PRIN CE AU TRECUT RUȘII imediat după prăbușirea URSS

Russia Beyond (Vladimir Rodionov / TASS; Domeniu Public)

În urmă cu treizeci de ani, un imperiu care era considerat etern s-a prăbușit în doar câteva luni, iar cetățenii unei țări s-au trezit brusc în altă țară, în timp ce asistau la transformări radicale care se petreceau chiar în fața ochilor lor, scrie https://www.rbth.com/history

Să runcăm o privire mai atentă la evenimentele de atunci…

Drapelul de stat

Steagul roșu sovietic arborat pe clădirile oficiale ale Kremlinului din Moscova a fost înlocuit cu tricolorul rusesc la doar 38 de minute după discursul televizat în direct al președintelui Mihail Gorbaciov, în care acesta și-a anunțat demisia.

Cu toate acestea,în primele momente schimbarea a trecut aproape neobservată de oamenii obișnuiți.

Vladimir Rodionov/Sputnik

Coborârea drapelului sovietic s-a făcut fără ca echipele TV să fi fost invitate să asiste la acest eveniment istoric, iar Piața Roșie nu era aglomerată în acea zi în care ningea și ploua.

„Am reușit să fac doar câteva instantanee, pentru că totul s-a întâmplat atât de repede. Unu-doi și steagul roșu era deja jos; apoi muncitorii au ridicat tricolorul rusesc. Schimbarea istorică a drapelului a durat 10 minute”, și -a amintit fotoreporterul Aleksei Boitsov, unul dintre puținii martori. 

Prețurile din magazine

Foto: TASS

Prăbușirea URSS a însemnat și sfârșitul reglementării prețurilor de către stat, care practic nu se mai implica.

Guvernul a numit această liberalizare a prețurilor ”o reformă necesară”, crezând că reforma nu va face decât să regleze dinamica cererii și ofertei pe piață. Imediat a început să capete proporții amenințătoare penuria de bunuri de larg consum care în scurt timp a dus la o scădere de trei oria cantității de bunuri pe rafturi.

Până la sfârșitul anului, prețul multor mărfuri a crescut de 8-11 ori, iar oamenii au început să se refere la asta ca la o „terapie de șoc”.

Prețurile se puteau schimba de mai multe ori într-o zi, ceea ce reducea practic la zero economiile multor familii. 

Alcoolul

Foto: Stanislav Shaklein/Sputnik

În 1992, toate restricțiile privind vânzările de alcool au fost ridicate, în vreme ce monopolul de stat asupra producției au dispărut permițându-se în același timp mărcilor străine să intre pe piața rusă, care a fost pentru o vreme a fost dominată de alcoolul numit „Royal” produs în Germania .

Un litru de alcool pur costa cu 25 la sută mai mult decât un litru de vodcă, dar oamenii îl diluau cu apă, așa că scoteau o cantitate mult mai mare. 

„Royal” a câștigat imediat popularitate datorită prețului său accesibil și reclamelor de la TV, devenind astfel un simbol al anilor 1990. ”Polițiștii rutieri se obișnuiseră cu mirosul teribil emanat de mașinile pe care le opreau, deoarece alcoolul „Royal” diluat era folosit și pentru lichidul de ștergător de parbriz”, își amintește actorul Iury Stoianov .

Odată cu creșterea popularității alcoolului importat, a venit și o creștere a incidenței intoxicațiilor cu alcool, care, până în 1994, s-au dublat de patru ori față de 1992. Potrivit analiștilor, alcoolul contrafăcut a reprezenta 67 la sută din întreaga cantitate comercializată.

Cetățenie nouă, dar pașapoarte inexistente

Odată cu dispariția URSS, cetățenia a milioane de oameni s-a schimbat peste noapte, iar toți cetățenii care locuiau în țările nou formate deveneau oficial cetățenii lor. Cu toate acestea, pașaportul sovietic a rămas valabil până în anii 2000 și a fost folosit atât în problemele interne, cât și pentru călătoriile în străinătate.

Diferența a fost aceea că cetățenii ruși au primit o ștampilă în pașaportul sovietic, în timp ce ne-rușii aveau și ei același pașaport sovietic, dar fără ștampilă.

Condițiile au fost aceleași pentru ei încă vreo zece ani ți auservit posesorii lor pentru înregistrarea căsătoriilor, nașterilor, deceselor și așa mai departe.

