Similitudini între invadarea Ucrainei de către Rusia lui Putin și ”Anschluss“-ul lui Hitler din 1938

Invazia Ucrainei, care se petrece chiar sub ochii noştri, are o sumedenie de similitudini cu evenimentele din perioada 1937-1939, din centrul Europei.

De la pretextele Rusiei până la ezitările Occidentului, de la nerespectarea angajamentelor şi a tratatelor semnate de marile puteri la neputinţa organismelor internaţionale, de la ruperea de realitate a liderului Rusiei până la negocierea peste capul victimelor, totul induce un deja-vu.

Foto: 1938: Momentul în care, întors de la Munchen, premierul britanic Neville Chamberlain flutura tratatul prin care puterile occidentale cedau în faţa presiunii lui Hitler, consfinţea dezmembrarea Cehoslovaciei şi, credea politicianul britanic, „pacea timpurilor noastre“

Occidentul pare să repete, în cazul crizei majore izbucnite în Ucraina, greşelile comise în urmă cu 75 de ani, greşeli care – sunt acum de acord toţi istoricii serioşi – au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie publicistul  Matei Udrea în https://adevarul.ro/international și pe blogul https://mateiudrea.wordpress.com.
Politica de conciliere şi de cedare în faţa presiunii puse de un dictator hotărât ajuns în fruntea unei superputeri este principala metodă prin care SUA şi puterile europene grupate sub egida UE încearcă, în ultimii ani, să tempereze elanul Rusiei. Invazia Ucrainei, care se petrece chiar sub ochii noştri în acest moment, are o sumedenie de similitudini cu evenimentele din perioada 1937-1939, din centrul Europei.

„Pacea timpurilor noastre“

Prevalându-se de pretextul „protejării minorităţii germane“ împotriva „abuzurilor comise de extremişti“ şi de „apărarea intereselor strategice ale Germaniei“, Adolf Hitler începea, în a doua jumătate a anilor 1930, reclădirea Imperiului German.

În martie 1938, după o îndelungată campanie în care conducătorii Reichului susţinuseră pe toate căile ideea „unificării“, avea loc Anschluss-ul: anexarea Austriei de către Germania.

Puterile occidentale Marea Britanie şi Franţa – cele care contau, la acel moment, în balanţa de forţe a Europei – n-au avut nimic de comentat. Câteva luni mai târziu, Hitler a testat din nou hotărârea învingătorilor în Primul Război Mondial şi, folosind pretextul persecuţiilor la care ar fi fost supusă comunitatea germană din regiunea sudetă a Cehoslovaciei, a demarat o campanie care viza ocuparea completă a acestei ţări. De data aceasta, britanicii şi francezii – care garantaseră frontierele Cehoslovaciei, ai cărei aliaţi erau – au reacţionat, ameninţând Germania cu represalii.

Aşa s-a ajuns în septembrie la „arbitrajul“ de la München, unde Marea Britanie, Franţa, Italia şi Germania au negociat, FĂRĂ A LE CERE PĂREREA cehoslovacilor, soarta acestei ţări. Guvernul ceh a fost forţat să accepte de către aliaţii săi pierderea regiunii sudete, care a fost anexată de Germania. Neville Chamberlain, premierul britanic, a fost întâmpinat cu ovaţii la Londra, el fluturând în faţa mulţimii acordul cu Hitler prin care proclama că obţinuse „pacea timpurilor noastre“. 6 luni mai târziu, în martie 1939, Germania invada şi ocupa întreaga Cehoslovacie. Au urmat atacul asupra Poloniei şi Războiul Mondial.

Harta dezmembrării Cehoslovaciei în 1938-1939, în urma „arbitrajului“ de la Munchen. Germania a ocupat mai întâi regiunile de graniţă, apoi întreaga Cehie. Slovacia a devenit un stat-marionetă, Ungaria a invadat şi anexat o parte a teritoriului acesteia. La fel, Polonia.

Acum, Ungaria are pretenţii asupra aceleiaşi regiuni anexate în 1939…

Olimpiada lui Hitler, Olimpiada lui Putin

Ştim acum că Vladimir Putin, autocratul din fruntea Rusiei, lucrează de ani buni la renaşterea imperiului rus, întreaga politică a ţării fiind subordonată acestui scop.

