CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

22 ianuarie 1862 – Se formează primul guvern unitar al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, în frunte cu primul ministru Barbu Catargiu

 

Barbu Catargiu, Prim-ministrul Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei

Barbu Catargiu, Prim-ministrul Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei

 La 22 ianuarie 1862 se formează după recunoaşterea de către marile puteri a unirii depline a Principatelor Moldovei şi Valahiei, primul  guvern unic al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei în frunte cu conservatorul Barbu Catargiu.

Barbu Catargiu, om politic, personalitate de seamă a grupării politice conservatoare, s-a născut la 26 octombrie 1807. Provenea dintr-o străveche familie boierească din Muntenia, părinţii săi fiind marele vornic Ştefan Catargiu şi Stanca Văcărescu, fiica lui  Barbu Văcărescu. Studiile elementare le-a urmat la Bucureşti, la Şcoala grecească de la Măgureanu, iar din 1825 urmează cursuri universitare la Paris, unde studiază literele, dreptul, istoria, filosofia şi economie politică.

 A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri în guvernul de la Bucureşti, între 20 aprilie – 12 mai 1861 şi a fost  desemnat de Al.I. Cuza să formeze primul guvern comun al celor două principate române, după care în ianuarie 1862 domnitorul îl numeşte prim-ministru al celui dintâi guvern român.
Mandatul său va înceta  brusc pe 8 iunie 1862 cînd a fost asasinat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti.

O legendă care a circulat multă vreme de la asasinarea primului ministru, spunea că  în timpul şederii sale la Paris o faimoasă ghicitoare i-ar fi prezis un destin tragic.

Această „crimă politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a stârnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile sale, iar enigma sa nu a fost elucidată nici pînă în zilele noastre.

După ce  în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași,  iar noul domnitor al Moldovei a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza, după o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, în urma cărora,  și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza, profitându-se de faptul că Marile Puteri nu specificaseră clar în Tratatul de la Paris, că Principatele Române nu pot fi conduse de un singur domnitor.

 În consecinţă, puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de- a face cu două principate conduse de același domnitor – Alexandru Ioan Cuza.

De la dubla alegere a prinţului Cuza în 1859 şi până la 22 ianuarie 1862, când a intrat în funcţiune la Bucureşti un guvern unic sub conducerea lui Barbu Catargiu, în cele două principate române au funcţionat în baza hotărârilor Congresului de la Paris  (13 februarie 1856 – 18 martie 1856), un număr de 6 guverne separate la Iaşi şi 9  la Bucureşti, fiecare cu primul său ministru.

La 24 ianuarie 1862 a avut loc prima ședință a Adunării unice. Tot din 24 ianuarie 1862 s-a utilizat titulatura de România în loc de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, însă iniţiativa nu s-a putut  materializa atunci decât pentru o scurtă perioadă de timp din cauza protestelor otomane și turce.

În primele luni ale guvernării lui Barbu Catargiu se iau o serie de măsuri. 

A fost desfiinţată Comisia centrală de la Focșani (14 februarie) iar în martie 1862 s-a prezentat un proiect de lege pentru înfiinţarea unui Comitet Provizoriu de Legislaţie, compus din toţi miniştrii şi dintr-un număr egal de deputaţi aleşi de adunare, prezidat de primul ministru şi însărcinat cu elaborarea proiectelor de legi.

După constituirea guvernului unic al Principatelor, ministerele din Moldova sau fost desfiinţate, instituindu-se în locul lor ca măsură de tranziţie, directoratele, iar Iaşiul şi-a pierdut statutul de capitală.

Atacat de presa de opoziţie deoarece nu dorea lărgirea drepturilor electorale, guvernul Catargiu emite o lege  potrivit căreia poliţia  presei supraveghea imprimatele „rău famate” şi controla activitatea proprietarilor de chioşcuri.

După problema electorală, cea mai intens dezbătută temă şi o sursă de conflict major  între politicieni, era reforma agrară.

Conflictul între conservatorii conduși de Barbu Catargiu și liberali (supranumiţi “roșii“) grupați în jurul lui IC Brătianu, CA Rosetti și Mihail Kogălniceanu s-a ascuțit, odată cu promovarea proiectului de lege rurală, întocmit încă din 1860 de Comisia centrală şi adus în discuţia Camerei la 25 mai 1862.