Kikvadze Givi, Felix Crimeea/TASS

Sigiliul de aprobare sovietic

Calitatea articolelor achiziționate în Uniunea Sovietică era garantată de un sigiliu special – o litera „K” inversată (din cuvântul rusesc pentru „calitate” – kacestvo) care se aplica doar acelor mărfuri aprobate de o comisie specială, care supraveghea întregul proces de producție și controla respectarea standardelor de calitate. 

După 1991, după ce sigiliul nu a mai fost aplicat, piața a fost inundată de mărci străine cu origine necunoscută și cu o mulțime de produse de o calitate îndoielnică. Cei care regretă dispariția fostei URSS își amintesc încă că un preț ieftin nu trebuie să fie sinonimul unei calități scăzute.

Banii 

Foto:TASS

Bancnotele care îl înfățișau pe Lenin au fost înlocuite cu rubla rusă. Cetățenii au avut la dispoziție doar două săptămâni pentru tranziție și li s-a permis să schimbe 30.000 de ruble (termenul limită a fost ulterior prelungit până la sfârșitul anului, cu limita extinsă la 100.000 de ruble).

Procesul a fost complicat și mai mult de faptul că noile bancnote puteau fi schimbate doar cu ajutorul unui pașaport (care era ștampilat în momentul schimbuluis care putea fi făcut o singură dată). 

O panică reală a cuprins populația. Oamenii s-au agitat zile întregi, căutând cunoștințe fără nimic de schimbat, cerându-le ajutor. Nu toată lumea a avut succes, ceea ce ia făcut ca multe persoane să-și piardă pur și simplu majoritatea economiilor. 

„S-a înțeles că reforma le punea cetățenilor anumite dificultăți”, a explicat mai târziu șeful Băncii Centrale, Viktor Geraschenko . „Dar ce altceva se putea face? După ce a devenit clar că zona rublei nu poate fi susținută, principala preocupare a devenit eliminarea depozielor masive de ruble sovietice din economia țărilor care aparțineau încă țărilor CSI. Până atunci, acestea intrau cu ușurință pe piața internă, ducând la deficite și la creșterea prețurilor.”

Dispariția statuilor lui Lenin

Foto: Dmitri Korobeinikov/Sputnik

Numele și imaginea lui Lenin în viața cetățenilor sovietici a fost o permanență timp de șase decenii și jumătate de la moartea sa și până la prăbușirea sistemului comunist.

Piața principală a aproape fiecărui oraș din URSS îi purta numele ca de asemenea, numeroase cinematografe, școli, stadioane, universități, gări, orașe și gospodării agricole colective.

Viitorii „Pionieri” se refereau cu respect la Lenin dpe care îl numeau „bunicul” și pentru mulți el a fost considerat un membru al familiei, care îi privea de sus din portrete și statui aflate pretutindeni. 

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, totul s-a schimbat brusc. Numele Lenin a început să dispară din titlurile de cărți, articole, disertații etc. Sistemul școlar și universitar a început, de asemenea, să fie reformat, iar pogeul de-leninizării a avut loc în 1993. După cum notează istoricul Iuri Pivovarov, mass-media a început să-l descrie pe Lenin ca întruchiparea răului absolut chiar și în noua Rusie.

Dărâmarea monumentelor a fost efectuată selectiv, ceea ce nu se putea spune despre fostele republici sovietice, unde îndepărtarea de simbolismul sovietic devenise o problemă de o importanță deosebită, începând chiar înainte de dizolvarea URSS.

Primul monument a fost demontat în 1990 în actualul Cervonograd, Ucraina. 

Închirierile de casete VHS

Până la prăbușirea URSS, rușii au avut acces la puține filme străine, dar odată cu căderea Cortinei de Fier, totul s-a schimbat.

În primul rând, oamenii au început să achiziționeze aparate video, dar odată ce lumea cinematografiei occidentale le-a fost deschisă, au apărut și primele magazine de casete video, care comercializau sau închiriau copii piratate de filme cu traduceri de multe ori hilare.

La acea vreme, aceste locuri de închiriere sau vânzare a casetelor video se aflau într-un mic colț, undeva într-un mare magazin universal sau chiar într-o frizerie.

Toate aveau cataloage unde puteai cerceta ce filme erau disponibile. Sângeroasele filme de acțiune de la Hollywood și producțiile de desene animate Disney s-au dovedit cele mai populare și erau cerute masiv în rândurile publicului. 

Publicitate