De la folosirea intensivă a „coloanei a cincea“ – KGB-ul renăscut – în ţările vizate până la pârghiile economice şi de la reînarmarea şi modernizarea forţelor armate până la campaniile de imagine (ca o curiozitate, Hitler a obţinut organizarea Olimpiadei la Berlin în 1936, în timp ce Putin a adus Olimpiada de Iarnă la Soci în 2014 şi Cupa Mondială la fotbal în Rusia în 2018).

Vladimir Putin la Olimpiada de la Soci (2014)

Foto: Hitler la Olimpiada de la Berlin (1936)

În ultimii ani, Rusia a făcut paşi hotărâţi pe calea acaparării teritoriilor pierdute după destrămarea URSS.

A fost iniţiată Uniunea Euroasiatică, o organizaţie care se doreşte replica la Uniunea Europeană, în care au fost atrase, de voie sau de nevoie, o parte dintre ţările care reuşiseră să-şi recapete independenţa în 1991. Statele care se opun înfruntă presiunea armată a Kremlinului. În 2008, motivând „protejarea minorităţii ruse ameninţate“ din regiunile Abhazia şi Ossetia, Rusia a invadat Georgia, ţară care încerca, pe atunci, să adere la NATO.

Flota rusă a instituit blocada ţărmului georgian, tancurile ruseşti au ajuns la 50 de kilometri de Tbilisi, iar aviaţia rusă a bombardat capitala gruzină. SUA şi Uniunea Europeană au protestat, Putin şi-a oprit trupele înainte ca acestea să ocupe întreaga ţară, dar Rusia a obţinut ceea ce şi-a propus: Georgia n-a fost invitată să adere la NATO, perspectiva intrării în UE s-a amânat pe termen nedefinit, iar guvernul pro-occidental a pierdut alegerile, fiind înlocuit cu unul pro-rus.

ONU, UE, garanţiile SUA – aceeaşi eficienţă ca cele date de Liga Naţiunilor şi garanţiile Aliaţilor în 1938-1939

Foto: 1939- Etnice germane din regiunea sudetă întâpinându-l pe Hitler cu lacrimi în ochi şi cu salutul nazist după ocuparea zonei în urma „arbitrajului“ de la Munchen. FOTO: Bundesarhiv

Foto: 2014 – Etnicii ruşi din Crimeea au întâmpinat cu entuziasm intrarea trupelor Moscovei în Ucraina

Criza Ucrainei, pe care o trăim acum la graniţele noastre, este similară. Folosind pretextul „minorităţii ruse periclitate de regimul fascist venit la putere la Kiev“, Moscova a invadat de facto Ucraina, fără avertismente sau vreo declaraţie prealabilă de război.

Trupele Kremlinului au „răspuns“ cererii „ruşilor oprimaţi“ din Crimeea, peninsulă pe care au ocupat-o.

În paralel, propaganda rusă le cere „fraţilor ucraineni“ să nu opună rezistenţă, iar dezertarea comandantului flotei ucrainene, care a trecut de partea ruşilor cu tot cu vasele de luptă ale ţării sale, arată cât de adânc este penetrată structura statală a Ucrainei de spionajul rusesc. De acum, este evident că Vladimir Putin nu vizează doar câteva puncte strategice, ci chiar un „anschluss“: anexarea Ucrainei – sau, în cel mai rău caz, instalarea în fruntea acestui stat a unui guvern-marionetă.
În faţa acestei demonstraţii de forţă, pe parcursul căreia Rusia a călcat în picioare toate tratatele şi normele internaţionale, amintind puternic de practica Uniunii Sovietice din anii 1939-1940 (URSS a atacat Polonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Estonia şi România fără vreun argument legal şi fără ca garanţii din Vest să poată face ceva), Occidentul a reacţionat ezitant.

Hitler demonstra, în urmă cu şapte decenii, ineficienţa sistemului de securitate internaţional în faţa agresiunii unei forţe hotărâte şi bine înarmate.

Protestele din Liga Naţiunilor şi garanţiile oferite de Marea Britanie şi Franţa n-au făcut nici cât o ceapă degerată când Germania, Italia, Japonia şi URSS şi-au început expansiunea. Acum, ONU aproape că nici n-a contat, Uniunea Europeană s-a dovedit o construcţie lipsită de forţă, iar protestele puterilor europene au fost ignorate de Rusia.

Ucraina beneficiază, încă din 1994, de o înţelegere scrisă şi fermă cu SUA şi Marea Britanie, care îi garantează securitatea, suveranitatea şi integritatea teritorială după ce a renunţat de bunăvoie la armamentul nuclear.

În aceste zile, toate tratatele s-au dovedit maculatură: nici SUA, nici Marea Britanie nu au putut (şi nici nu au dorit cu adevărat) să împiedice invazia trupelor ruseşti.

Rusia însă a înaintat Ucrainei în 2014 un ultimatum: dacă forţele acestei ţări din Crimeea nu se predau, va începe ofensiva. Imediat, Putin a trecut la anexarea Ucrainei.

Vladimir Putin, autocratul de la Kremlin care a ordonat invadarea Ucrainei

Rusia a înaintat Ucrainei un ultimatum: dacă forţele acestei ţări din Crimeea nu se predau, va începe ofensiva. Este imposibil ca aceste evenimente să nu ne ducă gândul la „negocierea” URSS-ului din iunie 1940, când România a fost somată să evacueze Basarabia în 24 de ore…

Foarte-foarte târziu, treptat, occidentalii au început să se dezmeticească. „Putin a pierdut contactul cu realitatea“, i-a comunicat cancelarul german Angela Merkel preşedintelui american Barack Obama, după ce a discutat cu liderul de la Kremlin.

În România şi nu numai, toată lumea miza pe faptul că Rusia nu va escalada violenţa. Că noi nu vom fi atinşi, pentru că stăm sub umbrela NATO. Că Putin va da înapoi, că se va mulţumi, probabil, cu jumătate de Ucraina (sau, în cel mai rău caz, cu Ucraina întreagă), pentru că „nu poate fi chiar atât de inconştient“.

„Nu va intra în nicio ţară NATO. Nu va îndrăzni.“. Şi despre Hitler s-a spus la fel. Că nu va îndrăzni. Cea mai mare greşeală pe care au făcut-o occidentalii în anii 30 ai secolului trecut a fost aceea de a-i judeca pe Hitler şi Stalin după sistemul de referinţă al democraţiilor occidentale. Să-i creadă întregi la minte. Acum, se mizează din nou pe conştiinţa inconştienţilor.

Ce urmează? Putin, asemenea lui Hitler în 1938, a observat că Occidentul n-are chef să intre într-un conflict riscant.

Germania a propus (iar Putin – câtă mărinimie! – a acceptat) o comisie care să medieze criza din Ucraina.

Nici Marea Britanie şi Franţa, acum opt defcenii, nici SUA şi Germania în acest moment, n-au ce negocia din perspectivă legală cu un stat agresor, care a invadat fără motiv teritoriul unui alt stat.

Publicitate

PLANURILE RUSIEI PENTRU R.MOLDOVA ȘI TRANSNISTRIA

PLANURILE RUSIEI PENTRU REPUBLICA MOLDOVA: FEDERALIZAREA, ASUMAREA DATORIEI DE 10 MILIARDE DE DOLARI A TRANSNISTRIEI ŞI INSTAURAREA UNEI GUVERNĂRI PRO-RUSE

Moscova ar fi avut planuri și pentru Republica Moldova la începutul invaziei în Ucraina. Dezvăluirile au fost făcute de ex-premierul Ion Sturza pe pagina sa de Facebook și republicate de https://basarabialiterara.com.md.

Este vorba despre implementarea planului de federalizare al lui Kozak și asumarea de către Chișinău a întregii datorii a regiunii transnistrene faţă de Rusia, care ar însuma 10 miliarde de dolari.

„În primele zile ale războiului, rușii au transmis guvernării de la Chișinău pe canale speciale mesajul să se pregătească de implementarea rapidă a planului Kozak. Adică, federație asimetrică cu schimbarea Constituției și dreptul de veto la Tiraspol.

Vedere din Tiraspol

În plus, toate datoriile Transnistriei, peste 10 miliarde de USD trebuie preluate de guvernul central”, scrie Sturza.

Potrivit fostului premier, inițial, rușii planificau că vor ajunge la Tiraspol la început de martie și de acolo vor dicta Chișinăului ce are de făcut.