Acesta nu prevedea împropietărirea pe loturile pe care țăranii le lucrau, ci constiuirea așa-zisul pământ comunal, reprezentând câte 3 pogoane de fiecare familie.

Chiar dacă se autoriza vinderea sau închirierea către ţărani a unor loturi pe moşiile statului şi a instituţiilor publice, acest lucru nu era posibil pe moşiile boiereşti.

Proiectul a fost combătut intens de opoziţia liberală. Mihail Kogălniceanu arăta că proiectul nu ţinea cont de prevederile Convenţiei de la Paris din 1858, însă având majoritatea în Cameră, era evident că executivul conservator condus de Catargiu îşi va impune demersul.

Pentru a împiedica acest fapt, opoziția a apelat la mase şi a convocat pe 11 iunie  la împlinirea a 14 ani de la revoluţia de la 1848, o mare adunare pe Câmpia Libertăţii din Dealul Filaretului.

Motivaţia era aniversarea revoluţiei de la 1848, însă scopul real era exercitarea unei presiuni care să ducă la căderea guvernului.

În aceeaşi zi, majoritatea Adunării intenţiona să voteze legea agrară conservatoare. De accea, deputaţii conservatori au cerut guvernului să interzică manifestaţia anunţată de opoziţie.

Barbu Catargiu a asigurat Adunarea că “voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniştei: voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării“.

Acesta cuvinte fatidice au fost rostite numai cu o jumătate de oră înainte ca o mână misterioasă să-l asasineze.

 În Camera dominată de gruparea Conservatoare reformele lui Cuza se împotmoleau mereu, iar legea rurală nu avea nici o şansă să fie aprobată.

Atunci, Cuza a recurs la ultima mişcare pe care o avea în plan, dizolvarea Parlamentului, în mai 1864. Însă prima victimă a Legii rurale avea să fie premierul Barbu Catargiu.

 Dar e puţin probabil să fi fost un impuls de moment, multe alte fapte indică premeditarea.

S-a bănuit că asasinarea lui Barbu Catargiu ar fi fost comandată chiar de Cuza, sau de apropiaţi şi susţinători ai acestuia.

Inexplicabil, trăsura (închisă) a lui Barbu Catargiu plecase din faţa Parlamentului (aflat atunci în sediul din Dealul Mitropoliei, azi Dealul Patriarhiei), iar primul-ministru a fost nevoit să plece de acolo cu trăsura (deschisă) a prefectului de poliţiei, Nicolae Bibescu care, e drept, se afla şi el alături, pe banchetă, la momentul asasinatului.

El a fost poreclit, tocmai datorită acestui eveniment, „Bibescu Pistol”. S-a tras foarte de aproape, dintr-o poziţie privilegiată, ca şi cum fusese stabilit ca trăsura să aibă un anumit traseu, o anumită oprire, care să permită asasinului să ţintească perfect.

Glontele a produs o rană adincă în ceafă la nivelul vertebrei cervicale, unde se unesc gîtul cu trunchiul, a lovit coloana și a rupt-o. Aceasta a fost cauza morții primului ministru, care a fost instatanee.

Nedescoperit până în ziua de azi, asasinul lui Barbu Catargiu a executat cu adevărat o crimă perfectă.

După declaraţiile unui martor de la faţa locului, pe Catargiu l-ar fi împuşcat ”un individ blond, cu cioc, ciupit de vărsat, îmbrăcat nemţeşte, cu pălărie de paie cu borduri negre”. Aşa suna circulara Poliţiei care a făcut înconjurul ţării pentru depistarea asasinului.

  A fost indicat Dimitrie Dunca, un liberal exaltat pe seama căruia s-a pus într-o primă fază asasinarea lui Catargiu.

“Şi pentru că, din informaţiile ce am luat, acel individ este peste măsură exaltat în ideile sale politice, bănuiesc că el poate fi făptuitorul”, scria prefectului de Ialomiţa, cel care l-a indicat după descrierea martorului ca prezumtiv asasin pe Dunca.

Dimitrie Dunca nu a putut fi găsit şi nu a fost interogat. Prefectul Poliţiei, Nicolae Bibescu, singura persoană care se afla cu Catargiu în momentul morţii, s-a numărat şi el printre suspecţi.  

Declaraţiile lui Bibescu despre presupusul asasin au fost contradictorii. După ce a declarat iniţial, că asasinul a tras de pe scara trăsurii, a revenit asupra celor spuse, susţinând că, de fapt, glonţul ucigaş a venit dinspre clopotniţa Bisericii Sf Dumitru.

 

Faptul că Bibescu a încheiat cercetările la scurt timp după asasinat, clasând crima cu autor necunoscut, a stârnit şi mai multe suspiciuni.
 200 de arestări a operat poliţia în urma asasinării lui Catargiu, însă nicio arestare n-a condus la adevăratul ucigaş al premierului.

Povestea unuia dintre suspecţi a sporit şi mai mult misterul asasinatului lui Catargiu.

Gheorghe Bogati, o figură cunoscută în lumea interlopă a Bucureştiului, s-a aflat pe lista suspecţilor. La data asasinatului Bogati era un cerşetor, informator al poliţiei Capitalei, un personaj rău-famat, fără nicio pregătire.

Interogat de Poliţie, Bogati ar fi dat se pare, declaraţii contradictorii, dar nu a fost pus sub acuzare. La scurt timp după asasinat, când ancheta era deja închisă, Bogati a fost numit inspector silvic, prin decizia lui Al. I Cuza. Numirea a ridicat mari semne de întrebare şi suspiciuni.  

Istoricul Alexandru Lapedatu a susţinut în studiile sale că asasinul lui Barbu Catargiu ar fi fost unul plătit şi că acesta ar fi fost Gheorghe Bogati. 

„La 1862, Bogati se găsea în Bucuresti, ducând o existenţa imundă. Trăia în mizerie, dormind prin grădinile de la vale de Schitu Măgureanu şi întreţinându-se în casele de toleranţă”, scrie Lapedatu. Potrivit istoricului, pentru crima făcută la comandă, Bogati ar fi fost răsplătit cu postul de slujbaş la stat.

Se spune că spre finalul vieţii, emigrat în Ardeal , Bogati se recomanda cu mândrie drept ”asasinul lui Catargiu”.

  Domnitorul Al. I Cuza a dezaprobat asasinatul lui Catargiu. Şi-a prezentat condoleanţele familiei premierului şi a declarat într-o scrisoare trimisă lui Costache Negri : 

”Disensiunile noastre politice, acţiunea anormală ce nu încetează a agita câteva capete exaltate, faptul că d-l Catargiu trecea cu drept cuvânt ca reprezentantul cel mai de seamă al ideilor conservatoare, că rezista, cu pe câtă energie, pe atâta perseverenţă, la uneltirile ultra-liberalilor noştri şi, în fine, discuţiunea legii rurale pendinte înaintea Adunării, toate aceste împrejurări reunite legitimează presupunerea că ura şi fanatismul politic au înarmat braţul celui ce a lovit pe domnul Catargiu“.
 La data asasinatului, Catargiu avea doar 54 de ani.

Premierul îşi pregătise testamentul, lăsându-şi averea în ordine. În testament a cerut să fie înmormântat la conacul de la moşia din Maia-Ialomiaţa, alături de părinţii săi. Dealul Mitropoliei a rămas în istorie drept locul în care a murit, asasinat, cel dintâi premier al României, Barbu Catargiu.

  Pe locul în care glonţul ucigaş a luat viaţa marelui om politic român, s-a ridicat în memoria acestuia o statuie pe al cărei soclu a fost scris,  celebrul epitaf al lui Catargiu:

”Totul pentru ţară, nimic pentru noi”.

 

Statuia a fost dislocată cu buldozerul în 1984 de comunişti şi depozitată în spatele Casei Presei Libere, în aşa-numitul cimitir al statuilor ”foştilor”.

A fost readusă pe Dealul Mitropoliei, după anul 2000.

