

16. Instrucție egală și întreagă pentru tot românul de amândouă sexele.

 

17. Desființarea rangurilor titulare ce nu au funcții.

 

18. Desființarea pedepsei degrădătoare cu bătaia.

 

19. Desființarea atât în faptă, cât și în vorbă a pedepsei cu moartea.

 

 

Guvernul provizoriu ales la Islaz a intrat în Craiova pe 13/25 iunie 1848, iar o zi mai târziu s-a unit cu guvernul constituit la București, formând Guvernul provizoriu al Țării Românești, care a emis primele sale decrete pe 14/26 iunie, printre care și acela care prevedea înființarea drapelului național format din culorile albastru, galben și roșu, care avea inscripționată deviza „Dreptate-Frăție”.

Domnitorul Munteniei, Gheorghe Bibescu, ştiind că a pierdut sprijinul armatei, a semnat Proclamaţia de la Islaz, care va deveni noua constituţie a ţării şi a recunoscut noul guvern, format din Nicolae Bălcescu, secretar de stat pentru afaceri externe, Nicolae Golescu, secretar de stat pentru afaceri interne, Gheorghe Magheru, finanţe, Ion Heliade Rădulescu, culte, Ştefan Golescum justiţie, Constantin Kretulescu, preşedinte al Consiliului Administrativ, C.A. Rosetti, prefectul Poliţiei Capitalei şi Ioan Odobescu şef al Oştirii, după care a abdicat şi s-a retras în Transilvania.

Imediat, ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. 

Proclamaţia de la Islaz declara egalitatea politică a cetățenilor, libertatea tiparului, desființarea rangurilor nobiliare, emanciparea cetăţenilor ţării.

De asemenea, Proclamația dădea drepturi politice şi locuitorilor de altă credință decât cea a românilor, evreii fiind și ei emancipați.

Statul prelua averile mănăstirilor închinate, se prevedea accesul la învățătură a întregii populații, se stipula înființarea universităților în București și Craiova, a Politehnicii în București, se dorea înființarea de licee în fiecare județ, școli normale în fiecare plasă și școli în fiecare sat.

Proclamația anunța introducerea alfabetului latin în administrație și prevedea ca în fruntea statului să fie un domn ales pentru cinci ani de către toate păturile sociale, iar Adunarea legislativă să fie formată din reprezentanți ai tuturor claselor sociale.

Se crea un sistem de autonomie locală și se înființa Garda Națională.

Mişcarea revoluţionară de la 1848 din Muntenia deşi a avut o durată de existenţă de numai trei luni, fiind  înfrântă în urma unei intervenții militare a Imperiului Otoman, a avut urmări însemnate în ceea ce priveşte întărirea şi adâncirea ideii de unitate naţională.

Totodată, prin propaganda susţinută de fruntaşii exilaţi în apusul Europei, ea a determinat un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală în favoarea unirii românilor, curent care îşi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858).

Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia munteana de la 1848 a fost unul dintre marile evenimente care au stat la baza constituirii României moderne.

 

 

 

 

Surse:

http://www.istoria.md/articol/491/9_iunie,_istoricul_zilei

http://www.ziarulmara.ro/?p=63279

10/06/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Inceputul revoluţiei paşoptiste în Muntenia

 

Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile

Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentînd la Paris tricolorul românesc cu menţiunile „Dreptate, Frăţie” în 1848. Acuarelă de C. Petrescu

Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale.

În ţările Române s-au produs trei revoluţii în anul 1848: revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.

În Muntenia, revoluţia s-a bucurat, de la început, de mai mult succes decît în Moldova; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei părţi din administraţie şi armată. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie.

Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris.

În capitala Franţei izbucnise revoluţia la începutul anului 1848; conducătorii ei fagaduiseră sprijin tinerilor munteni, în cazul cînd se vor ridica împotriva asupritorilor.

Mişcarea a izbucnit în Muntenia, în ziua de 21 iunie 1848, stil nou (9 iunie 1848, stil vechi) la Islaz, în judeţul Romanaţi, ale cărui autorităţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor.

S-a citit Proclamaţia de la Islaz, formată din 22 de articole în care se prevedea:   

    – independenţa administrativă şi legislativă,
– separaţia puterilor,
– egalitatea drepturilor politice,
– alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani,
– reducerea listei civile a domnitorului,
– emanciparea clăcaşilor,
– emanciparea israeliţilor şi drepturi politice pentru compatrioţii de altă credinţă,
– dezrobirea ţiganilor,
– instrucţiune egală,
– înfiinţarea unor aşezăminte penitenciare,
– crearea gărzii naţionale.

Proclamaţia de la Islaz

Proclamaţia de la Islaz

La 23 iunie 1848, stil nou (11 iunie 1848, stil vechi), ştiind că a pierdut sprijinul armatei, domnitorul Gh.Bibescu semnează, la Bucureşti proclamaţia de la Islaz care va deveni noua constituţie.

A doua zi, ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. În aceste condiţii, Gheorghe Bibescu abdică.

Scurta perioadă de trei luni cît a durat revoluţia în Muntenia a avut totuşi urmări însemnate.

Ea a produs o mişcare a maselor, o zguduire a societăţii, în special a clasei posedate, a facilitat pătrunderea ideilor de reformă socială, care-şi vor găsi mai tîrziu expresia în dispoziţiile din 1858 ale Convenţiei de la Paris şi în legile din 1863-1864 ale lui Cuza şi Kogălniceanu:

securizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor şi legea învăţământului. Pe de altă parte, prin influienţa exercitată, în mai mare măsură asupra revoluţionarilor din Moldova, care formulează, utilizând proclamaţia în 22 de puncte, programul din august, şi în mai mică măsură asupra revoluţionarilor din Transilvania, ea contribuie la întărirea şi adîncirea ideii deunitate naţională.

În sfîrşit, prin propaganda în Apus a fruntaşilor exilaţi, ea determină un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală în favoarea Principatelor, curent care-şi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858). Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia munteana de la 1848 stă la baza României moderne.

Tot la 21 iunie 1848 revoluționarii moldoveni, exilați după represaliile domnului Moldovei Mihail Sturdza, organizează la Cernăuți Comitetul revoluționar moldovean, în frunte cu Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Zaharia Moldoveanu, etc, care ține o strînsă legătură cu revoluția din Valahia.

Comitetul însărcinează pe Mihail Kogălniceanu să redacteze un program de revendicări sociale și politice.

Istoria md.

21/06/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: