CINE SE TEME DE ADEVĂRATA ISTORIE A MOLDOVEI ?

Adevărata istorie a Moldovei

Statul medieval Moldova a apărut prin transferul nobilimii valahe din Maramureşul aflat sub suzeranitatea regatului ungar (legenda lui Dragoş Vodă, descălecarea lui Bogdan Vodă).

În mod asemănător, la sud de Carpaţi, statul Valahia a apărut prin transfer de nobilime valahă din Transilvania supusă regatului ungar. Cele două state au avut o istorie comună de 500 de ani,subliniază cunoscutul jurnalist și istoric  George Damian în publicația  https://timpul.md., care apare la Chișinău.

Dinastiile domnitoare de la Suceava (mai apoi, Iaşi) şi Târgovişte (mai apoi, Bucureşti) s-au înrudit şi încuscrit de nenumărate ori. Voievozii s-au luptat şi s-au împăcat. Unii au trecut de pe un tron pe celălalt de mai multe ori.

Cele două ţări au avut de înfruntat în jumătatea de mileniu aceleaşi pericole: suzeranitatea maghiară şi poloneză, asaltul Imperiului Otoman.

De multe ori au fost aliate, de multe ori au fost duşmane.

Instituţiile şi legislaţia celor două ţări erau aproape identice. Limba vorbită de oameni era aceeaşi. Până la urmă, unificarea trebuia să se întâmple.

Şi s-a întâmplat fără război, în mod paşnic. Din 24 ianuarie 1859, din momentul în care s-a votat unirea Principatului Valahiei cu Principatul Moldovei, ambele state au dispărut din cadrul relaţiilor internaţionale (data precisă a unificării totale este 1862, însă unirea din 1859 este fenomenul fundamental). 

A apărut un stat nou, numit iniţial Principatele Unite, mai apoi România. 

Nu este un fenomen unic în istoria lumii. Regatele Saxoniei, Bavariei şi Prusiei s-au unit şi a apărut Germania. Multele regate şi ducate din peninsula italiană s-au unit pentru a forma statul Italia. Şi mai sunt şi alte exemple. Istoria Bavariei s-a contopit în istoria Germaniei.

La fel şi istoria statului Moldova s-a dizolvat în istoria statului România.

De ce nu poate avea pretenţia Republica Moldova să fie continuatoarea istoriei voievodatului medieval Moldova? 

Pentru că nu făcea parte din Principatul Moldovei atunci când acesta s-a unit cu Principatul Valahiei. Teritoriul actualei Republici Moldova se afla în componenţa Imperiului Rus cu statut de gubernie – un simplu teritoriu ocupat ilegal, aflat sub administrarea Moscovei, lipsit de legi proprii.

Teritoriul dintre Prut şi Nistru a avut pentru scurt timp rang de stat independent – fără însă să fie recunoscut la nivel internaţional.

În 1918, la Chişinău a fost declarată Republica Democrată Moldova care s-a unit cu România. Simbolurile, capitalele, documentele şi mormintele voievozilor statului medieval Moldova se găsesc în România.

Dacă în şcoli urmează să se predea istoria Republicii Moldova, corect ar fi să înceapă de la 27 august 1991. Dacă se doreşte să se predea istoria Moldovei – atunci nu trebuie ocoliţi anii 1812, 1859, 1878, 1918, 1941.

Iar dacă se ajunge la evenimentele din aceşti ani, istoria Moldovei se transformă în istoria românilor.

Publicitate

26 iulie 1917 – ACŢIUNI PREMERGĂTOARE MARII UNIRI. Sovietul moldovenesc al deputaților ofițeri și soldați ai circumscripției militare Odessa adresează un protest Radei ucrainiene, care urmărea anexarea Basarabiei

 

Protestul adresat Radei ucrainiene de sovietul moldovenesc al deputaților ofițeri și soldați ai circumscripției militare Odessa din 26 iulie 1917.

Sovietul Moldovenesc al deputaților ofițeri și soldați ai circumscripției militare Odessa, ascultând și judecând în ședința extraordinară memorandumul partidului socialist-revoluționar despre înființarea Consiliului Central regional basarabean, a hotărât a susține complet propunerile partidului și poftește toate celelalte naționalități și organizații politice a se uni pentru conlucrare, pentru realizarea principiilor din memorandum.

Situația Basarabiei în imediata apropiere cu fontul provoacă necesitatea urgentă a uni sforțările țările tuturor naționalităților pentru asigurarea siguranței publice și apărării populației pașnice de siluiri și prădăciuni.

Viitoarea demobilizare a armatelor de pe frontul român pune chestiunea aprovizionării părților demobilizate și apărarea populației și averilor regiunii de prădările posibile din partea oamenilor flămânzi și epuizați de războiu îndelungat.

Luând cunoștință de poftirea Raidei centrale, adresată comisariatului basarabean și delegatului comitetelor de a merge la Kiev la consfătuirea reprezentanților guberniilor unificate de organul Radei, comitetul executiv al sovietului deputaților soldați și ofițeri moldoveni a hotărât: să roage Rumcerodul ca organ central revoluționar al democrației de a comunica guvernului temporar, că soldații și ofițerii moldoveni ai circumscripției militare Odessa și a frontului român, unificați în soviet, respingând în mod categoric orice posibilitate de anexare a Basarabiei la Ucraina și orice pretențiune a Ucrainienilor o socotesc ca o uzurpare.