 

 

 

Statuie Barbu Catargiu

 

 

 

 

Surse:

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Index:Prim-mini%C5%9Ftrii_Principatelor_Unite

 http://adevarul.ro/locale/alexandria/controversele-primului-asasinat-politic-istoria-romaniei

http://www.istoria.md/articol/709/22_ianuarie,_istoricul_zilei

 

 

 

 

 

 

22/01/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DECLARAȚII STUPIDE FACUTE DE POLITICIENI

 

“Inamicii noştri sunt inovativi, şi dispun de multe resurse, dar şi noi suntem la fel. Ei se gândesc tot timpul să găsească noi modalităţi prin care să ne facă rău ţării şi oamenilor noştri, dar şi noi ne gândim la fel”.George W. Bush, fost preşedinte al SUA, a facut aceasta declaraţie  in anul 2004).

 

 

 

“Nu sunt un comunist, iar mişcarea revoluţionară nu e nici ea comunistă”  a declarat Fidel Castro, dictatorul  Cubei,  adaugand ca: “Sunt marxist-leninist şi voi fi până în ultima zi a vieţii mele” !

 

 Fidel Castro

 

 

 

 

Prim-ministrul thailandez Banharn Silpa-archa, vorbind despre  regina Angliei, a numit-o“Regina Elizabeth Taylor.”

 

 

 

Banharn Silpa-archa

 

 

“In Iran nu avem homosexuali, ca  în ţara dumneavoastră.” – O spusa a presedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad, in timpul unei vizite in  Statele Unite ale Americii, la  intalnirea publica de la Columbia University.

 

 

** FILE ** Iranian President Mahmoud Ahmadinejad flashes the victory sign as he attends the 12th summit of the Organization of Islamic Cooperation in Cairo on Wednesday, Feb. 6, 2013. (AP Photo/Amr Nabil)

 

Mahmoud Ahmadinejad

 

 

 

 

“Eu n-as aborda o femeie cu pieptul mic.” – a spus preşedintele Clinton, negând că a hărţuit-o sexual pe Kathleen Willey.

 

 

 

Bill Clinton

 

 

 

“Viaţa a devenit mai bună, viaţa a devenit mai distractiva!”, a spus dictatorul comunist al URSS, Iosif Stalin.

 

 

Ironia acestei fraze este că  declaratia a fost facuta  la apogeul represiunilor în masă, organizate de el la sfârşitul anilor 1930 in URSS.

 

 

 

“Aceasta este o zi mare pentru Franţa!” – declara preşedintele Richard Nixon, la inmormantarea preşedintelui francez  Charles de Gaulle.

 

 

 

Richard Nixon

 

 

 

 

“Noi  nu suntem fără realizari. Am reuşit să distribuim în mod egal sărăcia “.

 

ngoại giao, bộ trưởng, hai cha con

 

 

Declaratia apartine  ministrului vietnamez de externe – Nguen Co Thatch.

 

 

 

 

 Senatorul american John McCain în  timpul campaniei  prezidenţiale : “Am fost în Germania in  week-end şi preşedintele Putin al  Germaniei a tinut unul dintre vechile discursuri ale  Războiului Rece, atunci  cand s-a adresat Conferinţei .”

 

 

 

 

John McCain

 

 

 

 

O intrebare  pusa de un jurnalist domnului Mircea Geoana, lider al P.S.D. la acea data  si candidat la presedentia Romaniei :

– ”Credeti ca sunt prea multi ofiteri de informatii in Romania?”

 

 

 

 

 

Iar Mircică al nostru a raspuns cu aplomb : “Nici nu stim câti ofiteri de informatii suntem !”

 

 

 

Invitat  să jure cu mâna pe Biblie că nu l-a lovit pe copilul de la Ploiești, Băsescu a jurat în fața întregii Țări la dezbaterea televizata pentru prezidentialele din 2009  : „Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul!”

 

 

 

 

 

 

 

Traian Băsescu a fost întrebat de moderatorul Robert Turcescu dacă este dispus să jure că nu a lovit un minor în campania din 2004, la un miting electoral.

„Acum, aici, în faţa acestei audienţe şi a milioanele de telespectatori, aţi fi dispus să juraţi că la mitingul electoral la care aţi participat în anul 2004 nu l-aţi lovit pe minorul Bogdan Istrăţoiu?”, a întrebat moderatorul.
„Nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul în faţă”, a răspuns Băsescu.