Numai că blitzkriegul rusesc în Ucraina a eșuat și, prin urmare, planurile vizavi de Moldova s-au schimbat.

Acestea presupun organizarea protestelor la Chișinău sub pretextul scumpirilor, scăderii nivelului de trai, dar și a incapacității guvernării de a asigura securitatea moldovenilor.

Timpul alocat acestui scenariu ar fi de maximum trei luni. Scopul intermediar ar fi impunerea alegerilor anticipate la care ar trebui să câștige forțele pro-ruse, adică socialiștii și Șor.

În final, ar trebui să se ajungă la o loialitate din partea Republicii Moldova față de Rusia după modelul Bielorusiei.

Asta ar însemna, potrivit ex-premierului „a fi „neutri”, a se înțelege cu rușii și transnistrenii și a nu ajuta sub nici o formă ucrainenii

Potrivit lui Sturza, pe post de „lideri ai revoluției” au fost identificați ex-președintele Igor Dodon și primarul capitalei, Ivan Ceban.

Toate aceste planuri ar fi bazate pe promisiunea acestora că vor fi capabili să organizeze proteste în masă.

Nu ultimul rol ar urma să-l joace oligarhii fugari, crede Sturza. El spune că la timp au venit și niște sondaje care să demonstreze că moldovenii nu mai vor cu Maia Sandu și Europa dar așteaptă cu nerăbdare gaz ieftin și „eliberatorii” din Est.

Ex-premierul scrie că informațiile privind acest plan au apărut în cercurile diplomatice aproximativ acum o lună.

„Pe 22 aprilie, generalul politruc rus Rustam Minnekaev, exact cum a fost prevăzut, a dat „startul” declarând că unul din scopurile „operației speciale” din Ucraina este de a veni în ajutorul rușilor din Transnistria”, a scris Ion Sturza.

The Times – Rusia a decis să invadeze Republica Moldova

Potrivit ziarului britanic The Times (https://www.thetimes.co.uk), care citează surse din serviciile secrete ucrainene, conducerea Rusiei a elaborat planuri clare de invadare a R. Moldova în viitorul apropiat, ceea ce ar putea determina repetarea „scenariului Donbas”.

Se observă că există „o serie de indicii” care demonstrează că Rusia pregătește un atac asupra R.Moldova, a cărei armată are doar 3.250 de militari, scrie Agenția BucPress – www.bucpress.eu de la Cernăuți, Bucovina de Nord, Ucraina.

Serviciile secrete ucrainene au înregistrat o anumită activitate neobișnuită pe aeroportul din Tiraspol, capitala de facto a nerecunoscutei republici transnistrene, o creație a Rusiei.

Sursele acestora afirmă că  Rusia intenționează să trimită din Crimeea ocupată, avioane de transport IL-76 și elicoptere în Transnistria și că în același timp, la Chișinău sunt planificate revolte și proteste menite să destabilizeze țara.

Totuși, potrivit publicației, această informație contrazice analiza unor agenții de informații occidentale, conform căreia Rusia nu are suficiente oportunități de a zbura în siguranță deasupra apărării aeriene a Ucrainei din regiunea Odessa.

De asemenea, pentru aprovizionarea cu muniție și transferul trupelor rusești, este necesar să se creeze un coridor terestru din Hersonul capturat, prin regiunile Nicolaev și Odessa, învingând rezistența forțelor ucrainene.

Se raportează că Rusia ar putea încerca să atace Moldova mai aproape de Ziua Victoriei, pe 9 mai.

În această zi, prezidentul rus Vladimir Putin ar putea declara recunoașterea de către Rusia a independenței Transnistriei, ceea ce ar duce la repetarea „scenariului Donbass” și ar fi o amenințare directă pentru R.Moldova.

Analiștii militari Jack Watling și Nick Reynolds de la Institutul Regal pentru Studii de Apărare spun că operațiunea militară a Rusiei are trei obiective principale:

• să retragă o parte din trupele ucrainene pe frontul de sud-vest;
• să oprească cursul pro-european al actualului guvern moldovenesc;
• să sperie Occidentul că sprijinul pentru Ucraina ar putea duce la o destabilizare suplimentară în regiune, în special în Balcani.