Ruptă din principatul Moldovei prin tratatul de la 1812, și în primii ani administrată pe bază de autonomie (vezi colecția legilor rusești, volum 35 – statutul formării oblastiei basarabene și consiliul ei suprem) Basarabia, cu autonomia largă internă, poate fi legată pe bază federativă cu guvernul central al statului rus, dar nu cu o altă regiune, care intră în compunerea republicii și orice încercare a Radei centrale de a anexa Basarabia, se refuză în mod categoric de comitetul executiv moldovenesc ca imperialistă, împotriva dreptului de autodeterminare a poporului moldovenesc.

Comitetul executiv moldovenesc consideră actul Radei ca antidemocratic, în contrazicere cu declarațiile guvernului temporar și a organelor centrale a democrației rusești în persoana Sovietului deputaților soldați și țărani.

Având în vedere că tendințele Radei de a lărgi hotarele Ucrainei pe socoteala altor naționalități, ai jignit profund întregul popor moldovenesc și celelalte naționalități din Basarabia, comitetul executiv moldovenesc roagă guvernul temporar:

1) prin act oficial se explice Radei ilegalitatea tendințelor de acaparare a altor naționalități;

2) prin act oficial a recunoaște în principiu drepturile de autonomie al nației moldovenești în hotarele etnice, care se determină prin hotarele geografice a Basarabiei și părți din ținuturile de lângă Nistru din guvernămintele Cherson și Podolia, locuite în majoritate de Moldoveni.

Președinte, praporșcic
P. Grosul

 

 

 

Sursa:

http://centenarulromaniei.ro/protestul-adresat-radei-ucrainiene-de-sovietul-moldovenesc-al-deputatilor-ofiteri-si-soldati-ai-circumscriptiei-militare-odessa-din-26-iulie-1917/

O comemorare tristă – Împlinirea a 205 ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În data de 16 mai 1812, la încheierea războiului ruso-turc, când a fost semnată Pacea de la București, o parte însemnată a Moldovei, respectiv teritoriul situat între Prut şi Nistru, a fost anexată la Imperiul Țarist. Scopul Rusiei imperiale în războiul cu Imperiului Otoman, desfăşurat între anii 1806 și 1812, era întărirea influenței sale în peninsula Balcanică.

Prutul nu era un fluviu de frontieră, era un râu intern, şi existau chiar localități unde jumătate de sat se afla  pe partea dreaptă,  iar cealaltă jumătate pe partea stângă a acestuia. Drept urmare, s-au decimat proprietăți, s-au destrămat familii, rudele au fost despărțite forţat de o parte și de alta a noii graniţe.

Peste puţină vreme, acest străvechi pământ răpit Moldovei avea să fie numit de cotropitorii ruşi gubernia Basarabia.

Etnonimul ”Basarabia”, folosit până atunci timp de secole doar pentru sud-estul regiunii, a fost extins de Rusia asupra întregului teritoriu dintre Prut și Nistru, cu scopul de a șterge din memorie apartenența acestuia la Moldova şi implicit la spațiul românesc.

Au fost înregistrate acţiuni de rezistență atât din partea boierimii pământene şi a clericilor, cât și a țăranilor, amintește istoricul  Ion Varta.

”S-au manifestat de o manieră admirabilă o bună parte din boierimea noastră, așa numita partidă națională care s-a opus vehement, mai ales la etapa inițială, dar și ulterior, în următoarele decenii. Țăranii au protestat așa cum au găsit ei de cuviință, prin plecări haotice, sporadice, prin abandonarea satelor lor și stabilirea în localitățile de pe partea dreaptă a Prutului. Există chiar câteva cazuri când s-a plecat cu satele”.

După răpirea Basarabiei ruşii au urmat o politică de intensă deznaţionalizare a băştinaşilor români moldoveni trăitori pe aceste meleaguri, cărora li s-a interzis să înveţe în limba maternă şi  accesul la  cărțile şi publicaţiile care proveneau din cealaltă parte a Prutului. 

Datorită ocupaţiei ruse, populația din Basarabia a întârziat în dezvoltarea sa culturală, la aceasta adăugându-se şi politica de colonizare masivă a unor populaţii aduse aici din străfundurile imperiului rus, cu scopul de a schimba structura şi echilibrul etnic a populației.

Istoricul Ion Negreia subliniat că anexarea Basarabiei ”este o problemă care durează și astăzi din cauza că a scindat un stat – Principatul Moldovei, și a separat de la trunchiul firesc de dezvoltare a etniei românești segmentul dintre Prut și Nistru pe care l-a anexat la o altă structură politică, la Imperiul Rus.

Am stat  timp de 100 de ani sub țarism și mai bine de 50 de ani sub a doua ediție de ocupare a Basarabiei din 1940, având o dezvoltare nefirească.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse: 

http://radiochisinau.md/205-ani-de-la-anexarea-basarabiei-la-imperiul-rus-sau-decimat-proprietati-sau-destramat-familii–50478.html; http://orasulmeu.md