R. Turcescu: Domnule TraianBăsescu, acum şi aici sunteţi dispus să juraţi că, la mitingul de la Ploieşti din 2004, nu l-aţi lovit pe acel copil?
T. Băsescu: Jur că nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul.

Răspunsul său, „jur că nu l-am lovit cu pumnul!”, ar fi trebuit să stârnească replica cea mai firească, a moderatorului lui Robert Turcescu sau măcar a contracandidatului  Mircea Geoană :

Cu ce l-ați lovit dacă spuneți că nu l-ați lovit cu pumnul?! Dacă nu cu pumnul, cu ce l-ați lovit?

Chiar asa, cu ce l-o fi  lovit, domnul Băsescu pe acel copil?! Cu cotul? Cu genunchiul? Cu dosul palmei? Cu „un dos de labă”?, cum se zice în port?… Cu un cap în gură? Cu un zvast? Cu… cu o floare?

Și așa, cu ajutorul lui Geoană și al manipulatorilor de profesie  din unele  televiziuni românești, prostimea a fost și a rămas convinsă că Băsescu a jurat pe Biblie cum că nu l-a lovit pe copil…

Păi asta e dovada supremă de nevinovăție. …Ce om bun! Ce-au cu el nenorociții care îl atacă seară de seară la Antene?!…

 

 

 

 

 

 

 

Presedintele Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei, Valeriu Zgonea,  a declarat recent plin de aplomb :

„Eu sunt din oraşul lui Mihai Viteazu, dacă ei vor sa ridice acolo steagul cu care au plecat cu colegul meu Mihai Viteazu acum câteva sute de ani să cucereasca nişte drepturi împotriva ungurilor, n-am nicio problemă”.

 

 

Cover-photo

 

 

 

 

 

Surse: rt.com/politics/  REALITATEA.NET.ro  si  hotnews.ro

 

 

 

 

06/01/2014 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

INCREDIBIL ! Laszlo Tokes a solicitat Grupului de Munca al Minoritatilor Traditionale din Parlamentul European sa ia masuri impotriva politicii „românizarii” din Transilvania.

Tokes

De necrezut: Laszlo Tokes a solicitat Grupului de Munca al Minoritatilor Traditionale (Minority Intergroup – MI) din cadrul Parlamentului European (PE) sa ia masuri impotriva politicii românizarii din Transilvania!

Tokes le-a explicat colegilor sai din MI, la Strasbourg, ca in România se practica o politica a românizarii de zeci de ani, fapt ce se face simtit mai ales in sistemul universitar.

Potrivit europarlamentarului, aceasta politica de stat ar fi contribuit la procentul actual de doar 20% al maghiarilor din populatia Transilvaniei si a subliniat ca masurile care duc la asimilarea maghiarilor se desfasoara si in prezent.

Laszlo Tokes a solicitat UE sa adopte un sistem de norme care asigura drepturile minoritatilor. La randul lor, membrii MI prezenti la sedinta au condamnat ilegalitatile care s-ar desfasura la Universitatea de Medicina si Farmacie de la Targu Mures, mentionand ca situatia facultatii muresene arata gradul de democratie si statul de drept in România.

Sustinatorii separarii sectiilor romana si maghiara la UMF Targu Mures doresc ca sectia cu predare in limba maghiara sa fie total autonoma in cadrul Universitatii.

Pensionarii, bugetarii, somerii, oamenii cu dizabilitati, toti oamenii care sufera din cauza masurilor criminale ale actualilor guvernanti si care sunt de nationalitate maghiara ar trebui sa fie mai atenti atunci cand merg la vot.

La urma urmei si ei fac eforturi sa supravietuiasca, la fel ca noi, majoritarii.

Oameni ca Tokes si liderii UDMR care au votat cot la cot cu parlamentarii PDL  ar trebui exclusi din viata poltica.

Cred ca liderii USL ar trebui sa merga in zona Covasna si Harghita si sa stea de vorba cu multa rabdare cu oamenii de acolo.

Asimilarea maghiarilor???

RUSINE TOKES !!!!!!

Cum a ajuns Laszlo Tokes europarlamentar si vicepresedintele Parlamentului European?

 

 Autor: Theodora, noiembrie 19, 2011

Sursa: theodora0303.wordpress.com

19/11/2011 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

%d blogeri au apreciat: